Legea 272/2004 republicata privind protectia si promovarea drepturilor copilului;

CAPITOLUL III
Protecţia specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii comune
ART. 54
Protecţia specială a copilului reprezintă ansamblul măsurilor, prestaţiilor şi serviciilor
destinate îngrijirii şi dezvoltării copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi sau a
celui care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora.
ART. 55
(1) Copilul beneficiază de protecţia specială prevăzută de prezenta lege până la dobândirea
capacităţii depline de exerciţiu.
(2) La cererea tânărului, exprimată după dobândirea capacităţii depline de exerciţiu, dacă îşi
continuă studiile o singură dată în fiecare formă de învăţământ de zi, protecţia specială se acordă, în
condiţiile legii, pe toată durata continuării studiilor, dar fără a se depăşi vârsta de 26 de ani.
(3) Tânărul care a dobândit capacitate deplină de exerciţiu şi a beneficiat de o măsură de
protecţie specială, dar care nu îşi continuă studiile şi nu are posibilitatea revenirii în propria familie,
fiind confruntat cu riscul excluderii sociale, beneficiază, la cerere, pe o perioadă de până la 2 ani, de
protecţie specială, în scopul facilitării integrării sale sociale. Acest drept se pierde în cazul în care se
face dovada că tânărului i s-au oferit un loc de muncă şi/sau locuinţă cel puţin de două ori, iar acesta le-
a refuzat ori le-a pierdut din motive imputabile lui.
ART. 56
ART. 120
(1) Serviciile de zi sunt acele servicii prin care se asigură menţinerea, refacerea şi dezvoltarea
capacităţilor copilului şi ale părinţilor săi, pentru depăşirea situaţiilor care ar putea determina separarea
copilului de familia sa.
(2) Accesul la aceste servicii se realizează în baza planului de servicii sau, după caz, a planului
individualizat de protecţie, în condiţiile prezentei legi.
ART. 121
Serviciile de tip familial sunt acele servicii prin care se asigură, la domiciliul unei persoane
fizice sau familii, creşterea şi îngrijirea copilului separat, temporar sau definitiv, de părinţii săi, ca
urmare a stabilirii în condiţiile prezentei legi a măsurii plasamentului.
ART. 122
(1) Pot primi copii în plasament familiile şi persoanele care au vârsta de minimum 18 ani, au
capacitate deplină de exerciţiu, domiciliul în România şi care prezintă garanţii morale şi condiţii
materiale necesare creşterii şi îngrijirii copilului separat, temporar sau definitiv, de părinţii săi.
(2) La stabilirea măsurii de plasament la familii şi persoane, direcţia generalăde asistenţă
socială şi protecţia copilului realizează demersuri pentru identificarea membrilor familiei extinse alături
de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie, în vederea consultării şi implicării lor în
stabilirea/revizuirea obiectivelor planului individualizat de protecţie.
(3) Activitatea persoanei atestate ca asistent maternal, în condiţiile legii, se desfăşoară în baza
unui contract cu caracter special, aferent protecţiei copilului, încheiat cu direcţia sau cu un organism
privat acreditat, care are următoarele elemente caracteristice:
a) activitatea de creştere, îngrijire şi educare a copiilor aflaţi în plasament se desfăşoară la
domiciliu;
 b) programul de lucru este impus de nevoile copiilor;
c) planificarea timpului liber se face în funcţie de programul familiei şi al copiilor aflaţi în
plasament;
d) în perioada efectuării concediului legal de odihnă asigură continuitatea activităţii
desfăşurate, cu excepţia cazului în care separarea, în această perioadă, de copilul aflat în plasament în
familia sa este autorizată de direcţie.
(4) Contractul individual de muncă se încheie la data emiterii dispoziţiei directorului de
stabilire a măsurii plasamentului în regim de urgenţă sau a hotărârii comisiei pentru protecţia
copilului/instanţei cu privire la stabilirea măsurii plasamentului.
(5) Condiţiile de obţinere a atestatului, procedurile de atestare şi statutul asistentului maternal se
aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi
Persoanelor Vârstnice prin Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie.
ART. 123
(1) Serviciile de tip rezidenţial sunt acele servicii prin care se asigură protecţia, creşterea şi
îngrijirea copilului separat, temporar sau definitiv, de părinţii săi, ca urmare a stabilirii în condiţiile
prezentei legi a măsurii plasamentului.
(2) Din categoria serviciilor de tip rezidenţial fac parte toate serviciile care asigură găzduire pe
o perioadă mai mare de 24 de ore.
(3) Sunt considerate servicii de tip rezidenţial şi centrele maternale.
(4) Serviciile de tip rezidenţial care aparţin autorităţilor administraţiei publice se organizează
numai în structura dgaspc, în regim de componente funcţionale ale acestora, fără personalitate juridică.
(5) Serviciile de tip rezidenţial se organizează pe model familial şi pot avea caracter specializat
în funcţie de nevoile copiilor plasaţi.
ART. 57
(1) Măsurile de protecţie specială a copilului se stabilesc şi se aplică în baza planului
individualizat de protecţie.
(2) Planul se întocmeşte şi se revizuieşte în conformitate cu normele metodologice elaborate şi
aprobate de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.
(3) Măsurile de protecţie specială a copilului care a împlinit vârsta de 14 ani se stabilesc numai
cu consimţământul acestuia. În situaţia în care copilul refuză să îşi dea consimţământul, măsurile de
protecţie se stabilesc numai de către instanţa judecătorească, care, în situaţii temeinic motivate, poate
trece peste refuzul acestuia de a-şi exprima consimţământul faţă de măsura propusă.
ART. 58
(1) dgaspc are obligaţia de a întocmi planul individualizat de protecţie, în termen de 30 de zile
după primirea cererii de instituire a unei măsuri de protecţie specială sau imediat după ce directorul
dgaspc a dispus plasamentul în regim de urgenţă.
(2) În situaţia copilului pentru care a fost instituită tutela, dispoziţiile alin. (1) nu sunt
aplicabile.
(3) La stabilirea obiectivelor planului individualizat de protecţie se acordă prioritate reintegrării
copilului în familie, iar dacă aceasta nu este posibilă, se va proceda la deschiderea procedurii adopţiei.
(4) Reintegrarea copilului în familie ca obiectiv al planului individualizat de protecţie se
stabileşte cu consultarea obligatorie a părinţilor şi a membrilor familiei extinse care au putut fi găsiţi.
(5) Deschiderea procedurii adopţiei interne se realizează în condiţiile legii speciale, adopţia ca
obiectiv al planului individualizat de protecţie stabilindu-se fără consultarea părinţilor şi a membrilor
familiei extinse.
 (6) Planul individualizat de protecţie poate prevedea plasamentul copilului într-un serviciu de
tip rezidenţial, numai în cazul în care nu a putut fi instituită tutela ori nu a putut fi dispus plasamentul la
familia extinsă, la un asistent maternal sau la o altă persoană sau familie, în condiţiile prezentei legi.
ART. 59
Măsurile de protecţie specială a copilului sunt:
a) plasamentul;
b) plasamentul în regim de urgenţă;
c) supravegherea specializată.
ART. 60
De măsurile de protecţie specială, instituite de prezenta lege, beneficiază:
a) copilul ai cărui părinţi sunt decedaţi, necunoscuţi, decăzuţi din exerciţiul drepturilor
părinteşti sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti, puşi sub interdicţie,
declaraţi judecătoreşte morţi sau dispăruţi, când nu a putut fi instituită tutela;
b) copilul care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija părinţilor din
motive neimputabile acestora;
c) copilul abuzat sau neglijat;
d) copilul găsit sau copilul părăsit în unităţi sanitare;
e) copilul care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi care nu răspunde penal.
ART. 61
Părinţii, precum şi copilul care a împlinit vârsta de 14 ani au dreptul să atace în instanţă
măsurile de protecţie specială instituite de prezenta lege, beneficiind de asistenţă juridică gratuită, în
condiţiile legii.
SECŢIUNEA a 2-a
Plasamentul
ART. 62
(1) Plasamentul copilului constituie o măsură de protecţie specială, având caracter temporar,
care poate fi dispusă, în condiţiile prezentei legi, după caz, la:
a) o persoană sau familie;
b) un asistent maternal;
c) un serviciu de tip rezidenţial
(2) Persoana sau familia care primeşte un copil în plasament trebuie să aibă domiciliul în
România şi să fie evaluată de către dgaspc cu privire la garanţiile morale şi condiţiile materiale pe care
trebuie să le îndeplinească pentru a primi un copil în plasament.
ART. 63
Pe toată durata plasamentului, domiciliul copilului se află, după caz, la persoana, familia,
asistentul maternal sau la serviciul de tip rezidenţial care îl are în îngrijire.
ART. 64
(1) Plasamentul copilului care nu a împlinit vârsta de 7 ani poate fi dispus numai la familia
extinsă, substitutivă sau la asistent maternal, plasamentul acestuia într-un serviciu de tip rezidenţial
fiind interzis.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), se poate dispune plasamentul într-un serviciu de
tip rezidenţial al copilului mai mic de 7 ani, în situaţia în care acesta prezintă handicapuri grave, cu
dependenţă de îngrijiri în servicii de tip rezidenţial specializate.
(3) La stabilirea măsurii de plasament se va urmări:
a) plasarea copilului, cu prioritate, la familia extinsă sau la familia substitutivă;
 b) menţinerea fraţilor împreună;
c) facilitarea exercitării de către părinţi a dreptului de a vizita copilul şi de a menţine legătura
cu acesta.
ART. 65
(1) Măsura plasamentului se stabileşte de către comisia pentru protecţia copilului, în situaţia în
care există acordul părinţilor, pentru situaţiile prevăzute la art. 60 lit. b) şi e).
(2) Măsura plasamentului se stabileşte de către instanţa judecătorească, la cererea direcţiei
generale de asistenţă socială şi protecţia copilului:
a) în situaţia copilului prevăzut la art. 60 lit. a), precum şi în situaţia copilului prevăzut la art.
60 lit. c) şi d), dacă se impune înlocuirea plasamentului în regim de urgenţă dispus de către direcţia
generală de asistenţă socială şi protecţia copilului;
b) în situaţia copilului prevăzut la art. 60 lit. b) şi e), atunci când nu există acordul părinţilor
sau, după caz, al unuia dintre părinţi, pentru instituirea acestei măsuri.
ART. 66
(1) Drepturile şi obligaţiile părinteşti faţă de copil se menţin pe toată durata măsurii
plasamentului dispus de către comisia pentru protecţia copilului.
(2) Drepturile şi obligaţiile părinteşti faţă de copil se menţin pe toată durata măsurii
plasamentului dispus de către instanţă în situaţia copilului prevăzut la art. 60 lit. b) şi e), atunci când nu
există acordul părinţilor sau, după caz, al unuia dintre părinţi, pentru instituirea acestei măsuri, dacă în
vederea respectării interesului superior al copilului instanţa nu dispune altfel, în funcţie de
circumstanţele cazului.
(3) Drepturile şi obligaţiile părinteşti faţă de copil pe toată durata măsurii plasamentului dispus
de către instanţă în situaţia copilului prevăzut la art. 60 lit. a), precum şi în situaţia copilului prevăzut la
art. 60 lit. c) şi d) sunt exercitate de către directorul dgaspc.
(4) Dispoziţiile prevăzute de legislaţia în vigoare referitoare la dreptul părintelui firesc de a
consimţi la adopţia copilului se aplică în mod corespunzător.
ART. 67
(1) Comisia pentru protecţia copilului sau, după caz, instanţa care a dispus plasamentul
copilului în condiţiile prezentei legi va stabili, dacă este cazul, şi cuantumul contribuţiei lunare a
părinţilor la întreţinerea acestuia, în condiţiile stabilite de Codul civil. Sumele astfel încasate se
constituie venit la bugetul judeţului, respectiv la cel al sectorului municipiului Bucureşti, de unde
provine copilul.
(2) Dacă plata contribuţiei la întreţinerea copilului nu este posibilă, instanţa obligă părintele apt
de muncă să presteze între 20 şi 40 de ore lunar pentru fiecare copil, acţiuni sau lucrări de interes local,
pe durata aplicării măsurii de protecţie specială, pe raza administrativ-teritorială în care are domiciliul
sau reşedinţa.
(3) Acţiunile şi lucrările prevăzute la alin. (2) sunt incluse în planul de acţiuni sau lucrări de
interes local, întocmit conform dispoziţiilor legale în vigoare.
SECŢIUNEA a 3-a
Plasamentul în regim de urgenţă
ART. 68
(1) Plasamentul în regim de urgenţă este o măsură de protecţie specială, cu caracter temporar,
care se stabileşte pentru copilul aflat în următoarele situaţii:
a) abuzat, neglijat sau supus oricărei forme de violenţă;
b) găsit sau părăsit în unităţi sanitare.
 (2) Plasamentul în regim de urgenţă se poate dispune şi în cazul copilului al cărui unic ocrotitor
legal sau ambii au fost reţinuţi, arestaţi, internaţi sau în situaţia în care, din orice alt motiv, aceştia nu-şi
pot exercita drepturile şi obligaţiile părinteşti cu privire la copil.
(3) Autoritatea, instituţia sau unitatea care a hotărât sau a dispus una dintre măsurile prevăzute
la alin. (2) care a condus la rămânerea unui minor fără ocrotire părintească sau care, după caz, primeşte
sau găzduieşte o persoană despre care cunoaşte că este singurul ocrotitor legal al unui copil are
obligaţia de a informa, în cel mai scurt timp posibil, dgaspc în a cărei circumscripţie locuieşte copilul,
despre situaţia acestuia şi a ocrotitorului său legal.
(4) Dispoziţiile art. 62 - 64 se aplică în mod corespunzător.
(5) Pe toată durata plasamentului în regim de urgenţă se suspendă de drept exerciţiul
drepturilor părinteşti, până când instanţa judecătorească va decide cu privire la menţinerea sau
înlocuirea acestei măsuri şi cu privire la exercitarea drepturilor părinteşti. Pe perioada suspendării,
drepturile şi obligaţiile părinteşti privitoare la persoana copilului sunt exercitate şi, respectiv,
îndeplinite de către persoana, familia, asistentul maternal sau şeful serviciului de tip rezidenţial care a
primit copilul în plasament în regim de urgenţă, iar cele privitoare la bunurile copilului sunt exercitate
şi, respectiv, îndeplinite de către directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.
ART. 69
(1) Măsura plasamentului în regim de urgenţă se stabileşte de către directorul dgaspc din
unitatea administrativ-teritorială în care se găseşte copilul aflat în situaţiile prevăzute la art. 68 alin. (1),
dacă nu se întâmpină opoziţie din partea reprezentanţilor persoanelor juridice, precum şi a persoanelor
fizice care au în îngrijire sau asigură protecţia copilului respectiv. Pentru copilul aflat în situaţiile
prevăzute la art. 68 alin. (2), măsura plasamentului în regim de urgenţă se stabileşte de către directorul
dgaspc.
(2) Măsura plasamentului în regim de urgenţă se stabileşte de către instanţa judecătorească în
condiţiile refuză sau împiedică în orice mod efectuarea verificărilor de către reprezentanţii direcţiei
generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, iar aceştia stabilesc că există motive temeinice care
să susţină existenţa unei situaţii de pericol iminent pentru copil, datorată abuzului şi neglijării, direcţia
generală de asistenţă socială şi protecţia copilului sesizează instanţa judecătorească, solicitând
emiterea unei ordonanţe preşedinţiale de plasare a copilului în regim de urgenţă la o persoană, la o
familie, la un asistent maternal sau într-un serviciu de tip rezidenţial, licenţiat în condiţiile legii
ART. 70
(1) În situaţia plasamentului în regim de urgenţă dispus de către directorul dgaspc, aceasta este
obligatăsă sesizeze instanţa judecătorească în termen de 5 zile de la data la care a dispus această
măsură.
(2) În situaţia în care nu se mai menţin împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurii
plasamentului în regim de urgenţă, directorul dgaspc poate dispune, în termenul prevăzut la alin. (1),
revocarea măsurii de plasament în regim de urgenţă.
(3) Instanţa judecătorească va analiza motivele care au stat la baza măsurii adoptate de către
dgaspc si va dispune încetarea plasamentului în regim de urgenţă şi, după caz, reintegrarea copilului în
familia sa, înlocuirea plasamentului în regim de urgenţă cu tutela sau cu măsura plasamentului. Instanţa
se va pronunţa, totodată, cu privire la exercitarea drepturilor părinteşti.
(4) În situaţia în care plasamentul în regim de urgenţă este dispus de către instanţa
judecătorească, aceasta se va pronunţa în condiţiile art. 100 alin. (4).
SECŢIUNEA a 4-a
Supravegherea specializată
 ART. 71
(1) Măsura de supraveghere specializată se dispune în condiţiile prezentei legi faţă de copilul
care a săvârşit o faptă penală şi care nu răspunde penal.
(2) În cazul în care există acordul părinţilor sau al reprezentantului legal, măsura supravegherii
specializate se dispune de către comisia pentru protecţia copilului, iar, în lipsa acestui acord, de către
instanţa judecătorească.
SECŢIUNEA a 5-a
Monitorizarea aplicării măsurilor de protecţie specială
ART. 72
(1) Împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurilor de protecţie specială, dispuse de
comisia pentru protecţia copilului sau de instanţa judecătorească, trebuie verificate trimestrial de către
dgaspc.
(2) În cazul în care împrejurările prevăzute la alin. (1) s-au modificat, dgaspc este obligată să
sesizeze de îndată comisia pentru protecţia copilului sau, după caz, instanţa judecătorească, în vederea
modificării sau, după caz, a încetării măsurii.
(3) Dreptul de sesizare prevăzut la alin. (2) îl au, de asemenea, părinţii sau alt reprezentant
legal al copilului, precum şi copilul.
ART. 73
(1) dgaspc sau, după caz, organismul privat autorizat are obligaţia de a urmări modul în care sunt puse
în aplicare măsurile de protecţie specială, dezvoltarea şi îngrijirea copilului pe perioada aplicării
măsurii.
(2) În îndeplinirea obligaţiei dgaspc sau, după caz, organismul privat autorizat întocmeşte, trimestrial
sau ori de câte ori apare o situaţie care impune acest lucru, rapoarte privitoare la evoluţia dezvoltării
fizice, mentale, spirituale, morale sau sociale a copilului şi a modului în care acesta este îngrijit.
(3) În situaţia în care se constată, pe baza raportului întocmit necesitatea modificării sau, după caz, a
încetării măsurii, dgaspc este obligată să sesizeze de îndată comisia pentru protecţia copilului sau, după
caz, instanţa judecătorească.
(4) Propunerea de încetare a măsurii de protecţie şi reintegrarea în familie este însoţită, în mod
obligatoriu, de documente din care să reiasă participarea părinţilor la şedinţe de consiliere, astfel încât
reintegrarea să se realizeze în cele mai bune condiţii.
ART. 74
La încetarea măsurilor de protecţie specială prin reintegrarea copilului în familia sa, serviciul
public de asistenţă socială, organizat la nivelul municipiilor şi oraşelor, persoanele cu atribuţii de
asistenţă socială din aparatul de specialitate al primarului, precum şi direcţia generală de asistenţă
socială şi protecţia copilului, în cazul sectoarelor municipiului Bucureşti, de la domiciliul sau, dupăcaz,
de la reşedinţa părinţilor, au obligaţia de a urmări evoluţia dezvoltării copilului, precum şi modul în
care părinţii îşi exercită drepturile şi îşi îndeplinesc obligaţiile cu privire la copil. În acest scop, acestea
întocmesc rapoarte lunare pe o perioadă de minimum 6 luni.
ART. 75
Copilul faţă de care a fost luată o măsură de protecţie specială are dreptul de a menţine relaţii
cu alte persoane, dacă acestea nu au o influenţă negativă asupra dezvoltării sale fizice, mentale,
spirituale, morale sau sociale.
ORDIN Nr. 27/2019 din 3 ianuarie 2019
Secţiunea 1
 Standarde minime de calitate pentru serviciile sociale organizate ca centre de zi pentru copiii
în familie şi/sau copiii separaţi sau în risc de separare de părinţi
MODUL I ACCESAREA SERVICIULUI (Standardele 1 - 3)
STANDARD 1 INFORMARE
Centrul de zi asigură informarea potenţialilor beneficiari şi a oricăror persoane interesate cu
privire la misiunea sa/funcţiile sale, activităţile desfăşurate şi serviciile oferite.
Rezultate aşteptate: Copiii, părinţii acestora şi orice persoană interesată au acces la informaţii
referitoare la modul de organizare şi funcţionare a centrului de zi, misiunea/funcţiile acestuia,
condiţiile de admitere şi oferta de servicii, drepturile şi obligaţiile beneficiarilor.
S1.1. Centrul deţine şi pune la dispoziţia beneficiarului sau oricărei alte persoane interesate
materiale informative privind activităţile derulate/serviciile oferite. Centrul deţine permanent un număr
suficient de materiale informative care pot fi puse la dispoziţia părinţilor şi copiilor.
Materialele informative conţin date despre localizarea şi organizarea centrului, condiţii de
admitere şi de frecventare a acestuia, activităţile desfăşurate/serviciile acordate, personalul de
specialitate, facilităţi oferite, costul serviciilor, cuantumul contribuţiei financiare în sarcina părinţilor
copiilor, după caz etc. Materialele informative pot fi pe suport de hârtie şi/sau pe suport electronic.
Materialele pe suport electronic sunt postate pe site-ul centrului şi/sau al furnizorului de servicii
sociale care administrează centrul.
Centrul realizează anual acţiuni de informare a comunităţii în ceea ce priveşte serviciile oferite,
rolul său în comunitate, accesarea şi modul de funcţionare, relaţionarea şi complementaritatea cu alte
servicii sociale, importanţa existenţei acestor servicii pentru copiii din comunitate şi familiile acestora.
Imaginea copiilor şi a părinţilor, precum şi datele cu caracter personal pot deveni publice în
materialele informative doar cu acordul scris al acestora sau, după caz, al reprezentanţilor legali.
Im1: Materialele informative referitoare la centrul de zi sunt disponibile la sediul centrului
şi/sau pot fi accesate pe site-ul acestuia şi/sau al furnizorului de servicii sociale.
Im2: Materialele informative privind activităţile desfăşurate şi serviciile oferite în cadrul
centrului sunt aprobate prin decizia furnizorului de servicii sociale.
S1.2. Centrul facilitează accesul în incinta proprie a potenţialilor beneficiari/membrilor săi de
familie/reprezentanţilor legali, anterior admiterii copiilor, pentru a cunoaşte activităţile/serviciile
acordate. Centrul stabileşte un program de vizită pentru informarea copiilor şi a părinţilor acestora/altor
membri de familie. Programul trebuie să prevadă cel puţin o zi de vizită/lună şi este afişat la intrarea în
centru. În ziua de vizită, centrul este deschis şi altor persoane din comunitate care doresc să cunoască
organizarea şi funcţionarea acestui serviciu.
Im: Programul de vizită, destinat copiilor, în calitate de potenţiali beneficiari, precum şi
aparţinătorilor acestora, este afişat într-un loc vizibil la intrarea în centru.
S1.3. Centrul asigură informarea beneficiarilor/reprezentanţilor legali cu privire la regulile de
organizare şi funcţionare a centrului, precum şi asupra drepturilor şi obligaţiilor beneficiarului.
