4.

LEGILE CÂMPULUI ELECTROMAGNETIC

Legile câmpului electromagnetic se formulează prin generalizarea unor relaţii

de dependenţă sau de detectare între speciile de mărimi primitive electrice şi
magnetice, respectiv mărimi ale domeniului mecanic, termic ,etc. , prin generalizarea
unor teoreme stabilite în stările statice şi staţionare şi prin generalizarea datelor
experimentale. Din punct de vedere al relaţiilor cauză-efect legile sunt fie legi de
stare şi se exprimă prin relaţii între mărimi simultane, fie legi de evoluţie şi se
exprimă prin relaţii în care intervin şi derivatele în raport cu timpul ale mărimilor de
stare. După cum pentru enunţarea lor nu sunt, respectiv sunt necesare mărimi de
material, legile se clasifică în legi generale şi de material.
Formularea legilor depinde de sistemul de referinţă la care se raportează
coordonatele de poziţie şi timpul, respectiv în care sunt definite mărimile de stare ale
câmpului electromagnetic. Legile generale ale câmpului electromagnetic pentru
mediile în repaus au fost stabilite de Maxwell iar pentru mediile în mişcare de Hertz.
În teoria fenomenologică Maxwell-Hertz , legile sunt exprimate fie sub forma
integrală, fie sub forma diferenţială. Curbele închise  , suprafeţele deschise S, şi
cele închise  care intervin în formularea integrală a unora dintre legi, se consideră
ataşate mediului în mişcare locală, iar derivatele lor în raport cu timpul sunt derivate
substanţiale ale unor integrale definite.

[Link] POLARIZAŢIEI ELECTRICE TEMPORARE

Dependenţa locală dintre componenta temporară a polarizaţiei electrice şi

intensitatea câmpului electric E, constatată experimental în regim electrostatic, se
verifică şi în regim variabil în timp şi constituie legea polarizaţiei electrice temporare:
în fiecare punct dintr-un dielectric şi-n fiecare moment, polarizaţia electrică
temporară Pt este funcţie de intensitatea câmpului electric: Pt(r,t )=Pt[E(r,t)] (4.1)
Deoarece această relaţie caracterizează din punctul de vedere al polarizaţiei un
anumit material, legea de stare a polarizaţiei electrice temporare este o lege de
material. După modul explicit al dependenţei dintre Pt şi E , dielectricii se clasifică în
:izotropi sau anizotropi, liniari sau neliniari, cu sau fără histerezis.
a)Dielectrici liniari şi izotropi:
Un material dielectric este izotrop dacă sub acţiunea unui câmp electric având
orice orientare în corp, se polarizează temporar în direcţia câmpului şi este liniar dacă
local polarizaţia temporară instantanee Pt(r,t) este proporţională cu intensitatea
instantanee a câmpului electric E(r,t): 
Pt (r, t ) = ε 0 χ e (r )  E(r, t) (4.2)
Mărimea adimensională e se numeşte susceptivitate electrică. În general, e
depinde de condiţii neelectrice (temperatură, presiune ,etc.).
90 Capitolul 4 Legile câmpului electromagnetic

Se disting:
• Materiale diaelectrice ,cu e foarte mică şi practic independentă de temperatură
,permitivitatea relativă fiind aproximativ egală cu unitatea (r1), dar subunitară.
• Materialele paraelectrice cu e apreciabilă, variabilă cu temperatura, r fiind
supraunitar
b)Dielectrici liniari şi anizotropi:
Polarizaţia electrică temporară a unor dielectrici anizotropi cum sunt cristalele
depinde de direcţia câmpului electric . Dacă se aplică unui cristal dielectric un câmp
electric într-o direcţie oarecare, polarizaţia lui temporară are în general o altă direcţie.
Într-un sistem de coordonate carteziene , Ptx, Pty, Ptz sunt funcţii liniare de
componentele Ex, Ey, şi Ez :
Pt x = ε 0 χ exx E x + ε 0 χ exy E y + ε 0 χ exz E z
Pty = ε 0 χ eyx E x + ε 0 χ eyy E y + ε 0 χ eyz E z
Pt x = ε 0 χ ezx E x + ε 0 χ ezy E y + ε 0 χ ezz E z
adică , Pt =  0 e E (4.3)
în care  e este tensorul susceptivităţii, având matricea componentelor simetrică
(ejk=ekj),
 exx  exy  exz 
 
[ e ] =  eyx  eyy  eyz  . (4.4)
 
 ezx  ezy  ezz 

c)Dielectrici neliniari
Materialele dielectrice sunt caracterizate printr-o dependenţă neliniară dintre Pt
şi E. Substanţele din această sunt numite feroelectrice. Exemple :titanatul de bariu,
bisulfitul de amoniu. Aceste substanţe se polarizează intens şi ireversibil, punând în
evidenţă fenomenul de histerzis. Dacă dintr-un punct Pm al curbei de primă polarizare
se reduce treptat intensitatea câmpului electric, curba care se obţine nu coincide cu
ramura de creştere. La anularea câmpului, polarizaţia este nenulă, numită polarizaţie
remanentă Pr, iar pentru anularea ei este necesară aplicarea unui câmp în sens opus E c
, numit câmp electric coercitiv.
P Pm

-Em Em E
Ec E’c

P’m E’r

Fig.4.1
 Capitolul 4 Legile câmpului electromagnetic 91

La viteze mari de variaţie în timp, polarizaţia electrică temporară a unor

dielectrici nu depinde numai de intensitatea câmpului electric, ci şi de transformarea
care a precedat starea considerată. Acest fenomen de polarizare cu efecte ereditare
este numit vâscozitate electrică şi este însoţit de pierderi de energie.
O aproximare a dependenţei polarizaţiei de intensitatea câmpului electric este
dată de formula lui Boltzmann:
t
Pt (t ) =  0   e ()E(t − )d , (4.5)
t0
în care susceptivitatea  e ( ) intervine ca funcţie ereditară de ponderare a valorilor
anterioare ale polarizaţiei, contribuţiile la polarizaţia din momentul t fiind cu atât mai
mici cu cât  este mai îndepărtat de t.
Observaţie Indiferent de modul de exprimare al legii polarizaţia temporară fiind
funcţie de intensitatea câmpului electric aplicat fiecare material dielectric admite
(rezistă) o valoare maximă a câmpului electric aplicat , valoare numită rigiditate
dielectrică.

[Link] DEPENDENŢEI DINTRE INDUCŢIE , INTENSITATE ŞI

POLARIZAŢIE ÎN CÂMP ELECTRIC

Relaţia dintre D ,E şi P în câmp electric stabilită în regim electrostatic, se

generalizează pentru câmpul electromagnetic variabil în timp, independent de starea
cinematică a corpurilor, în acest fel se formulează legea dependenţei dintre D ,E şi P
în câmp electric: în fiecare punct din câmp şi-n fiecare moment, inducţia electrică D
este egală cu :
D(r,t)=0E(r,t)+P(r,t) (4.6)
Deoarece în ecuaţie nu intervin mărimi de material, legea de stare a
dependenţei dintre D ,E şi P este o lege generală a câmpului electromagnetic.
Din punct de vedere al relaţiilor cauză efect legea dependenţei poate fi scrisă in
forma
E(r,t)=(D(rt)-P(r,t))/ 0, (4.7)
Forma 4.7 exprimă sursele câmpului electric , câmp caracterizat de mărimea
intensitate a câmpului ce are două surse starea de electrizare de încărcare
(caracterizată local starea prin mărimea D ) şi starea de electrizare de polarizare
(caracterizată local prin P)
a)Dielectrici liniari şi izotropi:
Dacă materialul dielectric este fără polarizaţie permanentă (Pp=0 ), atunci legea
dependenţei
 devine:
     
D(r, t) = ε 0 E + Pt = ε 0 E + ε 0 χ e (r )  E(r, t ) sau D(r, t ) = ε 0 1 + χ e (r) E(r, t ) (4.8)
Mărimea adimensională1 + χ r (r ) = ε r (r ) se numeşte permitivitate relativă. (4.9)
  
Rezultă D(r, t) = ε 0 ε r (r)  E(r, t) = ε(r) E(r, t) , (4.10)
unde ε0ε r (r)) = ε(r) (4.11)
este permitivitate absolută a materialului (sau constantă dielectrică).
92 Capitolul 4 Legile câmpului electromagnetic

b)Dielectrici liniari şi anizotropi: Din relaţia D=0E+P şi rezultă:

  
D = ε 0 [1 + χ e ]E = εE , (4.12)
unde  este tensorul simetric al permitivităţii electrice a cristalului,
ε = ε 0 [1 + χ e ] (4.13)
Există trei direcţii după care componentele inducţiei electrice D1, D2 şi D3 sunt
paralele cu componentele intensităţii câmpului electric E1,E2 şi E3: D1=1E1 , D2=2E2
, D3=3E3. Direcţiile după care sunt satisfăcute aceste relaţii se numesc axe principale
de polarizare ale cristalului.

[Link] FLUXULUI ELECTRIC

Aceasta lege este independentă de starea cinematică a corpurilor şi se enunţă

prin generalizarea teoremei fluxului electric pentru câmp electrostatic.
a)Forma integrală (globală) a legii fluxului electric
Fluxul electric printr-o suprafaţă închisă  este în fiecare moment egală cu
sarcina electrică a corpurilor din interiorul suprafeţei:

Ψ Σ = Σ D  n  dA = q Σ (4.14)
Deoarece în ecuaţie nu intervin mărimi de material, legea fluxului electric este
o lege generală şi de stare a câmpului electromagnetic. Dacă sarcina electrică q =0,
rezultă: =0. Din anularea fluxului electric nu rezultă şi anularea inducţiei electrice.
În general, în acest caz sarcinile electrice din interiorul suprafeţei  alcătuiesc un
sistem complet de sarcini; integrala efectuată pe porţiunile de suprafaţă prin care
liniile de câmp ale inducţiei electrice intră în suprafaţa  este egală şi de semn opus
cu integrala de suprafaţă pe porţiunile suprafeţei prin care liniile de câmp ies din .
b)Forma diferenţială (locală) a legii fluxului electric
Dacă se presupune ca sarcina electrică q se repartizează cu densitatea de
volum: q Σ = V ρ V  dV
Σ

şi se aplică teorema Gauss-Ostrogradski

 integralei de suprafaţă, se obţine:
V divD  dV = V ρ V  dV , de unde rezultă div D=v
Σ Σ
(4.15)
În fiecare punct din câmp divergenţa inducţiei electrice instantanee este egală
cu densitatea de volum a sarcinii electrice instantanee.
Teorema lui Gauss reprezintă o formă particulară a legii fluxului electric,
valabilă numai în cazul când mediul este vidul. Legea fluxului electric este o
generalizare a teoremei lui Gauss, deci aplicabilă pentru un mediu oarecare. Punctele
din spaţiul câmpului D în care div D0 se numesc sursele câmpului D. În consecinţă
sursele câmpului se află numai în acele puncte ale spaţiului unde există sarcini
electrice. Dacă divD = 0 (deci V = 0 ) spunem că în punctele respective câmpul nu
are surse.
c) pe suprafeţele de separaţie a două medii dielectrice
Fie Sd o suprafaţă de discontinuitate a inducţiei electrice , care separă domeniile 1 şi
2 în care dielectricii sunt izotropi şi inducţiile D1 şi D2 sunt funcţii continue de punct .
 Capitolul 4 Legile câmpului electromagnetic 93

fig.4.2
Dacă densitatea de suprafaţă a sarcinii electrice A pe suprafaţa Sd este nulă din
anularea divergenţei de suprafaţă într-un punct de pe suprafaţă , rezultă
divsD=n(D2-D1)=0 sau D1n=D2n. (4.16)
Observaţie: Din combinarea legii dependenţei D,E,P şi legii fluxului electric
rezultă relaţia câmp-surse pentru câmpul electric
  1   1  
 EdA =  DdA −  PdA = q + q p
 o  o 
câmp produs de sarcina adevărată(conductoare electrizate) si de corpurile
polarizate(cărora li se pot asocia sarcini legate, fictive de polarizaţie)

