Cuprins:

Datele initiale
Introducere
[Link] de transmisiune a informaţiei prin fibre optice (STIFO)............5
2. Alegerea traseului traficului lineic de transmisiune a informaţiei prin
cablul optic...................................................................................................11
3. Emiţătoarele optice (EO) şi modulul optoelectronic de emisie (MOE)......13
[Link] şi modulul optoelectronic de recepţie...................................20
[Link] parametrilor fibrei cablului optic monomod..................................28
[Link] lungimii sectorului de regenerare pentru (STIFO)................31
[Link] valorii probabilităţii erorii de regenerare a semnalului.........33
Concluzii
Bibliografie..................................................................................................35

SOE 2105 092 023 PA

Mod Coala [Link] Semnat Data
.
A elaborat. Rusu Ina Coală Coală Coli
Conducăt. Pădure Ion
Proiectarea sistemelor de 2 40
S
transmisiune a informaţiei prin fibre
Control n. optice UTM FRT
A aprobat SOE-092
 DATELE INIŢIALE:

1 Distanţa dintre staţiile terminale: L=407 (km);

2 Sistemul de transmisiune a informaţiei prin cablul optic: STM–64 ;
3 Lungimea de undă a purtătoarei optice: λ1=1,55 şi λ2=1,3 (μm);
4 Bugetul energetic al STIFO: Q=34,0 (dBm);
5 Tipul fibrei optice: monomod
6 Puterea emiţătorului optic: P e =2,9 (mW);
7 Atenuarea în conectorul emiţător-fibră: a ef =3,9 (dBm);

8 Atenuarea joncţiunii sudate fibră-fibră: a ff =0,1 (dBm);

9 Atenuarea în conectorul fibră-receptor: a fr =1,6 (dBm);

10 Atenuarea în conectorul demontabil: a cd =0,5 (dBm);

11 Rezerva bugetului energetic al STICO: a r =4,0 (dBm);
12 Coeficientul de zgomot: Fzg =17.5 (dBm);
13 Diametrul miezului optic al fibrei: d=2·a=10 (μm);
14 Indicele de refracţie pentru miezul optic al fibrei: n1 =1,5400 (μm);
15 Diametrul învelişului optic al fibrei: D=2·b=125 (μm);
16 Indicele de refracţie pentru învelişul optic al fibrei: n 2 =1,5321;
17 Lăţimea liniei spectrale de emisie pentru emiţător: ∆λ=0,014 (nm);
18 Frecvenţa maximală de modulaţie a emiţătorului: Fm ax =13670 (MHz);
19 Frecvenţa de limită a fotodiodei: Flim =12880 (MHz);
20 Valoarea admisibilă a probabilităţii erorii de regenerare a semnalului
[Link] =4·10-9.

Mod Coala N. Document Semnat Data 3

 1. Sistemele de transmisiune a informaţiei prin fibre optice (STIFO).
STIFO reprezintă un ansamblu de mijloace tehnice care asigură organizarea
canalelor de telecomunicaţii prin intermediul circuitului fizic în baza cablului
optic (CO).
Schema de structură a STIFO depinde de destinaţie, lungimea liniei de
transmisiune, tipul informaţiei ce se transmite şi o serie de alţi factori. În STIFO
poate fi utilizată atât modulaţia analogică cît şi cea digitală. În schemele cu
modulaţie analogică comunicarea utilă nemijlocit modulează amplitudinea,
frecvenţa sau faza purtătoarei optice a emiţătorului optic (EO). Performanţele
STIFO pe deplin pot fi realizate în cazul utilizării modulaţiei digitale, după cum
este modulaţia impulsurilor în cod (PCM). Pentru STIFO digitale comunicarea
utilă reprezintă o serie de impulsuri care modulează purtătoarea optică a EO
conform intensităţii, amplitudinii, frecvenţei şi fazei. În prezent, de regulă, se
utilizează modulaţia purtătoarei optice conform intensităţii.
Schema de structură a STIFO este reprezentată în fig.1.1 şi conţine două
complecte de echipament terminal şi traficul liniar optic.

Figura 1.1 Schema de structură a STIFO cu PCM

CO – convertorul de cod;
MOE – modulul optoelectronic de emisie;

Mod Coala N. Document Semnat Data 4

 MOR - modulul optoelectronic de recepţie;
RL – regeneratorul liniar;
COD – conector optic demontabil;
CO – cablul optic;
UT – utilajul terminal;
TLO – traficul lineic optic;
SI – staţiile intermediare (puncte de regenerare sau puncte de amplificare).
Conform figurii 1.1, STIFO cu detecţie directă sunt constituite din 2
complecte de utilaj terminal şi traficul lineic optic. Utilajul terminal este
amplasat în punctele A şi B şi constă din aparatura digitală standardă de formare
a canalelor şi grupelor de canale şi din utilajul de joncţionare cu traficul lineic
optic. Utilajul de joncţionare conţine convertorul de coduri CC, modulele
optoelectronice de emisie MOE şi de recepţie MOR şi RL. În punctul A, CC
convertează semnalul bipolar HDB-3 într-un semnal unipolar. MOE convertează
semnalul electric unipolar într-un semnal optic sub formă de impulsuri
unipolare. La recepţie în punctul B, MOR convertează semnalul optic într-un
semnal electric care se regenerează în RL şi apoi în CC din impulsuri unipolare
se transformă în codul bipolar HDB-3. Analogic se înfăptuieşte transmisia
semnalelor în direcţia de la B la A.
Traficul liniar optic pentru STOE constă din CO şi staţiile intermediare sub
formă de puncte de amplificare. CO care conţine 2 şi mai multe fibre se
conectează la echipamentul staţiilor terminale şi staţiilor intermediare cu
ajutorul conectoarelor optice demontabile (COD). Staţiile intermediare sunt
amplasate peste anumite sectoare numite sectoare de regenerare sau amplificare
şi sunt destinate pentru amplificarea impulsurilor, restabilirea formei iniţiale a
impulsurilor şi restabilirea relaţiilor iniţiale în timp a impulsurilor.
Lungimea sectorului de regenerare depinde de valoarea ponderilor şi
dispersiei în FO, viteza de transmisiune şi calitatea de transmisiune a informaţiei
şi la fel de parametrii electrici a modulelor optoelectronice de emisie şi recepţie.

Mod Coala N. Document Semnat Data 5

 Principiul de fucţionare a punctelor de regenerare este reflectat în schema
de structură reprezentată în figura 1.2 .

Figura 1.2 Schema de structură a punctelor de regenerare

CO – cablu optic;
COD – conectorul optic demontabil;
MOE, MOR – module optoelectronice de emisie şi recepţie;
A – amplificator;
DS – dispozitivul de sincronizare;
DL – dispozitivul de linie.
Conform fig.1.2 principiul de funcţionare a PRN este bazat pe convertatrea
dublă a semnalelor – din optic în electric şi din electric în optic. Şi anume,
impulsurile optice atenuante şi distorsionate prin intermediul MOR sunt
convertate în impulsuri electrice care se amplifică, li se restabilesc forma iniţială
şi relaţiile în timp, după ce ele din nou se convertează în impulsuri optice prin
intermediul MOE. Pentru asigurarea comunicaţiilor duplexe din A şi din B către
PRN sunt instalate două fibre optice: una se utilizează pentru transmisiunea
semnalului în direcţia de la A la B, cealaltă de la B la A.
Dacă în cablul optic se utilizează „m” perechi de FO pentru funcţionarea a
„m” sisteme de transmisiune, atunci în punctul de regenerare se instalează „M”
regeneratoare. STIFO pot să funcţioneze în regim multimod, pentru aceasta se

Mod Coala N. Document Semnat Data 6

 utilizează CO multimod, cât şi în regim monomod, pentru aceasta se utilizează
CO monomod. La fel sunt elaborate STIFO care funcţionează în regim
monomod şi în care este posibilă combaterea dispersiei semnalului optic ce se
propagă prin fibra monomod prin alegerea lungimii de undă a purtătoarei optice,
parametrilor FO şi diodei laser. În astfel de STIFO regeneratoarele în traficul
lineic optic sunt înlocuite cu amplificatoare optice (AO) care compensează
pierderile şi sunt amplasate peste anumite sectoare de amplificare (fig.1.3)

Figura1.3 STIFO în regim monomod

ST – staţie terminală;
AO – amplificatorul optic;
FTJ – filtrul trece jos.
STIFO posedă o serie de avantaje care pot fi divizate în două grupe:
Primul grup de avantaje a STIFO se datorează naturii luminii în
particularităţilor fibrei optice. Dintre ele pot fi menţionate următoarele:
1. Atenuarea mică a CO ce asigură o lungime majoră a sectoarelor de
regenerare şi, ca urmare, se reduce numărul de regeneratoare, adică,
concomitent se reduce costul STIFO;
2. Posibilitatea de transmitere a semnalelor într-o bandă largă de frecvenţe, ce
permite să organizăm un număr major de canale de telecomunicaţii printr-o
singură fibră optică (pot fi utilizate până la 107 canale de bază);

Mod Coala N. Document Semnat Data 7

 3. Nereceptivitatea fibrei optice (ghidului dielectric) şi purtătoarei optice la
bruiajul electromagnetic sau inducerile electromagnetice exterioare. Aceasta
contribuie la sporirea lungimii sectorului de regenerare şi la dezvoltarea
comunicaţiilor optice în interiorul clădirilor, vaselor maritime şi aparatelor de
zbor;
4. Diafonie redusă între fibrele vecine ale CO;
5. Izolarea electrică a emiţătorului de receptor şi lipsa necesităţii de a folosi
priza de sol comună între emiţător şi receptor;
6. Diametrul mic şi durabilitatea mecanică înaltă a fibrei şi, ca urmare,
diametrului şi masa reduse ale CO sporesc flexibilitatea şi comoditatea de
instalare a cablului optic;
7. Utilizarea CO permite economia materialelor colorate deficitare, şi poate în
genere să nu conţină elemente metalice, fiind un cablu pur dielectric;
8. STIFO se utilizează tot mai larg în acordarea serviciilor de telecomunicaţii, şi
costul lor treptat se reduce.