Anterior admiterii copilului şi încheierii contractului de furnizare servicii cu părinţii acestuia, centrul
asigură informarea lor cu privire la modul de organizare şi funcţionare a centrului, serviciile
disponibile, drepturile şi obligaţiile beneficiarilor. Coordonatorul centrului este responsabil cu
informarea iniţială sau nominalizează o persoană, din angajaţii centrului, care realizează această
activitate.
Părintele/părinţii sau, după caz, ale reprezentantul legal, precum şi beneficiarii (corespunzător
vârstei şi gradului lor de maturitate) sunt informaţi/instruiţi. Documentul prin care se consemnează
informarea acestora va conţine: data la care s-a efectuat informarea/instruirea, numele şi semnătura
părintelui/părinţilor sau, după caz, ale reprezentantului legal, numele beneficiarului şi semnătura
acestuia (pentru copilul care a împlinit 10 ani), numele şi semnătura persoanei care a realizat
informarea/instruirea, materialele informative prezentate sau tema informării/instruirii.
Pe lângă informarea iniţială, ori de câte ori situaţia o impune, centrul organizează sesiuni de
informare/instruire şi consiliere a beneficiarilor privind activitatea proprie şi regulamentele aplicate.
Im: Părintele/părinţii sau, după caz, ale reprezentantul legal, precum şi beneficiarii sunt
informaţi; documentul privind informarea este disponibil la dosarul beneficiarului.
STANDARD 2 ADMITERE
Centrul de zi se adresează doar copiilor ale căror nevoi pot fi soluţionate prin activităţile
derulate/serviciile oferite. Rezultate aşteptate: Copiii, în calitate de beneficiari şi părinţii acestora sau,
după caz, reprezentanţii legali cunosc şi acceptă condiţiile de admitere în centrul de zi.
S2.1. Centrul are o misiune şi obiective clare, cunoscute de personalul şi beneficiarii acestuia
Centrele de zi din sistemul de protecţie a copilului au ca misiune prevenirea abandonului şi a
instituţionalizării copiilor, prin asigurarea, pe timpul zilei, a unor activităţi de îngrijire, educaţie,
recreere-socializare, consiliere, dezvoltare a deprinderilor de viaţă independentă, orientare şcolară şi
profesională etc. pentru copii, cât şi a unor activităţi de sprijin, consiliere, educare etc. pentru părinţi
sau reprezentanţii legali, precum şi pentru alte persoane care au în îngrijire copii.
Serviciile oferite de centrele de zi sunt complementare demersurilor şi eforturilor propriei
familii, aşa cum decurg din obligaţiile şi responsabilităţile părinteşti, precum şi serviciilor oferite de
unităţile de învăţământ şi de alţi furnizori de servicii, corespunzător nevoilor individuale ale copilului
în contextul său socio-familial.
Misiunea fiecărui centru de zi diferă în funcţie de scopul şi funcţiile acestuia, definite prin
Regulamentul propriu de organizare şi funcţionare, denumit în continuare ROF, elaborat de furnizorul
de servicii sociale. În ROF se enumeră toate activităţile derulate/serviciile oferite în centru.
Documentul este cunoscut de coordonatorul şi personalul centrului. Personalul centrului, precum şi
copiii şi părinţii acestora sunt informaţi cu privire la conţinutul ROF-ului.
Im1: Misiunea şi obiectivele centrului sunt consemnate în ROF-ul acestuia, disponibil la sediul
centrului.
Im2: ROF este cunoscut de întreg personalul centrului şi de către beneficiari; sesiunile de
instruire a personalului sunt consemnate în Registrul privind instruirea şi formarea continuă a
personalului.
S2.2. Centrul deţine şi aplică o procedură proprie de admitere elaborată de furnizorul de
servicii sociale care administrează centrul. Procedura se referă, cel puţin, la: actele necesare, criteriile
de eligibilitate ale copiilor, cine ia decizia de admitere/respingere, modalitatea de încheiere a
contractului de furnizare servicii şi modelul acestuia, modalitatea de stabilire a contribuţiei părinţilor
dacă este cazul.
Copiii potenţiali beneficiari şi părinţii acestora sunt informaţi cu privire la conţinutul procedurii
de admitere. Procedura de admitere este anexă la ROF. Personalul de specialitate al centrului este
instruit cu privire la respectarea procedurii de admitere. Instruirea personalului se consemnează în
Registrul privind instruirea şi formarea continuă a personalului.
Im1: Procedura de admitere, anexă la ROF, este disponibilă la sediul centrului.
Im2: Sesiunile de informare a beneficiarilor şi a personalului sunt consemnate în registrele
speciale cu această destinaţie.
Im3: Procedura de admitere, anexă la ROF, este aprobată prin decizie sau, după caz, dispoziţie
a conducătorului furnizorului de servicii sociale.
 S2.3. Centrul desfăşoară activităţile specifice/acordă serviciile de specialitate în baza unui
contract de furnizare servicii Contractul de furnizare servicii se încheie între furnizorul de servicii
sociale, reprezentat de coordonatorul acestuia şi părinţii copilului sau, după caz, reprezentantul legal.
Atribuţiile privind semnarea contractului de furnizare servicii se pot delega, în scris, către
coordonatorul centrului, situaţie care se consemnează în ROF.
În funcţie de condiţiile contractuale, se încheie angajamente de plată cu persoana/persoanele
care participă la plata contribuţiei ce revine beneficiarului. Angajamentele de plată fac parte integrantă
din contract. Modelul contractului de furnizare servicii este stabilit de furnizorul de servicii sociale, în
baza modelului cadru reglementat şi aprobat prin ordin al ministrului. Contractul de furnizare servicii
este redactat în două sau mai multe exemplare originale, în funcţie de numărul semnatarilor
contractului. Un exemplar original al contractului de furnizare servicii se păstrează în dosarul personal
al beneficiarului.
În situaţia în care serviciile acordate în centru sunt oferite fără o contribuţie financiară în
sarcina beneficiarului, contractul de furnizare servicii nu se încheie în cazul în care copilul urmează să
frecventeze centrul ocazional, respectiv pe o perioadă mai mică de 3 zile lucrătoare/lună sau de 12 zile
lucrătoare/semestru. Pentru copiii care frecventează ocazional centrul, prezenţa acestora în centru şi
serviciile primite se consemnează într-o listă specială, denumită în continuare, lista zilnică a
beneficiarilor, sub semnătura copilului (cu vârsta mai mare de 10 ani) sau a părintelui
acestuia/aparţinătorului care l-a însoţit. Listele zilnice de prezenţă a beneficiarilor în centru, cu
semnăturile acestora, se centralizează în dosare lunare. Coordonatorul centrului are obligaţia de a
organiza procesul de înregistrare zilnică a prezenţei nominale a beneficiarilor în centru.
Im1: Contractele încheiate cu beneficiarii sunt disponibile la sediul centrului, în dosarele
personale ale beneficiarilor.
Im2: Dosarele lunare cu listele zilnice de prezenţă a beneficiarilor sunt disponibile la sediul
centrului.
S2.4. Centrul întocmeşte, pentru fiecare beneficiar, dosarul personal al beneficiarului
Dosarul personal al beneficiarului conţine, cel puţin, următoarele documente:
a) cererea de admitere, semnată de unul din părinţii copilului şi aprobată de conducătorul
furnizorului/centrului sau documentele prin care se evidenţiază referirea copilului către centru, în
original;
b) acte de stare civilă, după caz: certificat de naştere al copilului, carte de identitate a copilului,
carte de identitate a părinţilor, în copie;
c) contractul de furnizare servicii, în original.
d) dosarul de servicii.
Dosarul de servicii al copilului conţine:
- fişa de evaluare/reevaluare şi/sau documentele aferente evaluării situaţiei copilului;
- programul personalizat de intervenţie al beneficiarului;
- fişa de servicii, aferentă programului personalizat de intervenţie al beneficiarului
- planurile/programele individualizate elaborate pe domenii de intervenţie (educaţie, integrare)
- fişele de monitorizare ale aplicării programului personalizat de intervenţie al beneficiarului;
- rapoarte trimestriale, după caz.
Dosarul de servicii se păstrează separat de dosarul personal al beneficiarului pe perioada
acordării serviciilor şi se arhivează în dosarul personal al beneficiarului după încetarea serviciilor.
Im1: Dosarele personale ale beneficiarilor sunt conforme şi complete şi conţin documentele
obligatorii.
 Im2: Dosarele de servicii ale copiilor sunt disponibile la sediul centrului.
S2.5. Centrul realizează arhivarea dosarelor personale ale beneficiarilor
Dosarul personal al beneficiarului este arhivat, la sediul centrului sau al furnizorului de servicii
sociale care administrează centrul, pe o perioadă prevăzută în nomenclatorul arhivistic al furnizorului.
La solicitarea scrisă a beneficiarului/părinţilor/reprezentantului legal, o copie a dosarului
personal se pune la dispoziţia acestuia după încetarea raporturilor contractuale. Accesul personalului
centrului la dosarele personale ale beneficiarilor se face numai dacă utilizatorul este înscris în lista
specială aprobată de conducerea acestuia. Orice altă persoană, fizică sau juridică, poate accesa dosarul
personal al beneficiarului numai cu aprobarea scrisă a furnizorului de servicii sociale care
administrează şi coordonează centrul şi cu acceptul copilului care are discernământ, cu excepţia
cazurilor prevăzute expres de lege.
Instituţiile şi organismele de inspecţie şi control au acces la dosarele personale ale
beneficiarilor în condiţiile legii. Centrul sau furnizorul de servicii sociale care-l administrează asigură
condiţii corespunzătoare pentru păstrarea intactă a documentelor. Centrul ţine evidenţa dosarelor
personale ale beneficiarilor arhivate, pe suport de hârtie sau electronic.
Im1: Dosarele personale ale beneficiarilor arhivate şi evidenţa acestora sunt disponibile la
sediul centrului sau al furnizorului de servicii sociale.
Im2: Dosarele personale ale beneficiarilor sunt ţinute în condiţii corespunzătoare care să
asigure integritatea lor, precum şi păstrarea confidenţialităţii datelor.
Im3: Centrul sau furnizorul de servicii sociale care îl administrează are amenajat un spaţiu
corespunzător pentru păstrarea, pe perioada prevăzută de lege, a dosarelor personale ale beneficiarilor.
S2.6. Centrul constituie o bază de date referitoare la beneficiarii săi
Centrul constituie şi administrează o bază de date proprie cu privire la beneficiarii să[Link]ţa
beneficiarilor se realizează pe suport de hârtie şi electronic. Accesul personalului centrului la baza de
date se face numai dacă utilizatorul este înscris în lista specială aprobată de conducerea acestuia.
Accesul altor persoane, fizice sau juridice, la baza de date se face numai cu acordul furnizorului de
servicii sociale care administrează şi coordonează centrul. Instituţiile de inspecţie şi control au acces la
baza de date în condiţiile legii.
Im: Baza de date electronică privind beneficiarii îngrijiţi în centru este constituită şi actualizată
permanent.
S2.7. Centrul asigură păstrarea datelor personale şi informaţiilor cuprinse în dosarele personale
şi dosarele de servicii ale beneficiarilor în regim de confidenţialitate, cu respectarea prevederilor legale
Dosarele personale şi dosarele de servicii ale beneficiarilor se păstrează în
fişete/dulapuri/birouri închise, accesibile doar personalului de conducere şi personalului de specialitate.
Dosarele personale şi dosarele de servicii ale beneficiarilor pot fi consultate de beneficiari (în funcţie
de vârstă şi gradul de maturitate)/reprezentanţii legali.
Tot personalul centrului, la angajare, semnează declaraţii pe proprie răspundere privind
păstrarea confidenţialităţii datelor şi informaţiilor referitoare la beneficiarii centrului, cu respectarea
prevederilor legale în domeniu.
Im1: Dosarele personale şi dosarele de servicii ale beneficiarilor se păstrează în condiţii care
permit asigurarea confidenţialităţii cu privire la datele personale.
Im2: Declaraţiile pe proprie răspundere ale personalului centrului privind păstrarea
confidenţialităţii datelor referitoare la beneficiarii centrului sunt disponibile în dosarele de personal ale
angajaţilor.
STANDARD 3 ÎNCETAREA SERVICIILOR
 Centrul de zi îşi încetează serviciile în condiţiile prevăzute de lege şi cunoscute în prealabil de
către beneficiari. Rezultate aşteptate: Beneficiarii primesc servicii pe perioada pe care o doresc, cu
excepţia situaţiilor speciale prevăzute de lege sau a celor stipulate în procedura privind încetarea
acordării serviciilor.
S3.1. Centrul deţine şi aplică o procedură proprie privind încetarea acordării serviciilor către
beneficiar
Procedura de încetare a acordării serviciilor este elaborată de furnizorul de servicii sociale care
administrează centrul şi este anexă la ROF. Procedura stabileşte situaţiile în care încetează acordarea
serviciilor către beneficiar şi modalităţile de realizare (la cererea sau prin decizia unilaterală a
beneficiarului, prin decizia conducerii centrului, prin acordul ambelor părţi etc.).
Centrul realizează activităţi de informare a copiilor (în funcţie de vârsta şi gradul lor de
maturitate), precum şi a părinţilor acestora referitor la condiţiile de încetare a serviciilor. Personalul
centrului este instruit cu privire la conţinutul procedurii de încetare a acordării serviciilor.
Im1: Procedura de încetare a acordării serviciilor, anexă la ROF, este disponibilă la sediul
centrului.
Im2: Procedura de încetare a serviciilor, anexă la ROF, este aprobată prin decizie sau, după
caz, dispoziţie a conducătorului furnizorului de servicii sociale.
Im3: Procedura de încetare a acordării serviciilor este cunoscută de personalul de specialitate şi
de beneficiari;
Im4: Personalul este instruit anual cu privire la procedura de încetare a serviciilor, iar sesiunile
de instruire se consemnează în Registrul privind instruirea şi formarea continuă a personalului.
Im5: Beneficiarii, în funcţie de vârsta şi gradul de maturitate, sunt informaţi cu privire la
condiţiile în care încetează serviciile; documentul privind informarea este disponibil la dosarul
beneficiarului.
S3.2. Centrul realizează informarea serviciilor publice de asistenţă socială de la nivelul
autorităţilor administraţiei publice locale cu privire la situaţia beneficiarilor săi pentru care au încetat
serviciile
Centrul transmite semestrial către serviciile publice de asistenţă socială lista beneficiarilor
pentru care au încetat serviciile, cu nume, prenume, adresa de domiciliu/reşedinţă a acestora şi motivele
încetării serviciilor pe scurt, precum şi o copie a dosarului de servicii al copilului. Odată cu încetarea
serviciilor, centrul transmite serviciilor publice de asistenţă socială o copie după fişa de servicii,
aferentă programului personalizat de intervenţie al beneficiarului, în care se consemnează, pe scurt,
evoluţia copilului şi recomandări de monitorizare a situaţiei acestuia în familie.
Centrul arhivează într-un dosar special, ţinut pe suport hârtie sau electronic, listele semestriale
şi fişele de servicii transmise către serviciile publice de asistenţă socială, denumit în continuare dosarul
privind încetarea serviciilor.
Im: Dosarul privind încetarea serviciilor este disponibil la sediul centrului, pe suport de hârtie
sau electronic.
MODUL II EVALUARE ŞI PLANIFICARE (Standardele 1 - 2)
STANDARD 1 - EVALUARE
Centrul de zi acordă servicii de specialitate în baza evaluării nevoilor individuale şi situaţiei
beneficiarilor. Rezultate aşteptate: Copiii şi părinţii acestora se asigură că centrul de zi are capacitatea
de a acorda servicii adecvate şi în concordanţă cu nevoile identificate ale fiecăruia.
S1.1. Centrul utilizează o procedură proprie de evaluare a nevoilor individuale şi a situaţiei
copiilor Centrul elaborează şi aplică o procedură proprie de evaluare a nevoilor şi situaţiei
beneficiarilor, în concordanţă cu scopul/funcţiile centrului, activităţile derulate/serviciile acordate,
avizată de conducerea furnizorului de servicii sociale care administrează centrul. Procedura cadru de
evaluare a nevoilor şi situaţiei copilului este elaborată de furnizorul de servicii sociale care
administrează centrul şi stabileşte metodele de evaluare aplicate, personalul de specialitate implicat în
evaluare, precum şi instrumentele standardizate şi/sau ghidurile de practică şi tehnicile utilizate de
specialişti.
Im: Procedura de evaluare a nevoilor beneficiarului este disponibilă la sediul centrului.
S1.2. Centrul are capacitatea de a realiza evaluarea nevoilor individuale şi a situaţiei copiilor.
Evaluarea nevoilor/situaţiei copiilor este realizată de personal de specialitate.
În funcţie de situaţia particulară a fiecărui copil, evaluarea acestuia, efectuată de personalul
centrului, are la bază evaluările realizate de personalul serviciilor publice de asistenţă socială şi/sau de
către structurile cu atribuţii în evaluare complexă, prevăzute de lege, precum şi orice alte documente
emise de serviciile publice de asistenţă socială sau de alte instituţii/servicii publice sau private.
Evaluarea nevoilor se înscrie în fişa de evaluare/reevaluare a beneficiarului al cărui model se
stabileşte de furnizorul de servicii sociale care administrează centrul. Fişa de evaluare/reevaluare a
beneficiarului consemnează rezultatele evaluării, data fiecărei evaluări şi este semnată de
persoana/persoanele care au efectuat evaluarea. Conţinutul fişei de evaluare/reevaluare este adus la
cunoştinţa copilului (în raport de vârsta şi nivelul de maturitate) şi a părinţilor acestuia/reprezentantului
legal care pot solicita informaţii/explicaţii suplimentare în raport cu rezultatele evaluării.
Reevaluarea nevoilor/situaţiei beneficiarului se realizează trimestrial precum şi în cazul în care
apar modificări semnificative ale statusului funcţional fizic şi/sau psihic al beneficiarului şi/sau a
situaţiei socio-familiale a acestuia. Formatul utilizat pentru fişa de evaluare/reevaluare a beneficiarului
cuprinde atât evaluarea iniţială, cât şi reevaluările.
Documentele emise de structurile cu atribuţii în evaluare complexă, de serviciile publice de
asistenţă socială şi/sau de alte servicii/instituţii publice se ataşează fişei de evaluare/reevaluare a
beneficiarului.
Centrul care desfăşoară activităţi pentru protecţia şi abilitarea/reabilitarea copilului abuzat,
neglijat şi exploatat asigură un mediu corespunzător pentru intervievarea copilului de către personalul
de specialitate din cadrul reţelei de intervenţie. Intervenţia multidisciplinară realizată în situaţiile de
abuz, neglijare şi exploatare este adecvată şi securizantă pentru copil, prin evitarea şi combaterea
revictimizării acestuia prin interviuri repetate.
După caz, centrul asigură înregistrarea documentelor care atestă prezenţa leziunilor şi a altor
consecinţe ale abuzului şi neglijării asupra copilului, inclusiv prin fotografiere, precum şi prin
înregistrarea audio-video a interviurilor cu copilul în cursul evaluării detaliate în camera cu oglindă
dublă.
Toate înregistrările, inclusiv fotografierea, se realizează cu informarea şi acordul copilului,
ţinând cont de gradul său de maturitate, precum şi cu informarea şi consimţământul scris al
părinţilor/reprezentantului legal.
La solicitarea copilului cu vârsta peste 14 ani, interviul poate avea loc fără acordul sau prezenţa
părinţilor/reprezentantului legal.
Profesionistul care intervievează poate să decidă, în funcţie de caz, intervievarea copilului în
absenţa familiei, cu excepţia situaţiilor prevăzute în codul de procedură penală.
Toate interviurile cu copilul realizate în cadrul evaluării detaliate în scopul dezvăluirii abuzului
sau neglijării sau în cursul procedurilor de urmărire penală se realizează în cameră securizată, în
prezenţa unui membru al echipei multidisciplinare.
 Înregistrările nu pot fi folosite ca material didactic, decât cu acordul copilului, exprimat în
condiţiile legii, şi al reprezentantului legal şi în condiţiile în care se respectă legislaţia în vigoare cu
privire la dreptul la intimitate şi imagine, precum şi alte reglementări în materie. Se pot face materiale
didactice audio-video folosind informaţia din înregistrări şi respectând confidenţialitatea cu privire la
persoanele implicate în cazurile respective.
Intervievarea copilului aflat în situaţii de abuz/exploatare sexuală se realizează pe baza unor
protocoale distincte corespunzătoare celor două situaţii menţionate, care sunt avizate de conducerea
furnizorului de servicii sociale care administrează centrul. Rezultatele interviului se consemnează de
responsabilul de caz în fişa de evaluare a beneficiarului.
Im1: Fişele de evaluare/reevaluare a beneficiarilor sunt disponibile la sediul centrului, în
dosarul de servicii al copilului.
Im2: Contractele de angajare ale personalului de specialitate, contractele de prestări servicii
încheiate cu diverşi specialişti sunt disponibile la sediul centrului.
Im3: Centrul destinat protecţiei şi reabilitării copiilor aflaţi în risc de abuz şi neglijare, dacă
realizează intervievarea copilului în scopul identificării unei situaţii de abuz, dispune de personal de
specialitate şi condiţii corespunzătoare pentru realizarea acestei activităţi (spaţii special amenajate,
dotări cu echipamente şi aparatură adecvată).
S1.3. Evaluarea/reevaluarea nevoilor/situaţiei beneficiarului se efectuează cu acordul şi
implicarea acestuia şi a aparţinătorilor. Copilului şi părinţilor acestuia/reprezentantului legal li se aduce
la cunoştinţă necesitatea de a se implica activ în activitatea de evaluare şi de a furniza informaţii reale
evaluatorului/evaluatorilor.
Fişa de evaluare/reevaluare a beneficiarului are o rubrică destinată semnăturii beneficiarului
(cu vârsta de peste 10 ani) şi a părinţilor/reprezentantului său legal. În situaţia în care
părinţii/reprezentantul legal, din motive obiective, nu pot participa la procesul de evaluare/reevaluare,
îşi exprimă în scris acordul ca personalul centrului să efectueze evaluarea/reevaluarea nevoilor
beneficiarului fără implicarea lor.
Im1: Fişa de evaluare/reevaluare a beneficiarului, completată corespunzător, este disponibilă la
sediul centrului, în dosarul de servicii al copilului.
Im2: După caz, acordul scris al părinţilor/reprezentantului legal referitor la realizarea
evaluării/reevaluării copilului, fără participarea lor, este păstrat în dosarul de servicii al copilului.
STANDARD 2 PLANIFICAREA ACTIVITĂŢILOR/SERVICIILOR
Centrul de zi derulează activităţi/acordă servicii conform programului personalizat de
intervenţie întocmit pentru fiecare beneficiar. Rezultate aşteptate: Copiii beneficiază de servicii
adecvate, stabilite în funcţie de nevoile personale identificate şi situaţiile particulare în care se află.
S2.1. Centrul oferă servicii corespunzătoare nevoilor beneficiarilor, în baza unui program
personalizat de intervenţie, elaborat pentru fiecare copil. Părinţii copiilor se pot adresa în mod direct
centrului pentru a beneficia de serviciile oferite de acesta.
De asemenea, copiii pot beneficia de serviciile centrului prin referire din partea serviciilor
publice de asistenţă socială de la nivel judeţean şi local, a organismelor private autorizate sau a altor
organizaţii/instituţii relevante. Referirea din partea serviciilor publice de asistenţă socială de la nivelul
UAT, se realizează în baza planului de servicii întocmit de aceasta.
