1. Introducere .
2. 1. Noțiuni introductive cu privire la date cu caracter personal ...
3. 2. Condițiile și limitele prelucrării datelor cu caracter personal în cadrul raporturilor de muncă
4. 3. Scopul asigurării protecției datelor cu caracter personal al angajatului
5. 4. Modalitățile de prelucrare a datelor cu caracter personal în cadrul raporturilor de muncă .
6. 5. Aplicarea normelor juridice în secolul tehnologiilor informaționale ..
7. Concluzii
8. Bibliografie
Extras din referat
Introducere
Datele cu caracter personal sunt clasificate drept informații confidențiale se impune o interdicție privind
colectarea, stocarea, utilizarea și difuzarea informațiilor despre viața privată, precum și informațiile care
încalcă secretele personale, secretele de familie, confidențialitatea corespondenței, convorbirile
telefonice, poștale, telegrafice și alte comunicări ale unei persoane fără consimțământul acestuia, cu
excepția unei hotărâri judecătorești.
Lucru individual este dedicat analizei fundamentelor regimului juridic al datelor cu caracter personal,
problemelor de aplicare a legislației privind datele cu caracter personal, stabilirii tendințelor în
dezvoltarea acesteia, inclusiv dreptul subiectului datelor cu caracter personal de a revoca
consimțământul pentru prelucrarea acestora, și căutarea unui echilibru între interesele subiectului
datelor cu caracter personal și ale societății.
Este luată în considerare practica judiciară, inclusiv practica Curții Europene a Drepturilor Omului în acest
domeniu. Se arată existența diferitelor abordări de soluționare a cazurilor legate de furnizarea datelor cu
caracter personal în raporturile de muncă.
Tehnologiile informaționale moderne s-au transformat semnificativ înțelegerea noastră a vieții private și
a spațiului personal. Acele procese care au fost anterior a avut loc în lumea reală, a revărsat în mediul
online: achiziționarea de bunuri și servicii, comunicarea cu prietenii și cunoștințele, interacțiunea cu un
angajator, agenții guvernamentale etc. Ca urmare, volumele de informații personale pe care o persoană
le dezvăluie despre sine și postează pe internet și, în consecință, volume de date personale ale
cetățenilor supuse colectării și sistematizării de către diverse organismele și organizațiile au crescut la
proporții fără precedent. Într-o mare măsură într-o anumită măsură, această stare de lucruri s-a
dezvoltat datorită acțiunii simultane a multora factori:
1) pătrunderea internetului în viața de zi cu zi;
2) dezvoltarea comerțului electronic;
3) apariția și dezvoltarea serviciilor de căutare bazate pe modelul de afaceri de publicitate, care
presupune colectarea unor cantități uriașe de informații despre comportamentul persoanelor pe
internet;
4) apariția rețelelor sociale care agregă date nu numai despre indivizi, ci și despre relațiile dintre aceștia;
5) utilizarea pe scară largă a smartphone-urilor și tabletelor, permițându-vă să fiți în mod constant
online, urmăriți ruta de mișcare a utilizatorilor săi, precum și faceți schimb de mesaje instantanee. Drept
urmare, procesele cheie ale vieții umane au trecut pe internet și orice acțiune a unui individ lasă o urmă
digitală, ceea ce împreună a dus la apariția unei cantități uriașe de informații digitale.
Cuvinte cheie: Date personale, regim juridic, viață privată, drepturile omului, practică judiciară, Curtea
Europeană a Drepturilor Omului.
1. Noțiuni introductive cu privire la date cu caracter personal
Realitatea actuală denotă faptul, că practic în toate domeniile de activitate persistă tehnologii avansate,
care permit amplificare randamentului de activitate, raporturile de muncă nefiind o excepție în acest
sens. Din punct de vedere organizațional, tot mai multe companii, atât locale cât și internaționale
utilizează diferite soft-uri și programe de prelucrare a datelor pentru a gestiona activități simple și
repetitive.
Beneficiile tehnologiilor avansate în diverse arii de activitate sunt incontestabile, însă, tot mai mult în
lumină iese dreptul la viață privată al salariaților, care este un drept consacrat la nivel internațional. În
acest sens, pentru a menține echilibrul dintre interesul angajatorilor de a controla activitatea și viața
privată a salariaților atât la nivel internațional cât și la nivel național au fost instituite anumite norme,
menite să echilibreze balanța intereselor.