[Link] CONDUCŢIEI ELECTRICE

4.4.1 Forma locală
Această lege stabileşte dependenţa locală şi instantanee dintre intensitatea
câmpului electric în sens larg El şi densitatea curentului electric de conducţie J: în
fiecare punct dintr-un conductor, independent de starea lui cinematică, densitatea
curentului electric de conducţie este funcţie de intensitatea câmpului electric în sens
larg:
J(r, t ) = JEl (r, t ) . (4.17)
Deoarece dependenţa dintre J şi El, în general neliniară, este specifică
materialului şi se stabileşte în valori instantanee, legea conducţiei electrice este o lege
de stare şi de material. Relaţia dintre J şi El depinde de proprietăţile materialului,
izotrop sau anizotrop, omogen sau neomogen, liniar sau neliniar. [Link] locală
[Link] liniare, izotrope şi omogene.
Experienţa arată că: în fiecare punct dintr-un conductor liniar, omogen şi
izotrop, de prima speţă, independent de starea lui cinematică, densitatea curentului
electric de conducţie este proporţională cu intensitatea câmpului electric în sens
larg:
J(r, t ) = (r )E(r, t ) , (4.18)
unde E reprezintă intensitatea câmpului electric în sens restrâns, deoarece în
conductoare omogene intensitatea câmpului electric imprimat este nulă, Ei = 0.
În relaţia (4.18), (r ) este o mărime scalară şi pozitivă, specifică materialului,
numită conductivitate electrică a materialului.
Relaţia (4.18) se mai poate scrie şi sub forma :
94 Capitolul 4 Legile câmpului electromagnetic

E(r, t ) = (r )J(r, t ) , (4.19)

în care mărimea scalară şi pozitivă egală cu inversa conductivităţii
(r ) =
1
(4.20)
(r )
se numeşte rezistivitate electrică.
[Link] neliniare, izotrope şi omogene.
Pentru aceste conductoare aflate în regim staţionar, formele locale corespunzătoare
E = ρ J, J = σ E nu sunt satisfăcute. Dependenţa dintre densitatea curentului J printr-o
bară dintr-un astfel de material şi intensitatea câmpului electric E, este neliniară şi în
consecinţă dependenţa dintre J şi E este de asemenea neliniară . Pentru astfel de
materiale dependenta se prezintă grafic, analitic sau tabelată.:
De exemplu pentru un bec electric cu filament metalic, curba J (E) numită
caracteristica curent-tensiune are o formă convexă, iar a unui bec cu filament de cărbune
are formă concavă :
Neliniaritatea relaţiei dintre J şi E, ambele funcţii de punct, se menţine şi în regim
variabil:
J (r, t ) = J[E(r, t )] (4.21)

0 u

Fig.4.3
[Link] liniare, anizotrope şi omogene
În conductoarele anizotrope, cum sunt cristalele, orientarea vectorului J nu este
aceeaşi cu cea a vectorului E. Există însă trei direcţii numite axe principale de
conducţie electrică, în care dacă materialul este liniar, densităţile de curent J1, J2, J3,
şi intensităţile câmpului electric E1, E2, E3 satisfac fiecare separat legea conducţiei:
J1 = σ1 E1 ; J2 = σ2 E2 ;J3 = σ3 E3. (4.22)
Unei orientări oarecare a câmpului electric, îi corespund componentele Jx, Jy, Jz,
funcţii liniare de componentele Ex, Ey, Ez :
Jx = σxx Ex + σxy Ey +σxz Ez;
Jy = σyx Ex + σyy Ey +σyz Ez;
Jz = σzx Ex + σzy Ey +σzz Ez,

adică,
J =  E, (4.23)
unde  este tensorul conductivităţii.
 Capitolul 4 Legile câmpului electromagnetic 95

d. Conductoare liniare, izotrope şi neomogene.

Se verifică experimental că în toate cazurile în care intensitatea câmpului
electric imprimat este diferită de zero, Ei  0 , relaţiile (4.18) şi (4.19) se modifică
astfel:
J = σ (E+Ei) ; E + Ei = ρ J. (4.24)
Relaţiile (4.24) reprezintă forma generală a legii conducţiei electrice: în
interiorul unui conductor liniar şi izotrop intensitatea câmpului electric în sens larg,
El = Ec + Es + Ei = E + Ei , este egală cu produsul dintre rezistivitatea  şi
densitatea curentului electric de conducţie J.
Experienţa arată că în conductoarele de speţa a doua, relaţiile (4.24) sunt verificate
practic numai în regim staţionar, iar în conductoarele de prima speţă ele sunt valabile
până la frecvenţe de ordinul 1013 Hz

4.4.2 Forma globală (integrală) a legii conducţiei electrice

a. Forma integrală a legii conducţiei electrice pentru conductoare liniare
filiforme ,neomogene şi izotrope.
Se consideră o porţiune dintr-un conductor filiform (figura 4.4) străbătut de
curent electric de conducţie şi care este sediul unui câmp electric imprimat.
Conductorul filiform este acel conductor a cărui secţiune transversală are dimensiuni
neglijabile faţă de lungimea acestuia.
Integrând relaţia (4.24, b) în lungul liniei medii de curent (C) a
conductorului filiform şi în sensul parcurgerii conductorului de către curent, se
obţine:
2 2 2 2
  J dl =  (E + Ei )dl =  Ec dl +  (Es + Ei )dl . (4.25)
1C 1C 1C 1C
Primul termen din membrul drept al relaţiei (4.25) este egală cu diferenţa de potenţial
între bornele 1 şi 2 şi se numeşte tensiune la borne, ub12,
2
 Ec dl = V1 − V2 = u b12 . (4.26)
1C
Dacă în spaţiul dintre borne, în afara componentei coulombiene a intensităţii
câmpului electric există şi o componentă necoulombiană (în general apar cazuri când
există o componentă indusă), tensiunea la borne se poate obţine ca integrală de linie a
intensităţii câmpului electric în sens
ub12 larg, calculată după o linie a tensiunii
la borne. Se numeşte linie a tensiunii
la borne, orice linie care se închide de
dl J la o bornă la cealaltă şi care se află pe
i C E i
A o suprafaţă a tensiunii la borne. Se
1 2 numeşte suprafaţă a tensiunii la
borne, acea suprafaţă la care
Fig. 4.4 componenta necoulombiană a
intensităţii câmpului electric este
96 Capitolul 4 Legile câmpului electromagnetic

normală în orice punct. Ca urmare, tensiunea la borne, obţinută calculând, după o

linie a tensiunii la borne, integrala de linie a intensităţii câmpului electric în sens larg,
coincide cu diferenţa de potenţial a câmpului electric coulombian între cele două
puncte.
Integrala de linie a părţii necoulombiene a câmpului electric se numeşte
tensiune electromotoare,
2
 (Es + Ei )dl = e12 . (4.27)
1C
Deoarece pentru conductoarele filiforme densitatea de curent este constantă pe
secţiunea transversală de arie A,
i
J= , (4.28)
A
iar vectorul J este paralel şi în acelaşi sens cu vectorul dl, integrala din membrul
stâng al relaţiei (4.25) devine:
2 2 2
i
  J dl =   J dl =   A dl . (4.29)
1 1C 1C C

Deoarece în lungul unui tub de linii de curent, intensitatea curentului electric i

nu variază în lungul conductorului, relaţia (4.29) devine:
dl
1  = R 12 rezistenţa electrică a porţiunii de conductor considerată. (4.30)
2

Deci se obţine: u b 12 + e12( ) = i  R 12 i

c
(4.31)
forma globală (integrală) a legii conducţiei electrice numită şi legea lui Ohm
generalizată . Acestei relaţii îi corespunde următoarea schemă electrică
e R
i
1 2

U12 = Ub

Fig.4.5
l 12
Pentru un conductor liniar şi neuniform: R 12 =  (direct proporţională cu
A
lungimea ,invers proporţională cu secţiunea şi depinde direct de natura materialului).
În S.I. unitatea de măsură a rezistenţei este R  =  (ohmul) iar a rezistivităţii
 = R   A 
= 
mm 2
l m
Ţinând seama de faptul că  variază cu temperatura, rezultă: R = R 0 1 + ( − 0 )
 Capitolul 4 Legile câmpului electromagnetic 97

 R =coeficient de variaţie a rezistenţei cu temperatura .În cazul unei variaţii de

temperatură între limite mici, se poate considera: R =  = 
1
Inversul rezistenţei G = se numeşte conductanţă având unitatea de măsură
R
G = S (siemens) (1S = 1−1 )
b. forma integrală a legii conducţiei pentru conductoare liniare, izotrope şi
omogene(relaţia lui Ohm)
Să considerăm un conductor filiform străbătut de un curent electric de
conducţie. Conductorul filiform este acel conductor a cărui secţiune transversală are
dimensiuni neglijabile faţă de lungimea conductorului. La conductoarele filiforme
dl , A şi J sunt paraleli şi în acelaşi sens. Prin integrarea formei locale 4.19 se
obţine:
2   2  
 e l =  ρ J dl ;
E d (4.32)
1 1

Termenul din membrul stâng al relaţiei (4.32) reprezintă tensiunea în lungul

firului, uf12, şi este egală cu diferenţa de potenţial între bornele 1 şi 2:
2

 E c dl = u f 12 = v1 − v 2 . (4.33)
1C

În regim staţionar integrala de linie a componentei coulumbiene Ec a

intensităţii câmpului electric nu depinde de drumul de integrare. Ca urmare, tensiunea
în lungul firului este egală cu tensiunea calculată în lungul unei curbe deschise C b12
trasată exclusiv prin izolanţi, cu extremităţile la bornele 1 şi 2 numită tensiune la
borne, ub12,
2
Termenul din dreapta relaţiei 4.32 poate fi scris in forma   J dl = i  R 12 . iar
1C

relaţia (4.32) devine:

u b12 = i  R 12 (4.34)
ce reprezintă forma integrală a legii conducţiei numită şi relaţia lui Ohm în regim
staţionar pentru conductoare liniare, izotrope şi omogene

[Link] TRANSFORMĂRII ENERGIEI ÎN CONDUCTOARE

PARCURSE DE CURENT ELECTRIC DE CONDUCŢIE

Această lege stabileşte condiţiile în care într-un conductor parcurs de curent electric
de conducţie energia electromagnetică se transformă în energie interioară(căldură)
4.5.1 Bazele experimentale ale legii în regim staţionar
Se consideră un conductor drept de prima speţă, liniar, izotrop şi omogen de
lungime l şi arie a secţiunii transversale A, parcurs de curent continuu. Experimental se
constată că trecerea curentului electric prin conductor este însoţită de dezvoltare de
căldură. Cantitatea de căldură Q dezvoltată este proporţională cu tensiunea u la bornele
conductorului, cu intensitatea curentului I şi cu timpul t.
Q =  U  I  t (4.35)
98 Capitolul 4 Legile câmpului electromagnetic

α este factor de proporţionalitate care depinde de unităţile de măsură adoptate. În SI α

= 1, şi rezultă
Q = U  I  t (J) (4.36)