În situaţia solicitărilor directe sau a referirilor din partea altor organizaţii sau instituţii
relevante, centrul solicită serviciului public de asistenţă socială efectuarea cel puţin a anchetei sociale
la domiciliul copilului.
 Programul personalizat de intervenţie, denumit în continuare PPI, este realizat de către o echipă
formată din personal de specialitate al centrului şi, dacă situaţia o impune, al furnizorului de servicii
sociale care administrează centrul. Furnizorul de servicii sociale poate încheia contracte de achiziţii a
serviciilor acordate de diverşi specialişti.
Programul personalizat de intervenţie se întocmeşte în baza evaluării nevoilor beneficiarului,
precum şi a datelor şi recomandărilor prevăzute în documentele elaborate de structurile specializate în
evaluare complexă, de serviciile publice de asistenţă socială şi/sau, după caz, de alte servicii/instituţii
publice şi cuprinde date şi informaţii privind:
a) numele şi vârsta copilului, numele şi vârsta părinţilor/reprezentantului legal şi semnătura de
luare la cunoştinţă a acestora;
b) activităţile/serviciile necesare pentru a răspunde nevoilor identificate ale fiecărui beneficiar;
după caz, se pot elabora planuri/programe separate, cum ar fi plan de asistenţă şi îngrijire, program de
recuperare/reabilitare fizică, program de recuperare/reabilitare psihică, program de integrare/reintegrare
socială prin consiliere şi terapie psiho-socială, prin terapie ocupaţională etc. care se ataşează PPI;
c) activităţile/serviciile în care sunt implicaţi părinţii/membrii familiei copilului;
d) programarea activităţilor desfăşurate/serviciilor acordate: zilnică, săptămânală sau lunară;
e) termenele de evaluare periodică a evoluţiei beneficiarului şi de revizuire, după caz, a
programului personalizat de intervenţie;
f) numele şi profesia/ocupaţia persoanei/persoanelor care a/au elaborat programul şi semnătura
acesteia/acestora. PPI este avizat de coordonatorul centrului. PPI este acompaniat de o fişă de servicii
care consemnează, pe scurt, activităţile/serviciile recomandate în PPI.
PPI este destinat copilului dar, în funcţie de situaţia particulară a fiecărui beneficiar, programul
stabileşte inclusiv activităţile şi serviciile oferite familiei acestuia. La elaborarea PPI se au în vedere
preferinţele şi opţiunile copilului şi ale părinţilor/reprezentanţilor legali.
PPI conţine o rubrică destinată semnăturii beneficiarului şi a părintelui/părinţilor sau a
reprezentantului legal prin care se atestă luarea la cunoştinţă şi acceptul acestora. În cazul în care
părinţii/reprezentantul legal nu pot sau nu doresc să participe la elaborarea PPI, aceştia îşi exprimă în
scris acordul cu privire la deciziile personalului de specialitate.
Copilul (în raport de vârstă şi grad de maturitate) şi părinţii sunt informaţi şi consiliaţi în ceea
ce priveşte conţinutul PPI şi rolul care le revine în operaţionalizarea obiectivelor acestuia.
Im1: Programul personalizat de intervenţie al fiecărui beneficiar şi fişa de servicii, sunt
disponibile la sediul centrului, în dosarul de servicii al copilului.
Im2: Personalul este informat şi instruit cu privire la conţinutul şi modul de implementare al
programului personalizat de intervenţie al beneficiarului, iar sesiunile de instruire se consemnează în
Registrul privind instruirea şi formarea continuă a personalului.
Im3: Beneficiarii, în funcţie de vârsta şi gradul de maturitate, şi părinţii acestora/reprezentanţii
legali sunt informaţi şi instruiţi cu privire la conţinutul şi modul de implementare al programului
personalizat de intervenţie al beneficiarului; documentul privind informarea este disponibil la dosarul
beneficiarului.
S2.2. Centrul realizează monitorizarea evoluţiei beneficiarului şi a aplicării programului
personalizat de intervenţie
Aplicarea PPI se realizează de către personalul de specialitate al centrului care monitorizează şi
evoluţia beneficiarului. În situaţia în care copilul şi familia acestuia primesc o gamă mai largă sau mai
complexă de servicii, conducătorul centrului desemnează un responsabil de caz.
 Centrul stabileşte numărul de beneficiari care revine unui responsabil de caz, în funcţie de
complexitatea nevoilor acestora şi dificultatea cazului.
Pentru monitorizarea evoluţiei beneficiarului şi a aplicării PPI centrul utilizează o fişă de
monitorizare a PPI, întocmită pentru fiecare beneficiar, în care se consemnează activităţile
realizate/serviciile acordate, data furnizării acestora, observaţii privind situaţia beneficiarului şi
progresele înregistrate, constatate de personalul de specialitate. Modelul fişei de monitorizare este
stabilit de furnizorul de servicii sociale care administrează centrul.
Fişa de monitorizare se îndosariază în dosarul de servicii al copilului şi se păstrează la
cabinetul de specialitate sau la responsabilul de caz.
PPI cuprinde rubrici în care se menţionează data evaluării periodice (eventual revizuirii) şi
semnăturile personalului de specialitate.
În situaţia beneficiarilor care frecventează centrul pe o perioadă mai mare de 3 luni, măsurile şi
activităţile prevăzute în PPI sunt evaluate şi revizuite periodic, în funcţie de evoluţia situaţiei copilului
şi sunt consemnate în Raportul trimestrial de evaluare al PPI, denumit în continuare raport trimestrial.
Im: Fişa de monitorizare a PPI şi raportul trimestrial sunt disponibile la sediul centrului, în
dosarul de servicii al copilului.
S2.3. Centrul dispune de aportul personalului de specialitate capabil să elaboreze şi să
implementeze programul personalizat de intervenţie al beneficiarului
Centrul are personal de specialitate angajat, capabil să acorde serviciile recomandate în PPI
şi/sau poate beneficia de aportul specialiştilor angajaţi ai furnizorului de servicii sociale care
administrează centrul sau ale căror servicii sunt achiziţionate. În cazul copiilor cu nevoi speciale,
pentru care organismele de specialitate prevăzute de lege au elaborat un plan individualizat de asistenţă
şi îngrijire sau un plan de recuperare/reabilitare funcţională, centrul trebuie să dispună de personalul de
specialitate care poate asigura integral, sau cel puţin parţial, serviciile recomandate.
Im: Statul de funcţii, contractele de angajare, precum şi contractele de prestări servicii încheiate
cu personalul de specialitate sunt disponibile la sediul centrului, în copie.
S2.4. Acordarea serviciilor se realizează conform unui program stabilit de centru Programul
zilnic al copiilor în centru se desfăşoară ţinând cont de vârsta acestora, nivelul de dezvoltare,
potenţialul, nevoile şi disponibilităţile pe care le au.
Programul zilnic de activităţi al copiilor se stabileşte inclusiv în funcţie de nevoile lor cu
privire la odihnă, alimentaţie şi toaleta personală.
Activităţile cu copiii sunt diversificate, adaptate vârstei şi răspund nivelului şi potenţialului lor
de dezvoltare.
Programul zilnic al copiilor este afişat în interiorul centrului, într-un loc vizibil şi accesibil
personalului, copiilor şi părinţilor. Programul săptămânal de funcţionare al centrului este afişat într-un
loc vizibil, la intrarea în centru.
Im: Centrul afişează programul de activităţi ale beneficiarilor şi programul săptămânal de
funcţionare astfel încât să fie accesibile tuturor copiilor, părinţilor acestora şi personalului centrului.
MODUL III ACTIVITĂŢI DERULATE/SERVICII ACORDATE (Standardele 1 - 11)
STANDARD 1 INFORMARE ŞI CONSILIERE
Centrul de zi asigură informarea populaţiei privind necesitatea de a solicita şi primi servicii de
suport adecvate în caz de nevoie, precum şi servicii de consiliere adresate beneficiarilor, destinate
prevenirii şi soluţionării situaţiilor de dificultate în care se află.
 Rezultate aşteptate: Comunitatea şi potenţialii beneficiari cunosc serviciile de asistenţă şi
suport existente, iar copiii şi familiile acestora au acces la servicii de consiliere corespunzătoare
situaţiei şi nevoilor lor particulare.
S1.1. Centrul are capacitatea de a realiza activităţi de informare a membrilor comunităţii şi de
consiliere specializată a beneficiarilor, în funcţie de nevoi
Centrul deţine materiale informative privind natura situaţiilor de dificultate în care se pot afla
copiii şi familiile lor, categoriile de potenţiali beneficiari existenţi într-un număr semnificativ în
comunitatea respectivă, tipurile de servicii sociale existente şi activităţile derulate/serviciile oferite de
acestea.
Centrul organizează sau se implică în organizarea campaniilor de informare şi sensibilizare a
populaţiei privind problemele copiilor şi nevoile [Link] de consiliere sunt specializate şi
adaptate nevoilor diferitelor categorii de beneficiari: copilul în risc de separare de părinţi, copilul în risc
de abuz, neglijare şi exploatare, copilul aflat sau care trăieşte în stradă, copilul cu tulburări
comportamentale şi de integrare socială, copilul delincvent, copilul cu diverse adicţii, copilul cu nevoi
speciale, copilul din familia aflată în situaţii de dificultate etc.
Serviciile de consiliere acordate în centrele de zi privesc, de regulă, dar fără a se limita la
aceasta, consiliere socială şi psiho-socială, precum: consiliere privind orientarea şcolară şi prevenirea
abandonului şcolar, consiliere privind orientarea vocaţională/profesională şi facilitarea găsirii unui loc
de muncă, consiliere privind identificarea, prevenirea şi soluţionarea cazurilor de abuz, neglijare şi
exploatare, consiliere privind facilitarea integrării în viaţa de familie şi a comunităţii, consiliere pentru
promovarea vieţii de familie şi menţinerea relaţiilor armonioase dintre părinţi şi copii ş.a.
Centrul dispune de personal calificat capabil să sprijine beneficiarul să-şi cunoască propria
identitate şi potenţial, să-şi dezvolte stima de sine, să conştientizeze responsabilităţile şi drepturile ce-i
revin ca minor şi membru al familiei, prin servicii de consiliere, consiliere socială şi psihologică.
Beneficiarii sunt încurajaţi şi sprijiniţi să frecventeze şcoala şi să-şi dezvolte aptitudinile şi
abilităţile proprii pentru profesiile/ocupaţiile potrivite, în raport cu nivelul de dezvoltare, cunoştinţele
dobândite, nevoile şi interesele proprii.
În funcţie de nevoile beneficiarului, educatorul şi/sau psihologul centrului elaborează un
program de orientare şcolară şi profesională, anexă la PPI, care conţine obiective specifice în funcţie de
particularităţile fiecărui copil.
La realizarea programului sunt implicaţi activ copiii şi părinţii acestuia.
La cererea părinţilor sau când situaţia copilului o impune, se asigură servicii de consiliere
psihologică. Activitatea de consiliere se desfăşoară individual şi/sau în grup, în funcţie de vârsta şi
gradul de maturitate al copiilor, într-un cabinet de specialitate sau într-un spaţiu special amenajat şi
securizant pentru copil.
Centrul care desfăşoară activităţi pentru protecţia şi abilitarea/reabilitarea copilului
abuzat,neglijat şi exploatat poate oferi sau asigura accesul la servicii de consiliere pentru agresori.
Agresorii au acces la servicii de consiliere în vederea responsabilizării pentru situaţiile de abuz,
neglijare şi exploatare a copilului şi schimbării comportamentelor şi practicilor abuzive.
Responsabilul de caz al copilului iniţiază demersurile necesare pentru realizarea evaluării şi
consilierii agresorului. Evaluarea şi consilierea agresorului au loc cu consimţământul scris acestuia sau
la solicitarea instanţei şi se realizează de către personal de specialitate pregătit în acest sens.
Personalul centrului informează agresorul cu privire la serviciile de consiliere disponibile în
cadrul centrului sau care pot fi oferite de alţi furnizori de servicii. Înainte de începerea consilierii
propriu-zise, agresorul trebuie evaluat din punct de vedere psihologic. Evaluarea este efectuată de un
specialist al centrului şi, de regulă, are la bază evaluările efectuate anterior de personalul de specialitate
al direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţie a copilului sau al centrelor rezidenţiale pentru
copiii abuzaţi.
Responsabilul de caz al copilului trebuie să identifice factorii de risc imediat din partea
agresorului, pe baza unor instrumente de evaluare a riscului elaborate de furnizorul de servicii sociale
care administrează centrul.
Consilierea agresorului se desfăşoară într-un spaţiu şi în condiţii securizante pentru personalul
de specialitate, conform deciziei instanţei.
Consilierea de grup în cazul agresorului se realizează în prezenţa unui consilier cu experienţă
de cel puţin de 3 ani în servicii de probaţiune.
Pe tot parcursul consilierii agresorului, consilierul responsabil ia măsurile necesare pentru ca
agresorul să nu se întâlnească cu copilul.
Consilierul agresorului consemnează rezultatele înregistrate şi evoluţia agresorului, urmare
serviciilor primite, într-o fişă de consiliere individuală.
Im1: Serviciile de consiliere acordate sunt consemnate în PPI şi în fişa de servicii, anexă la
PPI.
Im2: Programul de orientare şcolară şi profesională, anexă la PPI, elaborat după caz, este
disponibil la sediul centrului, în dosarul de servicii al copilului.
Im3: Serviciile de consiliere sunt acordate de personal calificat; diplomele, certificatele de
absolvire ale personalului de specialitate angajat sau ale căror servicii sunt achiziţionate, contractele de
muncă şi contractele de achiziţii servicii, în copie sunt disponibile la sediul centrului.
Im4: Centrele destinate protecţiei şi reabilitării copiilor supuşi riscului de abuz şi neglijare
dispun de personalul de specialitate şi spaţiile special amenajate pentru realizarea în condiţii optime a
serviciilor de consiliere a agresorilor.
Im5: Materialele informative şi, după caz, evidenţa campaniilor de sensibilizare a populaţiei în
care s-a implicat centrul sunt disponibile la sediul acestuia.
S1.2. Centrul oferă părinţilor beneficiarilor servicii de consiliere şi sprijin pentru rezolvarea
unor aspecte diverse legate de dezvoltarea copiilor şi consolidarea vieţii de familie
Părinţii şi alţi membri ai familiei lărgite sau reprezentantul legal şi/sau persoana care are în
îngrijire copilul beneficiază de consiliere şi sprijin din partea personalului de specialitate al centrului
care îi ajută să rezolve problemele cu care se confruntă în ceea ce priveşte dezvoltarea copilului,
soluţionarea unor situaţii de natură juridică, medicală, socio-economică, precum şi pentru întărirea
nucleului familial.
Personalul de specialitate consiliază şi sprijină părinţii în funcţie de nevoile pe care le au, la
cerere sau ori de câte ori se consideră că este în beneficiul copilului şi familiei sale. Personalul de
specialitate identifică nevoile părinţilor pornind de la etapele de dezvoltare pe care le parcurge orice
copil şi ţinând cont de personalitatea şi particularităţile fiecărui copil în parte. Activitatea de consiliere
se desfăşoară individual şi/sau în grup.
Centrul organizează şi/sau se implică în programe de educare a părinţilor - denumite "şcoala
pentru părinţi". Acestea se desfăşoară după o programă elaborată în conformitate cu legislaţia în
vigoare şi în funcţie de nevoile identificate în comunitate.
Sesiunile de consiliere ale părinţilor, precum şi participarea acestora la programe de educaţie
care le sunt adresate, se consemnează în Registrul pentru informarea/instruirea şi consilierea
beneficiarilor.
 Im: Părinţii copiilor beneficiază de servicii de consiliere şi de educaţie parentală şi non
formală; sesiunile de consiliere şi instruire sunt consemnate în Registrul pentru informarea/instruirea şi
consilierea beneficiarilor.
STANDARD 2 EDUCAŢIE
Centrul de zi asigură accesul beneficiarilor la educaţie informală şi nonformală şi activităţi de
supraveghere şi suport în procesul de învăţare care să contribuie la dezvoltarea personală şi pregătirea
acestuia pentru viaţa independentă.
Rezultate aşteptate: Fiecare copil beneficiază de un program educaţional adecvat vârstei,
nevoilor, potenţialului de dezvoltare şi particularităţilor sale.
S2.1. Centrul deţine şi aplică un program educaţional elaborat pentru fiecare beneficiar În
funcţie de nevoile identificate ale copilului, urmare a evaluării realizate după admiterea în centru,
acesta beneficiază de un program educaţional elaborat de educatorul sau educatorul specializat.
Conţinutul programului educaţional se referă la educaţia non-formală şi informală.Educaţia formală se
poate realiza în centrul de zi numai în situaţii excepţionale, cu avizul inspectoratului şcolar şi cu
respectarea curriculumului şcolar corespunzător vârstei şi particularităţilor copilului.
Activităţile educaţionale se desfăşoară individual sau în grupuri mici de copii, ţinând cont de
vârsta acestora şi spaţiul disponibil. Pentru constituirea grupelor de copii, se recomandă numărul pe
grupe de vârstă aplicat în centrele pentru protecţia copilului de tip rezidenţial.
Centrul asigură materialele didactice şi rechizitele necesare desfăşurării activităţilor de
educaţie.
Centrul poate oferi şi servicii de tip after school, respectiv de supraveghere şi suport pentru
efectuarea lecţiilor/temelor şcolare. În cadrul centrului, aceste servicii sunt acordate de educatori şi/sau
de educatori specializaţi sau pedagogi.
Pentru copiii proveniţi din familii sărace sau în risc de excluziune socială, centrul poate asigura
fiecărui copil sprijin adecvat, inclusiv resursele materiale necesare pentru a avea acces, a se integra şi a
frecventa în mod regulat unitatea de învăţământ la care este înscris.
Personalul centrului încurajează şi sprijină fiecare copil să participe la activităţile extraşcolare
organizate de unitatea de învăţământ şi de centru. Programul educaţional este anexă a PPI.
Educatorul sau specialistul responsabil consemnează în fişa de monitorizare a PPI informaţiile
relevante privind dezvoltarea copilului din punct de vedere al cunoştinţelor dobândite, situaţia şcolară a
copilului (rezultate la învăţătură, absenţe nemotivate repetate etc.), orice probleme de integrare în
şcoală, activităţi şcolare şi extraşcolare în care este implicat copilul, colaborarea cu instituţia de
învăţământ şi cu familia copilului, evoluţii negative şi soluţii de remediere etc.
După caz, datele privind rezultatele implementării programului educaţional al copilului, se
consemnează în rapoartele trimestriale, de către educator sau de către responsabilul de caz.
Im1: Programul educaţional individualizat al beneficiarului, anexă la PPI, este disponibil în
dosarul de servicii al copilului şi este cunoscut de acesta şi părinţi/reprezentantul legal; sesiunile de
informare se consemnează în Registrul privind informarea/instruirea şi consilierea beneficiarului.
Im2: Informaţiile privind pregătirea beneficiarilor şi nivelul de cunoştinţe dobândite se
consemnează în fişele de monitorizare ale PPI şi, după caz, în rapoartele trimestriale, disponibile în
dosarul de servicii al copilului.
S2.2. Centrul asigură condiţii adecvate pentru realizarea activităţilor educaţionale Centrul se
asigură că fiecare copil dispune de rechizitele necesare şi adecvate profilului şi nivelului de
educaţie/şcolarizare.
 Centrul amenajează corespunzător spaţiile destinate efectuării activităţilor educaţionale,
precum şi cele pentru studiu individual şi pregătirea temelor, pe care le adaptează nevoilor copiilor şi
asigură dotările necesare cu mobilier şi echipamente de birotică.
Im1: Spaţiile destinate activităţilor educaţionale şi de studiu individual sunt amenajate şi dotate
corespunzător scopului lor.
Im2: Materialele, manualele, rechizitele şi echipamentele necesare pentru realizarea
activităţilor educaţionale sunt suficiente şi răspund calitativ nevoilor beneficiarilor.
STANDARD 3 INTEGRARE/REINTEGRARE ÎN FAMILIE ŞI ÎN SOCIETATE
Centrul de zi promovează şi facilitează integrarea/reintegrarea beneficiarilor în familie şi în
societate.
Rezultate aşteptate: Beneficiarii sunt sprijiniţi să depăşească situaţiile de dificultate, să se
integreze în viaţa de familie, să-şi menţină şi să-şi dezvolte relaţiile sociale şi profesionale.
S3.1. Centrul oferă servicii de integrare/reintegrare în viaţa de familie şi realizează
monitorizarea legăturii/relaţiilor dintre beneficiari şi membrii familiilor acestora
Centrul sprijină copilul şi familia pentru refacerea/menţinerea/consolidarea
relaţiilocopilfamilie.
Personalul de specialitate al centrului planifică şi mediază întâlnirile copil-familie/persoană
importantă pentru copil; întâlnirile se organizează atât în centru, cât şi la domiciliul acestuia.
Personalul centrului asigură şi monitorizarea copilului care revine în familie. Perioada minimă
de monitorizare este de 3 luni.
Centrul asigură inclusiv servicii post-integrare/reintegrare în beneficiul copilului şi familiei.
Pentru monitorizarea reintegrării copiilor în familie, centrul colaborează cu serviciile publice de
asistenţă socială pe a căror rază teritorială îşi au domiciliul/rezidenţa copiii. Echipa centrului sprijină
copilul-familia pentru depăşirea eventualelor situaţii de criză survenite în timpul perioadei de
monitorizare.
Personalul centrului evaluează periodic modul cum relaţiile de familie influenţează starea
psihică, emoţională şi comportamentul copiilor.
Rezultatele evaluărilor se înscriu în fişele de monitorizare a PPI. Dacă rezultatele evaluărilor
evidenţiază existenţa unor situaţii care ar putea determina impunerea de restricţii, cazurile respective
sunt semnalate direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului pentru analiză şi
intervenţie, conform legii.
Im: Informaţiile privind relaţiile dintre beneficiari şi părinţii acestora, precum şi recomandările
formulate sunt disponibile în fişele de monitorizare ale PPI.
S3.2. Centrul asigură activităţi de facilitare a integrării/reintegrării beneficiarilor în comunitate,
pe piaţa muncii şi în societate în general, în baza unui plan individualizat de integrare/reintegrare
socială
După admiterea beneficiarului, specialiştii centrului asigură continuitatea asistenţei oferite
copilului prin valorificarea tuturor informaţiilor referitoare la istoricul copilului şi a altor documente
legate de evoluţia sa.
Coordonatorul centrului nominalizează un responsabil de caz cu atribuţii în coordonarea
elaborării şi monitorizarea aplicării planului de integrare/reintegrare socială a beneficiarului.
Planul de integrare/reintegrare socială a beneficiarului care cuprinde activităţi, terapii şi servicii
specifice, în concordanţă cu nevoile şi dorinţele copilului, este elaborat de personalul de specialitate al
centrului.
 În cazul copiilor rezidenţi în centrele cu cazare din sistemul de protecţie specială a copilului,
specialiştii centrului acţionează pentru diminuarea efectelor negative ale separării copilului de mediul
de provenienţă şi integrarea într-un nou mediu de viaţă.
