Modulul III: Finanțarea și evidența unei activități antreprenoriale

Tema 3.1.: Capital necesar pentru afacerea proprie

MĂRIMEA MIJLOACELOR BĂNEȘTI NECESARE INIŢIERII AFACERII
Iniţierea afacerii, în cele mai multe cazuri se face pe cont propriu, iar n
ecesarul de mijloace financiare pentru pregătirea şi începerea afacerii trebui
e determinat bine în planul de afaceri, în care se verifică viabilitatea şi profit
abilitatea ideii de afaceri. În caz contrar există riscul ca înregistrând afacerea
antreprenorul să nu mai dispună de resurse financiare pentru lansarea activit
ăţii de bază.
Pentru a reduce la minim riscul dat, cel mai indicat ar fi să se alcătuias
că o listă a cheltuielilor necesare pentru pregătirea şi lansarea afacerii:
1. Înregistrarea afacerii:
a) taxa de stat pentru înregistrare;
b) taxa pentru perfectarea documentelor;
2. Confecționarea stampilei, semnăturii electronice;
3. Deschiderea contului bancar;
4. Licențierea activității, în cazul în care activitatea poate fi practicată doar
în baza licenței;
5. Obţinerea autorizaţiilor necesare.
O cotă considerabilă în cheltuielile de iniţiere o va constitui cheltuielile
atribuite mijloacelor de producere (spaţii, utilaje, echipament, etc): construir
ea, cumpărarea, închirierea sau renovarea acestora. Se va accentua importa
nţa luării în calcul a condiţiilor necesare pentru desfășurarea afacerii alese. D
e exemplu, pentru un magazin sau o frizerie este foarte importantă amplasar
ea în zona centrală a localităţii. Deşi costurile legate de chirie sînt ridicate, în
casările mari vor permite obţinerea unor profi turi considerabile, în comparaţi
e cu amplasarea în suburbie, unde aceste costuri sînt mai joase, dar şi încasă
rile vor fi modeste. Calitatea serviciilor prestate este crucială, in special dacă
afacerea nu este amplasată într-o zonă fără vad comercial.

ESTIMAREA NECESARULUI DE CAPITAL FINANCIAR LA INIŢIEREA

PROPRIEI AFACERI
În baza exemplului analizat (vezi în anexă exemplul de calcul al cheltui
elilor de iniţiere a unei afaceri și exemplul de proiectare a necesarului de cap
ital bănesc la iniţierea afacerii), suma iniţială de mijloace bănești necesară p
entru a începe activitatea în afacerea conce pută constituie 31 900 de lei.
Antreprenorul nostru are – surse proprii – doar 7 400 de lei.
Prin urmare, el are nevoie de surse suplimentare în mărime de 24 500
de lei, care con stituie 66,1% din suma totală a capitalului necesar de investi
t.
Sursa de finanțare
Total i Resurs Împrumu Credite
Articole de investiții
nvesti e propri t rude/pe bancă/
ții i rs. fizice Grant
1. Înregistrarea afacerii (do 100 100 – –
 cu mente juridice)
2. Obținerea actelor permi
500 500 – –
sive
3. Reparația și amenajarea
– –
spațiului de producție 5000 5000
4. Procurare de utilaje, incl
usiv:
– mașină de cusut liniar 2000 – 2000
– mașină de brodat 3000 – 3000
– masă de croit 3500 – 3500
5. Echipament și unelte (fo
1800 1800 – –
arfeci, rigle etc.)
6. Mobilier pentru sala de
așteptare (canapea, dulap
4000 – – 4000
etc.)
7. Materie primă/materiale
pen tru prima lună de acti
8000 – 8000 –
vitate
8. Salarii pentru prima lun
ă de activitate 2500 – 2500 –
9. Cheltuieli de întreținere
a în căperii (chiria, utilitățil
1500 – 1500 –
e etc.)
Total investiții 31900 7400 12000 12500
Ponderea surselor de fi
100% 23% 38% 39%
nanțare