Fenomenul dezvoltării de căldură în conductoarele parcurse de curent electric de

conducţie se numeşte efect electrocaloric respectiv efect Joule-Lenz.
Căldura dezvoltată în unitatea de timp prin efect Joule-Lenz reprezintă puterea dezvoltată
Q
prin efect electrocaloric Pj = = U  I (W) (4.37)
t
Ţinând seama de relaţiile lui Ohm sub formă integrală U=R I, I=G U, rezultă :
U2 I2
Pj = U  I = = G U 2 = forma integrală a efectului electrocaloric în regim
R G
staţionar.
Din proporţionalitatea puterii Pj cu pătratul curentului rezultă că efectul
electrocaloric este un fenomen ireversibil şi nu depinde de polaritatea tensiunii la bornele
conductorului.
Considerăm conductorul parcurs de I, divizat în conductoare filiforme de arie dA şi
lungime l, fiecare din ele parcurse de curentul elementar dI= JdA. Puterea dezvoltată   prin
efect electrocaloric în fiecare fir este dPj = U  dI = E  l  J  dA = J  E  l  dA = J  E  dv
Puterea dezvoltată pe unitatea de volum este numită densitate de volum a
dPj  
puterii. p j = = JE (W m3 ) (4.38)
dV

4.5.2 Forma locală a legii

Se consideră un element de volum dintr-un corp conductor, de secţiunea
uniformă şi parcurs de un curent de conducţie. Sarcinile electrice se deplasează sub
acţiunea câmpului din interiorul conductorului. Lucrul mecanic elementar efectuat de
  
forţele câmpului: electric dF = dq  E e este dL = dF  dl = dq  E e  d l Când un
conductor este parcurs de curent electric de conducţie se produce o disipare de
energie şi anume o transformare a energiei cinetice a electronilor (care se află în
mişcare ordonată) în energie termică sau o transformare a energiei electrice în
energie termică. Lucrul mecanic efectuat în unitatea de timp se numeşte putere
dL dq
definită prin relaţia p(t) = =  E e  dl = i  E e  dl =ui unde densitatea de putere
dt dt
este exprimată de relaţia 4.38
Experienţa arată că relaţia 4.38 este valabilă şi în regim variabil în timp , pentru
orice conductor omogen sau neomogen ,izotrop sau anizotrop , liniar sau neliniar şi
independent de starea lui cinematic . Se obţine prin generalizarea legea transformării
de energie în conductoare parcurse de curent de conducţie: puterea instantanee pe
unitatea de volum pj (r,t) este egală cu produsul scalar dintre intensitatea instantanee
a câmpului electric E(r,t) şi densitatea instantanee de curent J(r,t)
 Capitolul 4 Legile câmpului electromagnetic 99

• Conductoare liniare omogene şi izotrope .vectorii E şi J fiind omoparaleli şi

ţinând seama de legea conducţiei 4.21 se deduc relaţiile
p v = ρJ 2 = σ  E 2 (4.39)
• conductoare liniare, anizotrope şi omogene In cristale sau in plasmă
conductivitatea şi rezistivitatea sunt mărimi tensoriale . Înlocuind in relaţia
4.38 densitatea de curent cu expresia sa 4.39 se obţine relaţia tensorială
p v = ρJ 2 = σ E 2 (4.40)
• conductoare liniare, izotrope şi neomogene  Înlocuind in relaţia 4.38 expresia
 
lui E din formula 4.19 se obţine J  E = ρ J − E i  J
2
(4.41)
Densitatea de volum a puterii conţine doi termeni
•  J 2 strict pozitiv ce reprezintă densitatea de volum a puterii pierdute ireversibil
de câmpul electromagnetic şi transformată în căldură (cantitatea de energie
disipată sub formă de căldură în mod ireversibil de unitatea de volum a
conductorului în unitatea de timp, deci cedată conductorului). Acesta este efectul
Joule - Lenz.
• Termenul E i  J ce poate fi pozitiv sau negativ astfel:
• Dacă E i şi J au acelaşi sens, E i  J >0. Această putere este efectiv cedată de
masa în care se produce câmpul imprimat (curentul circulă în acelaşi sens cu
sensul de referinţă al tensiunii electromotoare), deci sursa cedează energie
conductorului. Acest fenomen are loc în orice pilă galvanică care produce
energie electrică prin transformarea energiei chimice din interiorul bateriei.
• Dacă E i şi J au sensuri opuse, E i  J <0, această putere este primită de sursă.
Acest fenomen are loc de exemplu, la încălzirea unui acumulator când energia
electrică se transformă în energie chimică acumulată în interiorul sursei.
Observaţii [Link] urmare a trecerii curentului într-un corp solid de volum V, in
care căldura se transferă numai prin conducţie termică, cantitatea de căldură
dezvoltată este parţial înmagazinată şi parţial transmisă prin conducţie:

 p j dV = vc 1 dV − v    dV (4.42)
v t
Rezultă ecuaţia diferenţială a transmisiei de căldură prin conducţie, în corpuri cu
surse:
 p 1 
= +  (4.43)
t c 1 c 1
unde:  - temperatura corpului, grd
p1 - putere specifică volumică dezvoltată de sursă [W/m3]
c1 - căldură specifică volumică [Ws/m3grd]
 - laplacean-ul temperaturii
 - conductivitatea termică, [W/m grd]
Raportul: a = /c1 [m2/s]
este numit difuzitate termică şi reprezintă o proprietate a corpului din punct de vedere
termic şi oferă o imagine asupra vitezei de propagare a căldurii (viteză arială).
100 Capitolul 4 Legile câmpului electromagnetic

[Link] cantităţii de căldură dQ, în unitatea de timp, după normală, prin

elementul de suprafaţă, de arie dA, determină, fluxul termic P (curent termic, putere
termică):
P=
dQ
W 
dt
Repartizând fluxul termic la unitatea de suprafaţă, obţinem densitatea de flux
termic h (flux termic specific, debit de căldură):
 dP
h =  W / m 2 
dA
Relaţia între căldura termică transmisă prin conducţie şi gradientul de
temperatură este exprimată prin legea Fourier:
  
dQ = (−     dA)dt = −    grad   dA)dt
 t 

unde - coeficient de conductivitate termică (coeficient de conducţie,

termoconductivitate cu unitatea de măsură W/mgrad)
Semnul minus indică faptul că sensul transmiterii căldurii este contrar sensului
gradientului - deci fluxul termic este dirijat în sensul descreşterii temperaturii.
Din relaţiile de mai sus rezultă:

h = −  grad
Conductivitatea termică se determină experimental şi caracterizează însuşirea
substanţelor de a conduce căldura, depinzând de temperatură, natura substanţei, de
umiditate şi presiune. Valoarea conductivităţii termice a principalelor materiale
conductoare este: 420 W/mgrad - pentru argint, 385 W/mgrad – Cu, 203 W/mgrad –
Al, 45 W/mgrad - OL, 0,2 W/mgrad - materiale plastice, 0,055 W/mgrad - sticlă,
0,026 W/mgrad - aer. Variaţia cu temperatura se poate pune, matematic, sub forma:
() =  0 (1 +  )
unde: 0 - conductivitatea la 00C
 - este negativ pentru majoritatea metalelor, pozitiv pentru aliaje.
Practic conductivitatea termică, ca şi cea electrică, este determinată de
concentraţia particulelor libere (electroni liberi) şi de aceea la o anumită temperatură,
mărimile lor sunt proporţionale. Rezultă relaţia:
   = ct. , la  = ct.
[Link] că multe cazuri practice de regiuni termice pot fi reduse la regimul
conductorului drept de secţiune constantă (cu răcire naturală sau forţată), în
continuare ne propunem studiul regimului termic al acestui conductor în regim
termic tranzitoriu şi staţionar. În figura 4.6 se consideră un conductor rectiliniu,
omogen de lungime infinită şi cu lungime periferică suficient de mică pentru a putea
aproxima aceeaşi temperatură într-o secţiune oarecare (suprafaţă izotermă).
Considerând că transmisia de căldură spre părţile mai puţin calde se face axial în
direcţia axei x, iar la suprafaţa conductorului se produce cedarea căldurii în mediul
ambiant, care are temperatură constantă, temperatura conductorului va fi o funcţie de
lungime axială şi de timp:  = (x1t).
 Capitolul 4 Legile câmpului electromagnetic 101

Fig. 4.6 Conductor drept, cu secţiune constantă.

Curentul care trece prin conductor dezvoltă în elementul de volum Adx1 în

timpul dt, cantitatea de căldură, conform legii Joule - Lenz:
dQ1 = p1A dxdt = J2Adxdt
Căldura care intră prin secţiune, prin punctul a, în elementul dx, pe calea conducţiei

în timpul dt, este: dQ 2 = −A dt
x

Căldura care iese din elementul dx, prin secţiunea din punctul b, pe calea conducţiei
în timpul dt, este:
   
dQ 3 = −A  + dx dt
x  x 
Căldura cedată mediului ambiant prin suprafaţa laterală a elementului dx, în timpul
dt:
dQ 4 =     l p dx  dt
Căldura consumată pentru încălzirea elementului dx, în timpul dt, este:

dQ 5 = c1 Adxdt
t
2
unde: - p1 = J 2 = RI - pierderile specifice [W/m3]
V
- A - aria secţiunii transversale,[m2]
- lp - lungimea periferică în [m]
-  - transmisivitatea globală prin convecţie şi radiaţie, W/m2 grd
-  - conductivitatea termică, W/m grd
-  - supratemperatura, grd
Conform legii conservării energiei în elementul dx, suma căldurii dezvoltate,
respectiv consumate, trebuie să fie egală cu căldura cedată din elementul dx plus
căldura cheltuită pentru încălzirea acestuia: dQ1 + dQ2 = dQ3 + dQ4 + dQ5
Rezultă, după simplificările necesare:
  2
p 1 Adxdt = c 1 Adxdt −  2 Adxdt + l p dxdt
t x
 p 1   2  l p
sau: = + −  (4.44)
t c 1 c 1 x 2 c 1 A
102 Capitolul 4 Legile câmpului electromagnetic

care reprezintă ecuaţia diferenţială a căldurii, cu referire la conductorul drept, de

secţiune constantă, prin care trece un curent electric, cu densitate constantă în aria
secţiunii transversale.
Dacă conductorul este lung se poate face abstracţie de efectul de capăt
(diminuarea secţiunii, rezistenţa de contact etc) şi deci într-o zonă depărtată de
capetele conductorului, se poate admite că temperatura nu depinde de direcţia de
extindere a conductorului. Deoarece conductivitatea termică a metalelor este ridicată
putem considera neglijabilă căderea de temperatură în aria secţiunii transversale, şi
 2
putem admite că: = 0.
x 2
a. Regim staţionar

În acest caz: = 0 şi temperatura conductorului are o valoare bine
t
determinată, independentă de x şi t. Ecuaţia căldurii devine:
lp
p 1 = J 2 =  s
A
cu solutia
A
pJ 2
l p  0 max
r = = (4.45)
J A 2
1 −  R  v max
1− p R
l p
J2A
unde: -  v max = p - supratemperatura conductorului, în regim stabilizat, cu
l p
rezistivitate constantă p = ct.
 v max
-  s =  max = - supratemperatura conductorului, în regim
1 −  R  0 max
stabilizat, cu rezistivitate dependentă de temperatură.
b. Regim tranzitoriu
În cazul variaţiei în timp a supratemperaturii, ecuaţia căldurii devine:
d p 1  l p
= − 
dt c 1 c 1 A
d  l p  p  R j  p J 2
2

sau: +  −  =

dt  1
c A c 1  c1
Ecuaţia are soluţii de forma cunoscută:
(t ) =  f +  e
cu: - e - soluţia liberă ce verifică ecuaţia omogenă, are forma:
 e = Ae pt
- f - de regim stabilizat, ce verifica ecuaţia neomogenă; are forma:
f = C
 Capitolul 4 Legile câmpului electromagnetic 103

Pentru calculul constantei de integrare se folosesc condiţiile iniţiale:

b.1. Condiţii iniţiale nule:
supratemperatura (0) = 0 (conductorul se află la temperatura locală)
(t ) = A(1 − ept ) = C(1 − ept )
Efectuând calculele, se obţine:
 A 
 p J 2   l
−
 RpJ
2 
t 

p

 
−
 l  c A 
(t ) =  1− e 
c1
p 1 

JA    

2

 1 −  R   
  l p 

Dacă se fac notaţiile:

0max =pJ2A/lp - cu semnificaţia dată la punctul a.
max = 0max/1-R0max - cu semnificaţia data la punctul a.