Al doilea grup de avantaje a STIFO se datorează transmisiunii semnalelor

prin CO în formă digitală. Dintre aceste avantaje pot fi menţionate următoarele:
1. Stabilitate sporită a semnalului informaţional faţă de zgomotul ce se
datorează utilizării modulaţiei impulsurilor în cod PCM;
2. Un grad înalt de tehnologie la producerea bazei de elemente din componenţa
echipamentul STIFO;
3. Utilizarea minimală sau omiterea elementelor din echipamentul STIFO, cum
sunt bobinele de inductanţă şi filtrele de tip LC;
4. Parametrii constanţi ai STIFO şi independenţa lor faţă de oscilaţiile atenuării
în fibrele CO;
5. Identitatea caracteristicilor tuturor canalelor şi independenţa caracteristicilor
de temperatură şi de lungime a liniei de transmisiune;
6. Independenţa caracteristicilor canalelor de numărul canalelor ce se utilizează;
7. Lipsa fenomenului de acumulare a zgomotului;

Mod Coala N. Document Semnat Data 8

 8. Comoditatea de transmisiune a informaţiei digitale în STIFO cu oferirea
serviciilor integrate, în care metodele digitale se utilizează atât multiplexarea,
cât şi la comutarea canalelor şi liniilor de transmisiune;
9. Micşorarea neconsiderabilă a lungimii sectorului de regenerare ne permite să
asigurăm regenerarea semnalului practic fără erori;
10. Organizarea simplă a punctelor de tranzit pentru introducerea sau
sustragerea grupelor de canale sau a fluxurilor digitale primare în staţiile
intermediare;
11. Cerinţe reduse către caracteristicile elementelor de amplificare, deoarece de
la ele nu se cere o limitare înaltă;
12. Corecţia comparativ simplă al distorsiunilor semnalului ce se datorează
faptului că corectorul nu corectează forma semnalului, însă funcţia lui este de
a depista cu certitudine înaltă nivelul unităţii logice „1” sau nivelul zeroului
„0” asigurând o valoare redusă a probabilităţii erorii de prelucrare a
semnalului la recepţie;
De rând cu avantajele enumerate ale STIFO urmează să luăm în considerare
şi acel fapt, că dezvoltarea opticii integrate şi tehnicii senzorilor cu fibră optică
deschide perspective de producere a echipamentului de telecomunicaţii pur
optic.

Mod Coala N. Document Semnat Data 9

 2. Alegerea traseului traficului lineic.
În baza studierii hărţii geografice se trasează variantele posibile ale
traseelor traficului lineic de transmisiune al informaţiei prin cablul optic
(TLTICO). Apoi se efectuează caracteristica comparativă a lor şi se alege cel
mai optim traseu al TLTICO. La alegerea traseului TLTICO pot fi utilizate hărţi
de diferite scări, pe care sunt indicate căile ferate, şoselele, drumurile naturale,
râurile şi lacurile, podurile de căi ferate şi peste râuri. Toate variantele posibile
ale traseelor TLTICO se compară conform următorilor indici: lungimea
traseului, îndepărtarea de la şosele şi drumuri, numărul de treceri peste căile
ferate, râuri şi şosele, condiţiile solului, comodităţile de instalare şi exploatare.
După ce s-a ales varianta potrivită a traseului TLTICO, se trasează desenul
schemei de amplasare a STIFO, pe care se indică staţiile terminale, traseul
TLTICO cu staţiile intremediare ce reprezintă puncte de tranzit sau puncte de
regenerare deservite (PRD) şi nedeservite (PRN), şoselele de-a lungul cărora se
proiectează instalarea cablului optic cu indicarea distanţei de la şosea până la
CO, localităţile urbane şi rurale, lungimile totale ale traseului şi ale CO, numărul
şi caracterul trecerilor, categoriile solului pe parcursul traseului, volumul
lucrărilor de instalare a CO manual şi de instalare a CO cu ajutorul maşinii de
pozare.
Traseul TLTICO se alege luând în consideraţie, volumul minim de lucru şi
posibilităţile de utilizare a mecanismelor şi maşinilor la instalarea CO. În zonele
ce se află în afara localităţilor se recomandă de-a instala CO de-a lungul
şoselelor şi drumurilor naturale cu condiţia că numărul de treceri peste râuri, căi
şi şosele să fie minim. În cazurile când sunt prevăzute treceri peste râuri, ele
trebuie să fie amplasate la distanţe nu mai mici de 1000 m de la podurile căilor
ferate şi şoselelor magistrale şi la distanţe nu mai mici de 200 m pe cursul
inferior al râurilor de la podurile şoselelor şi drumurilor naturale cu destinaţie
locală.
Cu sporirea numărului facilităţilor sau serviciilor de telecomunicaţii
acordate populaţiei, sporeşte şi numărul centralelor telefonice automate (CTA) şi

Mod Coala N. Document Semnat Data 10

 totodată sporeşte distanţa dintre CTA depăşind de zeci şi sute de kilometri.
Astfel pentru a efectua conectarea dintre CTA ce se află la distanţe de zeci şi
sute de kilometri cu respectarea normelor reduse de atenuare, este raţional de-a
utiliza STIFO. Utilizarea CO cu coeficienţi reduşi de atenuare pentru conectările
dintre CTA este o soluţie foarte eficientă, luând în considerare coeficienţii
sporiţi de atenuare la cablurile metalice şi deficitul de cupru. Calculul lungimii
la instalarea CO este efectuat cu prevederea unei anumite rezerve, care, conform
normativelor stabilite, constituie:
 Pentru CO subteran – 2%
 Pentru CO submarin ce se instalează fără adâncirea în platoul râului –
14%
 Pentru CO instalat în canalizaţie – 5,7%

Mod Coala N. Document Semnat Data 11

 3. Emiţătoarele optice (EO) şi modulul optoelectronic de
emisie (MOE).
Destinaţia EO constă în convertarea semnalului electric în optic, care apoi
se transmite prin CO al STFO. Specificul de funcţionare a STFO înaintează
anumite cerinţe faţă de EO, dintre care pot fi menţionate următoarele :
 corespunderea lungimii de undă a radiaţiei unuia din minimurile
pierderilor în FO;
 nivel înalt al puterii a radiaţiei optice la ieşire;
 existenţa condiţiilor care asigură pierderi minime a radiaţiei optice
la injectarea ei în FO;
 posibilitatea înfăptuirii simple a modulaţiei radiaţiei cu rapiditate
înaltă;
 fiabilitate înaltă şi resurse sporite de funcţionare (105 ...106 ore);
 dimensiuni, masă şi putere de consum reduse.
Cerinţelor nominalizate cel mai pe deplin corespund EO semiconductoare: diodele
electroluminiscente (DEL), diodele supraluminiscente (DSL) şi diodele laser (DL).
Cele mai performante pentru EO pentru STFO sunt DL în baza heterojoncţiunilor
cu utilizarea compuşilor GaAs şi InP. DL satisfac toate cerinţele enumerate mai sus.
Însă DEL şi DSL cedează DL conform parametrilor, la fel se utilizează în STFO
pentru asigurarea comunicaţiilor la distanţe reduse posedând un cost mai mic.
EO posedă o proprietate importantă pentru STFO după cum este
posibilitatea modulaţiei nemijlocite a radiaţiei optice. Modulaţia intensităţii
radiaţiei optice se înfăptuieşte prin modificarea corespunzătoare a curentului de
alimentare (pompaj) a EO.
EO se caracterizează prin intermediul următoarelor caracteristici şi
parametri:
1. Caracteristica wat-amperică este dependenţa puterii radiaţiei optice de
curentul de pompaj a sursei la aplicarea tensiunii de polarizare directă.