FONDURILE PROPRII ȘI ÎMPRUMUTATE

Elevilor li se va explica faptul că pentru a începe o afacere, fie și una fo
arte mică, sunt necesare resurse financiare. Antreprenorii începători consider
ă că este dificilă estimarea sumei necesare pentru a începe și a desfășura o
afacere. Însă este important de a nu subestima semnificativ suma de fonduri
de care are nevoie un antreprenor la iniţierea afacerii. Atunci când se lansea
ză o afacere, trebuie să se prevadă o serie de obstacole neașteptate cu care
se va confrunta întreprinzătorul sau posibilitatea de a valorifica anu mite opo
rtunităţi. Majoritatea afacerilor mici sunt finanţate din surse proprii și/sau îm
prumuturi.
 AVANTAJELE ȘI DEZAVANTAJELE UTILIZĂRII FONDURILOR PROPRII
ȘI ÎMPRUMUTATE
Surse financiare personale. Primele surse de fonduri sunt cele person
ale, fiind cele mai accesibile și necondiţionate. De asemenea, este prima sur
să de care urmează să ţină cont antreprenorul, deoarece majoritatea oameni
lor nu vor investi întro afacere dacă proprietarul afacerii nu va demonstra un
ele angajamente personale.
Prieteni şi rude. Odată ce antreprenorul șia evaluat propriile economii
și a calculat că acestea nu sunt totuși suficiente, poate a venit timpul să împr
umute bani de la prieteni și rude. Această sursă este folosită de mulţi antrep
renori drept o bună parte de finanţare a afacerii în etapa de iniţiere. Cel mai
mare risc legat de această sursă de finanţare constă în punerea în pericol a r
elaţiei cu aceste persoane, în cazul în care eșuează afacerea. Prin urmare, es
te important ca investiţiile lor să fie tratate în același fel ca și cum ar fi de la
o bancă sau o altă sursă externă de capital. Respectiv, urmează să se cadă d
e acord asupra condiţiilor și termenelor de rambursare a împrumutului luat d
e la persoanele apropiate. În funcţie de natura afacerii, acest tip de finanţare
ar putea fi suficient pentru a suplini fondurile personale.
Instituţiile de microfinanţare şi băncile comerciale. Aceste instituţi
i sunt folosite în ca litate de surse externe pentru finanţarea noilor afaceri. Pr
ima preocupare pentru instituţi ile de microfinanţare și pentru băncile comer
ciale la evaluarea cererii pentru credite este încrederea lor în abilitatea perso
anei de a rambursa creditul.
Încrederea depinde de mai mulţi factori, cum ar fi:
1. personalitatea solicitantului de credit și aptitudinile de a administra afa
cerea;
2. fluxul de numerar adecvat care să asigure finanţarea afacerii și rambur
sarea creditului;
3. patrimoniul întreprinderii și calitatea acestuia;
4. coeficientul de îndatorare;
5. istoria de creditare, dacă antreprenorul a beneficiat de alte credite ant
erior;
6. capacitatea de asigurare a rambursării creditului (gajul).
Instituţiile de microfinanţare din Republica Moldova și, cu atât mai mult,
băncile comer ciale nuși vor asuma riscuri prea mari în cazul unor afaceri mic
i. Ele au responsabilitatea să asigure securitatea depozitelor de bani și să obţ
ină o încredere absolută în rambursa rea rezonabilă a surselor alocate. De ac
eea urmează să se atragă atenţia elevilor asupra faptului că la aceste instituţ
ii financiare urmează să se solicite împrumuturi numai după ce se vor afla co
ndiţiile de obţinere a creditului. De asemenea, este binevenită și vizita rea ac
estor instituţii solicitând informaţii detaliate despre produsele financiare dest
inate micilor antreprenori.

CREDITUL BANCAR – MODALITĂŢILE DE OBŢINERE ȘI COSTURILE

ACESTUIA
Antreprenorul decide totuși să solicite un credit de la instituţiile de micro
finanţare sau de la bănci comerciale. Antreprenorul urmează:
 să colecteze informaţii despre liniile de finanţare existente la instituţiile
financiare (bănci, agenţii de microcreditare, organizaţii nonguvernamenta
le etc.);
 să aleagă instituţia și linia de credit în funcţie de condiţiile de finanţare
și alte facilităţi oferite;
  să elaboreze un plan de afaceri;
 să pregătească setul de documente solicitate;
 să evalueze corect garanţiile disponibile pentru asigurarea creditului
(gajul) și să apele ze la specialiști, dacă este necesar;
 să ţină cont de taxele suplimentare care pot fi prevăzute în contractul
de creditare.
Creditul este un împrumut acordat în bani de către o parte (denumită
creditor, de ex. o bancă) unei alte părţi (denumită debitor) pe o perioadă
determinată de timp cu o do bândă stabilită în funcţie de riscul pe care șil
asumă creditorul sau de reputaţia debitorului și cu un grafic de rambursare
(întoarcere a sumei împrumutate), la terminarea căruia debitorul restituie
suma împrumutată plus o anumită dobândă.
Băncile din Moldova oferă credite în lei sau în valută străină. Pentru
obţinerea creditului, se depun:
1. cerere oferită de instituţia financiară; buletinul de identitate;
2. certificatul de înregistrare al întreprinderii;
3. alte documente, în funcţie de tipul creditului ales.
Componentele creditului. Creditul constă din suma principală (suma
propriuzisă luată cu împrumut) și dobânda (care se calculează ca un procent
din suma principală).
Rata dobânzii. Aceasta poate fi fixă (aceeași pe toată perioada
creditului) sau flotan tă (poate fi schimbată de către bancă în funcție de
situaţia pe piaţă), unică (calculată de la suma creditului din contract pe tot
termenul acestuia, indiferent de schema de întoarcere a creditului), efectivă
(rata anuală a dobânzii calculată în baza dobânzii și a tuturor comisioanelor
efectuate), efectivă real (rata efectivă a dobânzii minus rata infla ţiei). De
asemenea, rata poate fi anuală, lunară, săptămânală, zilnică.
Comisioane. În afara dobânzii, se achită și anumite comisioane – plăţi
suplimentare. De exemplu, există comision la eliberarea creditului, comision
pentru rambursarea anticipată (achitarea înainte de termen a creditului) etc.
Penalităţi. Atunci când nu este respectat graficul de rambursare
(întârziere a plăților), persoana va fi obligată să plătească penalităţi. Dacă o
persoană are restanţe la credite, acest lucru va putea fi ușor verificat, ceea
ce va împiedica acea persoană să mai bene ficieze de credite de la alte
instituţii financiare din Moldova.
Calcularea dobânzii lunare se face după formula:

Dobânda =
(Soldul creditului x rata anuală a dobânzii x nr. de zile
pe lună) / (360 de zile pe an *100)

Soldul creditului pentru luna curentă este egal cu suma creditului la

finele lunii precedente.
Exemplul 1: Valoarea creditului = 9.550 lei; Timpul = 12 luni, termenul
creditului; Rata dobânzii = 24%, rata anuală a dobânzii. Calculaţi dobânda
pentru o lună (30 de zile).
Rezolvare:
Dobânda = (9,550 lei x 24% x 30 de zile)/360 de zile*100 = 191,00 lei
Exemplul 2: Valoarea creditului = 12.000 lei; Timpul = 24 de luni,
termenul creditului; Rata dobânzii = 18%, rata anuală a dobânzii. Calculaţi
dobânda pentru primul an (360 de zile).
Rezolvare:
 Dobânda = (12.000 lei x 18% x 360 de zile)/ 360 de zile = 2.160,00 lei
Nota bene! De regulă, dobânda anuală efectivă, ori dobânda real plătită,
este mai mare decât dobânda anuală la credit stipulată în contractul de
credit cu 23 puncte procentuale în contul băncilor comerciale. În cazul OMF
această diferență poate fi și de 45 puncte procentuale.
La calcularea dobânzii efective care va fi plătită băncii pentru credit, se
includ toate taxele și comisioanele percepute de bancă (comision de
examinare a cererii, comision de eliberare a creditului, comision de
administrare etc.).
Costul creditului = dobânda efectivă + cheltuielile notariale +
înregistrare la organul ca dastral + asigurarea bunurilor gajate etc.

LEASINGUL CA SURSĂ DE FINANŢARE

Leasingul reprezintă o formă de închiriere pe termen lung, caracterizată
prin transmi terea în folosinţă a echipamentului, instalaţiilor, mijloacelor de
transport etc. în schimbul plăţii chiriei. Se bazează pe trei principii de bază:
termenul de scadenţă, rambursabilita tea și plata. Procesul de leasing
include următoarele etape:
 beneficiarul (locatarul) solicită firma de leasing (locatorul) pentru
obţinerea în leasing a echipamentului;
 firma de leasing încheie două contracte, unul cu privire la vânzare-
cumpărare cu pro prietarul sau producătorul echipamentului și altul cu
privire la leasing cu beneficiarul;
 firma de leasing achită întreprinderii producătoare preţul
echipamentului;
 are loc livrarea echipamentului locatarului;
 locatarul achită firmei de leasing plata pentru folosirea echipamentului
și comisioanele.
Cele mai frecvente tipuri de leasing sunt leasingul financiar și cel
operaţional. Înainte de a apela la leasing, întreprinzătorul trebuie să
evalueze avantajele și dezavantajele acestuia.

Tema 3.2.: Venituri și cheltuieli

VENITURI ȘI EVIDENȚA ACESTORA

Veniturile reprezintă resursele formate în schimbul unor produse,
servicii, lucrări executa te pentru alți agenţi economici; veniturile apar ca un
rezultat al efectuării unor cheltuieli.
Iată categoriile de venituri pe care le puteți găsi și în „Planul de conturi
contabile ale acti vităţii economicofinanciare a întreprinderilor” nr. 119 din
06.08.2013.
Planul de conturi este elaborat în baza Standardelor Naţionale de
Contabilitate (SNC), ţinând cont de cerinţele întocmirii rapoartelor financiare
și necesităţile contabilităţii de gestiune. De aceea, în domeniul practic
antreprenorul se confruntă cu el destul de des.
 Pentru a planifica intrările de mijloace bănești, trebuie să se facă calcule
pe mai multe categorii de venituri.
Veniturile se grupează după activitatea care le generează astfel:
Categorii de venituri
Venituri din vînzarea produselor
Venituri din vînzarea mărfurilor
Venituri din prestarea serviciilor
Venituri din Venituri din executarea lucrărilor
vînzări Venituri din contracte de construcţie
Venituri din contracte de leasing operaţional şi
VENITURI DIN financiar (arendă, locaţiune)
ACTIVITATEA Venituri din contracte de microfinanţare
OPERAŢIONALĂ Venituri din ieşirea altor active circulante
Venituri din sancţiuni
Alte venituri din Venituri din recuperarea prejudiciului material
activitatea Venituri din plusurile de active imobilizate şi
operaţională circulante constatate la inventariere
Venituri din decontarea datoriilor cu termen de
prescripţie expirat
Venituri din ieşirea imobilizărilor necorporale
Venituri din ieşirea imobilizărilor corporale
Venituri din ieşirea investiţiilor financiare pe
Venituri din
termen lung
operaţiuni cu
Venituri din ieşirea investiţiilor imobiliare
active imobilizate
Venituri din ieşirea altor active imobilizate
Venituri din reluarea pierderilor din deprecierea
activelor
Venituri din diferenţe de curs valutar
Venituri din diferenţe de sumă
VENITURI DIN
Venituri din redevenţe
ALTE
Venituri din active imobilizate şi circulante
ACTIVITĂŢI Venituri
intrate cu titlu gratuit
financiare
Venituri din dividende şi participaţii în alte
entităţi
Venituri din dobînzi aferente altor activităţii
Alte venituri financiare
Venituri din compensarea pierderilor din
calamităţi
Venituri
Venituri din compensarea pierderilor din alte
excepţionale
evenimente excepţionale
Alte venituri excepţionale