În funcţie de vârstă, nivel de dezvoltare, abilităţi şi talente personale, situaţie familială ş.a.,
centrul organizează şi desfăşoară activităţi de informare, consiliere, educaţie extracurriculară, terapii
ocupaţionale etc. care privesc nevoi diverse: cunoaşterea drepturilor sociale şi a legislaţiei, a valorilor
promovate în comunitate, a drepturilor şi obligaţiilor în calitate de cetăţeni, acces la un loc de muncă,
orientare vocaţională, acces la formare profesională etc.
Fiecare copil şi părinţii acestuia sunt implicaţi activ în elaborarea şi punerea în aplicare a
planului de integrare/reintegrare socială care este anexă la PPI.
Toate activităţile specifice de integrare/reintegrare socială în care este implicat beneficiarul
sunt consemnate în fişa de monitorizare a PPI de către fiecare specialist. Aplicarea PPI este
monitorizată de responsabilul de caz, iar informaţiile privind evoluţia copilului sunt consemnate în
rapoartele trimestriale.
În situaţia în care anumite activităţi recomandate în planul individualizat de
integrare/reintegrare socială nu se pot desfăşura în cadrul centrului, coordonatorul acestuia, cu sprijinul
furnizorului de servicii sociale facilitează accesul beneficiarilor la toată gama de servicii/terapii de
integrare/reintegrare familială disponibile în alte centre/instituţii existente pe raza teritorială a
localităţilor de domiciliu/rezidenţă ale beneficiarilor.
După caz, personalul centrului iniţiază, asigură şi/sau sprijină activităţile care pregătesc
comunitatea pentru o integrare socială eficientă a cuplului copil-familie.
Im1: Planurile individualizate de integrare/reintegrare socială, anexă la PPI, completate
corespunzător, sunt disponibile în dosarul de servicii al copilului.
Im2: Fişele de monitorizare ale PPI şi, după caz, rapoartele trimestriale, sunt disponibile în
dosarele de servicii ale copiilor.
S3.3. Centrul dispune de condiţiile necesare pentru realizarea planurilor de
integrare/reintegrare socială
Activităţile/serviciile şi terapiile de integrare/reintegrare socială sunt planificate, coordonate şi
realizate de personal calificat. Centrul poate angaja personal de specialitate, poate achiziţiona serviciile
specialiştilor şi, pentru unele activităţi, poate încheia contracte de voluntariat. Centrul dispune de spaţii
special amenajate pentru diversele tipuri de activităţi/servicii şi terapii derulate, precum şi de
materialele şi echipamentele necesare.
Im1: Statul de funcţii, contractele de prestări servicii încheiate cu personalul de specialitate,
contractele de voluntariat sunt disponibile la sediul centrului.
Im2: Condiţiile de desfăşurare a activităţilor specifice unei anumite activităţi sau terapii de
integrare/reintegrare (spaţii, dotări, amenajare) corespund scopului acestora.
STANDARD 4 RECREERE ŞI SOCIALIZARE
Centrul de zi organizează activităţi diverse pentru petrecerea timpului liber şi asigură
oportunităţi multiple de recreere şi socializare care contribuie la dezvoltarea fizică, cognitivă, socială şi
emoţională a beneficiarilor, cultivă talentele acestora şi spiritul de iniţiativă.
Rezultate aşteptate: Beneficiarii participă la activităţi şi programe recreative şi de socializare,
organizate în centru şi în comunitate, în interior şi în aer liber, conform vârstei şi potenţialului de
dezvoltare, dorinţelor şi opţiunilor personale.
S4.1. Centrul organizează activităţi de recreere şi socializare, în funcţie de opţiunile
beneficiarilor şi nevoile acestora
 Centrul stabileşte un program de activităţi zilnice pentru recreere şi socializare, în concordanţă
cu nivelul de dezvoltare şi nevoile copiilor.
Programul pentru recreere şi socializare se întocmeşte lunar, cu detalierea activităţilor pentru
fiecare săptămână şi este adus la cunoştinţa copiilor şi a părinţilor acestora.
Programul pentru recreere şi socializare este elaborat de personal de specialitate, cu sprijinul
părinţilor beneficiarilor.
Beneficiarii participă activ la elaborarea programului, fiind încurajaţi să-şi exprime opiniile şi
preferinţele în proiectarea şi derularea activităţilor din timpul liber, în funcţie de vârsta şi gradul lor de
maturitate.
Beneficiarii au dreptul să decidă dacă participă sau nu la activităţile de recreere-socializare
organizate.
Im1: Programul lunar pentru recreere şi socializare este disponibil la sediul centrului şi este
afişat într-un loc accesibil tuturor copiilor şi părinţilor acestora.
Im2: Programul săptămânal al activităţilor de recreere şi socializare este afişat într-un loc
accesibil tuturor beneficiarilor.
S4.2. Centrul asigură condiţiile şi materialele necesare pentru derularea activităţilor recreative
şi de socializare
Centrul dispune de spaţii special amenajate pentru petrecerea timpului liber, accesibile tuturor
copiilor, dotate corespunzător activităţilor de relaxare zilnică: mobilier confortabil şi suficient, cărţi,
jucării şi jocuri, televizoare, calculatoare/laptop-uri, dvd-uri cu poveşti, filme educaţionale,
documentare şi artistice etc.
Centrul organizează activităţi de recreere şi socializare în exterior: excursii. activităţi în aer
liber, vizite la muzee, participare la spectacole, alte activităţi culturale şi educaţionale etc.
Activităţile de recreere şi socializare în exteriorul centrului sunt planificate lunar şi sunt
consemnate în Programul lunar pentru recreere şi socializare.
Im1: Centrul dispune de spaţii special amenajate pentru recreere şi socializare.
Im2: Materialele şi echipamentele destinate petrecerii timpului liber corespund cantitativ,
calitativ şi sunt adecvate vârstei copiilor din centru.
Im3: Activităţile de recreere şi socializare organizate în afara centrului sunt prevăzute în
Programul lunar pentru recreere şi socializare.
S4.3. Centrul se implică în organizarea evenimentelor festive din viaţa beneficiarilor Centrul
poate organiza, împreună cu părinţii copilului, sărbătorirea zilei de naştere a [Link]ţiile şi
obligaţiile părţilor privind organizarea evenimentelor festive, precum şi contribuţia financiară a
părinţilor, după caz, se stabilesc în contractul de furnizare servicii. Centrul poate organiza, singur sau în
colaborare cu alte instituţii, excursii şi tabere de vacanţă.
Im: Evenimentele festive, alte activităţi de petrecere a timpului liber organizate de centru sunt
consemnate în raportul anual de activitate al centrului. Documentele aferente organizării acestor
activităţi sunt disponibile la sediul centrului.
STANDARD 5 PREGĂTIRE PENTRU VIAŢĂ INDEPENDENTĂ
Centrul de zi asigură servicii destinate pregătirii beneficiarilor pentru viaţa independentă,
facilitând astfel integrarea socială a acestora
Rezultate aşteptate: Copiii/tinerii care frecventează centrul sunt sprijiniţi pentru a dobândi
abilităţile necesare vieţii independente.
S5.1. Centrul deţine şi aplică un program de intervenţie pentru dezvoltarea deprinderilor şi
pregătirea copiilor pentru viaţa independentă
 Personalul centrului elaborează un program individualizat de intervenţie pentru dezvoltarea
deprinderilor şi pregătirea pentru viaţa independentă, pentru copiii care au astfel de recomandări
stabilite prin PPI.
Programul de intervenţie pentru dezvoltarea deprinderilor şi pregătirea copiilor pentru viaţa
independentă, denumit în continuare program pentru viaţa independentă, anexă la PPI, stabileşte şi
aplică metode şi mijloace concrete de educare/instruire şi de implicare a copiilor în efectuarea
activităţilor uzuale ale vieţii zilnice autonome (pornind de la asigurarea igienei personale, până la
gestionarea bunurilor şi banilor)
Programul are la bază rezultatele evaluării aptitudinilor, cerinţelor, potenţialului şi carenţelor
copiilor în dezvoltarea deprinderilor de viaţă independentă.
La realizarea evaluării, cât şi a programului se iau în considerare opinia şi aspiraţiile copilului,
în raport cu vârsta şi nivelul de dezvoltare al acestuia.
Pentru aplicarea programului pentru viaţa independentă centrul desemnează, din personalul
propriu, un responsabil de caz care sprijină copilul în formarea deprinderilor de viaţă independentă şi
care consemnează în scris, periodic, evoluţia şi stadiul de pregătire a acestuia. Responsabilul de caz
planifică activităţile de educare, formare, pregătire/instruire teoretică şi practică, astfel încât acestea să
fie precise şi centrate pe o anumită deprindere de viaţă.
Activităţile se stabilesc în funcţie de vârsta, studiile, abilităţile, aptitudinile şi aspiraţiile
copilului şi se realizează în centru, în alte centre/instituţii, cât şi în mediu deschis.
Programul pentru viaţa independentă are o secţiune distinctă, dedicată orientării şcolare şi
profesionale, ca şi premisă a integrării profesionale. Furnizorul de servicii sociale care administrează
centrul elaborează modelul standard aferent programului pentru viaţa independentă.
Im1: Programul pentru viaţa independentă, anexă la PPI, este disponibil la dosarul de servicii al
copilului.
Im2: Copiilor care au vârsta prevăzută de lege pentru a intra pe piaţa muncii li se facilitează
accesul la servicii de orientare profesională/vocaţională.
S5.2. Centrul realizează monitorizarea programului de intervenţie specifică pentru dezvoltarea
deprinderilor şi pregătirea copiilor pentru viaţa independentă
Realizarea măsurilor prevăzute în programul pentru viaţa independentă, precum şi evoluţia
copilului din punct de vedere al dobândirii abilităţilor şi a nivelului curent de pregătire pentru viaţa
independentă este monitorizată şi evaluată periodic, conform planificării din program.
Programul se revizuieşte în funcţie de rezultatele obţinute, raportate la obiectivele stabilite, cât
şi la întregul proces al intervenţiei. Informaţiile privind evoluţia copilului în ce priveşte dobândirea
abilităţilor/deprinderilor pentru viaţa independentă sunt consemnate în fişa de monitorizare a PPI şi,
după caz, în rapoartele trimestriale.
Im: Fişele de monitorizare a PPI şi rapoartele trimestriale, completate corespunzător, sunt
disponibile la sediul centrului, în dosarul de servicii al copilului.
S5.3. Centrul asigură condiţii corespunzătoare pentru realizarea activităţilor prevăzute în
programul pentru viaţa independentă Centrul amenajează şi dotează corespunzător spaţiile necesare
pentru realizarea activităţilor destinate pregătirii copiilor pentru viaţa independentă.
Centrul încurajează implicarea copiilor, în funcţie de vârsta acestora, în efectuarea unor
activităţi domestice desfăşurate în centru, împreună cu personalul centrului. În funcţie de nevoile
beneficiarului şi resursele existente ale centrului, coordonatorul centrului, cu sprijinul furnizorului de
servicii sociale care îl administrează, facilitează accesul beneficiarilor în alte instituţii/servicii care au
ca obiect de activitate educarea/formarea/instruirea copiilor în scopul dobândirii şi dezvoltării
cunoştinţelor şi abilităţilor necesare pentru integrare socială şi viaţă independentă.
Im1: Spaţiile centrului în care se desfăşoară activităţile/acţiunile destinate pregătirii pentru
viaţa independentă sunt suficiente şi dotate corespunzător, raportat la numărul beneficiarilor şi
specificul activităţilor.
Im2: Informaţiile privind planificarea activităţilor, locul în care se desfăşoară acestea şi
persoanele implicate în educare/formare/instruire/supraveghere sunt consemnate în Programul pentru
viaţa independentă.
STANDARD 6 REABILITARE PSIHOLOGICĂ
Centrul de zi, în funcţie de nevoile beneficiarilor, are capacitatea de a oferi servicii de
consiliere psihologică şi terapii de specialitate. Rezultate aşteptate: Copiii cu probleme psiho-
emoţionale au acces la servicii şi terapii specializate de reabilitare neuro-psihică.
S6.1. Centrul facilitează accesul copiilor la servicii de consiliere psihologică/terapii
specializate
Centrul acordă, prin personalul de specialitate propriu, servicii de consiliere psihologică şi
terapii specializate. În cazul în care situaţia o impune, coordonatorul centrului solicită furnizorului de
servicii sociale să asigure accesul copiilor la serviciile de consiliere psihologică oferite de alte
centre/instituţii/unităţi/cabinete de specializate existente în comunitate. Activitatea de consiliere
psihologică se desfăşoară individual şi/sau în grup, într-un spaţiu special amenajat şi securizant pentru
client.
Pe baza informaţiilor rezultate din evaluarea psihologică a beneficiarului,
psihologul/consilierul/psihoterapeutul responsabil întocmeşte programul personalizat de consiliere
psihologică şi/sau de psihoterapie pentru copil şi, după caz, un program pentru persoanele implicate în
cazul respectiv. Centrul facilitează implicarea activă a copilului în procesul de elaborare şi de
implementare a programul personalizat de consiliere psihologică/psihoterapie, precum şi a părinţilor
acestuia/reprezentantului legal.
Programul personalizat de consiliere psihologică/psihoterapie este anexă la PPI. Programul
personalizat de consiliere psihologică/psihoterapie este reevaluat periodic (cel puţin trimestrial) şi
revizuit atunci când obiectivele terapeutice nu mai corespund nevoilor copilului. Informaţiile aferente
se consemnează în rapoartele trimestriale. Realizarea măsurilor cuprinse în programul personalizat de
consiliere psihologică/psihoterapie şi evoluţia copilului sunt consemnate în fişa de monitorizare a PPI.
În cazul beneficiarilor rezidenţi în centrele cu cazare destinate copiilor din sistemul de protecţie
specială, specialistul responsabil elaborează lunar şi trimite managerului de caz al copilului rapoarte de
monitorizare privind efectuarea terapiilor/măsurilor recomandate şi evoluţia copilului.
Datele referitoare la copiii care beneficiază de servicii şi terapii de abilitare/reabilitare
psihologică sunt confidenţiale şi nu pot fi dezvăluite altor profesionişti din centru care nu fac parte din
echipa multidisciplinară care implementează şi monitorizează PPI, cu excepţia situaţiilor prevăzute
expres de lege.
Im1: Programele personalizate de consiliere psihologică/psihoterapie ale copiilor şi fişele de
monitorizare ale PPI completate sunt disponibile la sediul centrului, în dosarul de servicii al copilului.
Im2: Serviciile de consiliere psihologică sunt acordate de personal calificat; diplomele,
certificatele de absolvire ale personalului de specialitate angajat, contractele de achiziţii de servicii,
convenţiile de colaborare/de parteneriat, în copie, sunt disponibile la sediul centrului.
S6.2. Centrul asigură condiţiile necesare pentru realizarea serviciilor de consiliere
psihologică/terapiilor specializate
 Coordonatorul centrului se asigură că serviciile de consiliere psihologică şi terapiile de
specialitate se desfăşoară în condiţii optime şi se consultă cu personalul de specialitate cu privire la
repartiţia numerică a copiilor/specialist. Raportul optim recomandat este de 12 cazuri active
concomitent/consilier.
În situaţia în care centrul deţine un cabinet propriu pentru consiliere psihologică, amenajează şi
dotează spaţiul respectiv corespunzător scopului acestuia.
Pe tot parcursul activităţii de consiliere pe termen scurt, copiii care au împlinit vârsta de 10 ani
şi părinţii acestuia au acces la datele din programul personalizat de consiliere psihologică/psihoterapie.
Părinţii au acces numai dacă acest lucru nu contravine interesului superior al copilului. În situaţia în
care unele date din program pot pune în pericol securitatea şi dezvoltarea copilului, coordonatorul
centrului, împreună cu specialistul responsabil, pot decide restricţionarea accesului părinţilor/unuia din
părinţi la aceste date.
Im1: Evidenţa copiilor care beneficiază de servicii de consiliere psihologică, inclusiv
repartizarea lor/specialist, este disponibilă la sediul centrului.
Im2: Cabinetul de consiliere psihologică este amenajat şi dotat corespunzător scopului său.
Im3: Părinţii copiilor sunt informaţi cu privire la nevoile de consiliere psihologică ale copiilor
lor şi cunosc măsurile recomandate de specialist referitoare la modificarea comportamentului propriu în
relaţia cu copiii.
STANDARD 7 RECUPERARE/REABILITARE FUNCŢIONALĂ
Centrul de zi asigură accesul copiilor cu dizabilităţi la programe de recuperare/reabilitare
funcţională în scopul menţinerii sau ameliorării autonomiei şi independenţei acestora.
Rezultate aşteptate: Copiii cu dizabilităţi de diferite tipuri şi grade au acces la programe de
recuperare/reabilitare specializate, având drept scop ameliorarea, redobândirea şi/sau menţinerea
capacităţilor fizice, psihice şi senzoriale care să le asigure autonomia necesară pentru o viaţă
independentă.
S7.1. Centrul asigură toate condiţiile pentru accesarea serviciilor/terapiilor de
recuperare/reabilitare funcţională de către copiii cu dizabilităţi
Terapiile/serviciile/programele de recuperare/reabilitare funcţională (psihoterapie,
kinetoterapie, terapie prin masaj, hidroterapie, termoterapie, fizioterapie, terapii de expresie şi
ocupaţionale, terapii speciale pentru diverse deficienţe motorii şi senzoriale, terapii de relaxare ş.a.)
recomandate de structurile de specialitate prevăzute de lege (comisia pentru protecţia copilului,
serviciul de evaluare complexă a persoanelor cu dizabilităţi din cadrul direcţiilor generale de asistenţă
socială şi protecţia copilului), se consemnează în planul individualizat de recuperare/reabilitare elaborat
pentru fiecare copil, anexă la PPI.
În funcţie de tipul şi gradul de handicap, vârsta şi numărul copiilor cu dizabilităţi, unele
servicii/terapii de recuperare/reabilitare funcţională pot fi organizate şi acordate în centru.
Planificarea serviciilor se realizează de responsabilul de caz, în colaborare cu personalul de
[Link]ăţile/serviciile stabilite în Planul individualizat de recuperare/reabilitare sunt
realizate şi monitorizate de personalul de specialitate, iar informaţiile privind evoluţia copilului sunt
consemnate în fişa de monitorizare a PPI.
Datele referitoare la aplicarea PPI sunt consemnate de responsabilul de caz în rapoartele
trimestriale Serviciile de recuperare/reabilitare se acordă în cabinete de specialitate sau în spaţii cu
destinaţie specială care asigură toate condiţiile de securitate pentru copil. În lipsa unor cabinete şi/sau a
personalului de specialitate din centru, coordonatorul acestuia solicită furnizorului de servicii sociale să
asigure accesul copiilor la serviciile/terapiile de recuperare/reabilitare necesare, oferite de alte
centre/instituţii/unităţi specializate existente în comunitate.
Im1: Planurile individualizate de recuperare/reabilitare sunt disponibile în dosarul de servicii al
copilului.
Im2: Fişele de monitorizare a PPI şi rapoartele trimestriale, disponibile în dosarele de servicii
ale copiilor, evidenţiază procentul copiilor care şi-au ameliorat starea de sănătate şi autonomia
funcţională, urmare a serviciilor de recuperare/reabilitare funcţională primite.
Im3: Centrul dispune de cabinete de specialitate/spaţii speciale amenajate şi dotate
corespunzător scopului lor.
Im4: Statul de funcţii, contractele de angajare şi contractele de prestări servicii încheiate cu
diverşi specialişti, în copie, sunt disponibile la sediul centrului.
S7.2. Centrul realizează evidenţa zilnică a serviciilor de recuperare/reabilitare funcţională
frecventate de copii
Personalul de specialitate care acordă serviciile/terapiile de recuperare/reabilitare funcţională
ţine evidenţa zilnică a beneficiarilor, a activităţilor desfăşurate pe intervale orare şi monitorizează
progresele înregistrate.
În cazul în care copiii urmează programe de recuperare/reabilitare acordate de alte
centre/instituţii specializate, evidenţele zilnice se ţin de responsabilul de caz. Principalele servicii de
recuperare/reabilitare funcţională acordate în centru sunt fizioterapie, kinetoterapie şi masaj, logopedie,
terapie psiho-motrică şi ergoterapie, terapii prin învăţare (de exemplu, reprezentare, dezvoltarea
imaginaţiei, a atenţiei, memoriei, inteligenţei, creativităţii etc.), terapii pentru dezvoltarea abilităţilor de
autocontrol (de exemplu, dezvoltarea procesului de inhibiţie voluntară), terapii pentru formarea
deprinderilor de autoservire şi autogospodărire, reorganizarea conduitelor şi restructurarea perceptiv-
motorie; psihoterapie şi terapii de expresie (expresie grafică, plastică, corporală, verbală, psihodramă,
meloterapie etc.). Activităţile de recuperare/abilitare/reabilitare se pot realiza, după caz, individual sau
în grup.
Fiecare cabinet de terapie de recuperare/reabilitare funcţională deţine un registru de evidenţă
zilnică a programelor de recuperare/reabilitare funcţională în care se consemnează numele copilului, nr.
fişei medicale/fişei de servicii, după caz, precum şi semnătura acestuia.
Im: Registrele de evidenţă zilnică a beneficiarilor, întocmite şi completate de fiecare specialist
implicat în realizarea Planurilor individualizate de recuperare/reabilitare, sunt disponibile la sediul
centrului.
S7.3. Centrul realizează demersurile necesare pentru asigurarea de echipamente asistive pentru
copiii cu dizabilităţi
Personalul centrului acordă sprijin părinţilor pentru întocmirea documentaţiei necesare pentru
solicitarea şi procurarea de echipamente asistive pentru copiii cu dizabilităţi, finanţate din fondul
asigurărilor de sănătate.
Centrul care oferă servicii de recuperare/reabilitare funcţională este dotat corespunzător cu
echipamentele şi tehnologiile adaptate diverselor tipuri de handicap. Coordonatorul centrului are
obligaţia de a informa, în timp util, furnizorul de servicii sociale care îl administrează asupra
necesarului de echipamente şi tehnologii asistive ce trebuie achiziţionate pentru a facilita aplicarea
planurilor individualizate de recuperare/reabilitare a copiilor cu dizabilităţi, beneficiari ai centrului.
Im1: Cabinetele de specialitate sunt dotate cu echipamente şi tehnologii necesare realizării
Planurilor individualizate de recuperare/reabilitare
 Im2: Documentele justificative pentru solicitarea de echipamente şi tehnologii asistive sunt
disponibile la sediul centrului.
S7.4. Centrul asigură servicii de suport în vederea facilitării accesului copiilor la procesul de
evaluare/reevaluare periodică pentru încadrarea în grad de handicap
La solicitarea părinţilor copilului, responsabilul de caz al copilului cu dizabilităţi, cu suportul
specialiştilor implicaţi în acordarea serviciilor de recuperare/reabilitare funcţională, elaborează un
raport de stadiu cu privire la evoluţia copilului şi rezultatele aplicării planului individualizat de
recuperare/reabilitare. Raportul, avizat de coordonatorul centrului, este înmânat părinţilor
copilului/resprezentantului legal. Raportul poate fi prezentat Serviciului de evaluare complexă a
persoanelor cu dizabilităţi, cu ocazia reevaluărilor periodice ale copilului.
Dacă situaţia familială a copilului o impune, responsabilul de caz îl poate acompania la
evaluarea periodică pentru încadrarea în grad de handicap.
Copiii care au discernământ, sunt informaţi cu privire la necesitatea evaluării stării lor de
sănătate şi a capacităţilor funcţionale, precum şi referitor la terapiile/serviciile recomandate.