• T0 = c1A/lp - constantă de timp: reprezintă timpul necesar încălzirii conductorului

la temperatura 0max, în ipoteza că energia disipată la periferia conductorului este
nulă:
T0  0 max
 p J  dt = c 1  d
2

0 0

C1
• T1 = - constantă de timp: reprezintă timpul necesar încălzirii
 R p J 2
conductorului la temperatura 1/R, în ipoteza că energia disipată la periferia sa
este nulă.
1
T1 R
 p J 2  dt = c 1  d
0 0
TT
• T = 1 0 - constantă de timp de încălzire a conductorului (s)
T1 − T0

Soluţia ecuaţiei căldurii se poate scrie simplu:

 − 
t

(t ) =  max 1 − e 
T

 
Studiind soluţia călurii se constată că va exista, pentru un conductor dat, o
densitate de curent critică, rezultată din condiţiile echivalenţă:
T1 = T0 sau 1 −  R  0 max = 0
Densitatea de curent critică rezultă cu expresia:
l p
J cr = (4.46)
p R A
104 Capitolul 4 Legile câmpului electromagnetic

 − 
t

Ca urmare, soluţia (t ) =  max 1 − e T  este valabilă pentru J<Jcr( I<Icr).

 
În cazul în care J=Jcr, ceea ce înseamnă de fapt 1 −  R 0 max = 0 sau T1=T0, ecuaţia
d  t J 2
devine: = cu soluţia
dt c1
p J 2
(t ) = t
c1
p J 2 t
unde: - t= se numeşte intensitate de încălzire
c1  R T1
Pentru J>Jcr, alura curbei supratemperaturii este foarte rapid crescătoare.
Solutia ecuatiei căldurii se scrie:
   J
t 
l  2
 p

 0 max
R p
−

(t ) =
 C C A
− 1 + e  1  1

 R  o max − 1  
 
TT  0 max
cu: T = 1 0  0 şi  max = sau restrâns
T0 − T1  R  0 max − 1
t

 =  max (e T − 1)
În figura 4.7 s-a trasat, pentru un conductor de Cu, supratemperatura în funcţie
de intensitatea de încălzire având ca parametru valorile lui 0max [1].

Fig. 4.7 Supratemperatura unui conductor de Cu funcţie de intensitatea de încălzire

b.2. Condiţii iniţiale nenule: (0)=I

Astfel de situaţii se întâlnesc frecvent în practică când curentul a mai parcurs
conductorul şi apoi a urmat o pauză de curent insuficientă pentru răcirea completă a
conductorului.În acest caz soluţia ecuaţiei (2.87) devine;
 − 
t −t

(t ) = C1 − e T  +  i e T
 
 − 
t t

respectiv după calcule simple: (t ) =  max 1 − e  +  i e

−
T T

 
cu menţiunea: J<Jcr şi reprezentarea grafică figura 4.7
 Capitolul 4 Legile câmpului electromagnetic 105

4.5.3 Forma integrală (globală) a legii transformării energiei

Pentru a obţine pierderile prin efect termic într-un conductor filiform este
necesar să se efectueze integrarea relaţiei 4.34 pentru întreg volumul conductorului:
   
P =  EJdV =  ρ J dV −  E i JdV ; unde dV = A  d l (volumul conductorului ) şi
2

v v v

( )
    dl 2
( ) −  (J  A )E i  dl relaţie echivalenta cu
2 2
se obţine   =  ρ
2
J A E d l J A 
1( )
c c 1( ) A 1( )
c

u i = R i2 − ei (4.47)
-relaţie ce exprima forma integrală a legii în care
u i = puterea schimbată pe la borne de ramura considerată.
R i 2 = puterea transformată ireversibil în căldură prin efect Joule-Lenz.
e i = puterea schimbată de sursă cu restul circuitului.
Energia electrică care în intervalul de timp (0, t) se transformă în căldură: pe la borne
este se obţine prin integrarea puterii ,rezultând Q = U  I  t Joule  sau:
Q = 0,24  U  I  t cal.
Echivalentul termic al energiei 1J = 0,24 cal. Unitatea de măsura a puterii este wattul
P = W cu multipli KW; MW unde 1 J = 1 W  s
[Link] MAGNETIZAŢIEI TEMPORARE

Dependenţa locală dintre componenta temporară a magnetizaţiei şi intensitatea

câmpului magnetic H, constatată experimental, se verifică şi în regim variabil în timp
şi constituie legea magnetizatiei temporare: în fiecare punct din câmp şi-n fiecare
moment, magnetizatiei temporară Mt este funcţie de intensitatea câmpului magnetic :
Mt(r,t )=Mt[H(r,t)] (4.48)
Deoarece această relaţie caracterizează din punctul de vedere al magnetizatiei
un anumit material, legea de stare a magnetizatiei temporare este o lege de material.
După modul explicit al dependenţei dintre Mt şi H , materialele se clasifică în :
materiale izotrope sau anizotrope, liniare sau neliniare, cu sau fără histerezis.
a)Materiale liniare şi izotrope:
Un material este izotrop dacă sub acţiunea unui câmp magnetic având orice
orientare în corp, se magnetizează temporar în direcţia câmpului şi este liniar dacă
local magnetizaţia temporară instantanee Mt(r,t) este proporţională cu intensitatea
instantanee a câmpului magnetic H(r,t):
M (r,t) =  m (r )  H(r,t) (4.49)
Mărimea adimensională m se numeşte susceptibilitate magnetică. În general,
m depinde de condiţii nemagnetice (temperatură, presiune ,etc.).

Se disting:
• Materiale diamagnetice ,cu m foarte mică şi practic independentă de temperatură ,
permeabilitate relativă fiind aproximativ egală cu unitatea (r1), dar subunitară.
106 Capitolul 4 Legile câmpului electromagnetic

• Materialele paramagnetice cu m apreciabilă, variabilă cu temperatura, r1r fiind

supraunitar
b)Materiale liniare şi anizotrope:
Magnetizaţia temporară a unor materiale cu structura cristalina depinde de
direcţia câmpului magnetic aplicat . Dacă se aplică unui astfel de material un câmp
magnetic într-o direcţie oarecare, magnetizaţia lui temporară are în general o altă
direcţie. Într-un sistem de coordonate carteziene , Mtx, Mty, Mtz sunt funcţii liniare de
componentele Hx, Hy, şi Hz  
adică Mt = χmH (4.50)
în care m este tensorul susceptivităţii
.
4.7 .LEGEA DEPENDENŢEI DINTRE INDUCŢIE ,INTENSITATE ŞI
MAGNETIZAŢIE ÎN CÂMP MAGNETIC
Relaţia dintre B ,H şi M în câmp magnetic, se generalizează pentru câmpul
electromagnetic variabil în timp, independent de starea cinematică a corpurilor, în
acest fel se formulează legea dependenţei dintre B ,H şi M în câmp electromagnetic:
în fiecare punct din câmp şi-n fiecare moment, inducţia magnetica B este egală cu :
B(r,t)=o (H(r,t)+M(r,t)) (4.51)
Deoarece în ecuaţie nu intervin mărimi de material, legea de stare a dependenţei
dintre B ,H şi M este o lege generală a câmpului electromagnetic
a)Materiale liniare şi izotrope Dacă materialul este fără magnetizaţie
permanentă (Mp=0 ), atunci legea dependenţei devine:
B(r, t) = μo (H + M) = μo (H + χ mM) sau B(r, t ) = μ0 1 + χ m (r)H(r, t ) (4.52)
Mărimea adimensională1 +  mr (r ) =  r (r ) se numeşte permeabilitate relativă. (4.53)
Rezultă B(r, t) = μ0μ r (r)  H(r, t) = μ(r)H(r,t) , (4.54)
unde μ 0μ r (r)) = μ(r) este permeabilitate absolută a materialului. (4.55)
b)Materiale liniare şi anizotrope: Din relaţia B=o(H+M) si relaţia tensoriala
4.50 rezultă:
  
B =  0 [1 +  e ]H =  H , (4.56)
Există trei direcţii după care componentele inducţiei magnetice B 1, B2 şi B3 sunt
paralele cu componentele intensităţii câmpului magnetic H 1,H2 şi H3: B1=1H1 ,
B2=2H2, B3==3H3 Direcţiile după care sunt satisfăcute aceste relaţii se numesc axe
principale de magnetizare ale materialului
c)Materiale neliniare
Materialele sunt caracterizate printr-o dependenţă neliniară dintre Mt şi H deci
intre B si H. Substanţele din această sunt numite feromagnetice caracterizate prin
ciclul de histerezis
 Capitolul 4 Legile câmpului electromagnetic 107

Fig.4.8

[Link] FLUXULUI MAGNETIC

Aceasta lege este independentă de starea cinematică a corpurilor şi se enunţă

prin generalizarea teoremei fluxului magnetic pentru câmp
a)Forma integrală (globală) a legii fluxului magnetic
 Fluxul magnetic printr-o suprafaţă închisă  este în fiecare moment nul
Φ Σ = ΣB  n  dA = 0 (4.57)
Deoarece în ecuaţie nu intervin mărimi de material, legea fluxului magnetic
este o lege generală şi de stare a câmpului electromagnetic. Din anularea fluxului
magnetic nu rezultă şi anularea inducţiei magnetice ci semnifică fizic forma închisă a
liniilor de câmp magnetic .
b)Forma diferenţială (locală) a legii fluxului magnetic
Aceasta forma rezulta din aplicarea teoremei Gauss-Ostrogradski integralei de
suprafaţă, şi se obţine
VdivBdV = 0 , de unde rezultă div B=0

(4.58)
În fiecare punct din câmp divergenţa inducţiei electrice instantanee este nulă
ceea ce indica imposibilitatea separării polului nord de polul sud la orice magnet .
c)Conservarea componentelor normale ale inducţiei magnetice pe suprafeţe de
discontinuitate
Fie S d o suprafaţa de discontinuitate a inducţiei magnetice, care separa
domeniile 1 şi 2 în care inducţiile magnetice B1 şi B2 sunt funcţii continue de puncte.
Se considera cilindrul elementar a cărui generatoare h este normala pe S d şi
fie n 1 şi n 2 versorii feţelor cilindrului orientaţi din interiorul acestuia spre exterior .
La limită , h → 0 ,fluxul
  elementar corespunde numai celor doua feţe (baze) de arii
A şi relaţia: Φ Σ =  B n dA = 0
Σ
108 Capitolul 4 Legile câmpului electromagnetic

devine când h → 0 B1n1 A +B2n2 A =0 sau B1n1+B2n2=0 adică B1n=B2n. (4.59)

Deci, pe suprafeţe de discontinuitate a inducţiei magnetice , componentele ei

normale sunt egale (se conserva). Această relaţie constituie forma locală a legii
fluxului magnetic pe suprafeţe de discontinuitate.