BUGETUL DE VENITURI UN AN DE ACTIVITATE

Ce se include în respectivul buget veniturilor?
 Venitul posibil din prestarea serviciilor (vânzări) pe parcursul perioadei planificate.
 Costul serviciilor prestate (vânzărilor) și cheltuielile operaţionale ce vor fi suportate.
 Profitul (sau pierderea) perioadei planificate.
Venitul din vânzări sau din prestarea serviciilor se planifică în funcţie de: capacitatea de
producție; nivelul cererii; particularităţile pieţei de desfacere; categoriile de clienţi (copii, femei,
bărbaţi); variaţia cererii în timp (zile de sărbători, început de an școlar, baluri de absolvire etc.).
Exemplu de planificare a venitului
 În baza cercetărilor de marketing efectuate am prevăzut:
1. În primul an de activitate: numărul clienţilor deserviţi zilnic – 12 clienţi preţul mediu al
unui serviciu – 10 lei numărul de zile lucrătoare pe lună – 20 de zile.
2. Venitul anual din prestarea serviciilor de coafură va constitui:
12 x 10 x 20 = 2400 x 12 luni = 28 800 lei/an
N.B. În funcţie de factorii menționați, acest venit se repartizează pe lunile anului, iar
informația respectivă se include în fluxul mijloacelor bănești.

CHELTUIELI ȘI EVIDENȚA ACESTORA

Cheltuieli – diminuări ale beneficiilor economice înregistrate în perioada de gestiune sub formă
de ieşiri, reduceri ale valorii activelor sau de creşteri ale datoriilor care contribuie la diminuări
ale capitalului propriu (rezultatului financiar), altele decît cele rezultate din distribuirea acestuia
proprietarilor.

Categorii de cheltuieli
CHELTUIELI Valoarea contabilă a produselor vîndute
ALE Valoarea contabilă a mărfurilor vîndute
ACTIVITĂŢII Costul serviciilor prestate
OPERAŢIONALE Costul Costul lucrărilor executate terţilor
vînzărilor Costuri aferente contractelor de construcţie
Costuri aferente contractelor de leasing operaţional şi
financiar (arendă, locaţiune)
Costuri aferente contractelor de microfinanţare
Alte costuri aferente veniturilor din vînzări
Cheltuieli cu personalul comercial
Cheltuieli privind amortizarea, întreţinerea şi reparaţia
activelor imobilizate cu destinaţie comercială
Cheltuieli cu ambalajele şi alte materiale utilizate la
Cheltuieli de comercializarea produselor şi mărfurilor
distribuire Cheltuieli de transportare a produselor şi mărfurilor
Cheltuieli de publicitate şi marketing
Cheltuieli privind reparaţiile şi deservirea produselor şi
mărfurilor în perioada de garanţie
Cheltuieli privind creanţele comerciale compromise
Cheltuieli privind returnările şi reducerile
Cheltuieli Cheltuieli cu personalul administrativ
administrative Cheltuieli privind amortizarea, întreţinerea şi reparaţia
activelor imobilizate cu destinaţie administrativă
Cheltuieli cu impozitele şi taxele, cu excepţia
impozitului pe venit
Cheltuieli în scopuri de filantropie şi sponsorizare
Cheltuieli privind serviciile cu destinaţie administrativă
Cheltuieli de protocol (reprezentanţă)
Cheltuieli privind delegarea personalului administrativ
Alte cheltuieli administrative
Alte cheltuieli Valoarea contabilă şi cheltuielile aferente altor active
din activitatea circulante ieşite
operaţională Cheltuieli privind sancţiunile
Cheltuieli privind dobînzile
Cheltuieli privind lipsurile şi pierderile din deteriorarea
activelor imobilizate şi circulante
 Cheltuieli privind creanţele compromise decontate, cu
excepţia celor comerciale
Cheltuieli aferente evaluării stocurilor la valoarea
realizabilă netă
Alte cheltuieli operaţionale
Valoarea contabilă şi cheltuielile aferente imobilizărilor
necorporale ieşite
Valoarea contabilă şi cheltuielile aferente imobilizărilor
corporale ieşite
Valoarea contabilă şi cheltuielile aferente investiţiilor
financiare pe termen lung ieşite
Cheltuieli cu
Valoarea contabilă şi cheltuielile aferente investiţiilor
active
imobiliare ieşite
imobilizate
Valoarea contabilă şi cheltuielile aferente altor active
imobilizate ieşite
Cheltuieli privind provizioanele aferente activelor
CHELTUIELI imobilizate
ALE ALTOR Pierderi din deprecierea activelor imobilizate
ACTIVITĂŢI Alte cheltuieli cu active imobilizate
Cheltuieli din diferenţe de curs valutar
Cheltuieli din diferenţe de sumă
Cheltuieli privind redevenţele
Cheltuieli Valoarea contabilă şi cheltuielile aferente activelor
financiare imobilizate şi circulante transmise cu titlu gratuit
Cheltuieli aferente emisiunii şi operaţiunilor cu acţiuni
proprii
Alte cheltuieli financiare
Cheltuieli privind calamităţile
Cheltuieli
Cheltuieli privind alte evenimente excepţionale
excepţionale
Alte cheltuieli excepţionale
Cheltuieli privind impozitul pe venit
CHELTUIELI Cheltuieli
Cheltuieli privind impozitul pe venitul din activitatea
PRIVIND privind
operaţională
IMPOZITUL PE impozitul pe
VENIT venit Alte cheltuieli privind impozitul pe venit