Părinţii copiilor sunt informaţi cu privire la încadrarea copilului în grad de handicap şi nevoile
de îngrijire, tratament şi recuperare.
Im1: Certificatul copilului de încadrare în grad de handicap, în copie, este disponibil în dosarul
personal al copilului.
Im2: Copiii şi aparţinătorii acestora cunosc încadrarea în grad de handicap şi nevoile de terapie
curativă şi recuperatorie; sesiunile de informare şi consiliere a copiilor şi părinţilor acestora sunt
consemnate în Registrul privind informarea/instruirea şi consilierea beneficiarului.
STANDARD 8
Centrul de zi, în funcţie de misiunea/funcţiile sale şi nevoile beneficiarilor poate acorda servicii
de preparare şi servire a hranei, corespunzătoare din punct de vedere calitativ şi cantitativ.
Rezultat aşteptat: Copiii beneficiază de o alimentaţie sănătoasă şi echilibrată, care asigură toate
principiile nutritive necesare creşterii şi dezvoltării acestora.
S8.1. Centrul asigură fiecărui copil alimentaţia necesară, adecvată vârstei şi nevoilor sale
Centrul asigură copiilor una sau două mese principale şi/sau gustări. Centrul pregăteşte meniuri variate
de la o zi la alta, diferenţiate prin prelucrare şi prezentare, ţinându-se cont, pe cât posibil, de
preferinţele copiilor.
Meniurile se stabilesc cu aportul medicului responsabil pentru sănătatea copiilor din centru
şi/sau de specialişti nutriţionişti, astfel încât să se asigure o alimentaţie echilibrată din punct de vedere
caloric şi nutritiv, în conformitate nevoile biologice specifice fiecărei vârste.
Pentru copiii care necesită un anumit regim alimentar, se oferă o alimentaţie dietetică, pe baza
recomandărilor medicului/nutriţionistului/asistentului dietetician. Meniul este afişat zilnic la sala de
mese.
Im1: Copiii primesc o alimentaţie adecvată nevoilor şi preferinţelor personale.
Im2: Meniurile sunt afişate zilnic.
S8.2. Centrul deţine spaţiile şi echipamentele necesare pentru prepararea şi depozitarea
alimentelor, precum şi pentru servirea meselor
Centrul amenajează spaţii special destinate, după caz, preparării, prelucrării şi depozitării şi
păstrării alimentelor: bucătărie, oficiu, cămară sau beci, dotate cu instalaţii, aparatură şi echipamente
specifice (chiuvete cu apă curentă caldă şi rece, echipamente pregătirea hranei, hotă, frigider,
congelator, maşină de spălat vase şi altele asemenea).
 Centrul deţine un spaţiu în care se serveşte masa, bine iluminat, amenajat şi dotat cu materiale
uşor de igienizat şi cu mobilier suficient, funcţional şi confortabil care oferă o ambianţă plăcută, cât
mai aproape de mediul familial. Vesela şi tacâmurile sunt suficiente.
Im1: Copiii iau masa în condiţii de siguranţă, confort şi într-o ambianţă plăcută, cât mai
apropiată de mediul familial.
Im2: Depozitarea, păstrarea şi prepararea alimentelor se efectuează în condiţii corespunzătoare,
cu respectarea normelor sanitar veterinare în vigoare.
STANDARD 9 ASISTENŢA PENTRU SĂNĂTATE
Centrul de zi asigură condiţiile necesare pentru protejarea sănătăţii copiilor, promovează un stil
de viaţă sănătos şi facilitează accesul la serviciile medicale necesare.
Rezultat aşteptat: Copiii pot beneficia, în funcţie de nevoile şi situaţia particulară în care se
află, de servicii de îngrijire şi asistenţă medicală
S9.1. Centrul are capacitatea de a asigura supravegherea stării de sănătate a beneficiarilor şi,
după caz, servicii medicale
În centrele care au drept scop asistenţa şi îngrijirea sau recuperarea/reabilitarea funcţională a
copiilor, se pot asigura activităţi de monitorizare a stării de sănătate a beneficiarilor, precum şi servicii
de îngrijire personală şi/sau servicii medicale de specialitate. Asistenţa medicală este furnizată de
asistenţi medicali, infirmiere, îngrijitoare şi, după caz, personal de supraveghere, precum şi de medici
specialişti cu diferite competenţe (recuperare, nutriţie, puericultură, obstetrică-ginecologie, planificare
familială, medicină şcolară, stomatologie ş.a.). Pentru monitorizarea stării de sănătate şi acordarea
îngrijirilor personale, centrul deţine un cabinet medical dotat cu pat/canapea de consultaţii, precum şi
aparat de urgenţă aprovizionat cu medicamentele şi materialele consumabile prevăzute de normativele
în vigoare.
În cazul serviciilor medicale de specialitate, cabinetul medical este dotat corespunzător pentru
asigurarea serviciilor de specialitate respective şi trebuie să fie autorizat, în condiţiile legii. Pentru
monitorizarea stării de sănătate a beneficiarului şi evidenţa serviciilor medicale acordate, cabinetul
medical deţine un registru de consultaţii şi tratamente.
După caz, se pot întocmi fişe de observaţie a stării de sănătate a beneficiarului în care se
menţionează serviciile/intervenţiile/tratamentele efectuate. În registru/fişa de observaţie se
consemnează numele beneficiarului şi vârsta, data efectuării consultaţiei/tratamentului/intervenţiei de
specialitate, medicamentele utilizate (denumire, cantitate), materialele sanitare folosite, semnătura
personalului de specialitate şi semnătura beneficiarului.
Centrul, respectiv furnizorul de servicii sociale care administrează centrul, poate angaja
asistente medicale, infirmiere, îngrijitoare şi personal de supraveghere. În cazul medicilor,
centrul/furnizorul de servicii sociale încheie contracte de prestări servicii. În situaţia în care
medicul/medicii are/au contract de angajare cu centrul, salariul acestuia/acestora se asigură exclusiv din
contribuţiile beneficiarilor, respectiv ale părinţilor sau aparţinătorilor acestora şi/sau din alte fonduri
(donaţii, sponsorizări) decât cele provenite din bugetul local sau de stat.
Centrul utilizează o condică pentru evidenţa medicamentelor şi materialelor sanitare
consumabile.
Centrul deţine un spaţiu (cameră, dulap) închis cu cheie în care sunt depozitate medicamentele şi
materialele necesare tratamentelor medicale. Accesul la spaţiul respectiv îl are doar personalul medical.
Accesul personalului care realizează aprovizionarea se face numai în prezenţa personalului medical sau
a coordonatorului centrului. În funcţie de nevoile individuale ale beneficiarilor, centrul poate asigura
servicii de îngrijire personală. Centrul deţine spaţii igienico-sanitare: sală de duşuri (separate pe sexe)
şi cameră/camere de baie, dotate cu echipamentele necesare şi instalaţiile pentru alimentare cu apă
caldă şi rece, amenajate corespunzător pentru evitarea posibilelor accidente şi a oricăror riscuri de
infecţie.
Im1: Centrul dispune de condiţiile necesare (cabinete, echipamente, aparatură) acordării
serviciilor medicale.
Im2: Registrul de consultaţii şi tratamente şi/sau fişele de observaţie ale beneficiarilor sunt
disponibile la cabinetul medical al centrului/cabinetele de specialitate.
Im3: Condica de medicamente şi materiale consumabile se păstrează la cabinetul medical al
centrului.
Im4: Medicamentele şi materialele sanitare sunt păstrate în condiţii de siguranţă.
Im5: După caz, centrul poate deţine spaţii special amenajate şi dotate pentru asigurarea igienei
personale a beneficiarilor, în condiţii de siguranţă şi confort.
S9.2. Centrul promovează un stil de viaţă sănătos, realizează activităţi de instruire privind
intervenţii de prim ajutor şi de educaţie pentru sănătate Centrul planifică şi organizează, în funcţie de
vârsta şi gradul de maturitate al beneficiarilor, sesiuni de instruire a acestora privind noţiuni de bază şi
cunoştinţe generale din domeniul sănătăţii, prevenirea bolilor transmisibile, adoptarea unui stil de viaţă
sănătos, combaterea unor obiceiuri nocive, prevenirea adicţiilor, educaţie sexuală.
Centrul se asigură că întregul personal este instruit în acordarea primului ajutor, în caz de
urgenţă. În funcţie de vârsta şi gradul de maturitate, copiii beneficiază de sesiuni de instruire/cursuri
similare. Instruirea copiilor se face de personal cu pregătire medicală, absolvenţi ai cursurilor de
acordare a primului ajutor.
Im: Copiii şi personalul sunt instruiţi periodic cu privire la menţinerea unui stil de viaţă sănătos
şi ocrotirea sănătăţii; sesiunile de instruire a copiilor şi personalului sunt consemnate în registrele
speciale cu această destinaţie.
STANDARD 10 TELEFONUL COPILULUI
Centrul de zi poate organiza un serviciu de comunicare la distanţă, în scopul semnalării
riscurilor de abuz, neglijare şi exploatare a copilului şi asigurării intervenţiilor de urgenţă. Rezultate
aşteptate: Copiii în risc de abuz, neglijare şi exploatare au posibilitatea de a semnala situaţia în care se
află instituţiilor competente şi beneficiază de consiliere şi intervenţii specializate pentru identificarea şi
soluţionarea cazului în regim de urgenţă.
S10.1. Centrul realizează informarea populaţiei privind existenţa, scopul şi misiunea
Telefonului copilului
Telefonul copilului, denumit în continuare, după caz, TC, este un serviciu pentru protecţia
copilului, de tip permanent, a cărui misiune este să primească semnalările cu privire la situaţiile de
abuz, neglijare şi exploatare a copilului, să asigure consilierea telefonică în aceste situaţii şi să intervină
prompt în cazurile urgente prin intermediul unei echipe mobile. Centrul care administrează TC dezvoltă
activităţi de informare şi promovare a serviciilor oferite în interesul superior al copiilor expuşi la abuz,
neglijare şi exploatare.
Centrul care administrează TC dispune de materiale promoţionale pentru copii, părinţi,
profesionişti şi alţi membri ai comunităţii, care conţin informaţii relevante despre rolul său în
comunitate, accesarea şi modul de funcţionare. Centrul care administrează TC îşi organizează o bază de
date cu informaţii utile despre serviciile publice existente la nivelul comunităţii, cel puţin din
următoarele domenii: social, inclusiv protecţia copilului şi protecţia persoanelor cu dizabilităţi,
medical, educaţional, poliţie, justiţie.
 Im1: Comunitatea este informată şi se poate implica în ceea ce priveşte modalităţile de
semnalare şi rezolvare a situaţiilor de abuz, neglijare şi exploatare a copiilor.
Im2: Personalul centrului are acces la baza de date privind serviciile publice din comunitate cu
care conlucrează pentru identificarea şi soluţionarea cazurilor de abuz, neglijare şi exploatare a
copilului: baza de date este disponibilă la sediul centrului.
S10.2. Telefonul copilului funcţionează conform unui regulament propriu de ordine interioară
Centrul organizează şi asigură funcţionarea TC, conform regulamentului propriu de ordine
interioară al TC, elaborat de furnizorul de servicii sociale care administrează centrul. Regulamentul
propriu de ordine interioară al TC, denumit în continuare ROI - TC este anexă la regulamentul de
organizare şi funcţionare al centrului.
TC îşi desfăşoară activitatea conform procedurilor elaborate de furnizorul de servicii sociale
care administrează centrul.
Im: ROI - TC este disponibil la sediul centrului.
S10.3. Telefonul copilului funcţionează în regim de permanenţă
Centrul dispune şi aplică pentru TC procedurile care stabilesc modul de intervenţie, în
concordanţă cu activităţile derulate. Centrul îşi desfăşoară activitatea conform unui program de
permanenţă.
TC este disponibil permanent, 24 de ore/zi, 7 zile pe săptămână, inclusiv în perioada
sărbătorilor legale, iar taxarea este gratuită pentru clienţi.
Membrii comunităţii au acces permanent la telefonul copilului, fără discriminare şi în funcţie
de nevoile pe care le au la un moment dat.
Permanenţa serviciului este asigurată de personal de specialitate cu competenţe în consiliere
psiho-socială şi voluntari. Activitatea acestora este programată pe intervale de timp de 4 - 8 ore.
În timpul nopţii, în intervalul 20.00 - 08.00, permanenţa este asigurată de minim doi angajaţi,
dintre care unul este obligatoriu un specialist în asistenţă socială, psihologie sau psihopedagogie.
Tura se poate prelungi în situaţia în care momentul schimbului de tură se suprapune cu o
intervenţie telefonică sau în teren.
Im: TC poate fi contactat pe parcursul a 24 de ore, în toate cele 7 zile ale săptămânii;
programul, pe ture, al TC este afişat la sediul centrului, într-un loc accesibil personalului şi
beneficiarilor.
S10.4. Personalul Telefonului copilului are capacitatea de a realiza înregistrarea tuturor
solicitărilor apelanţilor
TC realizează înregistrarea şi monitorizarea apelurilor într-un Registru de convorbiri şi
detaliază informaţiile primite în documentele serviciului, care minim sunt următoarele: a) fişa de
convorbire, b) fişa pentru apeluri mute/greşite, c) codurile pentru fişa de convorbire, d) registrul de
convorbiri, e) fişa de semnalare obligatorie şi evaluare iniţială a situaţiilor de abuz, neglijare şi
exploatare.
Consilierii din cadrul TC completează fişa de convorbire în timpul apelului. În cazul
semnalărilor din comunitate cu privire la o suspiciune sau situaţie de abuz, neglijare sau exploatare,
denumită în continuare situaţie A/N/E, consilierii din cadrul TC trebuie să completeze fişa de
semnalare obligatorie şi evaluare iniţială a situaţiilor A/N/E, în termen maxim de 12 ore de la
consemnarea convorbirii. Fişele de semnalare obligatorie şi evaluare iniţială a situaţiilor A/N/E se
transmit DGASPC, în termen maxim de 24 ore de la completarea acestora pentru alcătuirea evidenţei
primare a acestor situaţii şi coordonarea intervenţiei.
 Registrul de convorbiri permite informarea consilierilor din cadrul TC, înainte de intrarea în
tură, cu privire la unele apeluri care au o situaţie deosebită, (situaţia de criză, apelare repetată),
permiţând o abordare unitară şi coerentă a acestor cazuri.
TC organizează o bază de date pentru înregistrarea, monitorizarea şi evaluarea propriilor
activităţi, la care are acces numai utilizatorul aflat pe lista specială aprobată de coordonatorul centrului.
Personalul TC respectă prevederile legii privind confidenţialitatea datelor referitoare la
apelanţi, cu excepţia informaţiilor posibil a fi relevate în cazurile de abuz, neglijare şi exploatare a
copilului.
Lunar, conducătorul TC întocmeşte rapoarte de activitate pe care le aduce la cunoştinţa
coordonatorului centrului.
Raportul anual de activitate al TC este inclus în raportul anual de activitate al centrului.
Im1: Registrul de convorbiri şi documentele serviciului sunt disponibile la sediul centrului.
Im2: Baza de date privind activitatea şi beneficiarii TC este constituită şi este disponibilă la
sediul centrului.
Im3: Rapoartele lunare de activitate ale TC sunt disponibile la sediul centrului
S10.5. Personalul Telefonului copilului are capacitatea de a desfăşura activităţi specifice,
conforme cu procedurile stabilite
Activităţile principale ale TC privesc evaluarea imediată a cazului şi semnalarea acestuia la
instituţia competentă, asistarea şi consilierea telefonică a copiilor.
Consilierii TC evaluează nevoile imediate ale apelantului şi potenţialul de risc privind
expunerea copilului la abuz, neglijare şi exploatare.
Copiii primesc pe loc informaţii şi recomandări pentru soluţionarea situaţiilor care i-au
determinat să apeleze TC.
TC aplică Procedura de identificare şi evaluare a riscurilor, elaborată de furnizorul de servicii
sociale care administrează centrul. Procedura detaliază inclusiv instrumentele de evaluare şi metodele
utilizate.
Consilierii din cadrul TC utilizează instrumente de evaluare prin care se estimează nevoile
imediate ale apelantului, riscul şi gravitatea situaţiei A/N/E.
În cazul în care s-a semnalat o situaţie de A/N/E, conducătorul DGASPC are obligaţia de a
desemna managerul de caz care să alcătuiască echipa multidisciplinară şi să coordoneze intervenţia
interinstituţională în situaţia semnalată.
Consilierii TC oferă copiilor asistenţă şi consiliere pentru depăşirea situaţiei de criză.
Copiii primesc suport emoţional adecvat şi sunt asiguraţi de faptul că situaţia lor va fi
soluţionată de urgenţă, iar datele privind identitatea lor şi situaţiile semnalate vor fi tratate cu maximă
atenţie şi în regim de confidenţialitate.
Consilierii TC aplică o Procedură privind asistarea şi consilierea copilului, elaborată de
furnizorul de servicii sociale care administrează centrul. Procedura consemnează modul de acţiune,
instrumentele şi metodele utilizate, precum şi serviciile la care trebuie să reorienteze sau să refere
copilul atunci când soluţionarea problemei prezentate depăşeşte competenţele TC şi ale centrului în
care acesta funcţionează.
Consilierii din cadrul TC respectă anonimatul şi confidenţialitatea convorbirilor. În situaţiile de
urgenţă, cu excepţia datelor referitoare la persoana care semnalează dacă nu este însuşi copilul,
consilierii furnizează toate datele necesare, inclusiv cele referitoare la identitatea şi locul în care se află
copilul, echipei mobile pentru a interveni conform prevederilor standardelor minime obligatorii
prezente.
 Consilierul din cadrul TC respectă dorinţa apelantului de a finaliza convorbirea. În cazul în
care durata unui apel depăşeşte 50 de minute, care este durata maxim admisă, consilierul va sumariza şi
va încheia el convorbirea, dar, după caz, aceasta se poate relua dacă clientul solicită din nou sprijinul
consilierului. Date relevante despre aceste apeluri se consemnează în registrul de convorbiri.
Im1: Procedura de identificare şi evaluare a riscurilor este disponibilă la sediul centrului.
Im2: Procedura privind asistarea şi consilierea copilului este disponibilă la sediul centrului.
S10.6. Centrul are capacitatea de a interveni de urgenţă în teren, în situaţiile de abuz, neglijare
şi exploatare a copilului semnalate la Telefonul copilului
Centrul care administrează Telefonul copilului dispune de o echipă mobilă care se deplasează
în teren pentru evaluare şi intervenţie în situaţiile de urgenţă.
Echipa mobilă intervine imediat ce consilierul din cadrul TC care primeşte şi înregistrează
apelul stabileşte că este vorba despre o situaţie de urgenţă definită prin punerea în pericol a vieţii
copilului prin abuz, neglijare şi exploatare grave.
În cazul copilului a cărui viaţă este pusă în pericol prin abuz, neglijare sau exploatare se
dispune plasarea acestuia într-un mediu securizant.
Echipa mobilă este compusă din cel puţin: unul specialist din cadrul personalului TC şi un
poliţist.
Furnizorul de servicii sociale care administrează centrul în care funcţionează TC încheie
convenţii de colaborare cu inspectoratul şi secţiile de poliţie, prin care se stabilesc clar atribuţiile
personalului care asigură intervenţia în situaţii de urgenţă, conform legislaţiei în vigoare.
Echipa mobilă acţionează conform unei proceduri proprii, denumită în continuare Procedura de
intervenţie a echipei mobile, elaborate de furnizorul de servicii sociale, în baza ghidului metodologic
pentru intervenţia şi prevenirea în echipă multidisciplinară şi reţea în situaţiile A/N/E realizat de
Autoritatea pentru protecţia copilului şi adopţie.
În situaţia în care, timpul de deplasare a echipei mobile depăşeşte durata de o oră şi informaţiile
despre caz indică pericol iminent pentru viaţa copilului, consilierul din cadrul TC contactează asistentul
social din cadrul serviciul public de asistenţă socială de la nivelul unităţii administrativ teritoriale pe a
cărei rază teritorială îşi are domiciliul/rezidenţa sau se află copilul sau lucrătorul social comunitar ori
alte persoane resursă din comunitatea respectivă (din poliţie, de la nivelul primăriei, alte servicii de
specialitate din domeniul protecţiei copilului) pentru a se evalua cât mai rapid cazul.
Consilierul din cadrul TC menţine legătura cu profesioniştii menţionaţi pentru luarea unei
decizii în conformitate cu situaţia concretă evaluată iniţial de către aceştia.
Decizia privind plasamentul copilului în regim de urgenţă respectă legislaţia în vigoare. Dacă
este necesar, echipa mobilă va anunţa, după caz, salvarea şi procuratura. Observaţiile şi constatările
echipei mobile se consemnează în fişa de semnalare obligatorie şi evaluare iniţială a situaţiei A/N/E.
Acest document se completează la sediul TC, în cel mai scurt timp de la intervenţia în teren. Fişele se
transmit la DGASPC în termen maxim de 12 ore de la intervenţia în teren pentru alcătuirea evidenţei
primare a situaţiilor A/N/E şi coordonarea intervenţiei.
Im1: Procedura de intervenţie a echipei mobile este disponibilă la sediul centrului.
Im2: Convenţiile de colaborare cu inspectoratele şi secţiile de poliţie sunt disponibile la sediul
centrului.
Im3: Fişele de semnalare obligatorie şi evaluare iniţială a situaţiei A/N/E, completate de
personalul echipei mobile sunt disponibile la sediul centrului.
S10.7. Centrul dispune de condiţiile necesare funcţionării optime a Telefonului copilului
 TC funcţionează într-un spaţiu special amenajat, unde nu au acces apelanţii. Locaţia TC nu este
cunoscută de publicul larg. Această măsură presupune contactul clientului doar prin intermediul
telefonului, iar în cazul unei intervenţii în teren, echipa mobilă va relaţiona cu aceştia. Centrul dispune
de fonduri special alocate TC de către furnizorul de servicii sociale care îl administrează.
TC dispune de o bază materială minimă, adaptată în principal la numărul de consilieri de pe o
tură: a) un aparat telefonic tip centrală telefonică, b) căşti cu microfon, c) adaptor pentru aparatul
telefonic, d) calculator pentru accesarea rapidă a bazei de date şi redactarea fişelor de convorbire, e)
birou, f) scaun/scaune ergonomice, g) fotoliu şi/sau canapea şi h) fişet pentru arhivarea
documentaţiei pe suport de hârtie.
Baza materială a TC trebuie să asigure şi intervenţia în situaţii de urgenţă, ceea ce presupune
inclusiv ca TC să dispună de un automobil pentru deplasarea în teren a echipei mobile şi cel puţin un
telefon mobil pentru aceasta, precum şi un spaţiu şi echipamente necesare redactării şi arhivării
documentaţiei.
Personalul este suficient şi competent pentru asigurarea funcţionării TC în condiţii optime.
Personalul care deserveşte TC este format din consilieri, de preferinţă asistenţă sociali şi psihologi, sau
specialişti cu studii socio-umane care au absolvit cursuri de instruire/formare profesională pentru
obţinerea de competenţe în consiliere psiho-socială. Personalul TC este instruit anual cu privire la
aplicarea procedurilor utilizate în activitatea curentă.
Stabilirea numărului minim de personal se face de către angajator împreună cu coordonatorul
centrului şi şeful TC, astfel încât pe fiecare tură să fie cel puţin două persoane, respectiv un consilier
care poate face parte din echipa mobilă şi cel care îndeplineşte activitatea de operator telefonic, în
perioada deplasării acestuia în teren.