Mod Coala N. Document Semnat Data 12

 Caracteristicile tipice sunt reprezentate pe fig.3.1. (pentru DEL şi DSL ele sunt
aproximativ liniare, iar pentru DL – neliniare).
P,
mW
D
1
L
,2
0 DS
,8 L
0 D
,4
EL
5 7
Ip ,
2
5 0 mA
5
Fig.3.1. Caracteristicile Wat-Amperice ale DL, DSL şi DEL.
La curenţi de pompaj I p mai mici decât cel de prag, DL funcţionează ca DSL
(sursă de radiaţie necoerentă), iar când curentul devine mai mare decât curentul
de prag, dispozitivul funcţionează în regim de laser şi generează radiaţie
coerentă. Cu cît este mai mare puterea radiaţiei P pentru valoarea dată a
curentului de pompaj, cu atât este mai mare randamentul EO.
2. Lungimea de undă de lucru 1 şi lărgimea caracteristicii spectrale de
emisie     . În fig.3.2 sunt reprezentate caracteristicile spectrale a EO.

P 1
Pmax DEL
,0

DSL

∆λ
0,5

DL

λl λ, µm

Mod Coala N. Document Semnat Data 13

 Fig.3.2. Caracteristicile spectrale a EO.

Radiaţia EO reale posedă o valoare finită al lărgimii caracteristici spectrale

de emisie, care se determină conform nivelul jumătate din putere.
0.1...3nm pentru DL

   20...40nm pentru DSL (3.1)
50...120nm pentru DEL


Cu cît valoarea lărgimii caracteristicii spectrale de emisie a EO este mai

mică cu atât este mai mică dispersia semnalului în FO.
3. Frecvenţa maximă de modulaţie a radiaţiei optice a EO este egală cu
frecvenţa pentru care amplitudinea componentei variabile a puterii radiaţiei
modulate se reduce 2 ori faţă de puterea radiaţiei nemodulate. Acest parametru
este egal cu zeci şi sute de MHz pentru DEL şi DSL şi până la unităţi de GHz
pentru DL.
4. Componenţa modală a radiaţiei optice pentru EO poate fi diferită; DEL şi
DSL sunt EO multimod, iar DL se divizează în monomod şi multimod.
5. Caracteristicile de temperatură. DEL şi DSL sunt nişte elemente destul de
termostabile, iar puterea radiaţiei DL esenţial depinde de temperatură şi la
funcţionarea într-o gamă largă de temperaturi este necesar de a promova
circuitul de termocompensare.
6. Rezerva de funcţionare a DEL şi DSL alcătuieşte 105…106 ore, iar a DL
104…105 ore.
Modulul optoelectronic de emisie (MOE) este un articol al optoelectronicii,
destinat pentru convertarea semnalelor electrice în semnale optice care se transmit
prin traficul lineic optic. MOE tipic conţine:
1. EO (DEL, DSL, DL);
2. Circuitele electronice pentru prelucrarea semnalelor electrice şi stabilizarea
regimurilor de funcţionare a EO;
3. Conectorul optic sau un segment de CO.
MOE se produce sub formă de construcţie unică de modul.

Mod Coala N. Document Semnat Data 14

 MOE se divizează în analogice şi digitale care corespunzător convertează
semnalele electrice analogice sau digitale în semnale optice.
Pentru MOE digitale se normează următorii parametri:
 lungimea de undă de lucru (m);
 viteza maximală de transmisie a informaţiei (bps);
 formatul semnalului ce se transmite (LTT, LEC);
 puterea medie a impulsului la ieşire (mW);
 puterea radiaţiei de fond (mW);
 diametrul dispozitivului optic de acordare (m);
 apertura numerică la ieşire;
 durata frontului impulsului conform nivelelor 0,1…0,95; în s;
 durata de tăiere a impulsului conform nivelelor 0,1…0,95; în
s;
 tensiunea de alimentare (V).
MOE se proiectează conform următoarei consecutivităţii. Iniţial se alege
EO. La alegerea EO urmează de a lua în considerare valoarea puterii, lungimii
de undă, lărgimea caracteristicii spectrale de emisie, şi viteza de transmisiune a
informaţiei. În caz de necesitate urmează de a fi utilizat circuitul de stabilizare a
temperaturii EO.
Următoarea etapă este alegerea metodei de modulaţie: analogică sau
digitală. La utilizarea modulaţiei analogice, pe lângă puterea şi lărgimea bandei
informaţionale trebuie să fie luată în considerare şi neliniaritatea caracteristicii
Wat-aperice a EO, care determină valoarea distorsiunilor neliniare. La utilizarea
modulaţiei digitale este necesar de a aprecia rapiditatea de funcţionare a EO şi
metoda de codificare. După alegerea metodei de modulaţie urmează de a fi
calculate pierderile radiaţiei la injectarea ei în FO şi de determinat dacă puterea
injectată este de ajuns pentru funcţionarea sistemului. Dacă puterea injectată este
mai mică decât valoarea puterii necesare, atunci se poate de utilizat alte metode
de codificare sau de ales un alt EO. După alegerea EO şi metodei de modulaţie
este necesar de a calcula puterea injectată şi puterea zgomotul EO, de determinat

Mod Coala N. Document Semnat Data 15

 puterea de consum şi de apreciat influenţa temperaturii asupra caracteristicilor
MOE. Dacă modificările temperaturii esenţial influenţează asupra nivelului
puterii radiaţiei optice, atunci urmează de a întreprinde măsuri pentru a
compensa schimbările de temperatură (răcirea cu ajutorul microfrigiderelor,
stabilizarea curenţilor de polarizare sau pompaj a EO, introducerea circuitului
de reacţie conform semnalului optic).
MOE digitale se realizează în baza DL, deoarece caracteristicile wat-
amperice neliniare nu acţionează esenţial asupra parametrilor de funcţionare a
STIFO, iar puterea injectată asigură o valoare sporită a sectorului de regenerare.
DL semiconductoare pot fi alimentate nemijlocit prin intermediul
curentului de pompaj, însă în cazul dat se manifestă întârzieri sporite a
impulsului optic faţă de impulsul electric şi totodată sporeşte lărgimea sectorului
de emisie, care la nivelul jumătate din putere alcătuieşte  100nm, ca şi la dioda
luminiscentă. Rezultă că această metodă de excitare a DL nu poate fi considerată
cea mai reuşită.
Mai perfectă este metoda când DL se alimentează cu curentul de polarizare
constant I pol , valoarea căruia se apropie de valoarea curentului de prag I p , şi
faţă de el se aplică impulsurile curentului de pompaj. Avantajele acestei metode
sunt:
 reducerea amplitudini necesare a impulsului curentului de pompaj;
 micşorarea de întârzierii de declanşare a DL, reducerea lărgimii spectrului
de emisie până la 0,1 nm.
Avantajele nominalizate se compensează prin sporirea puterii consumate,
sporirea temperaturii de funcţionare a EO şi sporirea radiaţiei de fond la
transmisiunea simbolurilor „0”.
Dacă expunerea la lumina de fond nu se păstrează de o valoare minimală,
atunci zgomotul de alice provocat de ea în dispozitivul de recepţie va reduce
calitatea transmisiuni informaţiei. Prin urmare curentul de polarizare în MOE
este necesar de a fi stabilit prin utilizarea circuitului de reacţie, ce permite de

Mod Coala N. Document Semnat Data 16

 asemenea compensarea modificării parametrilor dispozitivelor în dependenţă te
temperatură şi dereglarea parametrilor elementelor în timp. În continuare vom
analiza schemele de ajustare automată a puterii optice.
În practică se utilizează 2 scheme de bază: stabilitatea puterii medii a
semnalului în timp şi stabilizarea puterilor minimă şi maximă a semnalului.
Schema de structură pentru stabilizarea puterii medii a semnalului este
prezentată în fig. 3.3. Această schemă conţine comparatorul (1), sursa de
ajustare a curentului de polarizare I pol (2), amplificatorul de pompaj (3) şi de
curent continuu (4).
Circuitul reacţiei optice conţine fotodioda de control FD, amplificatorul 4 şi
comparatorul, ce dirijează sursa I pol . Fotodioda de control detectează radiaţia
emisă de pe o faţă a cristalului DL.