Dezvoltarea dreptului la viața privată se realizează în cea mai mare parte prin legi, care sunt destinate să
guverneze relațiile private, acest fapt se realizează după cum a fost descris inclusiv prin intermediul
legislației muncii. Angajatorul are un interes explicabil în vederea monitorizării salariaților la locul de
muncă și prelucrării datelor cu caracter personal al acestora dat fiind faptul, că o multitudine de
experimente au demonstrat, că productivitatea muncii este mai mare atunci când subalternii cunosc, că
sunt în vizorul unui control direct din partea angajatorului. Totodată, o supraveghere excesivă ar putea
determina anumite reacții negative din partea salariaților, de aceea limita între un control permisiv și
unul excesiv este una șubredă, iar odată depășită poate genera consecințe imprevizibile.
În conformitate cu Legea privind protecția datelor cu caracter personal nr.133 din 08.07.2011, prin date
cu caracter personal se înțelege orice informație referitoare la o persoană fizică identificată sau
identificabilă (subiect al datelor cu caracter personal). Persoana identificabilă este persoana care poate fi
identificată, direct sau indirect, prin referire la un număr de identificare sau la unul ori mai multe
elemente specifice identității sale fizice, fiziologice, psihice, economice, culturale sau sociale.
Hotărârea Guvernului Nr.1123 din 14.12.2010 privind aprobarea Cerințelor față de asigurarea securității
datelor cu caracter personal la prelucrarea acestora în cadrul sistemelor informaționale de date cu
caracter personal, Anexa nr.1, stabilește că datele cu caracter personal sunt cele, care direct sau indirect
identifică o persoană fizică, în special prin referire la un număr de identificare (cod personal), la unul sau
mai multe elemente specifice proprii identității sale fizice, fiziologice, psihice, economice, culturale sau
sociale, se împart în două categorii: obișnuite și speciale. Categoria specială a datelor cu caracter
personal o constituie informația, care dezvăluie originea rasială sau etnică, convingerile politice,
religioase, privind starea de sănătate sau viața intimă, precum și cele privind condamnările penale ale
unei persoane fizice.
Bibliografie
1. Hotărâre de Guvern Nr. 1123 din 14-12-2010 privind aprobarea Cerințelor față de asigurarea securității
datelor cu caracter personal la prelucrarea acestora în cadrul sistemelor informaționale de date cu
caracter personal Publicat : 24-12-2010 în Monitorul Oficial Nr. 254-256 art. 1282
2. REGULAMENTE REGULAMENTUL (UE) 2016/679 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI
din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter
personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul
general privind protecția datelor) (Text cu relevanță pentru SEE)
3. Codul Muncii al RM nr.154 din 28.03.2003, în Monitorul Oficial din 29.07.2003, nr.159-162, (648);
4. [Link]
5. [Link]țuleac. Tratat de drept contravențional. - Chișinău, 2009, p.23.
6. Legea Nr. 133 din 08-07-2011. privind protecția datelor cu caracter personal. Publicat : 14-10-2011 în
Monitorul Oficial Nr. 170-175 art. 492
7. Covalciuc I. Dispunerea și realizarea măsurilor speciale de investigații în procesul penal, Curs
universitar. Chișinău, Departamentul editorial poligrafic al Academiei ,,Ștefan cel Mare” a MAI, 2022, 78
p.
8. Legea Nr. 133 din 08-07-2011. privind protecția datelor cu caracter personal. Publicat : 14-10-2011 în
Monitorul Oficial Nr. 170-175 art. 492
9. Costescu N. D., Regimul juridic european al prelucrării datelor cu caracter personal, Rezumatul Tezei de
Doctorat, București, 2015, 17 p
10. Butnaru I. Restrîngerile aduse dreptului la respectul vieții private și de familie conform prevederilor
convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, p. 187-197,
11. R. Glodeanu, Regulamentul General Privind Protectia Datelor. Aplicatii practice in materia litigiilor de
munca in ``Dreptul`` nr.3/2019 , p. 45.
12. Beneș O., ,,CEDO și Protecția Datelor cu Caracter Personal”, Studii juridice universitare, 2015, nr. 1-2,
p. 32-37
13. Bărbat V., Bârloiu M., Dragomirescu D. Libertatea individuală, viața intimă și protecția oferită într-o
europă a contrastelor, p. 255-267.
14. Alexe I. Reglementări europene privind responsabilul cu protecția datelor și aplicarea lor în
România.p.26-39, În: Revista română pentru protecția și securitatea datelor cu caracter personal nr
4/2020, București, Editura Universul Juridic, 2020, 192 p
15. Babonea Ghe., [Link]., Dreptul libertăților fundamentale, București,Editura Fundației România de
Mâine, 2008, 271 p.