Im1: Personalul aferent TC are competenţa necesară pentru realizarea serviciilor de
specialitate; sesiunile de instruire sau/şi de formare sunt consemnate în Registrul privind instruirea şi
formarea continuă a personalului; diplomele, certificatele de absolvire ale personalului angajat şi
contractele de muncă ale acestora sunt disponibile, în copie la sediul centrului.
Im2: Personalul aferent TC este suficient pentru asigurarea serviciilor în regim de permanenţă;
programul pe ture al personalului este afişat la sediul TC;
Im3: Baza materială a TC corespunde scopului şi obiectivelor sale.
STANDARD 11 INTERVENŢIA ŞI MONITORIZAREA ÎN CAZUL COPIILOR
STRĂZII
Centrul de zi, în funcţie de profilul beneficiarilor cărora li se adresează, poate asigura servicii
de identificare, evaluare şi monitorizare a copiilor străzii. Rezultate aşteptate: Copiii străzii sunt
identificaţi şi monitorizaţi de instituţiile competente şi sunt cunoscuţi de membrii comunităţii,
facilitându-se astfel asigurarea unor servicii de protecţie şi suport adecvate nevoilor şi situaţiei
particulare ale fiecărui copil.
S11.1. Centrul asigură informarea populaţiei, precum şi comunicarea şi relaţionarea cu
instituţiile/serviciile relevante din comunitate în scopul soluţionării problematicii copiilor străzii
Centrul organizează şi sprijină acţiuni de informare a comunităţii în ceea ce priveşte serviciile
oferite, rolul său în comunitate, accesarea şi modul de funcţionare, precum şi despre alte servicii pentru
copiii străzii şi familiile acestora.
Membrii comunităţii în general şi profesioniştii în particular cunosc şi apelează la serviciile
centrului de coordonare şi informare pentru copiii străzii.
Centrul organizează campanii de sensibilizare a comunităţii referitoare la problema copiilor
străzii şi a riscului de abuz, neglijare şi exploatare la care pot fi supuşi copiii.
 Centrul dispune de o cartografiere a tuturor serviciilor destinate copiilor străzii din teritoriul
care îi este arondat şi realizează monitorizarea situaţiei acestora.
Centrul organizează o bază de date informatizată în vederea monitorizării situaţiei copiilor
străzii din teritoriul care îi este arondat pe care o pune la dispoziţia direcţiei generale de asistenţă
socială şi protecţia copilului, denumită în continuarea DGASPC.
Baza de date este utilizată conform legislaţiei în vigoare, în ceea ce priveşte accesul la
informaţii şi asigurarea confidenţialităţii informaţiilor cu privire la copiii monitorizaţi aflaţi în stradă.
Datele colectate pot oferi informaţii privind: a) mărimea şi intensitatea fenomenului; b)
structura pe vârstă şi sex; c) structura mobilităţii rural-urban în provenienţa copiilor străzii; d) cauzele
posibile; e) gradul de şcolarizare; f) starea de sănătate; g) modalităţi de supravieţuire (de câştiguri
materiale şi/sau financiare); h) contactul cu familia; i) rezidenţa diurnă şi nocturnă; j) consum de
droguri, alcool, fumat; k) monografia mediului de provenienţă; l) gradul de autonomie al fenomenului
Centrul facilitează colaborarea permanentă dintre profesioniştii, autorităţile administraţiei
locale şi serviciile din cadrul reţelei de intervenţie.
Copiii străzii şi, după caz, familiile şi alte persoane importante pentru aceştia beneficiază de
sprijinul şi serviciile reţelei de intervenţie.
DGASPC, în consultare cu alţi actori sociali relevanţi, stabileşte procedurile de intervenţie în
reţea pentru copiii străzii în baza legislaţiei în vigoare şi informează membrii reţelei de intervenţie
(furnizorii de servicii sociale, publici şi privaţi, autorităţile administraţiei publice locale, serviciile
publice locale şi serviciile deconcentrate ale ministerelor implicate în această problematică,
profesionişti independenţi) cu privire la situaţia generală şi, după caz, particulară a copiilor străzii din
aria teritorială arondată, precum şi referitor la procedurile utilizate.
Im1: Comunitatea şi instituţiile interesate cunosc amploarea şi evoluţia acestui fenomenului
"copiii străzii"*). Profesioniştii şi factorii de decizie acţionează în beneficiul copiilor străzii luând în
considerare datele furnizate de centrele de coordonare şi informare.
Im2: Baza de date privind copiii străzii este realizată şi disponibilă la sediul centrului.
Im3: Procedura de intervenţie a membrilor reţelei de intervenţie sunt disponibile la sediul
centrului.
------------
*) Sintagma "evoluţia acestui fenomenului «copiii străzii»" nu este corectă din punct de vedere
gramatical, însă ea este reprodusă exact în forma în care a fost publicată la pagina 36 din Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 160 bis din 28 februarie 2019.
S11.2. Centrul are capacitatea de a realiza activităţi de identificare şi evaluare a situaţiei
copiilor străzii
În vederea identificării şi evaluării situaţiei copiilor străzii, precum şi a referirii acestora către
DGASPC şi către serviciile sociale rezidenţiale sau de zi existente în comunitate, centrul constituie o
echipă mobilă, formată din lucrători sociali stradali.
Organizarea şi funcţionarea echipei mobile de intervenţie în stradă se realizează conform
prevederilor unui regulament de ordine interioară, denumit în continuare ROI, elaborat de furnizorul de
servicii sociale care administrează centrul. ROI este anexă la ROF-ul centrului în care funcţionează
echipa mobilă de intervenţie în stradă.
Identificarea copiilor şi a familiilor acestora se realizează cu sprijinul Serviciului de evidenţă a
populaţiei din cadrul primăriilor. Pentru copiii la care nu s-a reuşit identificarea, se încep demersurile
de înregistrare tardivă a naşterii.
 Echipa mobilă de intervenţie în stradă, denumită în continuare, Echipa mobilă, dispune şi
aplică o procedură proprie privind identificarea şi soluţionarea situaţiilor particulare în care se află
fiecare copil, denumită în continuare Procedura de intervenţie în stradă este elaborată de furnizorul de
servicii sociale care administrează centrul.
Procedura de intervenţie în stradă detaliază metodele de identificare şi preluare a cazului,
aplicarea planului de intervenţie şi evaluarea iniţială a situaţiei copilului.
Etapele de identificare şi preluare a copiilor prevăzute de procedură se referă la:
a) Contactarea copilului:
- abordarea copilului, identificarea locurilor pe care le frecventează, a perioadelor de timp în
care poate fi găsit în acele locuri;
- verificarea datelor de identitate ale copilului şi, după caz, ale familiei;
- oferirea de informaţii despre: serviciile existente, obţinerea actelor de identitate, continuarea
şcolii etc.
- identificarea problemei pentru care se află în stradă;
- identificarea motivaţiei copilului şi efectuarea demersurilor necesare pentru a determina
copilul să părăsească pe baze voluntare grupul de copii ai străzii şi să accepte sprijinul oferit;
- documentarea cazului şi înregistrarea acestuia în documentele de lucru ale Echipei mobile
(Fişa de înregistrare a copilului aflat în stradă)
b) Luarea măsurilor de intervenţie imediată la propunerea lucrătorului social stradal:
- preluarea cazului pe baze voluntare pentru frecventarea unor servicii de zi, inclusiv medicale
şi educaţionale;
- preluarea cazului pe baze voluntare în cadrul unui adăpost de noapte sau centru de primire în
regim de urgenţă;
- înregistrarea cazului la DGASPC în vederea plasamentului în regim de urgenţă, precedat sau
nu de servicii medicale de urgenţă.
Informarea copiilor străzii, de către lucrătorii sociali stradali, se realizează cu respectarea
intimităţii şi confidenţialităţii. În situaţia în care există informaţii care nu pot rămâne confidenţiale (de
exemplu, semnalarea cazurilor de abuz, neglijare şi exploatare) acest lucru i se comunică copilului.
Planul de intervenţie în stradă reprezintă totalitatea acţiunilor comune planificate şi efectuate
de lucrătorii sociali stradali împreună cu poliţiştii.
Aceste acţiuni pot fi focalizate pe segmente ale categoriei copiilor străzii (ex: copiii care
cerşesc) sau pot avea scopuri diferite (ex: stabilirea măsurii de plasament în regim de urgenţă,
realizarea unor acţiuni de testare pentru infecţiile cu transmitere sexuală etc.). Lucrătorii sociali stradali
lucrează în echipă cu managerul de caz de la nivelul DGASPC şi/sau cu responsabilul de caz din cadrul
unui centru rezidenţial care găzduieşte copilul. Echipa mobilă realizează evaluarea iniţială a situaţiei
copilului în stradă şi/sau colaborează cu personalul de specialitate al centrelor rezidenţiale şi de zi
pentru efectuarea evaluării, după admiterea copiilor în centru.
Echipa mobilă elaborează un raport de evaluare iniţială a situaţiei copilului care va fi utilizat
pentru evaluarea comprehensivă acestuia după admiterea într-un centru rezidenţial.
Echipa mobilă asigură monitorizarea situaţiei copiilor în stradă şi contactarea periodică a
acestora în vederea intrării lor în circuitul de servicii specializate. Monitorizarea presupune şi
observarea noilor aspecte ale vieţii în stradă, cum ar fi: apariţia unor grupuri noi de copii, deprinderi şi
modalităţi de supravieţuire a copiilor (altele decât cele cunoscute), schimbarea liderului unui grup etc.
Lucrătorii sociali stradali informează serviciile publice de asistenţă socială de la nivelul
UAT/urilor pentru luarea în evidenţă a copiilor aflaţi în stradă şi realizarea anchetei sociale la
domiciliul familiilor acestora. Lucrătorii sociali stradali, împreună cu, după caz, personalul de
specialitate al centrului, managerul de caz al copilului de la nivelul DGASPC sau responsabilul de caz
din centrul rezidenţial în care copilul este găzduit, stabilesc legăturile între diferitele puncte ale reţelei
de intervenţie, în funcţie de nevoile copilului în cauză.
Centrul întocmeşte lunar un raport de monitorizare a situaţiei copiilor străzii, pe baza
informaţiilor furnizate de Echipa mobilă, în care se evidenţiază fiecare caz identificat şi evaluat,
măsurile întreprinse şi informaţii privind numărul copiilor aflaţi încă în stradă. Raportul este transmis
DGASPC.
Raportul de activitate al Echipei mobile este inclus în raportul anual de activitate al centrului.
Numărul şi tipurile de servicii specializate din reţeaua de intervenţie sunt adresate, în special,
combaterii consecinţelor negative ale vieţii în stradă, cum ar fi: consumul de droguri, alcool şi alte
substanţe toxice; fumatul; cerşitul; delictele (furt, tâlhărie, vătămări corporale, viol, omor); nivelul de
pregătire şcolară foarte scăzut; probleme de dezvoltare psihosomatică ca urmare a nutriţiei precare; boli
cronice şi infecţii cu transmitere sexuală; abuzurile sexuale (viol, pedofilie, prostituţie, pornografie) şi
trafic pentru exploatare sexuală.
Im1: Regulamentul de ordine interioară a Echipei mobile, anexă la ROF-ul centrului, este
disponibil la sediul acestuia.
Im2: Procedura de intervenţie în stradă este disponibilă la sediul centrului.
Im3: Fişele de înregistrare a copiilor aflaţi în stradă sunt disponibile în documentaţia ţinută de
Echipa mobilă.
Im4: Rapoartele lunare de monitorizare a situaţiei copiilor străzii sunt disponibile la sediul
centrului.
S11.3. Centrul dispune de condiţiile necesare pentru desfăşurarea activităţilor de identificare şi
evaluare a copiilor străzii şi de acordare de suport de specialitate în vederea soluţionării cazurilor
Echipa mobilă deţine un spaţiu special destinat în clădirea centrului, amenajat şi dotat
corespunzător cu mobilier, birotică şi echipamentele utilizate în activitatea zilnică.
Centrul deţine un autovehicul pus la dispoziţia Echipei mobile pentru deplasarea acesteia în
teren.
Centrul poate deţine materiale (pături, haine şi încălţăminte) şi alimente ambalate ce pot fi
oferite copiilor în stradă care refuză găzduirea într-un centru rezidenţial. Personalul Echipei mobile este
format din lucrători sociali stradali care pot fi asistenţă sociali, specialişti cu studii socio-umaniste şi
care au fost instruiţi/formaţi în domeniul asistenţei sociale, personal cu studii superioare şi/sau medii
care activează ca voluntari. Personalul Echipei mobile este instruit anual cu privire la problematica
copiilor străzii şi la procedurile aplicate în activitatea specifică.
Relaţiile lucrătorilor sociali stradali cu copiii străzii răspund normelor de conduită morală,
profesională şi socială.
Lucrătorii sociali stradali reacţionează pozitiv şi constructiv la diversele comportamente ale
copiilor străzii, iar aceştia sunt încurajaţi şi sprijiniţi să-şi formeze o conduită socială acceptabilă.
Im1: Centrul dispune de un spaţiu adecvat, special amenajat pentru desfăşurarea activităţii
personalului Echipei mobile.
Im2: Echipa mobilă este dotată cu materialele şi echipamentele necesare şi are la dispoziţie un
autovehicul pentru deplasarea în teren.
Im3: Personalul Echipei mobile este instruit periodic cu privire la problemele copiilor străzii şi
procedurile aplicate; sesiunile de instruire/formare sunt consemnate în Registrul privind instruirea şi
formarea continuă a personalului
 Im4: Personalul Echipei mobile este suficient şi competent; diplomele, certificatele
personalului angajat, contactele de angajare şi contractele de voluntariat, în copie, sunt disponibile la
sediul centrului.
MODUL IV MEDIUL FIZIC - AMENAJARE ŞI SIGURANŢĂ (Standardele 1 - 3)
STANDARD 1 SIGURANŢĂ ŞI ACCESIBILITATE
Centrul de zi funcţionează într-o clădire care asigură un mediu ambiant sigur şi confortabil,
precum şi accesul facil al beneficiarilor, personalului şi vizitatorilor în toate spaţiile proprii, interioare
şi exterioare. Rezultate aşteptate: Beneficiarii primesc servicii într-un mediu accesibil, sigur şi amenajat
corespunzător pentru desfăşurarea activităţilor.
S1.1. Centrul este amplasat astfel încât să permită accesul facil al beneficiarilor Centrul este amplasat
comunitate*) sau în imediata apropiere a acesteia, cu acces la cel puţin un mijloc de transport în
comun. După caz, în funcţie de categoria de beneficiari cărora li se adresează, centrul poate dispune de
mijloace de transport auto pentru transportul beneficiarilor.
Im: Amplasamentul centrului permite accesul facil al copiilor şi părinţilor/însoţitorilor acestora.
------------
*) Sintagma "Centrul este amplasat comunitate" nu este corectă din punct de vedere gramatical,
însă ea este reprodusă exact în forma în care a fost publicată la pagina 40 din Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 160 bis din 28 februarie 2019.
S1.2. Centrul dispune de mijloace de comunicare la distanţă Centrul dispune de cel puţin un
post telefonic fix accesibil beneficiarilor sau de un telefon mobil ce poate fi pus la dispoziţia acestora.
Im: Centrul dispune de echipamentele de comunicare prin telefonie fixă sau mobilă.
S1.3. Clădirea în care funcţionează centrul are o capacitate adecvată, raportată la numărul
beneficiarilor
Centrul deţine spaţii suficiente, ca suprafaţă şi compartimentare, pentru a asigura condiţii
adecvate realizării misiunii sale.
Capacitatea centrului se stabileşte în concordanţă cu numărul de beneficiari, serviciile
acordate/activităţile derulate şi programul zilnic de lucru (8 sau 12 ore).
Spaţiile accesibile beneficiarilor sunt astfel dimensionate, amenajate şi dotate încât să asigure
confort, siguranţă şi mobilitate.
Im: Spaţiile centrului frecventate de beneficiari sunt suficiente şi dimensionate corespunzător,
astfel încât să ofere condiţii optime pentru realizarea activităţilor specifice misiunii sale.
S1.4. Centrul asigură beneficiarilor un mediu ambiant protejat şi sigur Centrul ia toate măsurile
pentru prevenirea riscului de accidente domestice şi dispune de dotările necesare pentru un mediu
ambiant confortabil şi protejat. Centrul dispune de adaptările prevăzute de lege pentru accesul
persoanelor cu dizabilităţi. În cazul în care, la data solicitării acordării licenţei de funcţionare, centrul
nu a realizat adaptările menţionate, coordonatorul centrului trebuie să consemneze în planul de
îmbunătăţire şi adaptare a mediului ambiant, lucrările de amenajare avute în vedere şi termenul estimat
de realizare.Uşile de acces spre exterior sunt sigure şi accesibile tuturor beneficiarilor, inclusiv
aparţinătorilor acestora. În cazul în care sunt restricţii/limitări ale accesului copiilor în unele spaţii,
uşile de acces trebuie poziţionate şi dotate cu echipamente specifice, astfel încât să prevină orice risc de
rănire Dacă centrul dispune de curte proprie şi alte spaţii exterioare, acestea sunt demarcate printr-un
gard de înălţime medie, fără elemente periculoase, cu vizibilitate din ambele sensuri (poate fi şi un gard
viu).
Plasarea camerelor video este admisă numai pentru asigurarea securităţii la intrare şi pe
culoarele comune.
 Im1: Toate spaţiile destinate activităţilor curente ale beneficiarilor dispun de lumină naturală şi
artificială.
Im2: Toate spaţiile destinate activităţilor curente ale beneficiarilor sunt ventilate natural prin
ferestre deschise care dispun de dispozitive de siguranţă. Ferestrele trebuie să permită o deschidere
controlată, cu asigurarea unui spaţiu liber suficient pentru ventilaţie, dar care să prevină orice posibil
accident. În funcţie de dimensiunea şi capacitatea camerei, se asigură şi echipamente de ventilaţie
artificială.
Im3: Toate spaţiile destinate activităţilor curente din centru au sisteme de încălzire funcţionale
care asigură încălzirea necesară în timpul sezonului rece.
Im4: Aparatura şi echipamentele de încălzire (ţevi, radiatoare, sobe etc.) din spaţiile accesibile
copiilor sunt dotate cu echipamente de protecţie, pentru a evita orice risc de arsuri.
Im5: Materialele folosite la pardoseli şi pereţi (vopsea, gresie, parchet, linoleum, covoare etc.)
sunt potrivite scopului fiecărui spaţiu şi sunt alese astfel încât să evite riscul de îmbolnăvire sau a unor
accidente domestice (alunecări, căderi ş.a.).
Im6: Instalaţiile electrice respectă normele de siguranţă prevăzute de lege, iar cablurile, prizele
şi echipamentele folosite sunt izolate şi perfect funcţionale pentru a evita orice risc de electrocutare.
Im7: Centrul dispune de instalaţii funcţionale care asigură permanent apă rece şi caldă.
Im8: Plasarea camerelor video se efectuează cu respectarea intimităţii beneficiarilor şi a
confidenţialităţii privind participarea acestora la activităţile derulate în centru.
Im9: Centrul dispune de spaţii adaptate pentru asigurarea accesului persoanelor cu dizabilităţi,
conform legii sau are prevăzut un plan de amenajare şi adaptare în acest sens.
S1.5. Clădirea în care funcţionează centrul şi spaţiile exterioare aferente acesteia sunt
construite şi funcţionează cu respectarea regulilor de siguranţă prevăzute de legislaţia în vigoare
Coordonatorul centrului şi furnizorul de servicii sociale se preocupă să obţină avizele şi
autorizaţiile prevăzute de lege, necesare funcţionării centrului.
Im: Centrul deţine avizele şi autorizaţiile prevăzute de lege privind funcţionarea sa sau, după
caz, face dovada demersurilor realizate în vederea obţinerii acestora.
STANDARD 2 AMENAJAREA SPAŢIILOR COMUNE ŞI A SPAŢIILOR CU
DESTINAŢIE SPECIALĂ
Centrul de zi este amenajat şi dotat corespunzător misiunii şi funcţiilor sale. Rezultate
aşteptate: Activităţile centrului se desfăşoară în condiţii optime pentru beneficiari şi personalul
centrului.
S2.1. Centrul dispune de spaţii comune amenajate şi dotate astfel încât să permită accesul facil
al tuturor beneficiarilor şi personalului Centrul dispune de un spaţiu de primire pentru beneficiari.
Spaţiul de primire şi coridoarele sunt suficient de spaţioase şi sunt dotate cu scaune (canapele)
pentru beneficiari. Intrarea în centru, dimensiunea şi dotarea coridoarelor şi a spaţiilor comune permite
accesul şi deplasarea fără restricţii a beneficiarilor cu dizabilităţi. După caz, se amplasează echipamente
de sprijin, semne indicatoare etc.În cazul centrelor care funcţionau şi/sau erau licenţiate la data
solicitării acordării licenţei de funcţionare şi care nu îndeplinesc întocmai condiţiile menţionate, acestea
pot funcţiona în continuare, dar au obligaţia să prevadă în planul de amenajare şi adaptare a mediului
ambiant ca, în termen de maxim 5 ani, să amenajeze spaţiile comune conform tuturor condiţiilor
standardului, condiţie necesară pentru eliberarea unei noi licenţe de funcţionare.
Im1: Spaţiile comune sunt amenajate şi dotate corespunzător pentru a asigura accesul facil al
tuturor beneficiarilor şi personalului.
Im2: Spaţiile comune respectă cerinţele şi indicatorii de monitorizare prevăzuţi la S1.4.
 S2.2. Centrul deţine spaţii adecvate pentru diversele activităţi derulate/servicii acordate, în
funcţie de misiunea/funcţiile sale şi de nevoile individuale ale beneficiarilor În funcţie de
misiunea/funcţiile centrului, pentru activităţile derulate se amenajează spaţii cu destinaţie specială, cum
ar fi: sală pentru activităţi de socializare, informare, consiliere, cabinete de specialitate (consiliere
psihologică şi psihoterapie, asistenţă medicală, servicii de recuperare, reabilitare funcţională, servicii de
integrare/reintegrare socială şi familială, terapii individuale şi de grup, activităţi educaţionale etc.),
precum şi spaţii destinate altor activităţi (servirea mesei, activităţi pentru menţinerea igienei personale
etc.).
Centrul dispune de spaţii destinate activităţilor administrative (birouri ale personalului, spaţii
de depozitare diverse materiale şi echipamente ş.a.).Spaţiile cu destinaţie specială sunt dotate
corespunzător cu mobilier, echipamente, materiale şi aparatura minim necesară derulării activităţilor
specifice.
Im1: Spaţiile cu destinaţie specială sunt suficiente şi corespund misiunii/funcţiilor centrului,
nevoilor beneficiarilor şi ale personalului.
Im2: Spaţiile cu destinaţie specială respectă cerinţele şi indicatorii de monitorizare prevăzuţi la
S1.4.
Im3: Centrul dispune de echipamentele, materialele, aparatura şi mobilierul necesar pentru
derularea activităţilor în toate spaţiile cu destinaţie specială.
S2.3. Centrul deţine grupuri sanitare suficiente, atât pentru beneficiari cât şi pentru personal
Grupurile sanitare sunt separate pe sexe. Numărul grupurilor sanitare destinate beneficiarilor
este de minim două. Numărul grupurilor sanitare se stabileşte de fiecare centru în funcţie de categoria
de beneficiari cărora li se adresează, de situaţia şi nevoile individuale ale acestora, de numărul de ore
petrecute zilnic în centru de către fiecare beneficiar.