Fig.4.9

Dacă magnetizaţiile permanente ale domeniilor 1 şi 2 sunt nule , Mp1=Mp2=0, din

ecuaţiile
B =0(H+M) şi B1n=B2n se obţine
0(H1n+M1n)=0(H2n+M2n) sau
H1n+M1n=H2n+M2n .
Deoarece în corpurile feromagnetice intensitatea câmpului magnetic este mai mică
decât magnetizaţia HM , relaţia se aproximează M1n=M2n . (4.60)
În cazul mediilor liniare relaţia B1n=B2n are forma (pe Sd)  1H1n=2H2n (4.61)

4.9. LEGEA CONSERVĂRII SARCINII ELECTRICE

Fie un sistem de n corpuri încărcate cu q1,q2,...,qn. Considerăm o suprafaţa 

care conţine cele n corpuri şi trece numai prin izolanţi. Se constata în fiecare
moment, intensitatea curentului electric de conducţie i  care iese din suprafaţa
închisa  este egal cu viteza de scădere în timp a sarcinii q  care încarcă corpurile din
dq
interiorul suprafeţei  , i = − (deci în acest caz q din interiorul suprafeţei variază
dt
în timp). Aceasta relaţie asociază curentului un sens de referinţa din interiorul
suprafeţei închise  spre exteriorul acesteia. Sensul de referinţa corespunde normalei
exterioare n la suprafaţa .
Totodată descărcarea sarcinii electrice care încarcă un corp imobil printr-un fir
conductor, pune în evidenţă, o relaţie de dependenţă între intensitatea curentului
electric de conducţie şi viteza de scădere în timp a sarcinii electrice. Experienţa
confirmă generalizarea acestei relaţii pentru regimul variabil.
 Capitolul 4 Legile câmpului electromagnetic 109

a.) Forma integrală a legii pentru corpuri imobile

Fie o suprafaţă Σ care intersectează conductoare parcurse de curent electric şi conţine
în interior corpuri încărcate cu sarcini electrice. Sub formă integrală conţinutul legii
este : în fiecare moment, intensitatea câmpului electric de conducţie i Σ care iese din
suprafaţa Σ este egală cu viteza de scădere în timp a sarcinii electrice qΣ care
încarcă corpurile din interiorul suprafeţei Σ, indiferent de starea lor cinematică :
dq
i = −  (4.62)
dt
Dacă primul membru al ecuaţiei (4.62) este nul, iΣ = 0 atunci rezultă qΣ = constantă

Fig.4.10
Curentul total se anulează fie
• dacă suma curenţilor care intră prin anumite porţiuni ale suprafeţei Σ este în
fiecare moment egală cu suma curenţilor care ies prin alte porţiuni ale suprafeţei,
• dacă densitatea de curent J este nulă peste tot pe Σ; acest ultim caz are loc,
de exemplu, dacă nici un conductor nu intersectează Σ, prin urmare domeniul VΣ este
izolat galvanic. Dacă sarcina electrică este nenulă, qΣ diferită de zero, domeniul VΣ nu
este izolat electric deoarece prezenţa sarcinii +qΣ implică existenţa sarcinii -qΣ în
exteriorul suprafeţei Σ; domeniul VΣ este izolat electric, dacă în afară de izolarea lui
galvanică sarcina electrică din interiorul suprafeţei Σ este nulă. q Σ=0 Anularea sarcinii
electrice din domeniul VΣ nu presupune neapărat lipsa sarcinilor electrice; sarcinile care
încarcă corpurile situate în VΣ pot alcătui în fiecare moment un sistem complet de sarcini.
b.)Forma locală a legii
Daca sarcina electrica se repartizează cu densitate de volum v q = v vdv si J este
densitatea curentului de într-un punct pe suprafaţa, atunci din forma integrala a legii
dq
conservării sarcinii i = − rezultă
dt
 d dvρv d(dv)
Σ JndA = - dt vΣ ρvdv = − vΣ dt dv − vΣ ρ v dt
Aplicând teorema lui Gauss-Ostrogradski:
   vρv 
ΣJ dA = vΣ Jdv = − v t − vΣ divρ v v  dV relaţie in care din legea fluxului
div

 v D
electric div D=v se determina = div( )
t t
110 Capitolul 4 Legile câmpului electromagnetic

Daca sarcina din interiorul suprafeţei se conserva q  = constanta, atunci i= 0


D
respectiv div ( J+v+ )= 0 (4.63)
t
unde J –densitatea curentului de conducţie,
v-densitatea
 curentului de convecţie(din electroliţi) ,
D
-densitatea curentului de deplasare (din condensatoare)
t
c. Conservarea componentelor normale ale densităţii curentului electric de
conducţie pe suprafeţe de discontinuitate
Fie Sd o suprafaţă de discontinuitate a densităţii curentului electric de conducţie
(figura 4.11) . Pe Sd sarcina electrică este distribuită cu densitate superficială ρA. Dacă J1
şi J2 sunt densităţile de curent de conducţie în punctele situate în imediata apropiere a lui
dq
Sd, presupusă imobilă, ecuaţia i  = − 
dt
scrisă pentru Σ (suprafaţa cilindrului de înălţime Δh şi arie a bazelor dA), pentru dA→0
este :
 
( )
      
i Σ = Σ J  dA = A J 1  n 1  dA 1 + A J 2  n 2  dA 2 = J 2 − J 1 n 12  ΔA
1 2

    q  
Notăm J 1  n 1 = J 1n , J 2  n 1 = J 2n Sarcina q  =    A are variaţia = − A A .
t t

Din combinarea acestor relaţii rezultă J 2 n − J1n = − A (4.64)
t

Fig.4.11
 A
Dacă = 0 atunci J1n = J 2 n Pe suprafaţa de separaţie a două medii conductoare pe care
t
este satisfăcută relaţia de mai sus, se conservă componentele normale ale densităţii
curentului electric de conducţie.
 Capitolul 4 Legile câmpului electromagnetic 111

Dacă Sd separă un conductor de un dielectric, din J1n=J2n , rezultă J2n =0 deci J1n =0, prin
urmare densitatea curentului electric de conducţie este tangenţială la suprafaţa
conductoarelor.
Pe suprafaţa de separaţie a două conductoare liniare de conductivităţi σ1, σ2 relaţia
J1n=J2n devine : σ1 E1n = σ2 E2n
În regim staţionar, pe suprafaţa de separaţie a două medii slab conductoare, liniare
cu permitivităţile ε1, ε2 şi conductivităţile σ1, σ2 sunt satisfăcute relaţiile : σ1 E1n = σ2 E2n ,

D2n – D1n = ρA ceea ce implică ε2 E2n – ε1 E1n =ρA Eliminând E2n: E2 n = 1  E1n se obţine
2
1   
2   E1n −  1  E1n =  A , E1n   2  1 − 1  =  A
2  2 
 
Dacă este îndeplinită condiţia 1 = 2 =  r pe suprafaţa de separaţie Sd sarcina electrică
1  2
ρA este nulă,.unde τr = constanta de timp de relaxaţie a sarcinii electrice.

In regim variabil raportul membru cu membru al relaţiilor : J 2 n − J1n = − A şi ε2 E2n – ε1
t
E1n =ρA
 A
  E −  1  E1n  
are forma : 2 2 n = − t Dacă este îndeplinită condiţia 1 = 2 =  r
 2  E2 n − 1  E1n A 1  2
 A  −t 
= − A Soluţia acestei ecuaţii este :  A (t ) =  A  e
r
rezultă , (4.65)
t r

4.10 LEGEA INDUCŢIEI ELECTROMAGNETICE

Câmpul electric este stabilit de corpuri încărcate cu sarcini electrice sau polarizate
electric, de neomogenităţi fizico-chimice şi de fluxul magnetic variabil în timp.
În regim staţionar şi în medii omogene, tensiunea electromotoare egală cu integrala
curbilinie a câmpului electric e nulă. În câmp magnetic variabil în timp, tensiunea
electromotoare este în general nenulă si legea inducţiei electromagnetice stabileşte
modul de producere a câmpului electric indus, respectiv a tensiunii electromotoare
induse de fluxul magnetic variabil în timp. Întrucât în formularea legii nu intervin
mărimi de material, legea inducţiei electromagnetice este o lege generală a câmpului
electromagnetic.
a. Bazele experimentale ale legii inducţiei electromagnetice. Formularea legii
inducţiei electromagnetice se face prin analiza şi interpretarea experienţelor efectuate
de Faraday, care a pus în evidenţă fenomenul inducerii de tensiuni electromotoare de
fluxul magnetic variabil în timp.
În primul grup de experienţe se consideră dispozitivul alcătuit dintr-o spiră
plată, filiformă, circulară, dintr-un material conductor şi omogen la temperatură
constantă (fig.4.12, a), în vecinătatea spirei se află un magnet permanent cilindric
circular a cărui axă OO' coincide cu axa spirei, iar liniile lui de câmp se închid în
112 Capitolul 4 Legile câmpului electromagnetic

parte prin spiră. Dacă spira şi magnetul sunt ficşi sau în imobilitate relativă, curentul
electric prin spiră e nul. Menţinând spira fixă şi deplasând magnetul cu viteza v în
lungul axei O 'O cu polul nord spre spiră, se constată că prin aceasta trece curent
electric al cărui sens de referinţă e reprezentat în figura 4.12, a. îndepărtând magnetul

v v
N N S S

S S N N
v v
a. b. c. d.
Fig.4.12

de spiră cu viteza -v, curentul schimbă de sens (fig.4.12.b). Repetând experienţele cu

magnetul având polul sud spre spiră, curenţii au sensurile de referinţă reprezentate în
figurile 4.12 , c,d. Menţinând magnetul fix şi apropiind respectiv îndepărtând spira
paralel cu ea însăşi în lungul axei, se constată că sensurile curenţilor în spiră rămân
neschimbaţi, în toate cazurile în care intensitatea curentului este nenulă, se spune că
în spiră se induce curent electric de conducţie.
Spira constituie partea indusă sau indusul, iar magnetul partea inductoare sau
inductorul dispozitivului. Din analiza acestor experienţe rezultă următoarele:
• curentul electric este condiţionat
de fluxul magnetic nenul în spiră. Dacă
magnetul e situat cu axa cuprinsă în planul N S
spirei(figura 4.13), - poziţie în care fluxul
magnetic prin spiră este nul, independent de v v
starea cinematică a magnetului, nu se induce
curent electric în spiră. Fig. 4.13.
• existenţa unui flux magnetic prin
spiră este o condiţie necesară dar nu suficientă deoarece menţinând spira şi magnetul
imobili, sau în imobilitate relativă între ei, curentul este nul; întrucât curentul indus e
nenul numai pe durata deplasării fie numai a indusului, fie numai a inductorului,
urmează că inducerea curentului electric este provocată exclusiv de variaţia fluxului
magnetic prin spiră;
• în conformitate cu legea conducţiei electrice, curentul electric în spiră
este o consecinţă a unei tensiuni electromotoare e  nenulă în lungul curbei spirei.
Dacă la bornele deschise ale spirei se conectează un voltmetru şi se efectuează oricare
din experienţele care au pus în evidenţă curentul electric indus (fig. 4.12, a-d),
voltmetrul indică o tensiune electromotoare nenulă, în consecinţă, chiar şi în lipsa
 Capitolul 4 Legile câmpului electromagnetic 113

firului spirei, în lungul unei curbe închise magnetul în mişcare induce o tensiune
electromotoare e  ;
• efectuând experienţe la diferite viteze v ale magnetului în raport cu spira
sau a spirei în raport cu magnetul şi măsurând tensiunile electromotoare la bornele
spirei, se constată că valorile lor absolute cresc respectiv scad odată cu creşterea
respectiv scăderea modulului vitezei; întrucât odată cu deplasarea fie numai a
magnetului, fie numai a spirei variază fluxul magnetic prin spiră  S , urmează că


tensiunea electromotoare indusă e  este proporţională cu viteza de variaţie în timp a