Fig.3.3. Schema de structură pentru stabilizarea puterii medii a semnalului

de emisie.
Tensiunea fotosemnalului U f , proporţională cu puterea radiaţiei, se
mediază în timp pe calea alegerii R s cu valoare mare, se amplifică în
amplificatorul (4) şi în comparator se compară tensiunea de referinţă U ref . Dacă
kU F  U ref . , unde k - coeficientul de tensiune a amplificatorului a curentului

continuu, atunci la ieşirea comparatorului se creează un semnal ce dirijează

curentul de polarizare a DL.
Necesitatea de mediere (dictată de semnalul fotodiodei de control) se
explică prin aceea că nivelul al impulsurilor informaţionale consecutive ce se

Mod Coala N. Document Semnat Data 17

 transmit poate fluctua în intervalele de timp finite (consecutivitatea aleatoare de
simboluri „0” şi „1”). Într-un MOE real de asemenea se prevăd scheme de
protecţie contra depăşirilor de curent la conectarea/deconectarea alimentării şi
contra curenţilor nestaţionari, care pot apărea când din unele motive se întrerupe
fluxul de date.
În fig. 3.4. este prezentată o schemă mai complicată în care nivelele puterii
optice minime şi maxime se ajustează separat. Pentru aceasta avem nevoie de o
fotodiodă de control rapidă şi două conturi cu reacţie de dirijare. Unul dintre ele,
ce constă din amplificatorul curentului continuu (5), amplificatorul diferenţial
(6), comparatorul (1) şi sursa de dirijare a curentului de polarizare (2) ce
reglează curentul de polarizare I pol . Al doilea contur, ce constă din
amplificatorul de bandă largă (4), detectorul de vârf DV, comparatorul (1),
amplificatorul de dirijare a curentului de pompaj (3), ce ajustează amplitudinea
curentului de pompaj. Sunt necesare măsuri pentru ambele conturi să nu
interacţioneze unul cu altul. Schema analizată asigură stabilitatea puterii de
ieşire pe tot parcursul timpului de funcţionare a DL, însă se consumă mai multă
putere, deoarece în această schemă se utilizează amplificatoare şi comparatoare
rapide.

Fig.3.4. Schema structurală de stabilizare a temperaturii la emisia puterilor

de valorii minime şi maxime a semnalului optic.

Mod Coala N. Document Semnat Data 18

 4. Fotodetectorii şi modulul optoelectronic de recepţie.

Definiţia fotoreceptorului (fotodetectorului) constă în convertarea

semnalului optic în semnal electric, care apoi se prelucrează de circuitele
electronice. Fotoreceptorul în caz ideal trebuie să satisfacă următoarele cerinţe:
 să reproducă precis forma semnalului recepţionat;
 să nu introducă zgomot adăugător în semnalul informaţional;
 să asigure puterea maximă a semnalului electric în sarcina
fotoreceptorului pentru puterea dată a semnalului optic;
 să posede diapazon dinamic şi rapiditate de funcţionare sporite;
 să posede dimensiuni mici, fiabilitate înaltă, cost şi tensiuni de
alimentare reduse.
Cel mai pe deplin acestor cerinţe corespund fotoreceptorii semiconductori.
În sistemele care funcţionează la   0.85m se utilizează fotoreceptorii produşi
din Si, iar pentru sistemele care funcţionează la   1.3m şi   1.55m se
utilizează fotoreceptori produşi din Ge şi InGaAs. Dintre fotoreceptorii
semiconductori în STFO se utilizează fotodiodele semiconductoare (FD) de
două tipuri:
 FD cu structura p-i-n, care posedă o sensibilitate mai bună decât FD
obişnuite cu structura p-n;
 FD cu avalanşă (FDA), care posedă mecanismul interior de amplificare a
fotocurentului şi prin urmare sensibilitatea la ele este mai bună decât la FD
cu structura p-i-n;
Dacă pe FD cade puterea optică P , atunci în circuitul sarcinii ei circulă
fotocurentul I f .
I f  qP / hv  Ri P (4.1)

unde  este randamentul cuantic;

q – sarcina electronului;

R i – sensibilitatea conform curentului a FD.

Mod Coala N. Document Semnat Data 19

 Ri  q / hv  0.8 . (4..2)

unde  este lungimea de undă a semnalului optic.

Analizăm caracteristicile şi parametrii de bază a FD.
1. Sensibilitatea conform curentului R i care reprezintă eficacitatea de
convertare de către fotodiodă a puterii optice în curent electric. Cu cît este mai
mare valoarea lui R i cu atât este mai bun FD. De exemplu pentru FD ideal
  1 şi sensibilitatea alcătuieşte:

0.68 A / W    0.85m;

Ri  1.04 A / W    1.3m; (4.3)
1.24 A / W    1.55m;


Pentru FD reale   1 şi Ri = 0,4…0,8 A/W. În circuitele reale puterea

semnalului optic recepţionată de către fotodiodă alcătuieşte aproximativ de la 1
până la 10nW, iar fotocurentul în sarcina FD alcătuieşte I f  0.5... 5nA . Astfel de
valori mici a curentului sunt dificile pentru a fi înregistrate şi prelucrate de
circuitele electronice. În unele cazuri pot fi utilizate FDA care posedă mecanism
interior de amplificare a fotocurentului ce se determină conform formulei:
I f  q M P / hv  Ri M P (4.4)

unde M este valoarea medie în timp a coeficientului de multiplicare prin

avalanşă a purtătorilor de sarcină, egal cu 100 pentru Si şi cu 10 pentru Ge. În
aşa mod, sensibilitatea conform curentului pentru FDA este de 10…100 ori
este mai mare decât la FD cu structura p-i-n. La utilizarea FDA se reduc
cerinţele amplificatorul curentului electric ce urmează după FD.
2. Curentul la întuneric a FD - I înt . este curentul ce circulă în circuitul
sarcinii diodei în lipsa semnalului optic. Curentul la întuneric este un
parametru parazitar, deoarece creează zgomotul de alice şi limitează
sensibilitatea FD. Valorile tipice a curentului la întuneric alcătuiesc I înt  1nA
pentru FD din Si şi I înt  100 nA pentru FD din Ge.

Mod Coala N. Document Semnat Data 20

 3. Caracteristicile spectrale ale fotodiodelor reprezintă dependenţa
sensibilităţii conform curentului de lungimea de undă a radiaţiei optice
(fig.4.1.)

Ri,A / W
1

0
InGa
,8 S
0 As
i G
,6
0
e
,4 0

,2

1 1 1 1 1 λ,

,0 ,2 ,4 ,6 ,8 μm
Fig.4.1. Caracteristicile spectrale ale fotodetectorulu.i
4. Frecvenţa de limită f lim a benzii de transfer a semnalului optic recepţionat
de FD reprezintă frecvenţa pentru care sensibilitatea conform curentului se
reduce de 2 ori faţă de valoarea la recepţia radiaţiei nemodulate. Frecvenţa de
limită a FD moderne alcătuieşte până la unităţi, zeci şi sute de GHz.

5. Tensiunea de polarizaţie şi capacitatea de joncţiuni FD. FD funcţionează

în STFO în regim fotodiodic (tensiunea de polarizaţie inversă). În acest caz se
reduce capacitatea joncţiunii şi sporeşte frecvenţa de limită în comparaţie cu
regimul fotodiodic de conectare a FD. Reducerea capacităţii FD este
importantă pentru crearea MOR cu banda largă şi micşorarea nivelului puterii
zgomotului sumar. Valoarea tensiunii de polarizare pentru FD cu structura p-i-
n alcătuieşte 5 şi 20 V, iar pentru FDA alcătuieşte 30 şi 300V corespunzător
produse din Ge şi Si.

Mod Coala N. Document Semnat Data 21

 6. Diapazonul dinamic a FD caracterizează capacitatea lui de a converta
atât cele mai mici cît şi cele mai mari nivele a semnalului optic. Valoarea
minimă a diapazonului dinamic este limitată de zgomotul de alice a FD, iar
valoarea maximă a diapazonului dinamic este limitată de distorsiunile neliniare
şi alcătuieşte 50…60dB, (conform puterii) în dependenţă de materialul
semiconductor.

7. Caracteristicile de zgomot. Practic principala sursă de zgomot a FD este

zgomotul de alice a curentului la întuneric care se descrie conform formulei:
I 2g  2qI înt F (4.5)

unde I 2g este valoarea medie pătratică a curentului de zgomot;

I înt . – curentul la întuneric;

F – lăţimea benzii de transfer a FD.

