Curs 2: Principiile dreptului

[Link]
Termenul „principiu”: principium sau princeps , înseamnă “care ocupa primul loc” sau
inceput de [Link] ştiinţă, inseamnă linie directoare, chintesenţa unui domeniu
II. Noţiune, clasificare şi prezentare analitică a principiilor generale ale dreptului
A. NOȚIUNE
În drept, principiile ocupă un loc aparte, fiind considerate norme de drept (concepţia franceză)
sau izvoare de drept (concepţia italiană).
Concepţia franceză: principiul =o regulă de la care nu se poate deroga decât în mod
excepţional (de ex., principiul legalităţii sau al egalităţii în faţa legii sunt reguli ce constau în
prescripţii obligatorii). Este definit ca fiind o regulă generală, având un statut mai mult sau
mai puţin legislativ; toate principiile sunt norme de drept.1
Concepţia italiană: principiile nu trebuie neapărat identificate cu normele de drept (nu toate
principiile sunt norme juridice), dar sunt izvoare, adică surse ale dreptului care îi determină
obligativitatea.
-[Link]. din România , in art. 1 recunoaşte ca izvoare de drept principiile generale ale
dreptului.
Principiile de drept sunt idei centrale care stau la baza conținutului tuturor normelor juridice.
Principiile au un rol constructiv şi axiologic: 1)constructiv =ajută la crearea dreptului, precum
și la aplicarea acestuia .
2) rol axiologic= principiile reprezintă rezultatul unui proces de selecție și valorizare a
conduitelor sociale, conduite devenite reguli, transformate in principii.
-Termenul principiu sau principii - mai multe sensuri: valori ale dreptului pozitiv (sunt
încorporate în normele juridice); “linii de forţă sau tendinţe de evoluţie ale unui segment al
dreptului pozitiv”, având o generalitate relativă: sunt denumite principii directoare sau
fundamentale ale dreptului civil, fiscal, administrativ etc.
Principiile generale: definiție= „reguli de drept obiectiv, nu de drept natural sau ideal,
exprimate sau nu în texte, dar aplicate de jurisprudenţă şi dotate cu un caracter suficient de
generalitate”
B. CLASIFICARE:
-principii normative (principii-norme) şi
-principii extrapozitive (principii-descrieri).
=Principiile-norme sunt reguli de drept, iar celelalte sunt orientări care influenţează crearea
dreptului pozitiv sau arată tendinţele care se desprind din dreptul pozitiv
- dr. pozitiv=dr. actualmente în vigoare

1
TGD-SIMONA CRISTEA,PAG.10
5 categorii de principii:
[Link]-norme (sau pozitive ale dreptului, se regăsesc în legi);
b. principiile implicite – reguli considerate premise sau consecinţe ale dreptului pozitiv;
c. principii extrapozitive (extrasistemice) – sunt exterioare dreptului pozitiv;
d. principii-nume (fără caracter normativ; privesc o trăsătură a unei instituţii juridice);
e..principii-creatoare de drept (construcţii ale dreptului), fără caracter normativ, sunt
instrumente conceptuale în crearea dreptului şi în interpretarea
Altă clasificare: principii generale de drept, principii de ramură.
- după rolul lor esenţial în crearea dreptului, principiile generale pot fi: a) principii directoare
şi b) principii corectoare.
a) Cele directoare sunt cele de care depinde ordinea socială, pentru că se află la baza
edificiului juridic (de exemplu, principiul legalităţii, principiul autorităţii de lucru judecat,
nimeni nu se poate prevala de necunoaşterea legii etc.).
b) Principiile corectoare sunt cele care îndreaptă, îmbunătăţesc soluţiile legale. EX.: principiul
bunei-credinţe, fraus omnia corrumpit (frauda corupe totul, de exemplu, orice act juridic
subsecvent actului încheiat, nu numai pe acesta).
- în funcţie de puterea lor normativă: principii fundamentale, principii-norme cu valoare
constituţională, principii generale simple
C. Analiza sintetică a principiilor generale ale dreptului: principiul legalităţii, principiul
egalităţii, principiul libertăţii, principiul responsabilităţii
- Precizare prealabilă:în doctrina occidentală şi, în special, în cea franceză, nu se studiază în
concret un anumit număr de principii generale ale dreptului, ci sunt analizate global,
nedorindu-se o limitare expresă doar la 3 sau 4 principii considerate generale pentru întregul
drept.
-Literatura românească selectează şi reţine, în general, 4 principii generale de drept,
considerate ca universal-aplicabile pentru toate ramurile dreptului.:
1. Principiul legalităţii: cele trei puteri ale statului, precum şi autorităţile care le exercită
trebuie să aibă consacrare normativă, adică trebuie să fie reglementate de lege.
- cunoaşte anumite particularităţi, există anumite specii ale sale în ramurile dreptului (de ex.,
în dreptul penal: nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege) sau aplicabile întregului
sistem de drept (pp neretroactivității legii).
2. Principiul egalităţii înseamnă aplicarea de tratament identic în faţa legii, în situaţii identice.
-Corolarul acestui principiu: principiul nediscriminării pe motive de origine socială, etnică,
stare materială, sex, religie etc.