1. Introducere .
2. 1. Noțiuni introductive cu privire la date cu caracter personal ...
3. 2. Condițiile și limitele prelucrării datelor cu caracter personal în cadrul raporturilor de muncă
4. 3. Scopul asigurării protecției datelor cu caracter personal al angajatului
5. 4. Modalitățile de prelucrare a datelor cu caracter personal în cadrul raporturilor de muncă .
6. 5. Aplicarea normelor juridice în secolul tehnologiilor informaționale ..
7. Concluzii
8. Bibliografie
Extras din referat
Introducere
Datele cu caracter personal sunt clasificate drept informații confidențiale se impune o interdicție privind
colectarea, stocarea, utilizarea și difuzarea informațiilor despre viața privată, precum și informațiile care
încalcă secretele personale, secretele de familie, confidențialitatea corespondenței, convorbirile
telefonice, poștale, telegrafice și alte comunicări ale unei persoane fără consimțământul acestuia, cu
excepția unei hotărâri judecătorești.
Lucru individual este dedicat analizei fundamentelor regimului juridic al datelor cu caracter personal,
problemelor de aplicare a legislației privind datele cu caracter personal, stabilirii tendințelor în
dezvoltarea acesteia, inclusiv dreptul subiectului datelor cu caracter personal de a revoca
consimțământul pentru prelucrarea acestora, și căutarea unui echilibru între interesele subiectului
datelor cu caracter personal și ale societății.
Este luată în considerare practica judiciară, inclusiv practica Curții Europene a Drepturilor Omului în acest
domeniu. Se arată existența diferitelor abordări de soluționare a cazurilor legate de furnizarea datelor cu
caracter personal în raporturile de muncă.
Tehnologiile informaționale moderne s-au transformat semnificativ înțelegerea noastră a vieții private și
a spațiului personal. Acele procese care au fost anterior a avut loc în lumea reală, a revărsat în mediul
online: achiziționarea de bunuri și servicii, comunicarea cu prietenii și cunoștințele, interacțiunea cu un
angajator, agenții guvernamentale etc. Ca urmare, volumele de informații personale pe care o persoană
le dezvăluie despre sine și postează pe internet și, în consecință, volume de date personale ale
cetățenilor supuse colectării și sistematizării de către diverse organismele și organizațiile au crescut la
proporții fără precedent. Într-o mare măsură într-o anumită măsură, această stare de lucruri s-a
dezvoltat datorită acțiunii simultane a multora factori:
1) pătrunderea internetului în viața de zi cu zi;
2) dezvoltarea comerțului electronic;
3) apariția și dezvoltarea serviciilor de căutare bazate pe modelul de afaceri de publicitate, care
presupune colectarea unor cantități uriașe de informații despre comportamentul persoanelor pe
internet;
4) apariția rețelelor sociale care agregă date nu numai despre indivizi, ci și despre relațiile dintre aceștia;
5) utilizarea pe scară largă a smartphone-urilor și tabletelor, permițându-vă să fiți în mod constant
online, urmăriți ruta de mișcare a utilizatorilor săi, precum și faceți schimb de mesaje instantanee. Drept
urmare, procesele cheie ale vieții umane au trecut pe internet și orice acțiune a unui individ lasă o urmă
digitală, ceea ce împreună a dus la apariția unei cantități uriașe de informații digitale.
Cuvinte cheie: Date personale, regim juridic, viață privată, drepturile omului, practică judiciară, Curtea
Europeană a Drepturilor Omului.
1. Noțiuni introductive cu privire la date cu caracter personal
Realitatea actuală denotă faptul, că practic în toate domeniile de activitate persistă tehnologii avansate,
care permit amplificare randamentului de activitate, raporturile de muncă nefiind o excepție în acest
sens. Din punct de vedere organizațional, tot mai multe companii, atât locale cât și internaționale
utilizează diferite soft-uri și programe de prelucrare a datelor pentru a gestiona activități simple și
repetitive.
Beneficiile tehnologiilor avansate în diverse arii de activitate sunt incontestabile, însă, tot mai mult în
lumină iese dreptul la viață privată al salariaților, care este un drept consacrat la nivel internațional. În
acest sens, pentru a menține echilibrul dintre interesul angajatorilor de a controla activitatea și viața
privată a salariaților atât la nivel internațional cât și la nivel național au fost instituite anumite norme,
menite să echilibreze balanța intereselor.
