Matematică

254 limbi
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric
Unelte



















Aspect
ascunde
Text

Mic

Standard

Mare
Lățime

Standard

Lat
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 Euclid, matematician grec, secolul al III-lea î.Hr., așa cum este
reprezentat de către Rafael într-un detaliu al lucrării „Școala din Atena”
Matematica (și matematici[1]) este în general definită ca știința ce studiază relațiile cantitative, modelele de
structură (relații calitative), spațiul și schimbarea. În sens modern, matematica este investigarea
proprietăților structurilor abstracte definite în mod axiomatic folosind operațiile logicii formale.

Structurile anume investigate de matematică își au deseori rădăcinile în științele naturale, cel mai adesea
în fizică. Matematica definește și investighează și structuri și teorii proprii, în special pentru a sintetiza și
unifica multiple subramuri matematice sub o teorie unică, o metodă ce facilitează în general metode
generice de calcul. Ocazional, matematicienii studiază unele domenii ale matematicii strict pentru interesul
noțional abstract exercitat de acestea, ceea ce le transformă într-o abordare mai degrabă legată
de artă decât de știință.

Din punct de vedere istoric, ramurile majore ale matematicii au derivat din necesitatea de a face calcule
comerciale, de a măsura terenuri și de a predetermina evenimente astronomice în scopuri agricole. Aceste
domenii specifice pot fi folosite pentru a delimita în mod generic tendințele matematicii până în ziua de
astăzi, în sensul delimitării a trei tendințe specifice: studiul structurii, spațiului și al schimbărilor.

Studiul structurii este o dezvoltare mai nouă a matematicii care a fost percepută mult timp exclusiv ca știința
cantității. Teoria numerelor (inițial studiul numerelor naturale, numere pare, numere impare apoi numere
întregi, continuând cu numere raționale și în sfârșit numere reale, întotdeauna corelate cu
operațiile aritmetice între acestea, toate acestea incorporate ulterior in algebra elementară) a permis
evidențierea unor proprietăți calitative ale numerelor, referitoare la operația de împărțire, cu sau fără rest.
Investigarea în profunzime a acestor teorii și abstractizarea lor a dus în final la algebra abstractă care
studiază printre altele inele și corpuri, structuri care generalizează proprietățile operațiilor cu numere în
sensul obișnuit. Conceptul indispensabil în fizică de vector, generalizat în sensul de spațiu vectorial și
studiat în algebra lineară este comun studiului structurii și studiului spațiului. Matematica modernă
abordează structuralul prin teoria mulțimilor, grafurilor, combinatorică, topologie și sectoare adiacente.
[necesită citare]

Studiul spațiului pornește în mod natural de la geometrie, începând de la geometria

euclidiană și trigonometria familiară în trei dimensiuni și generalizată apoi la geometrie neeuclidiană, care
joacă un rol esențial în teoria relativității. O mulțime de teorii legate de posibilitatea unor construcții
folosind rigla și compasul au fost încheiate de teoria lui Galois. Ramurile moderne ale geometriei
diferențiale și geometriei algebrice abstractizează studiul geometriei în direcții distincte: geometria
diferențială accentuează uzul sistemului de coordonate și al direcției, pe când geometria algebrică definește
obiectele mai degrabă ca soluții la diverse ecuații polinomiale. Teoria grupurilor investighează conceptul de
simetrie în mod abstract, făcând legătura între studiul structurii și al spațiului. Topologia face legătura între
studiul spațiului și studiul schimbărilor, punând accent pe conceptul continuității.

Studiul schimbării este o necesitate mai ales în cazul științelor naturale, unde măsurarea și predicția
modificărilor unor variabile este esențială. Calculul diferențial a fost creat pentru acest scop, pornind de la
definiția relativ naturală a funcțiilor de diverse variabile și rata lor de schimbare în timp, metodele de
rezolvare ale acestora fiind ecuațiile diferențiale. Din considerente practice, este convenabil să se
folosească numerele complexe în această ramură.

O ramură importantă a matematicii aplicate este statistica, aceasta utilizând teoria probabilității care
facilitează definirea, analiza și predicția a diverse fenomene, și care este folosită într-o multitudine de
domenii.