BUGETUL DE CHELTUIELI UN AN DE ACTIVITATE

În buget cheltuielilor se includ cheltuieli operaționale:
1. Costul vânzărilor, care este format din:
- consumuri directe - materia primă și materiale, ambalaje, salariu personalului de producere,
CNAS.
- consumuri indirecte - amortizarea, energia electrică, arenda, servicii comunale, încălzirea
etc.
2. Cheltuieli administrative - salariul personalului administrativ, CNAS, dobânda, cheltuieli
de transport etc.
3. Cheltuieli comerciale - publicitate, cheltuieli legate de promovare.

FLUXUL DE NUMERAR
Fluxul monetar reflectă banii ce vor fi încasaţi în perioada planificată și, respectiv, plăţile de
mijloace bănești care vor fi efectuate în această perioadă. Or, acesta reprezintă toate plăţile și
încasările care au loc în întreprindere/afacere întro anumită perioadă de timp.
Fluxul mijloacelor bănești servește drept indicator care arată capacitatea întreprinderii de a
asigura necesarul mijloacelor bănești pentru a putea satisface plăţile curente și a dezvolta
afacerea.
Intrările de numerar sunt reflectate pe fiecare produs în parte ori pe grupe de produse (grâu,
orz, porumb etc.).
În fluxul de numerar intrările și ieșirile banilor se atribuie anume la perioada când acestea au
loc. În el nu se includ creanţele dubioase și stocul de marfă care nu va fi comercializa tă în
perioada pentru care sa întocmit fluxul.
Fluxul de mijloace bănești nu reflectă profitul ce va fi obţinut din afacerea pe care o pla
nificaţi, însă el reflectă mișcarea banilor și suficienţa lor în afaceri. Exemplu de întocmire a
fluxului monetar:
Intrări de mijloace bănești ian. 19 febr. 19 – dec. 19 Total
20..
1 Intrări bănești din vânzări, in-
clusiv: (rd1 + rd2 + rd3 +…) 0 0 0 0 0
1 Grâu 0
2 Căpșune 0
3 Servicii 0
2 Alte încasări bănești, inclusiv:
(rd2.1 + rd2.2 + rd2.3 +...) 0 0 0 0 0
1 Contribuţii proprii 0
Intrări de mijloace bănești ian. 19 febr. 19 – dec. 19 Total
20..
2 Împrumuturi de la pers. fizice/
0
OMF
3 Credite 0
4 Grant 0
5 Subvenţii de stat 0
6 Încasări din creanţe 0
A Total intrări (rd1 + rd2) 0 0 0 0 0
Ieșiri de mijloace bănești
1 Procurarea de utilaje și accesorii 0
2 Materie primă 0
3 Salarii și contribuţii pentru asigu rări
0
sociale
4 Rambursare credit/împrumut 0
5 Plata dobânzilor la credite și îm
prumuturi 0
6 Plata impozitului pe venit 0
7 Cheltuieli generale și administra
0
tive
B Total ieșiri (rd1 + rd2 + rd3 + rd4
0 0 0 0 0
+...)
C Fluxul monetar net (rdA – rdB) 0 0 0 0 0
D Bilanţul de deschidere (soldul la
0 0 0 0
începutul perioadei)
E Bilanţul de închidere (rdC + rdD)
0 0 0 0
(soldul la sfârșitul perioadei)

A – această rubrică în fluxul monetar reprezintă totalul intrărilor de mijloace bănești în

perioada respectivă (lună/trimestru/an).
B – rubrica care reprezintă totalul ieșirilor de mijloace bănești în perioada respectivă
(lună/trimestru/an).
C – rubrica care reprezintă fluxul monetar net al perioadei (lună/trimestru/an) = (rd.A – rd.
B).
D – reprezintă bilanțul de deschidere (soldul la începutul perioadei, lună/trimestru/an).
E – reprezintă bilanțul de închidere (soldul la sfârșitul perioadei, lună/trimestru/an) =
rubrica C + rubrica D.
Bilanțul de deschidere (soldul la începutul următoarei perioade, de exemplu 01.02.20..) =
bilanțul de închidere (soldul de la sfârșitul perioadei precedente, 31.01.20..).