Raportul semnal/zgomot (RSZ) în sarcina ideală se determină conform
formulei:
I 2f PRi 2
  (4.6)
I 2g 2qI înt F

Dacă   1, atunci I 2f = I zg2 şi PRi 2  2qI înt F

Puterea semnalului optic pentru care se asigură   1 se numeşte puterea de
limită sau sensibilitatea de limită. Într-o bandă de transfer arbitrară F într-o
bandă de transfer unitară (1Hz) puterile de limită corespunzător sunt egale:
P0  2qI int F / Ri (4.7)

P0/  P0 / F  2qIint / Ri (4.8)

Analizăm caracteristicile de zgomot a FDA. Curentul la întuneric ce creează
zgomotul de alice în banda F pentru FDA este egal:
2 2
I  gFDA  2qI M K F (4.9)
int .v g
2
unde I  gFDA este valoarea medie pătratică a curentului de zgomot;

Mod Coala N. Document Semnat Data 22

 I int .v - curentul la întuneric în volumul materialului de multiplicare a
purtătorilor de sarcină;
K  g - coeficientul de zgomot în urma procesului haotic de multiplicare

purtătorilor de sarcină prin avalanşă, care este egal:

 M 0,5 pentru Si
K g  (4.10)
M pentru Ge

Raportul semnalului/zgomot a FDA este egal:


I 2f

PR M 
i
2

(4.11)
2 2 
I  gFDA 2qI int .v M F

de unde
2 
P0  2qI int .v M F / Ri M (4.12)
2 
P0/  P0 / F  2qI int .v M F / Ri M (4.13)
unde   0,5 pentru Si şi   1,0 pentru Ge.
Modulul optoelectronic de recepţie (MOR) este un articol al
optoelectronicii destinat pentru convertarea semnalelor optice transmise prin
STIFO în semnale electrice. MOR tipic conţine: conectorul optic sau segmentul
de CO; fotodioda (cu structura p-i-n sau cu avalanşă), circuitele electronice
pentru prelucrarea semnalului electric şi stabilizarea regimurilor de funcţionare.
MOR se produce sub formă de construcţie unică de modul. Pe fig.4.2. este
reprezentată schema de structură a MOR.
Parametrul de baza MOR este sensibilitatea care reprezintă puterea minimă
la intrarea modulului pentru care se asigură valoarea necesară a RSZ sau a
coeficientului de erori. Sensibilitatea MOR depinde de parametrii FD şi indicii
de zgomot a amplificatorului preliminar. Din această cauză către circuitele de
intrare a MOR se înaintează cerinţe contradictorii: nivel minim al puterii
zgomotului în banda de transfer a semnalului pentru un diapazon dinamic sporit.

Mod Coala N. Document Semnat Data 23

 În legătură cu aceasta amplificatoarele preliminare cu zgomot redus pentru
MOR se produc conform două scheme de bază:
 cu impedanţa de intrare mare Rint   (fig.4.3,a)
 cu reacţie negativă (fig.4.3,b)

Fig.4.2. Schema de structură a MOR.

1. FD cu structura p-i-n sau avalanşă
2. Amplificatorul preliminar
3. Amplificatorul de bază
4. Filtru
5. Detectorul de vârf
6. Amplificatorul de dirijare automată a nivelului
7. Sursa de polarizare.

a) b)
Fig.4.3. Amplificatoarele preliminare cu zgomot mic pentru MOR a) cu
impedanţa de intrare mare, b) cu reacţie negativă.
În amplificatorul cu Rint   pentru reducerea nivelului zgomotului se
măreşte impedanţa de intrare. Aceasta aduce nemijlocit la micşorarea

Mod Coala N. Document Semnat Data 24

 diapazonului dinamic şi la micşorarea diapazonului dinamic şi la micşorarea
benzii de transfer a amplificatorului. Pentru restabilirea benzii de transfer se
utilizează corectorul CAF, care în sistemele digitale este numit nivelator. În
schema a doua pentru mărirea benzii de transfer se utilizează reacţia circuitul cu
reacţie. Banda de transfer sporeşte datorită reducerii impedanţei dinamice de
intrare a amplificatorului care este egală:
Rr
Rint .din .  (4.14)
Ku

unde K u  10 2...103 este coeficientul de amplificare a amplificatorului

conform tensiunii.
Amplificatorul cu reacţie îi cedează neesenţial amplificatorului cu
impedanţa de intrare mare conform zgomotului, însă posedă un diapazon
dinamic mai sporit. Schema de principiu a MOR cu amplificator preliminar cu
reacţie este reprezentată în fig.4.4.
MOR se proiectează conform următoarei consecutivităţi. Iniţial se
analizează cerinţele şi limitările sistemului de transmisie. La etapa a doua se
alege metoda de modulaţie (analogică sau digitală), care trebuie să corespundă
cu metoda de modulaţie a EO. Următoarea etapă după alegerea metodei de
modulaţie se calculează puterea echivalentă a zgomotului (PEZ) al MOR. PEZ
pentru banda de transfer dată se sumează din zgomotele FD, rezistenţei sarcinii
FD sau rezistenţei circuitul cu reacţie şi amplificatorului. După calculul PEZ se
calculează sensibilitatea necesară şi de limită, valoarea RSZ şi valoarea
probabilităţii erorii Per .

Mod Coala N. Document Semnat Data 25

 Fig.4.4. Modulul optoelectronic de recepţie.
Următoarea etapă în procesul de proiectare este alegerea FD maximumului
sensibilităţii spectrale a căruia trebuie să corespundă cu lungimea de undă emisă
de EO. În continuare urmează să ne determinăm cu tipul amplificatorului
preliminar şi tipul tranzistorului din primul etaj al amplificatorului. Dacă
valoarea obţinută a sensibilităţii este insuficientă pentru îndeplinirea cerinţelor
sistemului, atunci urmează să alegem o FD mai bun sau să reducem lăţimea
benzii de transfer (dacă aceasta e posibil).
După alegerea elementelor, care satisfac cerinţei după sensibilitate, este
necesar de a analiza mărimea diapazonului dinamic. Valoarea diapazonului
dinamic este importat datorită schimbării unei serii de factori, care influenţează
asupra funcţionării normale a sistemului după cum sunt schimbarea condiţiilor
exterioare (în particular temperatura), limitele diferite a sectoarelor de
regenerare şi degradarea parametrilor elementelor în timp.
Prin urmare la proiectarea MOR urmează să analizăm cea mai dificilă
variantă de schimbare a parametrilor elementelor sistemului, în particular al
MOE şi MOR, şi la fel schimbările de temperatură ale mediului ambiant. Dacă
schimbările de temperatură influenţează esenţial asupra MOR, atunci trebuie să
utilizăm circuitul de compensare a temperaturii. La etapa finală de montaj a
MOR este necesar de a lua în considerare factorii mediului ambiant:
temperatura, umiditatea, posibilitatea pătrunderii undelor electromagnetice şi
expunerii FD la lumina de fond.

Mod Coala N. Document Semnat Data 26

 5. Calculul parametrilor fibrei cablului optic monomod şi alegerea
cablului optic;
1. Valoarea relativă a indicelui de refracţie:
n1  n2 1.5400  1.5321
   0.005129
n1 1.5400 (5.1)

2. Apertura numerică şi unghiul aperturic:

NA  sin  A  n12  n22  1.54002  (1.5321) 2  0.155 (5.2.1)

3. Frecvenţa normată:
2    a  NA 2  3.14  5m  0.155
V1    3.743 ,unde (λ1=1.3μm) (5.3.1)
1 1.3m

2    a  NA 2  3.14  5m  0.155

V2    3.14 ,unde (λ2=1.55 μm) (5.3.2)
2 1.55 m

4. Frecvenţa critică (valoarea parametrului ce caracterizează tipul undei

P mn =2.405):
Pmn  C0 2.405  3  108 (m / s)
f cr    1.48  1014 ( Hz) (5.4)
  d  NA 3.14  10  10 6 (m)  0.155

5. Lungimea de undă critică:

  d  NA 3.14  10  10 6 (m)  0.155
cr    1.31  10 6 (m) (5.5)
Pmn  n1 2.405  1.5400

6. Coeficientul de atenuare cauzat de polarizarea materialului miezului optic

al fibrei:
 p1  2.55 103 exp4.63  1   2.55 103 exp4.63 1.55(m)  0.0502(dBm/ km) (5.6.1)

 p 2  2.55 103 exp4.63  2   2.55 103 exp4.63 1.3(m)  0.0898(dBm/ km) (5.6.2)

7. Coeficientul de atenuare cauzat de absorbţia ionilor metalelor intermediare:

 a1  7.81  10 11 exp  48 .5 1   7.81  10 11 exp  48 .5 1.3( m)   49 ,367  10 6 (dBm / km)

(5.7.1)
 a 2  7.81  10 11 exp  48 .5  2   7.81  10 11 exp  48 .5 1.55 ( m)   20 .11  10 3 (dBm / km)

(5.7.2)

Mod Coala N. Document Semnat Data 27

 8. Coeficientul cauzat de absorbţia grupei de hidroxid OH:
0.10(dBm / km), pentru :   0.85( m);
   OH 1  0.05dBm / km
 OH  0.05(dBm / km), pentru :   1.30( m);    (5.8)
0.03(dBm / km), pentru :   1.55( m).   OH 2  0.03dBm / km
 

9. Coeficientul de atenuare cauzat de dispersia semnalului:

kd 0.72(m 4  dBm) / km
 d1    0.252(dBm / km) (5.9.1)
1 4 1.3(m)4
kd 0.72( m 4  dBm) / km
d2    0.124(dBm / km) (5.9.2)
2 4 1.55(m)4
unde K d =0.63÷0.80 ( m 4  dBm) / km este coeficientul de dispersie pentru
SiO2, iar  - lungimea de undă a purtătoarei optice, în m .
10. Coeficientul de atenuare sumar:
 1   p1   a1   OH 1   d 1  0.089665  0.000049367  0.05  0.252  0.391 (dBm / km)
(5.10.1)
pentru lungimea de undă  =1,3 m .
 2   p 2   a 2   OH 2   d 2  0.050201  0.02011  0.03  0.124  0.224 (dBm / km)
(5.10.2)
pentru lungimea de undă  =1,55 m .