- a dat naştere la principii de ramură sau a creat instituţii juridice noi, în: dreptul
constituţional, dreptul muncii (egalitatea de şanse la angajare, egalitatea între femei şi
bărbaţi,egalitatea de salariu între femei şi bărbaţi), dreptul familiei (concediul paternal, nu
numai maternal, egalitatea dreptului de vizitare a copilului pentru ambii părinţi), dreptul
european (egalitate în drepturi pentru toţi cetăţenii UE etc.)
3. Principiul libertăţii: a) fundament=respectul demnităţii fiinţei umane;
b)=cuprinde un pachet de libertăți, cu efecte asupra dreptului constituțional (libertatea de
exprimare, libertatea conştiinţei, libertatea de circulaţie etc.) şi dreptului european.
c)= impune coexistenţa libertăţilor, pentru că libertatea unui om se întinde până acolo unde
începe libertatea celuilalt.
4. Principiul responsabilităţii este strâns legat de principiul libertăţii.
- responsabilitatea se corelează cu noţiunea de răspundere, responsabilitatea preexistă
răspunderii.
- iniţial: responsabilitatea a fost exclusă din domeniul dreptului, considerându-se că ar
aparţine numai moralei, ulterior: această concepţie a fost abandonată, considerându-se că şi
responsabilitatea aparţine dreptului.
-Principiul general al responsabilităţii a dat naştere unor principii de ramură: principiul
răspunderii personale în dreptul penal, răspunderea părinţilor pentru faptele copiilor minori
etc.
Observație: Principiile nu trebuie confundate cu normele, pentru că:
- principiile nu oferă o soluţie univocă litigiilor cărora se aplică, ele orientează soluţia
judecătorului, nu o stabilesc în mod precis;
- conţinutul axiologic ridicat al principiilor face ca acestea să aibă o greutate aparte faţă de
norme, care se îndepărtează uneori de argumentaţia morală;
- în caz de conflict între principii, niciodată un principiu nu va abroga un altul; se vor analiza
valorile conţinute în principiile respective şi va avea prioritate principiul cu valoarea cea mai
mare (operaţiunea de ponderare). Aceasta nu înseamnă că principiul înlăturat este nevalid; el
se aplică mai departe, dar la alte situații.
III. Importanţa teoretică şi practică a principiilor dreptului
Principiile explicite ajută: a) la crearea principiilor implicite (principiile implicite sunt cele
extrase de interpreţi prin utilizarea metodelor şi a mijloacelor de interpretare, analizând ratio
legis): b) ajută în procesul de interpretare a normelor juridice, evitându-se conflictul între
norme.
2- Art. 1 [Link].: principiile generale ale dreptului sunt izvoare de drept, cu consecinţe asupra
soluţionării litigiilor (analogia juris).
3- Principiile generale ale dreptului reprezintă baza sistemului de drept; normele juridice „nu
pot fi edictate şi evolua decât în funcţie de principiile generale la care trebuie să se
conformeze sau, câteodată, pot deroga” (ex.: orice normă/lege trebuie să respecte principiul
legalității sau al egalității/nondiscriminării etc.)
în literatura franceză: se vorbeşte de o importanţă funcţională şi cantitativă a principiilor.
a)-importanţa funcţională se referă la faptul că principiile se află la baza oricărei construcţii
juridice ( orice text normativ trebuie să fie în concordanţă cu principiile dreptului).
-în dreptul public: faptul că autorităţile administraţiei publice respectă principiile dreptului,
este considerat că aduce un plus de legalitate
-în dreptul privat: faptul că jurisprudenţa este cea care le aduce în prim-plan se apreciază că le
impune ca izvoare de drept. (de ex., în Statele Unite, Curtea Supremă deja judecă de mult
timp litigii, prin invocarea principiilor dreptului natural, considerate principii
supraconstituţionale, de exemplu, principiul libertăţii sau asigurarea justiţiei)
-există unele principii de drept cu caracter supranaţional, subliniate, în special, de CEDO şi
CJUE, dreptul european şi Convenţia europeană a drepturilor omului au caracter
supranaţional).
-Principiile joacă un rol important şi în interpretarea normei juridice (în interpretare ajută în
crearea unor noi construcţii juridice şi apoi, chiar la naşterea unor norme noi de drept şi,
implicit la evoluţia sistemului de drept).
-Principiile dreptului promovează şi o anumită ierarhie a valorilor dreptului, dar toate
principiile de drept sunt subordonate ordinii publice şi chiar moralei, DAR: Principiile nu
trebuie, totuşi, considerate imuabile (în timp, ele pot fi modificate de alte principii sau chiar
dispărea).
b)-importanţa cantitativă se desprinde din analiza principiilor dreptului din fiecare ramură.
(ex., în dreptul constituţional s-au cristalizat principii fundamentale, dreptul administrativ a
creat principii generale privind serviciul public, organizarea administraţiei, funcţia publică,
autonomia locală etc.; dreptul penal şi dreptul privat au reţinut, de asemenea, principii
generale aplicabile instituţiilor juridice pe care le studiază; dreptul internaţional public a
preluat principiile generale ca atare).