RAPORTUL PRIVIND REZULTATELE FINANCIARE ALE UNEI ACTIVITĂŢI

ANTREPRENORIALE
Prin compararea veniturilor și cheltuielilor se determină rezultatul. Acesta din urmă are
forma de profit, dacă veniturile sunt mai mari decât cheltuielile și de pierderi în situaţia inversă.
Rezultatul financiar se va calcula după următoarele formule:
Venit din vânzări – costul vânzărilor = profit brut

Profit brut – cheltuieli operaționale (de distribuție, administrative) = rezultat din

activitatea operațională (profit impozabil)

Profit impozabil – impozit pe profit = profit net

Veniturile și cheltuielile nu sunt evidenţiate în contabilitate la nivelul bilanţului, ci în ra

portul privind rezultatele financiare, în care sunt reflectate conturile de VENITURI pentru
contabilizarea câștigurilor sau încasărilor și conturile de CHELTUIELI pentru contabilizarea
plăţilor sau cheltuielilor. Profitul (beneficiul) sau pierderea se calculează prin diferenţa dintre
venituri și cheltuieli, iar suma rezultată se raportează întrun cont special, contul 351 „Rezultat
financiar total”. Acest rezultat (dacă este pozitiv) va mări capitalul propriu al asociaţiei, iar dacă
este negativ, va micșora capitalul propriu și va apărea în pasivul bilan ţului.
Vă prezentăm în anexă un exemplu de raport financiar al afacerii descrise mai sus.

Tema 3.3.: Gestionarea finanțelor

IMPORTANŢA EVIDENŢEI FINANCIARE A ACTIVITĂŢII
ANTREPRENORIALE
Domeniul contabilităţii este o activitate practică, dar și o știinţă. Ea însumează o serie de
cunoștinţe ce ţin de gestiunea resurselor econo mice ale întreprinderii. Itinerarul ei de dezvoltare
a pornit de la practică la teorie, în cadrul căruia experienţa a fost cea care a anticipat și a modelat
teoria și metoda con tabilităţii.
Dea lungul secolelor au apărut idei, concepte, teorii, principii cu privire la conţinutul și
scopul contabilităţii. Astfel, contabilitatea sa aflat în continuă perfecţionare, determinată de
legătura dintre sistemele economice și cerinţele de modelare ale întreprinderilor și organizaţiilor.
Contabilitatea poate fi considerată un element important al sistemului informaţional al unei
întreprinderi. Contabilitatea a devenit un instrument intern în luarea deciziilor și în realizarea
cerinţelor de control și gestiune.
Fără o evidenţă strictă a tuturor tranzacţiilor economice, a resurselor financiare ale între
prinderii antreprenorul nu va fi capabil să analizeze, să gestioneze și să planifice toate activităţile
afacerii.
Modul de organizare a contabilităţii interne este la discreţia antreprenorului, în funcţie de
specificul activităţii și de necesităţile proprii de informare ale acestuia.
Obiectul contabilităţii este patrimoniul (cu alte cuvinte, averea, resursele economice, ca
pitalul, fondurile) persoanei fizice sau juridice.
 Patrimoniul întreprinderii este totalitatea bunurilor materiale (terenuri, clădiri, utilaje,
bani, indiferent că sunt cei din casă sau din contul bancar etc.), inclusiv drepturile de creanță de
care dispune întreprinderea și bunurile nemateriale (acte de constituire, acte permisive, licențe,
ștampila, produsele software „1C: Întreprindere 8” etc.) care îi aparţin și au fost procurate din
surse proprii sau surse împrumutate/datorii.
Sursele proprii reprezintă drepturile întreprinderii, iar sursele străine sunt obligaţiile (dato
riile) pe care și le asumă pentru a le restitui.
În baza afirmaţiilor de mai sus putem oferi următorul echilibru al evidenţei contabile:

Patrimoniu = drepturi + obligaţii (datorii)

Obiectul contabilităţii cuprinde nu numai cunoașterea existenţei patrimoniului, dar și
mișcările, transformările acestuia.
Mișcările se referă la operaţiuni simple de intrări și ieșiri de elemente patrimoniale, dar și la
modificări complexe ce se cunosc sub noţiunile de cheltuieli, venituri, rezultate.
Consumuri – resursele financiare consumate pentru fabricarea produselor/prestarea ser
viciilor (materie primă, salarii, energie electrică, combustibil etc.).
Cheltuieli – resursele financiare folosite de întreprindere pentru asigurarea activităţii sale
(cheltuieli administrative, de deservire, de organizare a producţiei, cheltuieli pentru co
mercializarea produselor/mărfurilor/serviciilor).
Venituri – resursele financiare obţinute de întreprindere în urma activităţii sale.
Rezultat financiar – diferenţa dintre venituri și cheltuieli. Rezultatul financiar poate fi
pozitiv, adică profit, sau negativ, adică pierderi.