d S 
fluxului magnetic, e = ~ ; (4.66)
dt
• în oricare dintre experienţe (fig.4.12, a-d) intensitatea curentului indus
în spiră are sensul de referinţă, astfel încât partea din fluxul magnetic pe care acesta îl
produce în exclusivitate tinde să compenseze variaţia fluxului magnetic inductoric; de
exemplu, la apropierea magnetului cu polul nord spre spiră, fluxul magnetic
inductoric  S  creşte şi deci  S   0 (fig.4.12, c); sensul de referinţă al curentului
în spiră este asociat fluxului său magnetic care este de semn opus lui  S  . În acest
sens, fenomenul inducţiei electromagnetice este un fenomen de reacţie; inducerii
curentului în spiră îi corespunde o reacţie prin fluxul magnetic al curentului indus. Ca
d S
urmare, în ecuaţia (4.56) proporţionalitatea dintre e şi 
este cu semn schimbat,
dt
d S 
e = − (4.67)
dt
În al doilea grup de experienţe se consideră spira şi magnetul fixe, însă
spira este deformabilă (fig..4.15 a ). Se constată că numai pe durata deformării se
induce în spiră o tensiune electromotoare e  având
expresia (4.67).
Pentru a pune în evidenţă localizarea tensiunii
electromotoare e  numai pe porţiunile conductoarelor
care se deplasează pe durata deformării, se consideră
dispozitivul reprezentat în figura 4.15 . Indusul e constituit
dintr-o bară metalică în formă de U pe care poate aluneca
paralel cu ea însăşi cu viteza v o bară metalică AB.
Perpendicular pe planul indusului se află imobil magnetul
M, liniile lui de câmp magnetic închizându-se prin
suprafaţa ABCD a indusului. Efectuând experienţe la
diferite viteze ale barei AB încât aria ABCD creşte sau scade, cu magnetul
având polul nord, respectiv polul sud spre indus (fig.4.15,), se regăsesc aceleaşi
rezultate obţinute în primul grup de experienţe. Menţinând în contact galvanic cu
bara U numai una din extremităţile barei AB, iar la cealaltă extremitate conectând
firul unui voltmetru, celălalt fir fiind legat la o perie P care alunecă în contact
cu bara U cu aceeaşi viteză v cu a barei A B (fig. 4.16), se măsoară o
114 Capitolul 4 Legile câmpului electromagnetic

tensiune electromotoare egală cu t.e.m. indusă în bara AB care s-ar deplasa cu

aceeaşi viteză dar izolată galvanic de bara U. De aici rezultă că în experienţele
efectuate (fig.4.15) numai bara AB contribuie la tensiunea electromotoare care
stabileşte curentul indus în circuitul închis format de barele U şi AB.

Fig.4.15

Dacă se presupune câmpul inductoric uniform şi se notează cu Bn

componenta normală a inducţiei pe planul indusului (fig. 4.17), fluxul magnetic
prin suprafaţa ABCD are expresia  S = B n A şi tensiunea electromotoare e 


calculată cu formula (4.67) este proporţională cu viteza barei v = dx / dt .

v x v a
v
N
V
S
Fig.4.16 . Fig. 4.17.

În al treilea grup de experienţe, inductorul dispozitivului din figura 4.12, a este

constituit dintr-o bobină cilindrică fixă parcursă de curent electric (figura 4.18)
o Dacă curentul prin bobină e continuu fluxul magnetic prin
spiră fiind constant în timp, nu se induce în spiră tensiune electromotoare;
o dacă intensitatea curentului inductoric este variabilă, de
exemplu variază sinusoidal în timp, i(t ) = Imax sin t (fig. 4.18), se induce în spiră o
tensiune electromotoare respectiv un curent electric.
Deoarece fluxul magnetic inductoric este proporţional cu intensitatea
curentului în bobină, la variaţii de un semn ale curentului inductoric corespund
variaţii de acelaşi semn ale fluxului prin spiră şi fenomenele se examinează la fel ca
în primul grup de experienţe, în figurile 4.18, a-d s-au reprezentat sensurile curenţilor
induşi la diferite momente dintr-o perioadă a curentului inductoric.
 Capitolul 4 Legile câmpului electromagnetic 115

i i i i

i i i i
i i i i
0 0 0 0
dt t t t
a. b. c. d.
Fig. 4.18.

 
Pentru ca fluxul magnetic prin spira indusului  S  =  Bn dA respectiv în
S
 
medii liniare  S  =  H n dA să fie variabil în timp, este necesar să varieze în timp
S

cel puţin una dintre mărimile: permeabilitatea  , intensitatea câmpului magnetic H

sau suprafaţa în primul şi ultimul grup de experienţe fluxul magnetic variază în
timp datorită variaţiei inducţiei magnetice B; în grupul al doilea de experienţe
datorită suprafeţei S  ,
Din punctul de vedere al stării cinematice, primele trei grupe de experienţe
pun în evidenţă fenomenul inducţiei electromagnetice prin mişcare, iar ultimul
grup de experienţe fenomenul inducţiei electromagnetice prin pulsaţie. Din analiza
fiecăreia dintre cele patru grupe de experienţe rezultă că tensiunea electromotoare
indusă e are o expresie de forma (4.67) şi deci
d s
e = − (4.68)
dt
Relaţia (4.68) constituie legea inducţiei electromagnetice (respectiv
inducerii electromagnetice), în formulare integrală : tensiunea electromotoare e 
indusă în lungul unei curbe închise  este egală cu viteza de variaţie în timp cu
semn schimbat a fluxului magnetic  S prin orice suprafaţă S  care se sprijină pe


curba  . Proporţionalitatea dintre e  şi d S / dt a fost stabilită de M. Faraday, iar



semnul schimbat al acestei proporţionalităţi a fost introdus de Lenz.

b. Forma integrală a legii inducţiei electromagnetice, In toate experienţele
care au pus în evidenţă fenomenul inducţiei electromagnetice, intensitatea
câmpului electric imprimat Ei şi tensiunea electromotoare a părţii potenţiale a
câmpului electric Ec sunt nule; urmează că tensiunea electromotoare indusă de
fluxul magnetic variabil în timp este egală cu integrala curbilinie a unei
116 Capitolul 4 Legile câmpului electromagnetic

componente de câmp electric distinctă de Ei, şi de Ec numită câmp electric indus

sau solenoidal. Ecuaţia (4.58) se transformă astfel,
    d  
e  =  E s ds =  Eds = −  B n dA , (4.69)
  dt S 
 
în care s-a înlocuit ES cu E = Es + Ec deoarece  E c ds =0


Asocierea sensurilor de referinţă (de integrare) a tensiunii electromotoare, de-a

lungul curbei Γ şi a fluxului magnetic prin suprafaţa SΓ, se face după regula
burghiului drept. Semnul (-) din relaţia (4.58) semnifică faptul că sensul tensiunii
electromotoare este invers faţă de sensul de referinţă pe curba Γ când fluxul magnetic
prin suprafaţa SΓ este orientat în concordanţă cu sensul de referinţă al acesteia şi
crescător în timp.
În cazul mediilor în mişcare, se consideră curba Γ şi, implicit, suprafaţa SΓ
ataşate corpurilor în mişcare; ca urmare, fluxul magnetic variază în timp atât
datorită variaţiei locale în timp a inducţiei magnetice, cât şi datorită deplasării
mediului.
Întrucât suprafaţa S  este ataşată mediului în mişcare locală, derivata în
raport cu timpul a fluxului magnetic este egală cu integrala de suprafaţă a derivatei
de flux a inducţiei magnetice d f B / dt care are expresia,
  
d f B B     B  
= + v div B + rotB  v  = + rotB  v ;
dt t t
în care s-a ţinut seama de legea fluxului magnetic div B=0 Introducând în
(4.68) se obţine, 
 
e =  Eds = − 
B 
(   
ndA +  rot v  B ndA) (4.70)
  t S

Tensiunea electromotoare indusă e conţine doi termeni:

• tensiunea electromotoare indusă e prin pulsaţie, ep

B 
e p = −  n dA (4.71)
S  t

stabilită exclusiv prin variaţia în timp a inducţiei magnetice, suprafaţa S  fiind

menţinută fixă, şi
• tensiunea electromotoare indusă prin mişcare, em

(  
)
em =  n rot v  B dA (4.72)
S

stabilită exclusiv prin variaţia în timp a suprafeţei S  respectiv a curbei  , inducţia

magnetică fiind constantă în timp. Aplicând membrului doi teorema lui Stokes,
expresia lui em se transformă astfel,
  
e m =  (v  B)d s (4.73)


Tensiunea electromotoare elementară de m indusă în elementul de

conductor ds care se deplasează cu viteza v are expresia
 Capitolul 4 Legile câmpului electromagnetic 117

  
(
de m = v  B d s ) (4.74)
Semnul de referinţă al t.e.m. induse dem este semnul de înaintare al burghiului
drept care se roteşte de la v către B (sau regula mâinii drepte). De exemplu , într-un
conductor drept de lungime l care se deplasează cu viteza v în câmp magnetic
uniform de inducţie B se induce t.e.m. em = v Blsincos , (4.75)
unde  -format de v şi B , iar  unghiul format de vectori v x B şi l . Membrul doi al
relaţiei de mai sus se anulează dacă doi dintre vectorii produsului mixt sunt paraleli .
În consecinţă, t.e.m. indusă prin mişcare este nenulă numai dacă conductorul în
mişcarea lui taie liniile de câmp magnetic

c. Forma diferenţială(locală) a legii inducţiei electromagnetice .

   
Aplicând ecuaţiei 4.70 , teorema lui Stokes , rezultă : e Γ =  E  d s =  rotE  n  dA
Γ S
 Γ

  B    
rezultă:  rotE  n  dA = −  n  dA +  rot ( v  B)  n  dA .
S S t S 

Identificând integranzii,se obţine forma locală sau diferenţială a legii inducţiei

 B  
electromagnetice : rotE = − + rot( v  B) (4.76)
t 
 B
În medii imobile , v=0 rezultă : rotE = − (4.77)
dt

forma locală alegii inducţiei electromagnetice pentru medii imobile .

