Analiza istorică a două perioade istorice ale dreptului românesc :

cea din timpul regimului comunist si cea de dupa 1989

De-a lungul timpului, dreptul românesc a fost influențat de o mulțime de factori

externi și totodată interni, care au stopat semnificativ dezvoltarea și evoluționarea
tuturor ramurilor de drept. Un factor major, care a stopat extrem dezvoltarea
dreptului românesc , reprezintă instaurarea regimului comunist în România în 1947
până în 1989. Dreptul românesc s-a dezvoltat semnificativ după Revoluția din 1989,
care a dus la prăbușirea regimului comunist și la adoptarea unei noi constituții în
1991. Începând din acea perioadă, România a început să se integreze în structurile
europene și să implementeze reforme importante în domeniul dreptului.
Scopul acestui referat, este de a analiza toate caracteristicile generale și de bază
a constituțiilor din cele două mari perioade în istoria română : din 1965, în perioada
României comuniste si celei din 1991 , care produce efecte și până în prezent.
Constituția României din 1965 a fost adoptată după ce regimul comunist a
preluat puterea în țara noastră în 1947 ca consecință a celui de-al Doilea Război
[Link] fel ca în Rusia şi în alte ţări, comunismul a început în România printr-o
imensă minciună. Imediat după război, comuniştii promiteau egalitate şi o viaţă mai
bună pentru muncitori şi ţărani. Se afişau sub nume precum Frontul Plugarilor,
Blocul Popular Democratic şi mai târziu, Partidul Muncitoresc Român. În fapt,
urmăreau să obţină controlul [Link] 1965 a murit Gheorghe Gheorghiu-Dej si
noul sef al Partidului Comunist a fost ales Nicolae Ceausescu. El a afirmat deschis
independenta tarii fata de U.R.S.S. De asemenea, considera ca Romania facuse un
drum important inspre crearea unei societati egalitare, adica socialiste (avusese loc
colectivizarea in 1962). Aceste doua aspecte necesitau modificarea constitutiei.
Articolul 1 al constitutiei din 1965 mentioneaza ca numele statului este Republica
Socialista Romania si ca este un stat suveran, independent si unitar, cu un teritoriu
inalienabil (adica nu se poate instraina) si indivizibil. In 1974 se creeaza functia de
presedinte al republicii, fapt ce duce la modificarea constitutiei pentru a include
prerogativele presedintelui.
Aceasta constituție a instituit o formă de guvernare totalitară, cu un singur
partid politic dominant și a restrâns libertățile cetățenilor.
Constituția din 1965 a stabilit ca statul să fie condus de Partidul Comunist Român
(PCR) și a recunoscut doar un singur partid politic, PCR, care avea dreptul de a-și
impune ideologia în toate domeniile vieții publice. De asemenea, constituția a
instituit un sistem de guvernare unitar, în care puterea era concentrată în mâinile
liderilor comuniști. PCR a condus o formă de guvernare totalitară în România timp
de mai bine de 40 de ani, până la prăbușirea regimului comunist în 1989. PCR a fost
membru al Blocului Sovietic și a fost aderent la ideologia marxist-leninistă.
De asemenea, în această perioadă, au fost adoptate măsuri pentru
colectivizarea agriculturii și pentru centralizarea economiei.
Colectivizarea agriculturii în România comunistă a însemnat trecerea de la sistemul
de producție individuală la cel de producție în comună. Începând din anii 1950, au
fost întreprinse numeroase măsuri pentru a impune colectivizarea forțată în
agricultură. Astfel, proprietarii de terenuri au fost obligați să își aducă terenurile în
comune sau să le cedeze statului. Centralizarea economiei însemnat ca statul să aibă
controlul asupra tuturor aspectelor economiei. Astfel, producția și distribuția
bunurilor erau planificate și coordonate de către stat, iar proprietatea era în mare
parte colectivizată. Acest lucru a însemnat că persoanele particulare nu mai aveau
dreptul de a decide cum să își administreze afacerile sau să își desfășoare activitățile
economice fără aprobarea statului.

În perioada regimului comunist din România, dreptul juridic a fost subordonat

intereselor Partidului Comunist și a fost utilizat ca instrument pentru a susține și
menține regimul totalitar în putere. Astfel, dreptul a fost folosit pentru a represa
opoziția politică și pentru a suprima libertățile și drepturile cetățenilor.În acest
context, s-au adoptat numeroase legi care limitau libertățile și drepturile cetățenilor,
în special libertatea de exprimare și libertatea de asociere. De asemenea, justiția a
fost controlată de către Partidul Comunist și nu mai reprezenta o instituție
independentă care să aplice legea în mod egal pentru toți cetățenii.