11. Dispersia kilometrică materială:

 ps 
 m1    M ( )  0.014 (nm)  (5) 12
  0.07  10 ( s / km) (5.11.1)
 km  nm 

 ps 
 m 2    M ( )  0.014 (nm)  (18 ) 12
  0.252 ( s / km) (5.11.2)
 km  nm 

unde M(λ) este dispersia kilometrică materială specifică pentru fibrele optice
din SiO2, valorile căreia sunt indicate în tabelul 5.1.
Valorile dispersiilor kilometrice materiale specifice M(λ) şi ghidul de undă
specifică B(λ) pentru fibrele optice din SiO2:
Tabelul 5.1

Mod Coala N. Document Semnat Data 28

 12. Dispersia kilometrică ghid de undă:
 ps 
 g1 1.3    B( )1  0.014 (nm)  8 12
  0.112  10 ( s / km) (5.12)
 km  nm 

 ps 
 g 2 1.55    B( ) 2  0.014 (nm)  12  12
  0.168  10 ( s / km) (5.12)
 km  nm 

unde B(λ) este dispersia kilometrică ghid de undă specifică pentru fibrele
optice din SiO2, valorile cărora sunt indicate în tabelul 5.1.
13. Dispersia kilometrică sumară:
 1   m1   g1  0.07  1012  0.112  1012 (s / km)  0.042  1012 (s / km) (5.13.1)

 2   m2   g 2  0.252  1012  0.168  1012 (s / km)  0.084  1012 (s / km) (5.13.2)

14. Banda de transfer kilometrică pentru fibra optică monomod:
1
Fl  B1  , Hzkm (5.14)

 23.804  1012 Hz / km  1,3m
1
Fl1 
s
0.042  10 12
km
 11.904  1012 Hz / km  1,3m
1
Fl 2 
s
 0.084  10 12
km

15. Banda de transfer a fibrei optice monomod pentru traficul cu lungimea L:

Fl Bl
F   , Hz (5.15)
L L
30.3  1012 Hz / km
F1   0.600  10 12 Hz   1.3m
50,45km
15.1  1012 Hz / km
F2   0.210  10 12 Hz   1.55m
71.6km

Mod Coala N. Document Semnat Data 29

 6. Determinarea lungimilor sectorului de regenerare pentru sistemele de
transmisiune a informaţiei prin cablul optic
La propagarea semnalului prin fibrele cablului optic are loc concomitent
atenuarea amplitudinii impulsurilor datorită pierderilor şi sporirea duratei
impulsurilor cauzată de dispersie. Atât atenuarea, cât şi dispersia semnalului ce
se manifestă la propagarea lui prin fibrele cablului optic limitează distanţa de
transmisiune a informaţiei. Un parametru de bază al STIFO este lungimea
sectorului de regenerare (amplificare) care reprezintă distanţa maximală dintre
utilajul de recepţie şi cel de emisie cu condiţia asigurări calităţii necesare de
transmisiune (coeficientul de erori, raportul semnal/zgomot). Valorile
coeficientului de erori sau raportul semnal/zgomot depind atât de caracteristi-
cile echipamentului (bugetul energetic Q ), cât şi de parametri cablului optic
(coeficientul de atenuare  , dispersia kilometrică  ).
Bugetul energetic Q al echipamentului STIFO se determină ca diferenţa
dintre nivelele puterii semnalului optic la emisie p e şi la recepţie p r , pentru care
se asigură calitatea necesară de transmisiune a informaţiei:
Q  p e  p r , dBm. (6.1)
În continuare vom analiza două cazuri de limitare a distanţei de
transmisiune a informaţiei prin cablu optic: în primul caz – când predomină
atenuarea semnalului şi în al doilea caz – când predomină dispersia semnalului
care se propagă prin cablul optic.

Limitarea distanţei de transmisiune a informaţiei prin cablul optic când

predomină atenuarea semnalului.

Lungimile sectorului de regenerare (amplificare) maximală Lr1 m ax. şi

minimală Lr1 m in. limitate de atenuare, se determină respectiv conform formulelor:
Lr1m ax.  (Q  ar  aef  Na ff  a fr ) /  , km; (6.2)

Mod Coala N. Document Semnat Data 30

 Lr1 m in.  (Q  A  a r  a ef  Na ff  a fr ) /  , km; (6.3)
unde Q este bugetul energetic al echipamentului STIFO, în dBm; a r –
rezerva bugetului energetic prevăzută pentru lucrările de înlăturare a
deranjamentelor în procesul de exploatare a STIFO, în dBm; a ef , a ff , a fr -
atenuările corespunzătoare, în conectoarele emiţător-fibră, fibră-fibră şi fibră-
receptor, în dBm; N - numărul de joncţiuni sudate fibră-fibră;  - coeficientul de
atenuare a cablului optic la lungimea de undă  , în dBm/km; A  20 dBm –
gama dispozitivului de ajustare automată a nivelului puterii semnalului de
recepţie.
Distanţa minimală de transmisiune a informaţiei este condiţionată de
supraîncăr-carea modulului optoelectronic de recepţie.
Dacă pe parcursul sectorului de regenerare (amplificare) toate lungimile de
construcţie ale cablului optic sunt egale şi posedă aceeaşi valoare a
coeficientului de atenuare, adică lc1  lc 2  ...lcn şi  1   2  ... n   , atunci
N  Lr1 l c   1 şi formulele (6.2) pot fi transcrise sub forma:

 
Lr1m ax.  (Q  ar  aef  a ff  a fr ) /   a ff lc  , km; (6.4)
 
Lr1 m in.  (Q  A  a r  a ef  a ff  a fr ) /   a ff l c  , km; (6.5)
Unde l c este lungimea de construcţie a cablului optic, în km (se indică de
producătorul cablului optic).
Deseori tamburul cu cablul optic conţine diferite lungimi de construcţie şi,
de obicei, 70% din lungimile de construcţie ale CO sunt de lungimea l c1 şi 30% -
de lungimea l c 2 . Astfel, lungimea de construcţie adiţională l c al CO pe lungimea
sectorului de regenerare va constitui
l c  0.7l c1  0.3l c 2 , km. (6.6)
În practică sunt utilizate două variante ale lungimilor de construcţie a CO:
prima variantă - lc1  2.0km şi lc 2  1.0km ; a doua - lc1  6.0km şi lc 2  4.0km .

Mod Coala N. Document Semnat Data 31

 Sporirea lungimii sectorului de regenerare (amplificare) Lr1 m ax. este posibilă
atât prin alegerea echipamentului STIFO cu un buget energetic Q cât mai mare,
cât şi prin selectarea unui CO cu coeficientul de atenuare  cât mai redus.
Limitarea distanţei de transmisiune a informaţiei prin fibra optică când
predomină dispersia semnalului
Durata frontului impulsului  i după parcurgerea lungimii sectorului de
regenerare, adică la intrarea utilajului de recepţie este:
 i   e2   2f   r2 , s (6.7)

unde  e , f , r - sunt sporirile duratei frontului impulsului corespunzător în

MOE, în FO şi MOR. Durata frontului impulsului  i la sfârşitul lungimii
sectorului de regenerare nu trebuie să depăşească valoarea admisibilă  adm.
pentru viteza de transmisiune a informaţiei B şi tipul codului lineic utilizat.
0.70T  pentrucodulNRZ;
 i   adm.   (6.8)
0.35T  pentrucodulRZ;
unde T  1 B este durata intervalului unitar (secundă) pentru viteza de
transmisiune B a simbolurilor în linie. Dacă condiţia (6.8) nu se îndeplineşte,
atunci are loc suprapunerea impulsurilor, care se numeşte zgomot de interferenţă
între simboluri. Zgomotul de interferenţă între simboluri aduce la sporirea
probabilităţii erorii de regenerare.
Durata frontului impulsului  e la ieşirea MOE depinde de rapiditatea de
funcţionare a EO şi de lărgimea benzii amplificatorului de pompaj. În calcule, în
calitate de  e poate fi luată mărimea invers proporţională frecvenţei maximale
de modulaţie, valoarea căruia, de obicei, se indică în paşaportul EO. Cu condiţia
că impulsul se descrie conform formei distribuirii Gauss durata frontului
impulsului  e este aproximativ egală cu
440
e  , ns, (6.9)
Fm ax.

unde Fm ax. - frecvenţa maximală de modulaţie a EO, în MHz.