B
Dacă = 0 ecuaţia 4.66 devine rotE=rot(v x B) , respectiv
dt
E=v x B (4.78)

forma locală a legii pentru medii în mişcare .

d. Conservarea componentelor tangenţiale ale intensităţii câmpului electric pe
suprafeţe de discontinuitate
Medii imobile . Fie Sd o suprafaţă de discontinuitate a câmpului electric , care
separă domeniile imobile 1 şi 2 . În două puncte infinit apropiate de S d , intensităţile
câmpului electric E1 şi E2 sunt diferite . Se consideră conturul  de formă
dreptunghiulară situat în planul vectorilor E1 şi E2 cu laturile l şi h
 .
  B 
T.e.m. indusă prin pulsaţie : e  =  E  d s = −   n  dA sau:
 S t 

B
E 2  t  Δl − E 1  t  Δl = − n  Δl  Δh t - versorul tangentei la Sd . La limită pentru
t
h→0 ,rezultă : E2t-E1t =0 sau E1t=E2t (4.79)

Pe suprafeţe de discontinuitate a câmpului electric care separă două medii

imobile , se conservă componentele tangenţiale ale intensităţilor câmpului electric
118 Capitolul 4 Legile câmpului electromagnetic

E2t-E1t = n12 (E2-E1) =0 forma locală a legii inducţiei electromagnetice pe

suprafeţe de discontinuitate pentru medii imobile

E1 E1 V1
1 1
2
s f
E1t 2

Sd Sd
E2t h
1
2 1 2
V2
E2 E2
a b
Fig 4.19
Medii în mişcare Fie Sd o suprafaţă de discontinuitate care separă două medii în
mişcare şi v1 şi v2 vitezele punctelor situate în imediata vecinătate a lui Sd în care
intensităţile câmpurilor electrice şi inducţiile magnetice au valorile E 1 , E2 respectiv
B1 , B2 . 
  B    
e Γ =  E  ds = −   n  dA +  (v  B)  d s sau:
Γ Γ S t Γ

B
E 2  t  Δl − E 1  t  Δl = − n  Δh  Δl + (v 2  B 2 )  t  Δl − (v1  B1 )  t  Δl
t
n12(E2-E1)= n12(v2B2-v1B1) (4.80)
forma locală a legii inducţiei electromagnetice pe suprafeţe de discontinuitate pentru
medii în mişcare .
e. Teorema refracţiei liniilor de câmp electric se obţine din forma locală a legii
fluxului electric pe suprafeţe de discontinuitate: D 1n=D2n sau 1E1n=2E2n şi
forma locală a legii inducţiei electromagnetice pe suprafeţe de discontinuitate pentru
medii imobile:E1t=E2t
E  E E1t
Efectuând raportul: 1 1n = 2 2 n şi tinând seama că = tg 1
E 1t E 2t E1n
E2 t 1 
şi = tg  2 rezultă: = 2 sau
E2 n tg1 tg 2
tg1  1
= (4.81)
tg 2  2
 
unde  1 = (n , E 1 ) şi 2 =(n,E2)
Această relaţie (4.71)constituie teorema refracţiei liniilor de câmp electric : la
trecerea dintr-un dielectric cu permitivitate 1 şi în dielectricul cu permitivitatea 2 ,
raportul dintre tangentele unghiurilor de incidenţă 1 şi de refracţie 2 este egal cu
raportul permitivităţilor .
 Capitolul 4 Legile câmpului electromagnetic 119

La valori apropiate ale permitivităţilor ,  1   2 relaţia (4.71)se aproximează

 
astfel: 1  1 (4.82)
2 2
f. Aplicaţii f.1. Tensiunea electromotoare indusă prin mişcare (principiul
generatorului de curent alternativ). Se consideră o bobină dreptunghiulară cu laturile
2a şi b. Bobina se roteşte cu n rotaţii pe secundă în jurul axei OO' conţinută în planul
ei, într-un câmp magnetic omogen de inducţie B constantă în timp, şi perpendicular
pe axa 00' (fig.4.20, a),
Notând cu  = 2n viteza unghiulară, cu  = t +  0 unghiul format la un
moment dat de planul bobinei
 cu inducţia magnetică, fluxul magnetic fascicular
 fS are expresia Φ fS =  Bn dA = BA cosα = 2abBcosωa = Φ fmax cos(ωt + α 0 ) ,
 Γ
SΓ

în care Φ f max = 2ab B este fluxul fascicular maxim. Tensiunea electromotoare e  se

calculează cu formula (4.68) si se obţine,
e = − N f = NΦ f max ω sin (ωt + α 0 ) = E maxsin (ωt + α 0 )
dΦ
dt
în care s-a notat cu E max = N f max 

Fig.4.13

Fig.4.20
Se observă că t.e.m. indusă e variază sinusoidal în timp cu o frecvenţă
f =  / 2 . Notând cu E valoarea efectivă a tensiunii, rezultă relaţia
2
E= Nf f max = ~ 4,44 Nf f max
2
În figura 4.20 c s-au reprezentat curbele de variaţie în timp ale t.e.m.
induse e  şi fluxului magnetic fascicular  f (t ) . Dispozitivul reprezintă în
principiu generatorul monofazat de curent alternativ.
Acelaşi rezultat se obţine dacă t.e.m. indusă se calculează cu formula
(4.73). Deoarece numai laturile b taie liniile inducţiei magnetice şi fiindcă în
formula (4.75) (v, B) = ,  = 0, v = a ,
se deduce e = N  (v  B)ds = N(v  B) b = 2abNB  sin t


Dacă în loc de o bobină dispozitivul conţine trei bobine

dreptunghiulare identice, distincte galvanic care se rotesc solidar cu n rot/s
fluxurile magnetice fasciculare  f 1 ,  f 2 si  f 3 au expresiile
120 Capitolul 4 Legile câmpului electromagnetic

 2 
 f 1 =  f max sin (t +  0 );  f 2 =  max sin  t +  0 −  ;
 3 
 4 
 f 3 =  f max sin  t +  0 − ,
 3 
iar pentru tensiunile electromotoare e1 e2 şi e3 se obţin formulele,
 2 
e 1 = E max sin (t +  0 ) ; e 2 = E max sin  t +  0 − ;
 3 
 4 
e 3 = E max sin  t +  0 − 
 3 
f.2. Tensiunea electromotoare indusă prin pulsaţie (principiul
transformatorului electric). Se consideră un câmp magnetic variabil în timp,
omogen, care ocupă un cilindru circular infinit lung de rază a (fig. 4.21, a). Se
alege axa Oz a unui sistem de coordonate cilindric circular în axa cilindrului,
orientată după inducţia magnetică B(t ) = B(t )k . Din motive de simetrie câmpul
electric indus E(r ) = Er (r )er + E (r )e depinde numai de distanţa r de la axa
cilindrului şi e perpendicular pe aceasta. Componenta radială E r se calculează din
legea fluxului electric; pentru suprafaţa laterală a cilindrului de rază r şi înălţime l
se obţine,
2rlE r = 0
în care s-a ţinut seama că sarcina electrică e nulă şi prin urmare E r=0. Componenta
tangenţială E  se calculează din legea inducţiei electromagnetice fie sub formă
integrală, fie sub formă locală. Deoarece liniile de câmp sunt cercuri concentrice
cu axa cilindrului, din ecuaţia (4.71) scrisă pentru cercul de rază ri  a , rezultă
B
2ri E i = − ri2 ,
t
r B
şi prin urmare, E i = − i Pentru un cerc de rază r  re , se obţine
2 t
2 B a 2 B
2re E e = −a respectiv, E e = −
t 2re t
Câmpul electric indus are o variaţie liniară în raport cu r în interiorul
cilindrului de rază a şi o variaţie invers proporţională cu r în exteriorul acestuia
(fig. 4.21, b). Dacă inducţia magnetică variază sinusoidal în timp,
B(t ) = B max sin t , intensităţile câmpului electric indus au expresiile
ri   a2  
Ei = Bmax sin t − ; E e = Bmax sin t − ;
2  2 2re  2
 Capitolul 4 Legile câmpului electromagnetic 121

Fig.4.21
În figura 4.21 c s-au reprezentat curbele B(t) şi E(t); câmpul electric indus fiind
întârziat cu un sfert de perioadă în raport cu inducţia magnetică cele două mărimi
sunt defazate în cuadratură. Acelaşi rezultat se obţine dacă se aplică forma locală a
legii inducţiei electromagnetice: într-un punct la distanţa re  a , ecuaţia (4.77) în
1
coordonate cilindrice are forma (rE i ) = − B , şi integrând se obţine
r r t
B r C i
Ei = − +
r 2 r
Deoarece în axă câmpul electric este finit rezultă Ci=0. Într-un punct situat la distanţa
1
re>a, ecuaţia (4.67) are forma (rE e ) = 0 , şi integrând, rezultă E e = Ce / re . Din
r r
a 2 B
condiţia E i (a ) = E e (a ) se deduce C e = − şi se regăseşte expresia
2 t
a 2 B
Ee = −
2re t

4.11 LEGEA CIRCUITULUI MAGNETIC

Legea circuitului magnetic stabileşte modul de producere a câmpului magnetic

de către curentul electric de conducţie şi de fluxul electric variabil în timp. împreună
cu legea inducţiei electromagnetice alcătuiesc principalele legi de evoluţie ale
câmpului electromagnetic variabil în timp.
În regim staţionar şi în medii imobile, câmpul magnetic este stabilit de
corpuri magnetizate şi de curent electric de conducţie, camp definit prin lege
dependentei dintre inductie,intensitate si magnetizatie. B=o(H+M) Relatia camp-
122 Capitolul 4 Legile câmpului electromagnetic

surse este data de tensiunea magnetomotoare egală cu integrala de linie a

câmpului magnetic, în lungul unei curbe închise  , este
     
 Bds =  0 (  Hds +  ds ) =  0 ( I + I m )
M (4.83)
C C C

unde I-curent electric stabilit de conductoare iar Im –curent amperian

stabilit de corpurile magnetizate.
In regim variabil în timp, câmpul magnetic mai poate fi produs de corpuri
în mişcare încărcate cu sarcini electrice sau polarizate electric şi de fluxul electric
      d
variabil în timp  Bd s =  0 
( Hd s +  ds ) =  0 ([ I + dt ] + I m )
M .(4.84)
C C C

Legea circuitului magnetic stabileşte modul de producere a câmpului magnetic

de către curentul electric de conducţie şi de fluxul electric variabil în timp.:
  d
 ds = I + dt
H (4.85)
C
Tensiunea magnetomotoare egală cu integrala de linie a intensităţii câmpului
magnetic, în lungul unei curbe închise  , este egala cu intensitatea curentului electric
de conducţie printr-o suprafaţă S  . în regim variabil în timp, câmpul magnetic mai
poate fi produs de corpuri în mişcare încărcate cu sarcini electrice sau polarizate
electric şi de fluxul electric variabil în timp.
a. Forma integrală a legii circuitului magnetic. Curentul continuu se stabileşte
într-un lanţ de conductoare numai dacă acesta formează un circuit galvanic închis.
Dacă se consideră un astfel de circuit parcurs de curentul electric variabil în timp i(t)
şi o curbă închisă  care-1 înlănţuie (fig.4.16, a), tensiunea magnetomotoare u m  este
egală cu solenaţia  s , respectiv curentul i s = i prin suprafaţa S' .
' '

  

u m =  H ds =  ţ (4.86)
s


Fig.4.22
 Capitolul 4 Legile câmpului electromagnetic 123

Completată cu o suprafaţă complementară S '' căreia îi corespunde o solenaţie de

semn opus S = −S rezultă că prin suprafaţa închisă  = S '  S '' curentul i  este
'' '
 

nul,
iS + iS = i = 0
'

''

(4.87)
Dacă circuitul parcurs de curent variabil în timp conţine condensator, se
constată că pentru suprafeţele S ' trasate prin dielectricul condensatorului solenaţia e
nulă  S = iS = 0 . Ecuaţia (4.76) este satisfăcută numai dacă în locul curentului iS se
'

'

'


dS
introduce curentul electric hertzian i HS =
'

' (4.88)

dt
astfel încât i  + i H = 0 (4.89)
( )
  
respectiv J + J H n dA = 0 (4.90)


în care JH este densitatea curentului electric hertzian Derivata în raport cu timpul a

fluxului electric prin  se numeşte curent electric hertzian iH
Curentul electric hertzian se obţine din legea conservării sarcinii electrice
dq
i  = −  ,înlocuind sarcina electrică q cu fluxul electric din legea fluxului electric:
dt
    d  
Ψ Σ =  D  n  dA = q Σ sau Σ J  n  dA +  D  n  dA = 0 (4.91)
Σ dt Σ
Deoarece fluxul densităţii de curent electric J+JH prin suprafaţa închisă  este
în fiecare moment nul, (4.91), referitor la o curbă  fluxul lui J+JH este acelaşi pentru
orice suprafaţă complementară S  . În consecinţă, membrul al doilea al ecuaţiei (4.86)
se completează în regim variabil în timp cu intensitatea curentului electric hertzian,
adică
  dS
u m =  H d s =  S +