Grupurile sanitare pentru personal sunt separate de cele ale beneficiarilor.
Grupurile sanitare sunt dotate cu chiuvete cu apă caldă şi rece, săpun şi materiale
igienicosanitare (hârtie igienică, prosoape de hârtie, dezinfectante etc.). Dacă nu există ventilaţie
naturală, se montează echipamente de aerisire. În cazul centrelor care funcţionau la data solicitării
acordării licenţei de funcţionare şi care nu îndeplinesc întocmai condiţiile menţionate privind numărul
grupurilor sanitare şi asigurarea ventilaţiei permanente, acestea pot funcţiona în continuare, dar au
obligaţia să prevadă în planul de îmbunătăţire şi adaptare a mediului ambiant ca, în termen de maxim 5
ani, să amenajeze şi să doteze grupurile sanitare corespunzător condiţiilor standardului, condiţie
necesară acordării unei noi licenţe de funcţionare.
După caz, centrul asigură condiţii adecvate pentru realizarea toaletei parţiale sau totale a beneficiarilor.
În această situaţie, centrul are amenajată cel puţin o baie sau o sală de duşuri (o cabină de duş) şi
dispune de materialele igienico-sanitare necesare pentru efectuarea toaletei parţiale sau totale a
beneficiarilor, în caz de nevoie.
Dotarea cu camere de baie/duş este recomandată pentru centrele care se adresează unor
categorii de beneficiari cu afecţiuni de continenţă sau cu patologie neurologică şi/sau neuropsihică ce
pot necesita toaletare personală în caz de nevoie. Pentru a răspunde nevoilor acestor persoane, centrul
poate avea în dotare o maşină de spălat şi de uscat rufe, utilizate pentru lenjeria şi hainele
beneficiarilor.
Im1: Centrul dispune de grupuri sanitare suficiente, funcţionale şi echipate corespunzător.
Im2: Grupurile sanitare respectă cerinţele privind iluminatul, ventilaţia şi siguranţa
instalaţiilor/echipamentelor, prevăzute la S1.4.
 Im3: După caz, centrul dispune de mijloacele necesare realizării toaletei parţiale sau integrale a
beneficiarilor care necesită astfel de servicii.
S2.4. Centrul dispune de spaţii special destinate păstrării, depozitării materialelor şi
echipamentelor necesare activităţii zilnice
Centrul deţine spaţii (dulapuri, camere) în care depozitează, în condiţii de igienă şi siguranţă,
materialele, aparatura şi echipamentele necesare activităţilor derulate/serviciilor acordate, precum şi
materialele igienico-sanitare, alte materiale consumabile şi mijloace fixe.
Accesul în spaţiile respective este permis doar personalului centrului.
Im: Spaţiile de depozitare sunt amenajate corespunzător pentru păstrarea/depozitarea materialelor şi
echipamentelor necesare funcţionării şi desfăşurării activităţilor zilnice din centru, în condiţii de igienă
şi securitate.
STANDARD 3 IGIENA ŞI CONTROLUL INFECŢIILOR
Centrul de zi aplică măsurile de prevenire şi control ale infecţiilor, în conformitate cu legislaţia
în vigoare.
Rezultate aşteptate: Beneficiarii şi personalul centrului îşi desfăşoară activitatea într-un mediu
căruia i se aplică măsurile de igienă şi prevenire a riscului de infecţii prevăzute de lege.
S3.1. Centrul respectă normele legale în vigoare privind prevenirea infecţiilor Centrul
funcţionează cu respectarea prevederilor legale în domeniul igienei şi controlului infecţiilor.
Centrul organizează sesiuni periodice de instruire a personalului privind bolile infecţioase şi
normele igienico-sanitare ce trebuie respectate pentru prevenirea transmiterii acestora.
Personalul este instruit obligatoriu în fiecare an cu privire la asigurarea igienei şi prevenirea Riscului de
infecţii.
Im1: Centrul deţine avizele sanitare prevăzute de lege.
Im2: Personalul centrului cunoaşte şi aplică măsurile de prevenţie a bolilor infecţioase
transmisibile; sesiunile de instruire/informare sunt consemnate în Registrul privind instruirea şi
formarea continuă a personalului.
S3.2. Centrul asigură materialele igienico-sanitare şi de dezinfecţie necesare, iar echipamentele
şi materialele utilizate sunt menţinute curate, igienizate, ferite de orice sursă de contaminare
Centrul asigură materialele igienico-sanitare necesare: detergent, săpun, soluţii dezinfectante,
hârtie igienică etc.
Materialele igienico-sanitare şi de dezinfecţie sunt depozitate în spaţii speciale la care au acces
personalul de curăţenie şi cei care asigură aprovizionarea. Echipamentele din material textil utilizate de
personalul centrului (prosoape, halate cearceafuri, aleze, sau alte echipamente din material textil) se
schimbă săptămânal şi ori de câte ori este nevoie şi se păstrează curate în spaţii special amenajate
(camere, dulapuri). Pentru spălarea echipamentelor din material textil, centrul poate dispune de o
spălătorie proprie, echipată corespunzător sau de maşină/maşini de spălat, ori poate avea încheiate
contracte de prestări servicii cu firme de profil.
Im1: Materialele igienico-sanitare şi cele de dezinfecţie se păstrează în condiţii de siguranţă.
Im2: Echipamentele din material textil utilizate zilnic sunt curate şi igienizate.
S3.3. Toate spaţiile centrului, precum şi mobilierul şi echipamentele utilizate sunt menţinute
curate şi igienizate Spaţiile comune intens frecventate şi spaţiile cu destinaţie specială în care au acces
beneficiarii fac obiectul unui program de curăţenie zilnic.
Centrul deţine şi aplică un program de curăţenie şi igienizare pentru toate spaţiile interioare şi
exterioare.
 Planul cuprinde date despre programele de curăţenie (zilnică, săptămânală, lunară) pentru
spaţiile de care dispune, etape de igienizare/dezinfecţie parţială şi/sau generală, materiale folosite etc.
Im: Spaţiile comune şi cele cu destinaţie specială sunt curate, indiferent de orarul zilnic de
activitate
S3.4. Centrul asigură depozitarea deşeurilor conform prevederilor legale în vigoare Centrul
dispune de spaţii sau containere speciale pentru colectarea deşeurilor şi depozitarea acestora şi are
încheiate contracte cu firmele de salubrizare.
Im: Centrul colectează şi depozitează deşeurile în condiţii de siguranţă şi cu respectarea
normelor igienico-sanitare.
MODULUL V DREPTURI ŞI ETICĂ (Standardele 1 - 4)
STANDARD 1 - RESPECTAREA DREPTURILOR BENEFICIARILOR ŞI A ETICII
PROFESIONALE
Centrul de zi îşi desfăşoară activitatea cu respectarea drepturilor beneficiarilor şi a eticii
profesionale.
Rezultate aşteptate: Drepturile beneficiarilor sunt cunoscute şi respectate de personalul
centrului care îşi desfăşoară activitatea conform unui cod de etică propriu.
S1.1. Drepturile beneficiarilor sunt consemnate în contractul de furnizare servicii În contractul
de furnizare servicii, sunt trecute drepturile şi obligaţiile beneficiarilor. Drepturile beneficiarilor sunt,
în principal, următoarele:
a) să li se respecte drepturile şi libertăţile fundamentale, fără nici o discriminare;
b) să fie informaţi cu privire la drepturile sociale, serviciile primite, precum şi cu privire la
situaţiile de risc ce pot apare*) pe parcursul derulării serviciilor;
c) să li se comunice drepturile şi obligaţiile, în calitate de beneficiari ai serviciilor sociale;
d) să beneficieze de serviciile prevăzute în contractul de furnizare servicii;
e) să participe la procesul de luare a deciziilor în furnizarea serviciilor sociale;
f) să li se asigure păstrarea confidenţialităţii asupra datelor personale, informaţiilor furnizate şi
primite;
g) să li se garanteze demnitatea şi intimitatea;
h) să fie protejaţi împotriva riscului de abuz şi neglijare;
i) să-şi exprime liber opinia cu privire la serviciile primite.
------------
*) Sintagma "cu privire la situaţiile de risc ce pot apare" nu este corectă din punct de vedere
gramatical, însă ea este reprodusă exact în forma în care a fost publicată la pagina 45 din Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 160 bis din 28 februarie 2019. Beneficiarii (în funcţie de vârstă şi
gradul de maturitate), la semnarea contractului, sunt informaţi cu privire la drepturile şi obligaţiile lor,
aşa cum sunt prevăzute în contract.
Coordonatorul centrului planifică şi organizează sesiuni de instruire a personalului privind
respectarea drepturilor beneficiarilor.
Im1: Copiii şi părinţii acestora îşi cunosc drepturile şi obligaţiile în calitate de beneficiari;
contractul de furnizare servicii conţine informaţiile referitoare la drepturile beneficiarilor, precum şi la
obligaţiile acestora.
Im2: Personalul centrului cunoaşte drepturile beneficiarilor; sesiunile de instruire sunt
consemnate în Registrul privind instruirea şi formarea continuă a personalului.
S1.2. Personalul centrului îşi desfăşoară activitatea în baza unui Cod de etică Centrul deţine şi
aplică un Cod propriu de etică care cuprinde un set de reguli ce privesc, în principal, respectarea eticii
profesionale în relaţia cu beneficiarii, asigurarea unui tratament egal, fără nici un fel de discriminare,
acordarea serviciilor exclusiv în interesul şi pentru protecţia beneficiarilor.
Codul de etică este elaborat de furnizorul de servicii sociale care administrează centrul. Centrul
organizează sesiuni de instruire a personalului privind prevederile Codului de etică.
Im1: Codul de etică este disponibil, pe suport de hârtie, la sediul centrului.
Im2: Codul de etică este cunoscut de personalul centrului; sesiunile de instruire ale
personalului sunt consemnate în Registrul privind instruirea şi formarea continuă a personalului.
S1.3. Centrul măsoară gradul de satisfacţie a beneficiarilor în scopul evaluării calităţii
activităţilor desfăşurate
Centrul aplică o metodologie proprie de măsurare a gradului de satisfacţie a beneficiarilor care
stabileşte procedeele şi instrumentele utilizate (ex: chestionare, discuţii individuale şi de grup etc.)
Metodologia cadru este elaborată de furnizorul de servicii sociale care administrează centrul.
Im1: Evidenţele măsurării gradului de satisfacţie a beneficiarilor privind calitatea serviciilor
sunt disponibile la sediul centrului (chestionare, interviuri etc.).
Im2: Metodologia de măsurare a gradului de satisfacţie a beneficiarilor este disponibilă la
sediul centrului.
STANDARD 2 RELAŢIILE COPIILOR CU PERSONALUL
Centrul de zi se asigură că relaţiile personalului cu beneficiarii au o bază sănătoasă, răspunzând
normelor de conduită morală, profesională şi socială.
Rezultate aşteptate: Copiii au o relaţie firească cu personalul centrului, bazată pe sinceritate şi
respect reciproc.
S2.1. Centrul se asigură că personalul cunoaşte modalităţile de abordare şi relaţionare cu copiii
Centrul se asigură că personalul are abilităţi empatice şi de comunicare, astfel încât să poată
relaţiona în mod benefic cu copiii, contribuind totodată la dezvoltarea capacităţilor lor afective.
Centrul instruieşte personalul cu privire la metodele de abordare, comunicare şi relaţionare cu
copiii, în funcţie de vârsta, nivelul de dezvoltare şi particularităţile psihocomportamentale ale acestora.
Coordonatorul centrului se asigură că responsabilul de caz al copilului interacţionează
permanent cu acesta, oferă încredere şi siguranţă.
Centrul aplică regulile unei proceduri privind relaţia personalului cu copiii, elaborată de
furnizorul de servicii sociale care administrează centrul. Procedura stabileşte modalităţile de relaţionare
şi limitele acestora, regulile aplicabile ambelor părţi, obligaţiile personalului, necesare pentru facilitarea
relaţionării cu copiii.
Centrul are în vedere ca repartizarea personalului pe ture şi grupe de copii să se realizeze astfel
încât să existe o continuitate a relaţiilor interumane menită să asigure stabilitatea afectivă a copiilor.
Im1: Personalul are cunoştinţele adecvate cu privire la nevoile şi particularităţile de vârstă şi
individuale ale conduitei copiilor din centru; sesiunile de instruire se consemnează în Registrul privind
instruirea şi formarea continuă a personalului.
Im2: Procedura privind relaţia personalului cu copiii este disponibilă la sediul centrului.
Im3: Condiţiile, regulile şi limitele ce trebuie respectate de personalul centrului în relaţiile cu
copiii sunt cunoscute de ambele părţi; sesiunile de instruire a personalului sunt consemnate în Registrul
privind instruirea şi formarea continuă a personalului.
S2.2. Centrul instruieşte personalul în vederea aplicării procedurii privind controlul
comportamentului copiilor
 Personalul centrului este pregătit şi instruit pentru a acţiona conform procedurii privind
controlul comportamentului copiilor, în concordanţă cu particularităţile de vârstă şi cu nevoile
individuale ale copiilor.
Procedura privind controlul comportamentului copiilor este elaborată de furnizorul de servicii
sociale care administrează centrul.
Se interzic măsurile disciplinare excesive sau iraţionale, cum ar fi:
a) pedeapsa corporală;
b) deprivarea de hrană, apă sau somn;
c) penalităţile financiare;
d) orice examinare intimă a copilului dacă nu are o raţiune medicală şi nu e efectuată
depersonal medico-sanitar;
e) confiscarea echipamentelor şi obiectelor personale copilului, cu excepţia celor care pot
constitui un risc;
f) privarea de medicaţie sau tratament medical;
g) pedepsirea unui grup de copii pentru comportamentul unui copil din grup;
h) implicarea unui copil în pedepsirea altui copil;
i) orice restricţionare a contactului cu familia dacă nu există o hotărâre în acest sens, conform
legii.
Im1: Procedura privind controlul comportamentului copiilor este disponibilă la sediul centrului.
Im2: Personalul cunoaşte procedura privind controlul comportamentului copiilor; sesiunile de
instruire ale personalului, precum şi cursuri de formare în domeniu sunt consemnate în Registrul
privind instruirea şi formarea continuă a personalului.
STANDARDUL 3 - PROTECŢIA ÎMPOTRIVA ABUZURILOR ŞI NEGLIJĂRII
Centrul de zi ia măsuri pentru prevenirea şi combaterea oricăror forme de tratament abuziv,
neglijent, degradant asupra beneficiarilor. Rezultate aşteptate: Beneficiarii sunt protejaţi împotriva
abuzurilor, neglijării, discriminării sau tratamentului degradant sau inuman.
S3.1. Centrul utilizează o procedură proprie pentru identificarea, semnalarea şi soluţionarea
cazurilor de abuz şi neglijenţă în rândurile propriilor beneficiari. Centrul elaborează şi aplică propria
procedură privind prevenirea şi combaterea riscului de abuz şi neglijare. Procedura este elaborată de
furnizorul de servicii sociale care administrează centrul. Se vor avea în vedere toate formele de abuz
(fizic, psihic, economic) şi orice formă de neglijare a persoanei sau de tratament degradant la care poate
fi supus beneficiarul de către personalul centrului, alţi beneficiari, eventual membri de
familie/reprezentanţi legali sau de orice alte persoane, precum şi metodele de identificare şi semnalare
a cazurilor de abuz.
Im: Procedura privind prevenirea şi combaterea riscului de abuz şi neglijare este disponibilă la
sediul centrului.
S3.2. Centrul încurajează şi sprijină beneficiarii pentru a sesiza orice formă de abuz, neglijare
sau tratament degradant
Centrul organizează trimestrial o sesiune de informare şi consiliere a beneficiarilor cu privire la
tipurile de abuz, modalitatea de identificare şi de sesizare a eventualelor abuzuri sau alte forme de
tratament degradant.
Im: Beneficiarii sunt instruiţi şi consiliaţi cu privire la recunoaşterea şi sesizarea situaţiilor de
abuz, neglijare sau tratament degradant; sesiunile de informare se înscriu în Registrul privind
informarea/instruirea şi consilierea beneficiarilor.
 S3.3. Centrul organizează sesiuni de instruire a personalului propriu privind cunoaşterea şi
combaterea riscurilor de abuz, neglijare sau tratament degradant
Centrul instruieşte personalul cu privire la: prevenirea şi combaterea oricărei forme de abuz în
relaţia cu beneficiarii pe parcursul derulării activităţilor din centru, modalităţile de identificare şi de
sesizare a eventualelor cazuri de abuz la care pot sau au fost supuşi beneficiarii în centru, în familie sau
în comunitate.
Im: Personalul centrului este instruit cu privire la identificarea, prevenţia şi sesizarea cazurilor de abuz,
neglijare sau tratament degradant asupra beneficiarilor; sesiunile de instruire a personalului se înscriu
în Registrul privind instruirea şi formarea continuă a personalului.
S3.4. Centrul aplică prevederile legale cu privire la semnalarea, către organismele/instituţiile
competente, a oricărei situaţii de abuz identificată şi ia toate măsurile de remediere, în regim de urgenţă
Coordonatorul centrului deţine un registru de evidenţă a cazurilor de abuz şi a incidentelor deosebite, în
care se menţionează inclusiv abuzurile identificate, instituţiile sesizate şi, după caz, măsurile
întreprinse.
Coordonatorul centrului are obligaţia de a anunţa imediat, telefonic sau/şi prin email, furnizorul
de servicii sociale în situaţia constatării unui caz de abuz asupra copilului. Im: Registrul de evidenţă a
cazurilor de abuz şi a incidentelor deosebite este disponibil la sediul centrului.
STANDARD 4 SUGESTII/SESIZĂRI/RECLAMAŢII/NOTIFICĂRI
Centrul încurajează beneficiarii să ofere sugestii pentru îmbunătăţirea vieţii cotidiene şi să
sesizeze orice nemulţumire referitoare la serviciile oferite şi activitatea personalului, inclusiv aspecte
privind cazurile de abuz şi neglijare. Rezultate aşteptate: Opiniile beneficiarilor, precum şi aspectele şi
situaţiile care îi nemulţumesc sunt cunoscute de personalul şi coordonatorul centrului şi, după caz, de
conducerea furnizorului de servicii sociale care administrează centrul, astfel încât să poată fi luate
măsurile care se impun.
S4.1. Centrul asigură condiţiile necesare pentru colectarea sugestiilor, sesizărilor şi
reclamaţiilor beneficiarilor cu privire la serviciile primite
Centrul îşi stabileşte propria procedură privind sugestiile, sesizările şi reclamaţiile
beneficiarilor care reglementează aspecte referitoare la modalităţile de comunicare (scrisă şi/sau
verbală), cui se adresează, cum şi unde se înregistrează, modalitatea de răspuns, procedee de
soluţionare.
Procedura privind sugestiile/sesizările şi reclamaţiile este elaborată de furnizorul de servicii
sociale care administrează centrul.
Centrul pune la dispoziţia beneficiarilor un recipient de tip cutie poştală, în care aceştia pot
depune sesizări/reclamaţii scrise cu privire la aspectele negative constatate, dar şi propuneri privind
îmbunătăţirea activităţii centrului. Conţinutul cutiei se verifică lunar de conducătorul centrului.
La semnarea contractului de furnizare servicii, beneficiarii sunt informaţi cu privire la dreptul
de a face sugestii, sesizări şi reclamaţii, precum şi asupra modalităţilor de formulare şi transmitere a
acestora. Sugestiile/sesizările/reclamaţiile depuse în recipientul cu această destinaţie sau transmise în
scris conducerii centrului se înregistrează într-un Registru de evidenţă a sugestiilor, sesizărilor şi
reclamaţiilor, cu dată şi număr. În registru se consemnează modul cum s-a soluţionat
reclamaţia/sesizarea. Completarea datelor în registru se efectuează de o persoană desemnată de
coordonatorul centrului, ale cărei atribuţii se înscriu în fişa postului.
Trimestrial, furnizorul de servicii sociale care administrează centrul este informat cu privire la
numărul de sugestii/sesizări/reclamaţii înregistrate în luna anterioară, precum şi la numărul celor
soluţionate.
 Sugestiile, sesizările şi reclamaţiile se arhivează într-un dosar şi se păstrează la sediul centrului
cel puţin 2 ani de la înregistrare.
Im1: Procedura privind sugestiile/sesizările şi reclamaţiile este disponibilă la sediul centrului.
Im2: Cutia pentru sugestii/sesizări şi reclamaţii este situată într-un loc accesibil tuturor
beneficiarilor.
Im3: Beneficiarii cunosc modalităţile de a formula şi comunica/transmite sugestii precum şi
sesizări/reclamaţii în caz de nemulţumiri sau situaţii de abuz, neglijare, discriminare, rele tratamente.
Im4: Registrul de evidenţă a sugestiilor/sesizărilor/reclamaţiilor este disponibil la sediul
centrului.
S4.2. Centrul consemnează şi notifică incidentele deosebite care implică beneficiarii şi/sau
personalul, petrecute în timpul programului de lucru
Orice incident deosebit care afectează beneficiarii, personalul sau activitatea centrului se
consemnează în registrul de evidenţă a cazurilor de abuz şi a incidentelor deosebite. Incidentele
deosebite se comunică imediat familiei beneficiarului şi se notifică, în maxim 24 de ore, organelor de
specialitate, în funcţie de natura acestora (afecţiuni acute care necesită serviciile ambulanţei şi/sau
internare de urgenţă în spital, deces, accidente, furturi, agresiuni, alte infracţiuni sau contravenţii etc.).
Im: Registrul de evidenţă a cazurilor de abuz şi a incidentelor deosebite este disponibil la sediul
centrului.
MODUL VI MANAGEMENT ŞI RESURSE UMANE (Standarde 1 - 2)
STANDARD 1 ADMINISTRARE, ORGANIZARE ŞI FUNCŢIONARE
Organizarea, administrarea şi funcţionarea centrului de zi se realizează în conformitate cu
prevederile legale în vigoare Rezultate aşteptate: Beneficiarii sunt îngrijiţi şi protejaţi într-un centru
care funcţionează în condiţiile legii.
S1.1. Centrul este administrat şi coordonat de personal de conducere competent În cazul
centrului fără personalitate juridică, conducerea centrului se află în sarcina unui coordonator. În cazul
centrului cu personalitate juridică, conducerea centrului este asigurată de un şef de centru sau director.
Coordonatorul/conducătorul centrului este absolvent de învăţământ superior, cu diplomă de
licenţă sau echivalentă.
Coordonatorul/conducătorul centrului trebuie să demonstreze că este capabil să asigure un
management eficient şi modern, care să contribuie la creşterea permanentă a calităţii serviciilor
acordate de centru.
Im: Fişa de post a coordonatorului/conducătorului centrului, precum şi rapoartele/fişele de
evaluare a activităţii acestuia sunt disponibile la sediul centrului.
S1.2. Centrul funcţionează conform prevederilor regulamentului de organizare şi funcţionare şi
a procedurilor şi metodologiilor proprii Centrul deţine şi aplică un regulament propriu de organizare şi
funcţionare (ROF), elaborat de furnizorul de servicii sociale care administrează centrul, cu respectarea
prevederilor regulamentului cadru de organizare şi funcţionare în vigoare.