Totodată, a fost intens afectat domeniul civil în perioada României comuniste,

astfel, drepturile și libertățile cetățenilor au fost limitate și au fost încălcate în mod
repetat. În acest context, s-au înregistrat numeroase încălcări ale drepturilor și
libertăților cetățenilor, cum ar fi: Confiscarea proprietăților private fără o
compensație adecvată; Restricționarea libertății de exprimare și de
[Link] și încarcerarea opozanților [Link] religiei și a
grupurilor religioase.
Domeniul procesual civil din perioada comunistă a României a fost marcat de
influența sistemului sovietic și de încercarea de a implementa principiile comuniste
în justiție. În general, sistemul judiciar era subordonat Partidului Comunist și era
folosit ca instrument de represiune împotriva oponenților regimului.În această
perioadă, procesele civile erau conduse de către tribunalele poporului, care erau
formate din judecători și reprezentanți ai organizațiilor de masă comuniste. Aceste
tribunale aveau un grad mare de discreționaritate și erau percepute de către
populație ca fiind corupte și orientate spre favorizarea guvernului comunist.În plus,
dreptul de apel era limitat în mod semnificativ în această perioadă, iar mulți dintre
cei care încercau să conteste hotărârile tribunalele poporului puteau fi supuși
represiunilor guvernului.
În același timp, influența comunistă s-a remarcat și în domeniul penal. În această
perioadă, Codul Penal era bazat pe modelul sovietic și conținea prevederi care
permiteau incriminarea oponenților regimului pentru infracțiuni precum "trădarea
patriei" sau "difuzarea de idei anti-statale". Procesele penale erau, de asemenea,
conduse de către tribunalele poporului, care erau formate din judecători și
reprezentanți ai organizațiilor de masă comuniste. Aceste tribunale aveau un grad
mare de discreționaritate și erau percepute de către populație ca fiind corupte și
orientate spre favorizarea guvernului comunist.În plus, drepturile procesuale ale
acuzaților erau limitate în mod semnificativ în această perioadă și mulți dintre cei
care erau acuzați de infracțiuni politice puteau fi supuși torturii și altor forme de
tratament inuman și degradant în timpul proceselor lor.
În perioada comunistă a României, dreptul muncii a fost reglementat de către o
serie de legi și reglementări care aveau ca scop principal menținerea controlului
guvernului asupra forței de muncă și asigurarea unei producții maxime în interesul
societății socialiste.În această perioadă, sindicatele erau controlate de către Partidul
Muncitoresc Român și erau utilizate ca instrument de implementare a politicilor
guvernamentale. Drepturile salariaților erau limitate în mod semnificativ și puteau fi
supuși represiunii dacă se opuneau politicilor guvernamentale sau dacă încercau să
protesteze împotriva condițiilor de muncă.În plus, în această perioadă, salariile erau
fixate de către guvern și erau considerate suficiente pentru a îndeplini nevoile de
bază ale salariaților. Acest lucru a dus la o diferențiere semnificativă între salarii și la
o lipsă de incentivare pentru munca îndelungată și productivă.Unul dintre
principalele instrumente de reglementare a dreptului muncii în această perioadă a
fost Codul Muncii, care stabilea drepturile și obligațiile salariaților și ale
angajatorilor. Acest cod a fost adoptat în anii 1950 și a fost modificat de mai multe
ori în decursul anilor comuniști.În general, Codul Muncii din perioada comunistă
stabilea că salariile erau fixate de către guvern și că salariații aveau dreptul la
concedii plătite și la asigurări sociale. În același timp, salariații erau obligați să
respecte regulile de muncă impuse de către angajatori și erau supuși sancțiunilor
dacă nu le respectau. După prăbușirea regimului comunist în 1989, România a
început să adopte reforme pentru a moderniza sistemul de drept al muncii și a
garanta respectarea drepturilor salariaților. Acestea au inclus introducerea
negocierilor colective și a sistemelor de salarizare bazate pe performanță, precum și
protejarea drepturilor salariaților împotriva abuzurilor și a discriminării de către
angajatori.
Prăbușirea regimului comunist în România a avut loc în decembrie 1989, când
au avut loc manifestații masive împotriva guvernului comunist. Aceste manifestații
au fost declanșate de către o serie de evenimente care au avut loc în țară în ultimul
deceniu al perioadei [Link] dintre cele mai importante evenimente care au
dus la prăbușirea regimului a fost Revoluția din Ungaria din 1956, care a inspirat
opoziția din România să ceară reforme politice. În plus, în anii 1980, au avut loc
manifestații și proteste sporadice împotriva guvernului comunist în România, în
special în Timișoara.În decembrie 1989, manifestațiile s-au intensificat după ce
guvernul a încercat să înlăture pastorul reformist László Tőkés din Timișoara. Acest
lucru a dus la proteste masive în Timișoara și în alte orașe din țară, care au culminat
cu înlăturarea liderului comunist Nicolae Ceaușescu și a guvernului său.
După prăbușirea regimului comunist, România a început să adopt reforme
pentru a moderniza sistemul judiciar și economia și pentru a construi o societate
democratică. Acestea au inclus introducerea unui sistem multipartid, liberalizarea
pieței, privatizarea industriei și reformarea sistemului [Link] dintre cele mai
importante reforme adoptate de România după prăbușirea regimului comunist au
inclus:
[Link] unui sistem multipartid: După prăbușirea regimului comunist, au fost