Rezultat financiar = venituri – consumuri – cheltuieli

În concluzie, putem afirma că obiectul evidenţei contabile îl constituie:

 patrimoniul;
 drepturile:
 obligaţiile (datoriile);
 veniturile și cheltuielile;
 rezultatul financiar.
Prin evidenţă se înţelege consemnarea întro anumită ordine a informaţiilor despre ope raţiile
economice care au loc la o întreprindere, întro perioadă de gestiune analizată (lună, trimestru,
an).
Cerinţele de bază ale evidenţei afacerii sunt următoarele:
1. simplă – cu puține cheltuieli;
2. clară – pentru toţi lucrătorii, investitorii, creditorii, acţionarii;
3. obiectivă – toate datele trebuie să fie reflectate real;
4. completă – toate domeniile de activităţi trebuie să fie reflectate în rapoartele de evi denţă;
 5. operativă – toate informaţiile trebuie să fie prezentate la momentul corespunzător.

SISTEMELE DE EVIDENŢĂ CONTABILĂ PENTRU MICUL BUSINESS

În Republica Moldova sunt utilizate câteva sisteme de ţinere a evidenţei contabile, iar de
cizia de aplicare a unuia dintre aceste sisteme îi aparţine fiecărui antreprenor în funcţie de
preferinţe și de specificul activităţii antreprenoriale.
Conform art. 15 din Legea contabilității nr. 113 din 27.04.2007, sunt definite următoarele
sisteme de ținere a evidenței contabile:
1. Contabilitate în partidă simplă – reflectarea unilaterală a faptelor economice, conform
metodei „intrareieșire”, fără aplicarea conturilor contabile și fără întocmirea situaţiilor
financiare.
2. Contabilitate în partidă dublă – reflectarea faptelor economice prin dublă înregistrare, cu
aplicarea conturilor contabile și întocmirea situaţiilor financiare.

STRUCTURA BILANŢULUI CONTABIL

Termenul bilanţ vine de la cuvântul italienesc bilancia, care are la bază lat. „bi” și „lanx”,
adică „două talere”, simbolizând astfel o balanţă cu două talere.
Bilanţul este un tabel care prezintă situaţia, la un moment dat, a patrimoniului întreprin
derii. Bilanţul contabil este o balanţă cu două talere: ACTIVUL, care reflectă tot ce posedă o
întreprindere și, respectiv, PASIVUL – tot ceea ce datorează, precum și mijloacele pro prii. Iată
o schemă simbolică a bilanţului:

În bilanţ se înscrie situaţia patrimoniului agentului economic, întocmită periodic, la o

anumită dată, sub formă de balanţă, adică activul trebuie să fie egal cu pasivul.

Activ = Pasiv
ACTIV – totalitatea bunurilor (materiale și nemateriale, financiare) de care dispune o în
treprindere ori un antreprenor.
Activul reflectă trăsătura bunurilor sau mijloacelor de a se afla întro continuă mișcare și
transformare și de a se identifica cu însăși activitatea întreprinderii respective. Din punc tul de
vedere al conţinutului, ACTIVUL cuprinde bunurile economice grupate după gra dul de
lichiditate:
active imobilizate – elemente care au o perioadă îndelungată de participare la circuitul
economic și valoarea lor poate fi obţinută în costuri treptat;
active circulante – elemente ce au o participare foarte scurtă în procesul eco nomic al
întreprinderii.
Exemplu de elemente de active și forma de înregistrare a acestora în bilanţ:
 ACTIVE
Terenuri 1.000 lei
Active imobilizate
(pe termen lung, fixe) Clădiri
pot fi: Mijloace de transport
Utilaje
Active circulante Materie primă 500 lei
(pe termen scurt, Consumabile
curente) pot fi: Bani
Total 1.500 lei
Activele imobilizate (pe termen lung sau fixe) se împart în:
 active imobilizate necorporale (cheltuieli de constituire, brevete, licenţe, programe in
formatice etc.);
 active imobilizate corporale (terenuri, clădiri, mașini și utilaje, mijloace de transport etc.);
 active imobilizate financiare (titluri de participare, depozite pe termen lung, împrumu turi
acordate pe termen lung etc.).
Activele circulante (pe termen scurt sau curente) se împart în:
 active circulante materiale (materiale, obiecte de inventar, produse finite, mărfuri, amba
laje etc.);
 active circulante în decontări sau creanţe (clienţi, debitori, avansuri acordate furnizorilor,
avansuri acordate personalului etc.);
 active circulante bănești (numerarul în casă, disponibilul la bancă etc.).