(4.92)
 dt
În regim staţionar, curentul electric hertzian fiind nul, se regăseşte teorema lui
Ampere In regim variabil in timp prin dielectricul unui condensator trece curentul de
deplasare , curent datorat variaţiei in timp a fluxului electric. In acest sens sa
consideram alimentat de la o sursa de curent alternativ un condensator format din
doua discuri de raza R din cupru conform figurii
124 Capitolul 4 Legile câmpului electromagnetic

Fig.4.23
Câmpul magnetic intre cele doua discuri este datorat variaţiei capului electric astfel
  dE
 ds =  0  0
B .
C dt
Pentru r<R circulatia inductiei magnetice pe curba de raza r este
d ( E r 2 ) dE
B (2r ) =  0  0 =  0  0 r 2 ,
dt dt
  r dE
rezultând: B= 0 0 .
2 dt
Daca dE/dt=0 atunci B=0 iar prin circuit nu trece curent(condensatorul este in curent
continuu)
Daca dE/dt are o variatie liniara atunci
• pentru r=0 ,inducţia este B=0 iar
  R dE
• pentru r=R ,inducţia are valoarea B = 0 0 .
2 dt
• pentru r>R circulaţia inducţiei magnetice pe curba de raza r este
d ( ER 2 ) dE
B (2r ) =  0  0 =  0  0 R 2 ,
dt dt
 0  0 R 2 dE
rezultând B= .
2r dt
 Capitolul 4 Legile câmpului electromagnetic 125

Fig.4.24

In acest caz câmpul magnetic îşi reduce valoarea invers proporţional cu distanta ,
variaţia inducţiei cu distanta fiind

Fig.4.25
Curentul electric dintre armaturile condensatorului ce produce acest câmp
magnetic se numeşte curent de deplasare fiind datorat exclusiv variaţiei in timp
câmpului electric (a sarcinii electrice de pe armaturile condensatorului )
Variatia inductiei magnetice in raport cu timpul produce tensiune electromotoare
,adica camp electric E

Fig.4.26
126 Capitolul 4 Legile câmpului electromagnetic

Relaţia (4.92) constituie legea circuitului magnetic sub formă integrală:

tensiunea magnetomotoare u m în lungul unei curbe închise  este egală eu suma
dintre curentul electric de conducţie iS (solenaţia  S ) şi curentul electric hertzian
 

i HS = dS / dt prin orice suprafaţă S  . Suprafaţa S  poate fi ataşată mediului în

 

mişcare locală şi derivata în raport cu timpul a fluxului electric este integrala de

suprafaţă a derivatei de flux a inducţiei electrice.

b. Forma locală a legii circuitului magnetic. În domenii de continuitate şi netezime a

vectorilor H, J şi JH aplicând teorema lui Stokes ecuaţiei (4.82) se obţine
( )
  d    
 rot H n dA =  J n dA +  D n dA ==  J + J H n dA
S S dt S S
 
    

şi identificând integranzii rezultă, rot H = J + J H


( )
  D   
respectiv, rot H = J + +  v v + rot D  v , (4.93)
t
Relaţia (4.93) constituie forma locală a legii circuitului magnetic: rotorul intensităţii
câmpului magnetic H este egal cu suma dintre densităţile curenţilor electrici de
 D  
conducţie J, maxwellian J D = convecţie J v =  v v şi Rontgen teoretic
t
( )
  
J Rt = rot D  v
În medii imobile (v = 0) ecuaţia (4.93 ) areforma următoare,
  D
rot H = J + (4.84)
t
Multiplicând ambii membri ai ecuaţiei (4.94) cu ndA şi aplicând teorema lui
Stokes se deduce forma integrală  dezvoltată a legii circuitului
(t )
magnetic,
u m =  H d s =  S + i DS + i vS + i RS
   
(4.95)


c. Conservarea componentelor tangenţiale ale intensităţii câmpului magnetic

pe suprafeţe de discontinuitate.
c.1 Medii imobile. Fie Sd o suprafaţă suficient de netedă, de discontinuitate a
câmpului magnetic care separă domeniile 1 şi 2 şi fie două puncte infinit apropiate de
Sd în care intensităţile câmpului magnetic sunt diferite H1 şi H2. Se consideră conturul
 de formă dreptunghiulară situat în planul vectorilor H1 şi H2 cu laturile s şi h.
Prin suprafaţa S solenaţia S corespunde curentului electric de conducţie repartizat
cu densitate de volum J şi cu densitatea pânzei de curent J l prin urmare
 S = Jn sh + J l s în care n este versorul lui S ; tensiunea magnetomotoare
um se calculează astfel
D
u m =~ H 2 ts − H 1 ts = Jn sh + J l ts + nsh (4.96)
t
 Capitolul 4 Legile câmpului electromagnetic 127

în care t este versorul tangenţial la Sd. Simplificând prin

s şi tinzând la limită pentru h → 0 , se obţine 1
N1
s
H 2 t − H1t = J l (4.97) h t
H1t
Pe suprafaţa de discontinuitate a câmpului magnetic care
separă două medii imobile, diferenţa componentelor Sd
tangenţiale ale intensităţilor câmpului magnetic este H1t t h
egală cu densitatea de suprafaţă a curentului electric de
conducţie. Acelaşi rezultat se obţine dacă în forma 2 1
a
locală a legii se înlocuieşte primul membru cu rotorul de N2
suprafaţă rots H şi J cu Jl,  n12 V1
N1
rot s H = J l 1
( )
   
respectiv, n 12  H 2 − H 1 = J l (4.98) 2
Relaţia (4.88) reprezintă forma locală a legii
Sd
circuitului magnetic pentru medii imobile pe suprafeţe de
discontinuitate. Dacă Jl =0 ecuaţia (4.88) devine N2 1
H lt = H 2 t (4.99) 2
V2
Pe suprafaţa de discontinuitate a câmpului magnetic care E2
separă două medii imobile pe care densitatea de curent e
b
nulă, se conservă componentele tangenţiale ale
intensităţii câmpului magnetic.
c.2 Medii în mişcare. Fie Sd o suprafaţă care separă două medii în mişcare şi v1,
v2 vitezele punctelor situate în imediata vecinătate a lui Sd în care intensităţile
câmpului magnetic şi inducţiile electrice şi densităţile de sarcină electrică au valori
diferite (fig. 4.17, b). Tensiunea magneto-motoare um se calculează astfel,
D
u m =~ H 2 ts − H 1 ts = (Jnsh + J l ts ) + nsh +
t
+ ( v1 +  v 2 )n  sh + ( A 2 v 2 −  A1 v 1 )t + (D 2  v 2 )t − (D1  v 1 )t s
Simplificând prin s şi tinzând la limită pentru h → 0 , se obţine
H 2 t − H1t = J lt +  A 2 v 2 t −  A1 v 21 + (D 2  v 2 )t − (D1  v1 )t (4.100)
Acelaşi rezultat se deduce dacă în forma locală a legii se înlocuieşte primul
membru cu rotorul de suprafaţă,   rotsH,
( )
   
rot s H = J l −  A1 v 1t +  A 2 v 2 t + rot s D  v (4.101)
Ecuaţia (4.91) constituie forma locală a legii circuitului magnetic pentru medii în
mişcare pe suprafeţe de discontinuitate.
Teorema refracţiei liniilor de câmp magnetic. Efectuând raportul membru cu
membru al relaţiilor formelor locale pe suprafeţele de discontinuitate a legilor
fluxului magnetic şi circuitului magnetic pentru medii imobile se obţine:
 1 H 1n  2 H 2 n
= (4.102)
H 1t H 2t
128 Capitolul 4 Legile câmpului electromagnetic

Deoarece H1n / H1t = tg1 şi H 2 n / H 2t = tg2 , în care 1 şi 2 sunt unghiurile pe care

le formează cu normala intensităţile câmpurilor magnetice în cele două medii
(fig.4.27, a) rezultă,
tg 1  1
= (4.103)
tg 2  2
Relaţia (4.103) reprezintă teorema refracţiei liniilor de câmp magnetic: la
trecerea dintr-un mediu cu permeabilitate 1 în mediul cu permeabilitate 1, raportul
tangentelor unghiurilor de incidenţă 1 şi de refracţie 2 este egal cu raportul
permeabilităţilor. La valori apropiate ale permeabilităţilor 1 =~ 2 relaţia (4.93) se
aproximează astfel,
1 
=~ 1 (4.104)
2 2
Pe suprafaţa de separaţie dintre un mediu nemagnetic şi un corp feromagnetic a
cărui permeabilitate se consideră infinită, liniile câmpului magnetic sunt fie
ortogonale fie tangenţiale pe suprafaţa corpului . Câmpului magnetic stabilit de un fir
situat în aer parcurs de curent electric de conducţie în vecinătatea unui corp
feromagnetic ocupând semispaţiu în ipoteza unei permeabilităţi a acestuia foarte mare
dar finită; dacă permeabilitatea este infinit de mare, liniile câmpului magnetic sunt
perpendiculare pe suprafaţa semispaţiului iar liniile intensităţi câmpului magnetic
stabilit de un fir parcurs de curent electric de conducţie situat în interiorul
semispaţiului feromagnetic, liniile de câmp magnetic sunt practic tangenţiale la
suprafaţa semispaţiului.

4.12 SISTEMUL COMPLET AL LEGILOR CÂMPULUI

ELECTROMAGNETIC
Câmpul electromagnetic este un câmp vectorial caracterizat de vectorii
inducţie şi intensitate a câmpului electric respectiv inducţie şi intensitate a câmpului
magnetic. Sistemul complet al ecuaţiilor câmpului electromagnetic rezultă din
aplicarea teoremei fundamentale a câmpurilor vectoriale prin cunoaşterea
divergenţei şi rotorului, completate cu relaţiile de dependenţă dintre vectorii
câmpului şi condiţiile de unicitate. În figura de mai jos se prezintă din punct de
vedere al determinării unui câmp de vectori, ecuaţiile perechilor de vectori electrici
respectiv magnetici în care toate relaţiile sunt legi ale câmpului conţine 22 ecuaţii
scalare cu 22 necunoscute din care câte trei pentru fiecare dintre vectorii D , E , Pt,
B, H , Mt, J şi una pentru scalarul v. Soluţia acestui sistem este unica dacă se
prescriu condiţiile pe frontieră privind fie valorile componentei tangenţiale a
intensităţii câmpului electric, fie a intensităţii câmpului magnetic. Deoarece
ecuaţiile care exprimă rotorul lui E şi H conţin şi derivatele în raport cu timpul ale
lui B şi D , mai trebuie prescrise şi condiţiile iniţiale privind valorile în momentul
iniţial ale inducţiilor electrică D şi magnetică B.
Sistemul de ecuaţii in medii imobile este D=0E+P ; Pt=Pt(E) ; div D=v ;
 Capitolul 4 Legile câmpului electromagnetic 129

 
 B   D
rot E = − B=0(H+M) ; Mt=Mt(H) ; rotH = J + ; J=J(E)
t t

Fig.4.28

În medii liniare şi izotrope , sistemul complet ,coerent şi necontradictoriu al

ecuaţiilor câmpului electromagnetic este constituit din şase ecuaţii:
B D
D=E ,Div D=v, rot E = − , B=H, , rot H = E + ; J=E
t t
Din punctul de vedere al independenţei ecuaţiilor (*) sistemul complet şi
independent , coerent şi necontradictoriu al ecuaţiilor câmpului electromagnetic în
medii liniare , omogene şi izotrope este constituit din cinci ecuaţii:D=E, Div D=v,
B D
rot E = − ,B=H, rot H = E +
t t
Acest sistem de ecuaţii conţine 13 ecuaţii scalare cu 13 necunoscute , din care
câte trei pentru fiecare dintre vectorii D , E , B şi H şi una pentru scalarul v.