SIDA

Curiozitatea nativa, specifica omului, a fost starnita la inceputul deceniului noua, al

secolului nostru de descoperirea unei boli noi, cu caracter epidemic si evolutie grava,
mortala.
Atitudinea teribila cu care a fost privita initial aceasta noua maladie ajunsa “la moda” si
socotita a fi doar o cale de gasire si spre incercarea atotputerniciei geniului uman a fost
rapid inlocuita de o adevarata psihoza de panica, data fiind evolutia implacabila fatala a
pacientilor afectati. In urma acumularii si sintetizarii rezultatelor unui efort de cercetare
extraordinar de intens cu angrenarea unor resurse importante de inteligenta umana si
dotare materiala, panica a lasat locul, cel putin in lumea medicala, unui optimism
rational. In cadrul acestuia, s-a cristalizat conceptul unei boli infectioase noi, cu evolutia
de lunga durata, produsa de virusurile imunodeficientei umane HIV, numita “boala HIV”.
Boala HIV este prin excelenta o maladie cu transmitere sexuala, cu evolutia cronica, cu
numeroase manifestari la nivelul pielii si mucoaselor gurii, anusului si organelor genitale
dar si cu lezari ale organelor interne (manifestari sistematice) – aceste trasaturi fac din
boala HIV o maladie venerologica a carei diagnosticare angreneaza in mare masura
colaborare stransa dintre acestea si cea de boli infectioase, dar si cu celelalte specialitati
medicale : cum ar fi medicina interna si neurologia.
Caracterizarea bolii HIV si a agentilor sai a permis definirea cadrului nostalgic al unei
noi patologii umane, adica a suferintelor generate la om de o categorie cu totul speciala
de virusuri, asa numitele retrovirusuri ARN cu specificicitate pentru anumite celule din
corpul omenesc.
Asadar SIDA, ca etapa evolutiva finala a bolii cronice HIV, poate fi definita ca o
suferinta provocata de virusuri capabile de a distruge sistemul de aparare imunitara a
organismului.
Inainte de a atinge stadiul de SIDA, pacientii strabat o perioada premergatoare, de
intindere valabila in timp. Evolutia fatala a tuturor pacientilor atinsi de SIDA, cu
afectarea inclusiv a copiilor au constituit factorii de alarma si de generare a psihozei de
teama fata de aceasta, asa zisa ciuma a secolului XX . O data penetrata in constiinta
publicului larg, boala HIV a captat interesul si a generat reactii cu totul particulare.
Epidemia de SIDA a devenit o problema mondiala, de mare inportanta pentru
momentul discutiei, dar si pentru viitor.
SIDA afecteaza populatia activa sexual, deci tinerii si adultii in plina putere creatoare si
dotati cu maxim de potential biologic.
Boala HIV, cu stadiul sau evolutiv final, SIDA este o boala infectioasa, in care
contaminarea se realizeaza predominant pe cale sexuala. In descrierea manifestarilor
chimice asociate la infectia cu HIV, este normal si firesc sa abordam schema de
prezentare, recunoscuta pentru boli infectiose, indiferent de natura agentului cauzator.
Agentii cauzali ai SIDA sunt virusuri specifice dotate cu proprietatea de a distruge
selectiv anumite componente ale sistemului de aparare imuniologica fata de agresiunea
biologica din mediul inconjurator. Rezultatul final al actiunii acestor virusuri este aparitia
sindromului de imunodeficienta(SIDA), fapt care le-a atras numele de virusuri ale
imunodeficientei omului = HIV.
Sunt alcatuite din molecule de ARN(acid ribonucleic). Caracteristica esentiala a
virusurilor consta in aceea ca informatia lor genetica se propaga in sens invers sensului
considerat a fi normal in lumea biologica. Astfel, in toate celulele informatia genetica
este stocata in lanturi de acizi nucleici de tip ADN. Daca informatia cuprinsa intr-o gena
de ADN trebuie sa fie actualizata atunci segmentul de ADN care constituie gena este
recopiat sub forma de ARN mesager.
Analiza riguroasa a cailor de transmitere a infectiei cu HIV, care au constatat ca cele
mai frecvente cai de contaminare sunt : pe cale sexuala, inoculare de sange si
transmiterea de la mama la fat.
Transmiterea pe cale sexuala este sursa cea mai frecventa de contaminare cu boala
HIV. Indiferent daca contactele sexuale au loc intre barbati(homosexuali) sau intre
barbati si femei(heterosexuali), dintre care unul dintre cei doi parteneri este purtator de
HIV, riscul de contaminare al celui de-al doilea partener la actul sexual este foarte mare.
Transmiterea pe cale sangvina este raspunzatoare de un numar relativ mic de cazuri de
boala HIV. Ramane de discutat riscul inocularilor accidentale la cei care se ranesc cu
instrumente murdare de sange sau produse biologice provenite de la pacientii cu boala
HIV.
Transmiterea de la mama la fat se poate produce inainte de nastere, in cursul nasterii
prin contaminare de la sangele matern si dupa nastere prin contaminare de la laptele
mamei prin care HIV se elimina din organism.
Cauzele acestui esec sunt multiple si printre ele se numara si aceea a transformarii bolii
HIV intr-un fenomen social cu implicatii particulare privind libertatea comportamentala a
individului. In acest context s-a considerat ca sunt suficiente interventia bunului simt
individual si speranta ca eforturile materiale uriase depuse in cercetarea biologica pentru
descoperirea unor tratamente si vaccinuri eficace va fi incununata de succes.
Pentru a fi eficace, un vaccin impotriva HIV trebuie sa induca doua tipuri de raspunsuri
imunitare. Actualmente, incercarile de vaccinare sunt practicate pe voluntari sanatosi
seronegativi si cu un risc redus de contaminare. Pentru ca nu este vorba de a pune in
evidenta o oarecare protectie impotriva virusului, ci de a verifica toleranta clinica,
toxicitatea si imunogenicitatea.
O profilaxie eficace nu se poate realiza decat in conditiile in care toti cei interesati,
corpul medical, personalul auxiliar de ingrijire, pacientii si potentialii pacienti, sunt bine
informati cu datele adevarate ale problematicii bolii cronice HIV si ale stadiului sau fatal
SIDA.