STUDIU DE CAZ
1. SUBIECTUL: Ionela, 17 ani, elevă.
2. PREZENTAREA CAZULUI
Ionela este elevă în clasa a 11-a la un liceu din Timișoara. Locuiește împreună cu bunicii săi
de cinci ani, de când părinții săi au ales să meargă să lucreze în străinătate. Din acel moment,
relațiile familiale s-au răcit, deoarece părinții fetei au început să se intereseze de aceasta tot
mai rar, iar în ultimii doi ani nu au mai susținut-o nici financiar. Ionela era un elev model, însă
în ultimul timp aceasta a început să neglijeze școala și chiar pe ea însăși. Deseori, colegii și
profesorii o vedeau în grupuri dubioase, fumând și având un comportament ciudat. După
finalizarea orelor de curs, era așteptată la poarta liceului de un bărbat mai în vârstă decât ea.
Într-o zi, colegii au observat că Ionela are vânătăi pe mâini și pe față, refuzând orice fel de
dialog cu aceștia.
3. ISTORICUL EVOLUŢIEI PROBLEMEI
Lipsa de afecțiune din partea părinților au determinat-o pe aceasta să se simtă abandonată,
căutând atenția în locuri nepotrivite, și, mai ales, de la anturaje nepotrivite.
Bunicii în vârstă nu mai au puterea de a controla acțiunile fetei, nu mai pot discuta cu ea
despre ce se întâmpla, pe de o parte pentru că nu cunosc îndeajuns toată situația, iar pe de altă
parte din cauză ca Ionela are un comportament mai violent (ridică vocea, trântește obiecte,
etc.), ceea ce a condus la o ruptură aproape totală de aceștia.
Condițiile materiale insuficiente au determinat-o să caute pe cineva care să o întrețină, iar
lipsa motivației pentru învățare are la bază neimplicarea părinților în educația acesteia.
4. PLAN DE INTERVENȚIE
Diriginta clasei este informată cu privire la situația Ionelei și încearcă să găsească cât mai
repede cele mai potrivite soluții pentru a rezolva problema.
O cheamă pe Ionela deoparte și încearcă să afle ce s-a întâmplat și ce probleme are, după care
ia legătura cu familia fetei, pentru a-i informa cu privire la cele întâmplate. Află că aceasta a
fost lovită de bărbatul care o conducea de obicei după școală deoarece a refuzat să fugă de
acasă.
Aceasta știe ca Ionela locuiește cu bunicii ei, însă nu cunoaște faptul că mama și tatăl ei nu se
mai interesează de ea.
Pentru a o liniști pe fată după truma pe care a avut-o, diriginta îi programează o ședință cu
psihologul școlii. De asemenea, ea este determinată să conștientizeze cât de periculos poate fi
să te afli în grupuri dubioase, cu preocupări nepotrivite, și că nu este bine să te ascunzi de
familie atunci când ai probleme.
Aceste teme sunt dezbătute atât individual, cât și în discuții la nivelul clasei.
Pentru că între Ionela și colegii ei s-a creat o anumită distanță, ea fiind foarte reținută față de
aceștia si refuzând dialogul, diriginta și psihologul școlii organizează o serie de activități prin
care aceștia să colaboreze, să devina mai altruiști și mai înțelegători față de ceilalți. Una dintre
activități presupune ca fiecare elev să scrie pe bilețele câte un mesaj frumos, de apreciere sau
de încurajare pentru fiecare coleg în parte, fără să se semneze.
5. CONCLUZII
Ionela realizează cât de importantă este familia, fie că este vorba despre bunici sau despre
părinți, deoarece acolo poți găsi adevărata rezolvare a problemelor și iubirea necondiționată.
De asemenea, prin apropierea de colegii săi, fata nu a mai simțit nevoia de afirmare în cadrul
vechilor grupuri nocive pentru ea, ci căldura din cadrul colectivului din care face parte a fost
de ajuns.