Mod Coala N. Document Semnat Data 32

 La propagarea semnalului prin fibrele CO cu lungimea L r v-a spori durata
frontului impulsului care poate fi determinată de expresiile
 f  Lr , s; (6.10)

   m2 od.   m   g 2 , (6.11)

unde:  este dispersia kilometrică sumară a semnalului ce se propagă prin

fibrele CO, în
km s ;  m od. , m , g - sunt corespunzător componentele dispersiilor kilometrice
modale,
materială şi ghid de undă, în s km .
Sporirea duratei frontului impulsului în MOR, adică dispersia cauzată de
dispozitivul de recepţie se determină conform expresiei
350
r  , ns. (6.12)
F0.5

unde F0.5 - este lărgimea benzii de transfer al MOR conform nivelului

puterii semnalului 0,5, în MHz (care aproximativ este egală cu valoarea
frecvenţei de limită a benzii de transfer pentru fotoreceptor Flim . ).
Pentru combinaţia concretă a echipamentului STIFO – cablul optic există o
viteză de transmisiune critică (maxim admisibilă), Bcr. a simbolurilor în linie care
se determină conform expresiei:

Bcr.  , bps. (6.13)
4W
Unde:  este coeficientul de atenuare al CO, în dBm km ;  - este dispersia
kilometrică sumară a semnalului fibrele CO, în s km ; W  Q  aef  a fr , în dBm.
Pentru vitezele de transmisiune B mai mari decât viteza de transmisiune
critică ( B > Bcr ) distanţa de transmisiune a semnalului informaţional este limitată
de distorsiunile cauzate de dispersie şi atunci lungimea maximală a sectorului de
regenerare se calculează conform relaţiei
1
Lr 2  , km. (6.14)
4B

Mod Coala N. Document Semnat Data 33

 În cazul când viteza de transmisiune a STIFO este mai mică sau egală cu
viteza de transmisiune critică ( B ≤ Bcr ) distanţa de transmisiune semnalului
informaţional este limitată de atenuarea lui şi lungimile sectorului de regenerare
maximă şi minimă corespunzător se determină conform relaţiilor (6.4) şi (6.5).
Sporirea lungimii sectorului de regenerare Lr 2 este posibilă atît prin alegerea
echipamentului de emisie şi recepţie al STICO cu rapiditatea de funcţionare
sporită, cît şi prin selectarea CO cu dispersie kilometrică  cît mai redusă.
Amplasarea punctelor de regenerare deservite (PDR) şi nedeservite (PRN)
este efectuată reieşind din datele tehnice ale STIFO, amplasarea localităţilor,
lungimile maxime şi minime ale sectorului de regenerare, necesităţile de
alimentare cu energie electrică a PRD şi PDN, iar numărul lor n pe traseul
traficului lineic se determină conform relaţiei
L
n  1; (6.15)
Lr

Unde L este distanţa dintre staţiile terminale, în km ; L r - lungimea

sectorului de regenerare, în km unde ( Lr min.  Lr  Lr max. ). Rezultatul obţinut
pentru numărul punctelor de regenerare n se aproximează prin majorare până la
un număr întreg.
6.1 Calculul lungimilor sectorului de regenerare pentru sistemele
de transmisiune a informaţiei prin cablul optic

1. Determinarea vitezei de transmisiune critică a simbolurilor în linie:

1 0.39 (dBm / km)
Bcr1    0.011  10 12  11(Gbps ) (6.1.1)
4   1  W 4  0.033  10 ( s / km)  26 .1(dBm)
12

2 0.26(dBm / km)
Bcr 2    0.037  1012  37(Gbps) (6.1.2)
4   2  W 4   0.066  10 ( s / km)  26.1(dBm)
12

unde:
W  Q  a ef  a fr  32 .5  4.6  1,8(dBm)  26 .1(dBm) (6.1.3)

2. Determinarea lungimii maxime şi lungimii minime a sectorului de

regenerare:

Mod Coala N. Document Semnat Data 34

 Verificăm îndeplinirea următoarei condiţii:
B ≤ B cr (6.2.1)
Pentru STM-1 viteza de transmisiune este: B=155.52 (Mbps), deci, rezultă că
se respectă condiţia (6.2.1), şi avem:
9.953(Gbps) ≤ 11 (Gbps) ≤ 37(Gbps) (6.2.2)
Lungimile sectorului de regenerare maximală Lr1 m ax şi minimală Lr1 m in ,
limitate de atenuare se determină respectiv conform formulelor:
(Q  ar  aef  a ff  a fr )
Lr1 max 
  (a ff / lc ) 
,km (6.2.3)
(Q  A  a r  aef  a ff  a fr )
Lr1min 
{   (a ff / lc ) 
(Q  ar  aef  a ff  a fr )
Lr1 max 
  (a ff / lc ) 
,km (6.2.4)
1
Lr 2 min 
{ uB

unde l c este lungimea de construcţie a CO (se indică de producătorul CO).

Deseori tamburul cu CO conţine diferite lungimi de construcţie şi, de obicei,
70% din lungimile de construcţie ale CO sunt de lungimea l c1 şi 30% - de
lungimea l c 2 . Astfel, lungimea de construcţie aducţională l c a CO pe lungimea
sectorului de regenerare o determinăm astfel:
l c (1)  0.7  I c1  0.3  I c 2  0.7  2  0.3  1  1.7(km) (6.2.5)
I c ( 2 )  0.7  I c1  0.3  I c 2  0.7  6  0.3  4  5.4( km) (6.2.6)
unde l c1 =2 (km) şi l c 2 =1 (km) sau l c1 =6 (km) şi l c 2 =4(km).
Unde pentru STM – 64 avem

Alegem prima variantă şi obţinem:

l (
c
 Pentru λ1=1.3μm obţinem:

Mod Coala N. Document Semnat Data 35

 (32 .5  4  4.6  0.1  1.8(dBm)
Lrl m ax1   50 .45 (km) (6.2.7)
0.39 (dBm / km)  0.1(dBm) / 1.7(km)

(34 .5  20  4  4.6  0.1  1)( dBm)

Lrl min1   5(km) (6.2.8)
0.39 (dBm / km)  0.1(dBm) / 1.7(km)

 Pentru λ2=1.55μm obţinem:

(34 .5  4  4.6  0.1  1)( dBm)
Lr max2   71 .6(km) (6.2.10)
0.26 (dBm / km)  0.1(dBm) / 1.7(km)

(34 .5  20  4  4.6  0.1  1)( dBm)

Lr min 2   6.90 (km) (6.2.11)
0.26 (dBm / km)  0.1(dBm) / 1.7(km)

3. Calculul duratei frontului impulsului la ieşirea modulului optoelectronic de

emisie:
440 440
e    0.033 (ns) (6.3)
Fm ax 13150

unde F m ax este frecvenţa maximală de modulaţie a emiţătorului optic.

1. Determinarea duratei frontului impulsului la propagarea semnalului prin
fibra optică :
 Pentru λ1=1.55μm obţinem:
 f 1   1  Lr max1   0.066  1012 (s / km)  71.6(km)  4.72  1012  0.0047(ns) (6.4.1)

 Pentru λ2=1.3μm obţinem:

 f 1   2  Lr max2  0.033 1012 (s / km)  50.45(km)  1.66 1012  0.0016(ns) (6.4.2)

unde τ este dispersia kilometrică sumară a semnalului.

5. Determinarea duratei frontului impulsului în modulul optoelectronic de
recepţie:
350 350 350
r     0.025 (ns) (6.4)
F0,5 Flim 13690 ( MHz )

unde F 0 , 5 este lărgimea benzii de transfer al MOR conform nivelului puterii

semnalului 0.5, şi care aproximativ este egală cu valoarea frecvenţei de limită a
benzii de transfer pentru fotoreceptor F lim .
[Link] duratei frontului impulsului la sfîrşitul sectorului de
regenerare:

Mod Coala N. Document Semnat Data 36

  i   e2   2f   r2  (0.032) 2  (0.0016) 2  (0.025) 2  0.0406(ns) (6.5)

(pentru λ1=1.55μm)
 i   e2   2f   r2  0.0418(ns) (pentru λ1=1.55μm) (6.6)

unde  e , f , r - sunt sporirile duratei frontului impulsului corespunzător în

modulul optoelectronic de emisie (MOE), în fibra optică (FO) şi modulul
optoelectronic de recepţie (MOR).
7. Verificarea condiţiei că durata frontului impulsului la sfîrşitul sectorului de
regenerare nu trebuie să depăşească valoarea admisibilă:
Durata frontului impulsului  i la sfârşitul lungimii sectorului de regenerare
nu trebuie să depăşească valoarea admisibilă  adm pentru viteza de transmisiune a
informaţiei B şi tipul codului lineic utilizat, adică trebuie să se respecte condiţia
(6.7.1):
0.70  T , pentru _ codul  NRZ
 i   adm   (6.7.1)
0.35  T , pentru _ codul  RZ
unde T este durata intervalului unitar (secunda) pentru viteza de transmisiune B
a simbolurilor în linie, şi se determină conform relaţiei (6.7.2):
1
T  1/ B   0.0001 10 6 ( s)  0.1(ns) (6.7.2)
9953.28  10 6

Verificăm respectarea condiţiei:

( (
{
( (
(6.7.3)
Observăm că atît pentru codul lineic RZ, cît şi pentru codul NRZ condiţia
(6.7.1) se respectă. Rezultă că în sistemul dat de tranmisiune se vor folosi
ambele coduri.
7. Determinarea valorii probabilităţii erorii de regenerare a semnalului
la recepţie
1. Determinarea puterii şi nivelului puterii zgomotului termic:
Pzg .t  103  k  T  F  103  1.38  10 23 ( J / K )  300( K )  9953  10 6 ( Hz)  64 
(7.1.1)
 4.12  10 8 mW 