permise înființarea de partide politice noi și au fost organizate alegeri libere.
[Link] pieței: România a început să liberalizeze economia prin deschiderea
pieței și prin introducerea reformelor care au permis o mai mare libertate în afaceri.
[Link] industriei: După prăbușirea regimului comunist, România a început să
privatizeze industria prin vânzarea de companii și de active ale statului către
particulari.
[Link] sistemului judiciar: După prăbușirea regimului comunist, România a
început să reformeze sistemul judiciar pentru a garanta independența acestuia și
pentru a se asigura că hotărârile judecătorești sunt juste și echitabile.
[Link] în Uniunea Europeană: Începând din anii 1990, România a început să
adopte reforme pentru a se conforma standardelor Uniunii Europene și a deveni un
membru al acesteia.
[Link] democrației: După prăbușirea regimului comunist, România a
început să adopte reforme pentru a consolida democrația și pentru a asigura
respectarea drepturilor și libertăților cetățenilor.
Ca rezultat a acestor reforme și totodată grație prăbușirii regimului comunist în
țară, a fost adoptată Constituția din 1991 , la 21 noiembrie. Aceasta a înlocuit
Constituția din 1965, care guverna România în perioada comunistă.Constituția din
1991 a fost redactată de către o comisie de experți și a fost aprobată de către
Parlamentul României după consultarea populației prin intermediul unui
referendum. Aceasta a stabilit cadrul instituțional și juridic pentru tranziția României
de la o societate comunistă la o societate democratică și a garantat respectarea
drepturilor și libertăților cetățenilor.
Domeniul administrației teritoriale a fost reglementat de către o serie de legi și
reglementări care aveau ca scop principal menținerea controlului guvernului asupra
tuturor aspectelor vieții publice și asigurarea implementării politicilor
guvernamentale în toate regiunile țării. Administrația teritorială era organizată în
două etaje: raion și județ. Fiecare raion era condus de către un consiliu ales, iar
fiecare județ era condus de către un prefect numit de către guvern. Prefectul era
responsabil pentru implementarea politicilor guvernamentale în județ și pentru
menținerea ordinii publice.
Constituția României din 1991 este documentul fundamental al țării și stabilește
structura și funcționarea instituțiilor statului, precum și drepturile și libertățile
cetăț[Link]ă câteva dintre principalele prevederi ale Constituției din 1991:
[Link]ânia este o țară democratică, unitară și indivizibilă, care se guvernează prin
lege și care respectă drepturile și libertățile cetățenilor.
[Link] în stat este exercitată de către popor prin intermediul Parlamentului, al
Președintelui și al Guvernului.
[Link] este compus din Senat și Camera Deputaților și este organul suprem
de putere al statului.
[Link]ședintele este capul statului și este ales prin sufragiu universal, egal, direct și
secret.
[Link] este responsabil pentru implementarea politicilor decise de Parlament și
este condus de către Prim-ministru.
[Link]ția este independentă și este responsabilă pentru aplicarea legilor în mod egal
pentru toți cetățenii.
[Link] și libertățile cetățenilor sunt garantate de Constituție și de alte legi și nu
pot fi înlăturate.
Constituția României din 1991 a avut o serie de consecințe importante pentru
dezvoltarea țării. Una dintre cele mai importante consecințe a fost tranziția către o
economie de piață și o societate democratică. Constituția a stabilit un sistem de
guvernare bazat pe separarea puterilor în stat, prin care parlamentul, guvernul și
justiția au fost separate și independente una față de cealaltă.Aceasta a permis
dezvoltarea unei societăți mai deschise, în care cetățenii au avut drepturi mai mari și
au putut să participe la procesul democratic. Constituția a garantat libertatea de
exprimare și libertatea de asociere, precum și drepturi fundamentale cum ar fi
libertatea de a întemeia sindicate și libertatea de a î[Link] consecințe ale
Constituției din 1991 au fost întărirea statului de drept și a independenței justiției,
precum și îmbunătățirea protecției drepturilor cetățenilor prin crearea unei Curți
Constituționale care avea rolul de a veghea la respectarea Constituției.În general,
Constituția din 1991 a jucat un rol important în transformarea României într-o țară
democratică și modernă, care se conformează standardelor internaționale de
drepturi ale omului.
În concluzie pot spune constituția din 1965 si cea din 1991 au avut consecințe
majore care au afectat și totodată au îmbunătățit statul roman în mai multe sfere.
Constituția din 1965 a avut un caracter autoritar, întărind puterea Partidului
Comunist Român și a guvernului comunist. Constituția României din 1991 este o
constituție democratică, care garantează drepturile și libertățile cetățenilor și care
stabilește structura și organizarea puterilor în stat. Constituția din 1991 a introdus
un sistem de guvernare semi-parlamentar, în care puterea executivă este împărțită
între guvern și președinte. De asemenea, Constituția din 1991 a stabilit separația
puterilor în stat și a instituit un sistem de control reciproc între aceste puteri.În
general, Constituția României din 1991 a reprezentat o schimbare majoră față de
Constituția din 1965, deoarece a introdus principii democratice și a garantat
drepturile și libertățile cetățenilor, în timp ce Constituția din 1965 avea un caracter
autoritar și întărea puterea Partidului Comunist Român.