PASIVELE – SURSE DE FINANŢARE A ACTIVELOR

Din punctul de vedere al conţinutului economic, PASIVUL conţine sursele de finanţare a
bunurilor economice. Elementele patrimoniale din pasiv se grupează în:
 surse proprii;
 surse împrumutate (datorii). La rândul lor, sursele împrumutate se împart în:
 datorii împrumutate pe termen lung – la care perioada de achitare este mai mare de 12
luni;
 datorii pe termen scurt – la care perioada de achitare este mai mică de 12 luni. Exemplu
de elemente de pasive și forma de înregistrare a acestora în bilanţ:
PASIV
Surse proprii pot fi:
capitalul social 1000 lei
aporturile suplimentare la capital profitul
 rezervele
Datorii pe termen lung pot fi: 250 lei
creditele bancare pe termen mediu și lung datorii
comerciale pe termen mediu și lung
Datorii pe termen scurt pot fi: creditele 250 lei
bancare pe termen scurt datorii
comerciale pe termen scurt etc.
Total pasiv 1.500 lei

Nota bene! Regula contabilității: ACTIV = PASIV

Este important de menţionat că echilibrul (activ = pasiv) se datorează faptului că orice activ
al patrimoniului are unul sau mai multe izvoare de finanţare reflectate în pasiv. De exemplu:
BILANŢ
ACTIVE PASIVE
Active Terenuri Clădiri 1.000 lei Surse Capitalul social 1000 lei
imobilizate Mijloa ce de proprii pot Aporturile su
trans fi: plimentare la
port capital
Rezervele
Utilaje
Active Materie 500 lei Datorii pe Furnizorii 250 lei
circulante: primă termen lung Creditorii 250 lei
Consu pot fi:
Creditele ban
mabile Datorii care pe termen
Bani curente: scurt, mediu și
lung etc.
Total 1.500 lei Total 1.500 lei

La interacţiunea dintre active și datorii se constituie următoarele relaţii:

Activ – datorii = capital propriu
sau
Activ = capital propriu + datorii

REGULI DE BAZĂ ÎN ÎNTOCMIREA BILANŢULUI CONTABIL

Documentul este un certificat (act) scris privind efectuarea operaţiunii economice, întocmit
în modul stabilit, care îi atribuie putere juridică sau dreptul la efectuarea ope raţiunii economice.
Printre documentele de justificare (primare) se includ:
 dispoziţiile de încasare și dispoziţiile de plată; dispoziţiile de plată bancare;
 factura fiscală; foia de parcurs;
 actul de primirepredare a serviciilor; lista de inventariere;
 bonul de plată.
În numeroase operaţiuni economice, activele și pasivele întreprinderii sunt supuse unor
numeroase și variate modificări produse sub influenţa operaţiunilor economice. Fiecare
operaţiune afectează cel puţin două posturi de bilanţ, dar niciodată nu încalcă identitatea
activului și pasivului.
În funcție de modul de influenţă asupra bilanţului se deosebesc patru tipuri de opera ţii
economice:
 operaţii ce afectează doar activele întreprinderii, ca rezultat un post de activ crește, iar
altul scade cu una și aceeași valoare. Dar totalul nu se schimbă și identitatea bilan ţului se
menţine (activ = pasiv);
 operaţii ce produc modificări numai în componenţa pasivului, adică un post de pasiv
crește, iar altul scade cu una și aceeași valoare. Dar totalul nu se schimbă și identita tea bilanţului
se menţine;
 operaţii care conduc la creșterea concomitentă cu aceeași sumă a unui post de activ și a
altuia de pasiv. După această operaţiune totalurile activului și pasivului cresc cu una și aceeași
sumă;
 operaţii care produc creșterea activului și pasivului cu una și aceeași sumă. Dar și după
aceste operaţii egalitatea bilanţului se păstrează.

Tema 3.4.: Eficiența economico-financiară

EFICIENȚA FINANCIARĂ A AFACERII

Analiza economico-financiară constituie un instrument indispensabil al conducerii
eficiente a activităţii întreprinderii.
O expresie la modul general a eficienţei financiare este dată de relaţia dintre efectele utile
obţinute dintro anumită activitate economică și cheltuielile, adică eforturile, realizate în
activitatea respectivă.
Cei mai frecvenți indicatori ai eficienței economice sunt următorii:
 perioada de recuperare a investiţiei;
 pragul de rentabilitate;
 rentabilitatea capitalului propriu;
 rentabilitatea activelor;
 rentabilitatea vânzărilor.
PERIOADA DE RECUPERARE A INVESTIŢIILOR INIŢIALE
Termenul de recuperare a investiţiei reprezintă perioada de timp (exprimată în ani) în care
se recuperează capitalul investit din beneficiile nete ale afacerii (vezi în anexă exem plul privind
calcularea perioadei de recuperare a investiţiilor).
Formula de calcul al perioadei de recuperare a investiţiilor (Pri):

Afacerea se va considera rentabilă, din punct de vedere financiar, coeficientul de Rentabil

itate financiară urmează să constituie 10%-20%.

De regulă, Rentabilitatea economică a afacerii va pendula în jurul 5%-10%.

 Pragul de rentabilitate indică punctul în care veniturile sânt egale cu cheltuielile (profit
ul = zero). Toate veniturile ce depășesc pragul de rentabilitate vor produce profit, iar obținerea u
nor venituri mai mici decât cele aferente pragului de rentabilitate vor produce o pierdere.

Se consideră că este atins pragul de rentabilitate atunci când Veniturile (Vînzările) = Chel
tuieli.
Formula de calcul a Pragului de rentabilitate (Pr) este următoarea: