0% au considerat acest document util (0 voturi)
50 vizualizări2 paginiBroasca
poveste
Încărcat de
daniela.bobocea8340Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
0% au considerat acest document util (0 voturi)
50 vizualizări2 paginiBroasca
poveste
Încărcat de
daniela.bobocea8340Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
Broasca-ţestoasă de deşert şi coiotul
Într-o zi, în luna august, în timpul în care se culeg fructele cactusului
pitaya şi căldura toropeşte, o broască țestoasă de deşert, se plimba sub
ramurile unui mare cactus pitaya. Dând peste fructele acestuia, roșii și
suculente şi atât de la îndemână – tocmai ce căzuseră pe jos, le-a înghiţit
cu mare poftă. Apoi s-a plimbat împrejur, cu gura toată roșie de la sucul
pitaya, fiind foarte mulțumită și fericită.
În timp ce se plimba, a întâlnit un coiot flamând. Coiotul a salutat-o
curtenitor, sperând ca broasca țestoasă să-i servească drept masă și a
întrebat-o:
—Ce ai mâncat de ți-ai înroșit gura?
—Tocmai am mâncat un om și dacă mă superi, o să te mănânc și pe tine,
i-a răspuns broasca țestoasă, deschizându-și gura și arătându-și dinții
mici.
Coiotul a început să se teamă de broasca țestoasă și după puțin timp a
spus:
—Broască țestoasă, prietenă dragă, spune-mi unde aş putea găsi ceva de
mâncare?
—Vino cu mine. Am niște prieteni la o crescătorie mare de vite. Ei îmi
dau de mâncare întotdeauna și o sa împart mâncarea cu tine.
Şi uite aşa, au luat-o încet la drum, pălăvrăgind vrute şi nevrute în timp
ce mergeau. După o perioadă de timp, coiotul, mort de foame, a spus:
—Când o să ajungem la crescătoria de vite? Cât de departe este aceasta?
—Crescătoria de vite nu este departe. Trebuie să continuăm să mergem
și vom ajunge în curând acolo, a spus broasca. Dar acesta nu era
adevărul. Nu exista nicio crescătorie de vite și dacă broasca țestoasă i-ar
fi dat vreo șansă coiotului, acesta ar fi mâncat-o toată. Aşa încât, și-au
continuat drumul.
Coiotul a întrebat din nou:
—Cât de departe este crescătoria de vite, și broasca țestoasă i-a răspuns
din nou:
—Crescătoria de vite nu este departe. Trebuie să continuăm să mergem
și vom ajunge încurând acolo. Mergând ei aşa încet, coiotul, gata să
leșine de foame, a întrebat-o cu glas mieros:
—Broască țestoasă, prietenă dragă, nu ai putea măcar merge mai
repede?
—Coiotule, prietene, nici nu ştii ce-mi ceri. Dacă aş merge mai repede, ar
apărea un fum negru de sub picioarele mele. Aşa că, asigură-te, te rog,
că acest lucru nu se va întâmpla, căci altfel nu vom putea niciodată
ajunge la crescătoria de vite.
Astfel, coiotul a continuat să meargă în urma broaștei țestoase, cu nasul
aproape de picioarele ei, până când în cele din urmă nu a putut să mai
meargă. În cele din urmă, coiotul a leșinat și a căzut pe jos, iar broasca
țestoasă și-a continuat drumul, până la următorul loc unde putea găsi
delicioasele fructe pitaya.
Aşa a reușit broasca țestoasă de deşert să păcălească coiotul și acest
lucru s-a întâmplat cu mulţi ani în urmă.
Poveste mexicană