Mod Coala N. Document Semnat Data 37

 unde:
k=1.38  10 23 ( J / K ) - constanta Boltzman;
T=300 (K) – temperatura absolută;
∆F – lărgimea benzii de frecvenţă.

pzg .t  10  lg( Pzg .t )  10  lg 4,12 108   46.1496  120  73.85(dBm) (7.1.2)

2. Determinarea puterii şi nivelului puterii zgomotului de alice:
 Pentru λ1=1.55μm obţinem:
C 
Pzg .a1  10 3  2  h   F  10 3  2  h   0   F 
 1 
 3  108 (m / s ) 
 10 3  2  6.6  10 34 ( J / Hz )   6
  9953.28  10 6 ( Hz )  (7.2.1)
 1 .55  10 ( m ) 
 2.542  10 6 (mW )

unde:
h  6.6  10 34 (J/Hz) – constanta Plank;

ν – frecvenţa purtătoarei optice;

C 0  3  10 8 (m/s) – viteza luminii în vid;
λ – lungimea de undă a purtătoarei optice.

p zg .a1  10  lg( Pzg .a1 )  10  lg 2.542 106   55.9(dBm) (7.2.2)

 Pentru λ2=1.3μm obţinem:

C 
Pzg .a 2  10 3  2  h   F  10 3  2  h   0   F 
 2 
 3  108 (m / s ) 
 10 3  2  6.6  10 34 ( J / Hz)   6
  9953.28  10 6 ( Hz )  (7.2.3)
 1.3  10 (m) 
 3.031  10 6 (mW )

p zg .a 2  10  lg( Pzg .a 2 )  10  lg 3.031106   55.18(dBm) (7.2.4)

3. Determinarea nivelului puterii zgomotului sumar:

p zg   p zg .t  10 lg( D)  p zg .t  Fzg  73 .8504  20 .96  52 .8904 (dBm) (7.3)
unde: pzg.t-nivelul puterii zgomotului termic;
F zg - nivelul coeficentului de zgomot.

Mod Coala N. Document Semnat Data 38

 4. Determinarea nivelului puterii semnalului injectat în traficul lineic:
 3.8(mW ) 
pe  10  lg( Pe / 4)  10  lg    10  lg( 0.95 )  0.22 (dBm) (7.4)
 4 

2. Determinarea pierderilor în traficul de linie:

 Pentru λ1=1,30μm obţinem:
 tl1  Lr 1   ff / lc   2acd 
(7.5.1)
 50.450.39  0.1 / 1.7  2  0.5  23.64dBm / km)

 Pentru λ2=1.55μm obţinem:

 tl1  71 .60.26  0.1 / 1.7   2  0.5  22.82 (dBm / km) (7.5.2)
3. Determinarea valorii de protecţie a semnalului informaţional de zgomot:
Apr  pe  aef  a fr  ar  atl1  p zg  
(7.6)
 4.25  4.6  1.8  4  22.82  (52.8904)  22.2204dBm

pentru λ2=1.55μm.
Apr  pe  aef  a fr  ar  atl1  p zg  
 4.25  4.6  1.8  4  23.64  (52.8904)  22.0004dBm

pentru λ2=1.3μm.

unde:
A pr - valoarea de protecţie a semnalului informaţional de zgomot;
p e - nivelul puterii semnalului injectat în traficul lineic;
p zg  - nivelul puterii zgomotului sumar la recepţia semnalului informaţional.

4. Determinarea valorii probabilităţii erorii de regenerare a semnalului:

Per  10  x (7.7.1)
Unde x se calculează după relaţia:
 A 10.65 / 11.42 
x  10 pr  10 22.1010.65  / 11.42  10 1.002  10 .04 (7.7.2)

x 10.04
deci Per  10  10 (7.7.3)

Comparăm [Link] cu Per :

Mod Coala N. Document Semnat Data 39

 [Link] =9·10-9 iar Per=10-10,04 astfel [Link] >Per .
Observăm că sistemul posedă o probabilitate de eroare de regenerare
a semnalului la recepţie mai mică decît cea admisibilă, rezultă că sistemul poate
sa-şi efectueze atribuţiile de serviciu.

Concluzie
Interesul sporit către STFO este condiţionat de avantajele lor nenumărate faţă de
sistemele de transmisii tradiţionale. Printre care se numără viteza sporită,
securizarea înaltă a informaţiei transmise, fiabilitatea ş.a.
Pentru proiectarea STIFO este important de a ţine cont anumiţi factori
precum destinaţia, lungimea liniei de transmisiune, tipul informaţiei ce se
transmite, lungimea sectorului de regenerare, coeficientul de atenuare, etc.
Realizînd calculele necesare conform datelor iniţiale, am determinat
lungimea sectorului de regenerare pentru STIFO care trebuie să îndeplinească
următoarea condiţie B ≤ B cr şi am demonstrat că în proiectul efectuat condiţia se
respectă şi anume 9.953(Gbps) ≤ 11 (Gbps) ≤ 37(Gbps). Calculând
probabilitatea de eroare pentru sistemul de transmisiune prin fibra optică propus

Mod Coala N. Document Semnat Data 40

 în cadrul acestui proiect de an, am primit un rezultat egal cu 10-10,04,ceea ce
satisface condiţiile de încadrare a parametrilor primiţi în limitele aceptabile.
Comparând acest rezultat cu valoarea probabilităţii de eroare admisibilă, egală
cu 10-9, am constatat că rezultatul obţinut satisface condiţia, ca probabilitatea de
eroare obţinută să fie mai mare sau egală ca valoarea admisibilă şi, deci, acest
sistem poate fi folosit pentru transmisiunea informaţiei.
Dezvoltarea sistemelor de comunicaţie pe fibre optice din ultimul deceniu
este spectaculoasă. Liniile magistrale cu fibre optice sunt răspândite deja pe scară
largă. Comunicaţiile pe fibre optice se dezvoltă în mod preponderent către
implementarea pe scara tot mai largă a legăturilor de tip multipunct şi reţea.
Legăturile punct cu punct vor rămâne doar în domeniul îngust al cablurilor
continentale sau [Link] numerice actuale pentru
conexiunile rapide pe fibră optică apărute în ordine istorică sunt: ierarhia
numerică pleziosincronă(PDH - Plisiochronous Digital Hierarchy) şi ierarhia
numerică sincronă(SDH - Sinchronous Digital Hierarchy). În efectuarea lucrării
date în care au fost examinate trei tipuri de dispersii sumare dintre cea materială
şi sumară (dispersia modală este egală cu zero deoarece folosim fibra monomod),
care ne permit de îmbunătăţi calitatea reţelei de transmisiune a informaţiei.
Realizarea comunicaţiilor prin fibre optice necesită studii profunde şi
lucrări practice corespunzătoare pentru ingineri şi savanţi în cadrul noii
tehnologii. Comunicaţiile prin fibre optice împreună cu microelectronica
constituie factorii majori ai dezvoltării informaţionale.

Mod Coala N. Document Semnat Data 41

 Bibliografie
1. Îndrumar pentru proiectul de an si diploma partea întâi: P. Nistiriuc, N. Bejan
Chişinău 2004
2. Îndrumar pentru îndeplinirea proiectelor de an şi de diplomă partea a doua : P.
Nistiriuc, I. Nistiriuc, N. Bejan Chişinău 2006
3. [Link]

Mod Coala N. Document Semnat Data 42

 4. Слепов Н. Н. Современные технологии цифровы оптоволоконных сетей
связи. –М., Радио и связь: 2000.
[Link]://[Link]/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=4&v
ed=0CEcQFjAD&url=http%3A%2F%[Link]%2Fdoc%2F42
019495%2Fcontinutproiect&ei=H0aMT6emCImw0QXO89DZCQ&usg=
AFQjCNH5Q451NwLf_xiyWVwHtrYcN_u8Rg&sig2=i49Zl4C5hmhpi3
NInQZBkw
[Link]://[Link]/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=5&v
ed=0CFAQFjAE&url=http%3A%2F%[Link]%2Fdoc%2F42
019357%2Fcontinut-proiect
nica&ei=H0aMT6emCImw0QXO89DZCQ&usg=AFQjCNHFhrMDLSw
cEHfADaCtyTYE2HgvBw&sig2=NfQgAXqrV5TA7gMHvOMmHQ9.7.
7. Doicaru V.,Părvulescu M. Transmisiuni prin fibre optice.-Bucureşti,
[Link]ă: 1994.
8. Nistiriuc P., Bejan N. Electrodinamica tehnică.Unde şi structuri ghidante.
Ciclu de prelegeri.-Chişinău, UTM: 1998.
9. Note de curs: P. Nistiriuc Chişinău 2012

Mod Coala N. Document Semnat Data 43