Dezvoltarea dreptului la viața privată se realizează în cea mai mare parte prin legi, care sunt destinate să
guverneze relațiile private, acest fapt se realizează după cum a fost descris inclusiv prin intermediul
legislației muncii. Angajatorul are un interes explicabil în vederea monitorizării salariaților la locul de
muncă și prelucrării datelor cu caracter personal al acestora dat fiind faptul, că o multitudine de
experimente au demonstrat, că productivitatea muncii este mai mare atunci când subalternii cunosc, că
sunt în vizorul unui control direct din partea angajatorului. Totodată, o supraveghere excesivă ar putea
determina anumite reacții negative din partea salariaților, de aceea limita între un control permisiv și
unul excesiv este una șubredă, iar odată depășită poate genera consecințe imprevizibile.
În conformitate cu Legea privind protecția datelor cu caracter personal nr.133 din 08.07.2011, prin date
cu caracter personal se înțelege orice informație referitoare la o persoană fizică identificată sau
identificabilă (subiect al datelor cu caracter personal). Persoana identificabilă este persoana care poate fi
identificată, direct sau indirect, prin referire la un număr de identificare sau la unul ori mai multe
elemente specifice identității sale fizice, fiziologice, psihice, economice, culturale sau sociale.
Hotărârea Guvernului Nr.1123 din 14.12.2010 privind aprobarea Cerințelor față de asigurarea securității
datelor cu caracter personal la prelucrarea acestora în cadrul sistemelor informaționale de date cu
caracter personal, Anexa nr.1, stabilește că datele cu caracter personal sunt cele, care direct sau indirect
identifică o persoană fizică, în special prin referire la un număr de identificare (cod personal), la unul sau
mai multe elemente specifice proprii identității sale fizice, fiziologice, psihice, economice, culturale sau
sociale, se împart în două categorii: obișnuite și speciale. Categoria specială a datelor cu caracter
personal o constituie informația, care dezvăluie originea rasială sau etnică, convingerile politice,
religioase, privind starea de sănătate sau viața intimă, precum și cele privind condamnările penale ale
unei persoane fizice.
Bibliografie
1. Hotărâre de Guvern Nr. 1123 din 14-12-2010 privind aprobarea Cerințelor față de asigurarea securității
datelor cu caracter personal la prelucrarea acestora în cadrul sistemelor informaționale de date cu
caracter personal Publicat : 24-12-2010 în Monitorul Oficial Nr. 254-256 art. 1282
2. REGULAMENTE REGULAMENTUL (UE) 2016/679 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI
din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter
personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul
general privind protecția datelor) (Text cu relevanță pentru SEE)
3. Codul Muncii al RM nr.154 din 28.03.2003, în Monitorul Oficial din 29.07.2003, nr.159-162, (648);
4. [Link]
5. [Link]țuleac. Tratat de drept contravențional. - Chișinău, 2009, p.23.
6. Legea Nr. 133 din 08-07-2011. privind protecția datelor cu caracter personal. Publicat : 14-10-2011 în
Monitorul Oficial Nr. 170-175 art. 492
7. Covalciuc I. Dispunerea și realizarea măsurilor speciale de investigații în procesul penal, Curs
universitar. Chișinău, Departamentul editorial poligrafic al Academiei ,,Ștefan cel Mare” a MAI, 2022, 78
p.
8. Legea Nr. 133 din 08-07-2011. privind protecția datelor cu caracter personal. Publicat : 14-10-2011 în
Monitorul Oficial Nr. 170-175 art. 492
9. Costescu N. D., Regimul juridic european al prelucrării datelor cu caracter personal, Rezumatul Tezei de
Doctorat, București, 2015, 17 p
10. Butnaru I. Restrîngerile aduse dreptului la respectul vieții private și de familie conform prevederilor
convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, p. 187-197,
11. R. Glodeanu, Regulamentul General Privind Protectia Datelor. Aplicatii practice in materia litigiilor de
munca in ``Dreptul`` nr.3/2019 , p. 45.
12. Beneș O., ,,CEDO și Protecția Datelor cu Caracter Personal”, Studii juridice universitare, 2015, nr. 1-2,
p. 32-37
13. Bărbat V., Bârloiu M., Dragomirescu D. Libertatea individuală, viața intimă și protecția oferită într-o
europă a contrastelor, p. 255-267.
14. Alexe I. Reglementări europene privind responsabilul cu protecția datelor și aplicarea lor în
România.p.26-39, În: Revista română pentru protecția și securitatea datelor cu caracter personal nr
4/2020, București, Editura Universul Juridic, 2020, 192 p
15. Babonea Ghe., [Link]., Dreptul libertăților fundamentale, București,Editura Fundației România de
Mâine, 2008, 271 p.