Organigrama centrului este stabilită de furnizorul de servicii sociale, cu consultarea
coordonatorului/conducătorului centrului.
Centrul întocmeşte un dosar de proceduri în care păstrează toate procedurile şi metodologiile
utilizate.
Im1: Regulamentul propriu de organizare şi funcţionare (ROF), pe suport de hârtie şi
organigrama sunt disponibile la sediul centrului.
Im2: Dosarul de proceduri, completat corespunzător, este disponibil la sediul centrului.
S1.3. Centrul îşi stabileşte un set de obiective prevăzute într-un Proiect instituţional propriu
 Pentru îndeplinirea misiunii sale, coordonatorul/conducătorul centrului stabileşte un set de
obiective clare de dezvoltare instituţională şi rezultate aşteptate, pe o perioadă de 5 ani, consemnate
într-un Proiect instituţional propriu, avizat de furnizorul de servicii care administrează şi coordonează
centrul. Modelul cadru al Proiectului instituţional este realizat de furnizorul de servicii sociale.
În scopul implementării Proiectului instituţional, coordonatorul/conducătorul centrului, în
colaborare cu personalul acestuia, elaborează planuri anuale de acţiune.
Im: Centrul dispune de un Proiect instituţional propriu şi planuri anuale de acţiune care vizează
dezvoltarea instituţională de perspectivă, având drept scop final creşterea calităţii vieţii beneficiarilor şi
facilitarea integrării/reintegrării acestora în familie şi în societate; Proiectul instituţional propriu este
disponibil la sediul centrului.
S1.4. Centrul asigură instruirea personalului şi facilitează accesul acestuia la cursuri de
perfecţionare şi formare profesională
Coordonatorul/conducătorul centrului se preocupă permanent de creşterea performanţelor
profesionale ale personalului. Coordonatorul/conducătorul centrului pune la dispoziţia personalului
toate procedurile aplicate în activitatea curentă şi organizează sesiunile periodice de instruire realizate
în centru sau de către furnizorul de servicii sociale.
Coordonatorul/conducătorul centrului planifică echitabil participarea personalului la cursuri de
perfecţionare/formare profesională oferite de furnizori de formare profesională acreditaţi.
Formarea profesională se realizează cu respectarea prevederilor legale în domeniu şi este planificată
anual de către furnizorul de servicii sociale, în colaborare cu coordonatorul/conducătorul centrului.
Sesiunile de instruire şi cursurile de perfecţionare/formare profesională se consemnează în
Registrul privind instruirea şi formarea continuă a personalului.
Im1: Personalul centrului este calificat, bine pregătit şi interesat în autoperfecţionare; planurile
anuale de formare sunt disponibile la sediul centrului.
Im2: Sesiunile de instruire, cursurile de perfecţionare şi formare profesională sunt consemnate în
Registrul privind instruirea şi formarea continuă a personalului.
S1.5. Activitatea centrului este supusă unui proces de autoevaluare permanentă şi este
monitorizată de furnizorul de servicii sociale
Coordonatorul/conducătorul centrului se asigură că serviciile oferite se menţin cel puţin la
nivelul de calitate prevăzut de standardele în vigoare. Neregulile identificate şi modalităţile de
soluţionare, obiectivele neîndeplinite, eventuale revizuiri se consemnează în planurile anuale de
acţiune, aferente Proiectului instituţional propriu. Furnizorul de servicii sociale care administrează
centrul monitorizează activitatea acestuia şi situaţia beneficiarilor, prin vizite periodice efectuate de
personal de specialitate. Persoanele menţionate întocmesc rapoarte de monitorizare în care se
consemnează deficienţele constatate, recomandările formulate şi termenele de remediere.
Im1: Planurile anuale de acţiune sunt disponibile la sediul centrului.
Im2: Rapoartele de monitorizare, în copie, sunt disponibile la sediul centrului (numai dacă au
fost efectuate vizitele în teren ale specialiştilor nominalizaţi de furnizorul de servicii sociale care
administrează centrul).
S1.6. Conducerea centrului cunoaşte şi aplică normele legale privind gestionarea şi
administrarea resurselor financiare, materiale şi umane ale centrului Centrul este evaluat periodic de
autoritatea/organizaţia/instituţia care îl coordonează metodologic şi/sau îl finanţează, conform unui set
de indicatori care privesc eficienţa administrării resurselor umane, financiare, material, precum şi
eficacitatea şi performanţa activităţii desfăşurate.
 Centrul este supus unui audit intern/evaluare internă, cel puţin o dată la 3 ani, în baza
indicatorilor proprii de măsurare a eficienţei, eficacităţii şi performanţei activităţii [Link] de
servicii sociale care administrează centrul deţine documentele financiarcontabile, precum şi rapoartele
de control ale organismelor prevăzute de lege (ex: Curte de Conturi, Inspecţia Muncii ş.a.). Dacă într-o
perioadă 5 ani*) de funcţionare, centrul nu a făcut obiectul unui audit/evaluări interne,
coordonatorul/conducătorul centrului notifică în scris (document întocmit în dublu exemplar)
conducerea furnizorului de servicii sociale care administrează centrul cu privire la situaţia respectivă.
Im: Indicatorii şi rapoartele de audit intern/evaluare internă, în copie (dacă aceste evaluări au
fost realizate) sau notificarea coordonatorului/conducătorului centrului în original sunt disponibile la
sediul centrului.
------------
*) Sintagma "Dacă într-o perioadă 5 ani de funcţionare" nu este corectă din punct de vedere
gramatical, însă ea este reprodusă exact în forma în care a fost publicată la pagina 52 din Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 160 bis din 28 februarie 2019.
S1.7. Centrul se asigură că beneficiarii săi, precum şi instituţiile publice cu responsabilităţi în
domeniul protecţiei sociale, cunosc activitatea şi performanţele sale Coordonatorul/coordonatorul
centrului elaborează anual un raport de activitate pe care îl transmite furnizorului de servicii sociale
spre publicare şi, după caz, îl postează pe site-ul propriu. Raportul de activitate se finalizează în luna
martie a anului curent pentru anul anterior.
Im: Raportul de activitate este disponibil la sediul centrului şi este un document public.
S1.8. Centrul realizează comunicarea şi colaborarea permanentă cu serviciul public de asistenţă
socială de la nivel judeţean, cu alte instituţii publice locale şi organizaţii ale societăţii civile active din
comunitate Centrul îşi desfăşoară activitatea în strânsă colaborare cu serviciile publice de asistenţă
socială de la nivelul UAT-urilor, cu predilecţie cu direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia
copilului, precum şi cu suportul altor furnizori publici şi privaţi de servicii sociale şi al altor
servicii/instituţii publice locale (unităţi de învăţământ, cabinete medicale şi unităţi sanitare, structuri
deconcentrate ale autorităţilor centrale, organe de poliţie ş.a.) pentru soluţionarea situaţiilor de
dificultate în care se află beneficiarii.
Centrul participă la evenimente şi programe comune cu alte servicii sociale/instituţii publice şi
private din comunitate.
Centrul încheie convenţii de colaborare sau de parteneriat cu serviciile/organizaţiile/instituţiile
cu care dezvoltă proiecte/programe comune.
Im: Centrul consemnează şi păstrează corespondenţa cu orice autoritate/instituţie publică sau
privată, cu organizaţii ale societăţii civile, culte etc., precum şi orice alte documente (convenţii,
contracte) care evidenţiază colaborarea sau parteneriatul cu acestea; documentaţia respectivă este
disponibilă la sediul centrului.
S1.9. Centrul asigură comunicarea şi relaţionarea permanentă cu părinţii copiilor care
beneficiază de serviciile centrului
Personalul centrului iniţiază toate demersurile necesare pentru a stabili relaţii de colaborare
activă cu familiile copiilor care frecventează centrul.
Familiile copiilor sunt consiliate în scopul conştientizării importanţei stabilirii unui parteneriat
real cu personalul centrului pentru asigurarea eficacităţii serviciilor acordate şi dezvoltarea armonioasă
a copiilor.
 Centrul iniţiază şi organizează reuniuni periodice pentru informarea părinţilor în legătură cu
planurile de acţiune pentru anul în curs, precum şi întâlniri ocazionale, înaintea unor evenimente
importante.
Centrul iniţiază şi organizează şi întâlniri individuale cu părinţii/reprezentantul legal, pentru
informarea şi consultarea acestuia cu privire la evoluţia copilului şi nevoia revizuirii programelor
personalizate de intervenţie. Centrul instruieşte personalul cu privire la semnificaţia relaţiei copil-
părinte şi importanţa participării părinţilor ca parteneri în program.
Centrul consemnează întâlnirile şi reuniunile de grup şi individuale în Registrul privind
informarea/instruirea şi consilierea beneficiarilor.
Im: Părinţii copiilor cunosc importanţa participării şi implicării lor în programele personalizate
de intervenţie ale copiilor, precum şi în activităţile centrului, în general; sesiunile de informare şi
consiliere a părinţilor sunt consemnate în Registrul privind informarea/instruirea şi consilierea
beneficiarilor.
STANDARD 2 RESURSE UMANE
Centrul de zi dispune de o structură de personal capabil să asigure activităţile şi serviciile
acordate, în concordanţă cu misiunea/funcţiile centrului şi cu nevoile beneficiarilor. Rezultate aşteptate:
Beneficiarii sunt asistaţi şi sprijiniţi pentru depăşirea situaţiilor de dificultate în care se află de personal
suficient şi competent.
S2.1. Structura de personal a centrului corespunde din punct de vedere al calificării cu
serviciile acordate
Centrul angajează personal calificat, achiziţionează serviciile unor specialişti şi/sau încheie
contracte de colaborare cu aceştia, pentru realizarea activităţilor/serviciilor acordate. Furnizorul de
servicii sociale care administrează centrul organizează un sistem de supervizare a resurselor umane,
care facilitează funcţionarea centrului la randament optim. Şedinţele de supervizare se desfăşoară
individual şi în echipă. Supervizarea se efectuează de specialişti cu studii superioare socio-umane cu
pregătire în supervizare, vechime de minim 5 ani şi experienţă de cel puţin doi ani în servicii pentru
copil şi familie în plus faţă de persoanele cărora li se asigură supervizarea respectivă.
Im1: Statul de funcţii aprobat, în copie, contractele de prestări servicii încheiate cu diverşi
specialişti, contractele de colaborare sunt disponibile, în copie, la sediul centrului.
Im2: Procesele-verbale ale şedinţelor de supervizare a personalului sunt disponibile, în copie,
la sediul centrului.
S2.2. Conducerea centrului respectă dispoziţiile legale privind angajarea personalului
Personalul este angajat cu respectarea condiţiilor prevăzute în Codul muncii.
Pe lângă angajaţii proprii şi/sau personalul de specialitate ale căror servicii sunt achiziţionate,
centrul încurajează folosirea voluntarilor şi încheie cu aceştia contracte de voluntariat, conform legii.
Im: Contractele de muncă, contractele de prestări servicii şi contractele de voluntariat (în
copie) sunt disponibile la sediul centrului.
S2.3. Conducerea centrului întocmeşte fişa postului pentru fiecare persoană angajată În fişele
de post se înscriu atribuţiile concrete ale angajatului, relaţiile de subordonare şi de colaborare. Fiecare
fişă de post este semnată de persoana care a întocmit-o şi de angajat. Fişele de post se revizuiesc anual
în luna decembrie, precum şi ori de câte ori atribuţiile angajatului se modifică.
Im: Fişele de post ale personalului (în copie) sunt disponibile la sediul centrului.
S2.4. Conducerea centrului realizează anual evaluarea personalului Fişa de evaluare descrie
atribuţiile persoanei şi notează gradul de îndeplinire şi performanţele acesteia.
 Fiecare fişă de evaluare este semnată de persoana care a întocmit-o şi de către persoana
evaluată.
Fişele de evaluare se întocmesc cel târziu până la 31 ianuarie a fiecărui an, pentru anul anterior.
Im: Fişele de evaluare a personalului sunt disponibile la sediul centrului.
S2.5. Centrul dispune de numărul şi structura de personal necesară desfăşurării activităţilor
proprii în condiţii optime
Centrul stabileşte o structură organizatorică şi de personal adecvată şi totodată flexibilă,
adaptată la numărul, vârsta, nevoile beneficiarilor şi specificul activităţilor derulate/serviciilor acordate.
Coordonatorul/conducătorul centrului depune toate eforturile pentru a asigura continuitatea asistenţei
pe parcursul programului zilnic de lucru şi informează în scris sau ori de câte ori situaţia o impune,
furnizorul de servicii sociale care administrează centrul, cu privire la lipsa personalului.
Im: Personalul centrului este suficient pentru asigurarea tuturor activităţilor şi serviciilor
prevăzute în ROF, conforme misiunii centrului.
S2.6. Personalul centrului are controalele medicale periodice efectuate conform normelor
legale în vigoare
Centrul se asigură că personalul propriu se supune controalelor medicale periodice prevăzute
de lege.
Im: Documentele emise ca urmare a controalelor medicale periodice se păstrează la dosarele
de personal ale angajaţilor.
Capitolul I
OBIECTUL Șl METODOLOGIA STUDIERII
ÎN PSIHOLOGIA VÂRSTELOR
Psihologia vârstelor este o ramură a științelor psihologice izvorâtă din necesitatea de a înțelege modul
cum se constituie caracteristicile, funcțiile, procesele psihice de la cele mai fragede vârste și evoluția
lor
pe tot parcursul existenței umane, cu progresele ce caracterizează fiecare vârstă. Astfel, activitatea
psihică este privită in mod unitar cu relevarea semnificațiilor posibile pentru un anumit palier al vârstei
și evidențierea specificului de ansamblu în dezvoltarea structurilor psihice. Din acest punct de vedere,
ființa umană este analizată longitudinal și vertical în contextul existenței sale sociale, a modificărilor
psiho-fizice ce se produc sub influența condițiilor de mediu, a educației, a culturii și profesiei, a
statutelor și rolurilor sociale ce le îndeplinește.
1. CONȚINUTUL Șl IMPORTANȚA TEORETICOPRACTICĂ A PSIHOLOGIEI VÂRSTELOR
Fiecare etapă are anumite caracteristici bio-psihice care reflect unitatea dezvoltării de ansamblu a
personalității și se manifestă în comportamente generale și specifice, mai mult sau mai puțin adaptabile.
în evoluția psihică se pot desprinde anumite legi și principii general valabile, dar și structuri specifice
pentru o etapă sau alta de vârstă. Psihologia vârstelor este știința care studiază caracteristicile
constituirii activității psihice umane, modificările acesteia de la inferior la superior, a regreselor ce au
loc în anumite etape de vârstă, a evoluției personali tății și manifestării actelor de conduită în relație cu
determinările socio-culturale ale existenței ființei umane.
Conținutul și sfera psihologiei vârstelor depășesc pe cel al psihologiei copilului prin aceea că realizează
o cuprindere pentru toate vârstele umane, departajând stadii și substadii în cadrul acestora, cu specific
și comun între ele, dar fără să fie o psihologie gengrală, căci activitatea psihică pe care o studiază
aceasta este raportată la condiția de o anumită factură și structură bio-fizică. Psihologia vârstelor se
folosește de datele psihologiei copilului și folosește de datele psihologiei copilului și ale psihologiei
generale ca și psihologiei generale ca și ale celorlalte ramuri ale psihologiei cărora le furnizează, la
rândul ei, cunoștințe pertinente despre dezvoltarea și evoluția psihică a omului de la conceperea sa până
la stagiul terminal (al morții). Sintetic, psihologia vârstelor se ocupă de studiul genezei, dezvoltării și
evoluției activității psihice, psihice, a structurării structurării personali personalității și conduitelor
conduitelor umane. Psihologi vârstelor nu se limitează numai la studiul conduitelor de creștere
(domeniu al psihologiei copilului, cum afirmă J. Piaget și M. Debesse), nici la abordarea generală a
activității psihice și a esenței de fundamentare a personalității (domeniu) psihologiei generale) și nici la
caracteristicile de regresie în evoluția psihică (domeniu al psihologiei vârstelor înaintate), dar le
cuprinde pe toate într-o tratare unitară cu relevarea specificului pentru fiecare stadiu de vârstă șl
consemnarea elementelor comune ce unifică activitatea psihică.
De remarcat că psihologia vârstelor nu se confundă nici cu „sociologia vârstelor”, domeniu ce este,
după părere noastră, puțin conturat și pe care Sorin Radulescu1 o defineșl ca având în principal drept
obiect de studiu „evidențierea diferențelor sociale și culturale existente între variatele categoriilor,
grupuri și etape de vârstă, și identificarea problemelor distincte cu care se confruntă acestea în orice
societate". Și mai departe, sociologia se confruntă acestea în orice societate . Și mai departe, sociologia
vârstelor consideră vârsta ca un atribut și status Social asociat unei ierarhii de drepturi, datorii și
responsabilități care-și găsește corespondentul în structura socială". Autorul citat recunoaște că
psihologia vârstelor constituie o .sursă teoretică importantă pentru sociologia vârstelor” deoarece,
printre altele, este nevoită să țină seama de procesele psihice, de caracteristicile psihocomportamentale
și ale personalității ce sunt analizate de psihologie. Pentru a se constitui pe deplin ca știință, sociologia
vârstelor trebuie să-și delimiteze cu precizie fenomenologia analizată și să-și demonstreze utilitatea
alături de psihologia vârstelor cu care, nu numai că se relaționează, dar se și pot completa reciproc.
Studiul omului, de la debutul vieții și, mai insistent, de la naștere și până la moarte, cu ceea ce este
comun și semnificativ pe toată durata vieții, dar și cu relevarea specificității în etapele distincte ale
evoluției umane, conferă psihologiei vârstelor un statut solid și central în cadrul disciplinelor
psihologice. Constituirea psihologiei vârstelor a fost posibilă ca urmare a progreselor realizate la
nivelul științelor biologice și sociale, a acumulării de cunoștințe în psihologia generală și într -o serie
de ramuri care vizau studiul omului în anumite perioade de vârstă. Din aceste ultime ramuri mai
importante sunt: psihologia copilului, care studiază condiția activității psihice a omului pe toată durata
copilăr iei, iar pentru o pătrundere mai adâncă în fenomenologia respectivă s-au diferențiat psihologia
copilului sugar, psihologia antepreșcolarului, psihologia preșcolarului ș.a.m.d. și au rămas mai puțin
conturate psih tineretului, psih varstei a treia,o serie de discipline nu difera atat prin continutul la care
se refera cat prin terminologia de denumire a acestora. Astfel, psihologia genetica, psihologia
dezvoltării umane etc. fac parte din psihologia vârstelor care exprimă similaritate,
Psihologia vârstelor evită fragmentările sau ambiguitățile diferitelor ramuri ale acesteia provenite chiar
din titulatura disciplinei respective și reușește să realizeze o cuprindere largă prin ca analizează psihicul
uman în mod unitar, cu accentuarea aspectelor de evoluție și dezvoltare, dar și de continuitate și
disfuncționalitate de la o vârstă la alta. Cunoașterea psihologiei vârstelor oferă posibilități de elaborare
a strategiilor educaționale și de dirijare științifică a procesului de pregătire profesională și de integrare
socială a omului.
In sens extins, extins, o psihologie nu se limitează numai la studiul proceselor, stărilor, funcțiilor etc.,
ce îl privesc pe omul normal deoarece acestea au o anumită structură și factură ci și în cazul unor
deteriorări sau retardări, la bolnavi și la handicapați. Dar, având în vedere diferențierea unor domenii
cum ar fi cel al psihologiei și al psihopedagogie! speciale, psihologia vârstelor este centrată pe
cunoașterea umană preponderent în limitele normalității. Totuși, o psihologie a vârstelor la persoanele
handicapate este perfect posibilă,dar conținutul domeniului respectiv este acoperit de psihopedagogia
specială, de unde și interferența și completarea unor probleme complexe, mai ales a celor de graniță, la
care își aduc contribuția cele două discipline.
2. METODOLOGIA METODOLOGIA STUDIERII STUDIERII ÎN PSIHOLOGI PSIHOLOGIA
VÂRSTELOR
Este știut că activitatea psihică nu poate fi studiată în mod nemijlocit deoarece conținutul și forma ei de
manifestare este atât de complexă încât numai concretizarea acesteia într -o situație dată, poate fi
supusă decelării. Apar, astfel, o serie de variabile care exprimă caracteristici de personalitate și de
conduită umană. Cunoașterea variabilelor respective dau dimensiunea umană de ansamblu. Aceste
variabile pot fi provocate (experimental) sau pot fi surprinse în diferite tipuri de activitate umană (de
joc, de învățare, de muncă, de creație etc.). Există două categorii de variabile: dependente, care depind
direct de caracteristicile personalități de caracteristicile personalității și independente, constituite din
reacțiile independente, constituite din reacțiile psihice psihice provocate. provocate. între variabilele
respective se efectuează lanțuri de corelații pentru a înlesni analiza și apoi sintetizarea datelor în
vederea constituirii de profiluri sau tipologii specifice unui stadiu de vârstă și chiar a condiției umane
gene- rale. în urma acestui demers, se ajunge la modele ale unor funcții sau procese psihice (al
inteligentei, al gândirii, al imaginației, al limbajului, al afectivității etc.) ori ale unor categorii umane (al
normalului, al handicapatului, al anormalului, al supradotatului, ai subdotatului etc.). Modelele
respective sunt raportate
unele la altele prin utilizarea modalităților de investigare din care se desprind: 1. metodica genetico-
longitudinală longitudinală, ce urmărește dezvoltarea urmărește dezvoltarea psihică psihică a
subiectului subiectului pe o perioadă mai lungă de timp; 2. Metoda transvers transversală, prin ală, prin
care se su care se surprind caracteristici rprind caracteristicile psihice in le psihice intr -un stadiu
anumit de vârstă; 3. metodica mixtă, genetico-longitudinalătransversală destinată surprinderii evoluției
activității psihice in diferite stadia).
Pentru realizarea cunoașterii și a cercetării Pentru realizarea cunoașterii și a cercetării diverselor aspect
ale selor aspecte ale activității psihice prin valorificarea metodelor enumerate mai sus, specialistul
apelează la metode, ca: observația, experimentul, testul, analiza produselor activității, anamneza etc.,
metode asupra cărora nu insistăm deoarece ele sunt comune și altor ramuri ale psihologiei. Se impune,
totuși, o precizare: toate aceste metode se folosesc prin impune, totuși, o precizare: toate aceste metode
se folosesc prin adaptarea lor la vârsta subiecților și la condițiile concrete de [Link]ături de
metodele de metodele de cercetare, în cercetare, în psihologia psihologia vârstelor sunt vârstelor sunt
vehiculate vehiculate și metode și tehnici de psihoterapie în scopul în scopul unor intervenții calificate
pentru a determina modificări pozitive ale activității psihice și conduit adaptative tot mai eficiente.
Ținând seama că la nivelul psihicului uman are loc o schimbare lentă a caracteristicilor sale, ca urmare
a transformărilor condițiilor de viață și a relațiilor interumane, s-a produs o distanțare între psihologie și
paradigmele ei, iar „omul concret” devine subiectul central al studiului în psihologia psihologia
vârstelor. vârstelor. în felul acesta, acesta, se diminuează diminuează domeniul domeniul speculativ al
psihologiei și se evidențiază conduitele de adaptare cu marcarea inserției social-profesionale a
personalității. Tratarea „omului concret” se raportează la multiple condiționări din care cele mai
importante privesc pe cea biologico-ereditară, social-economică. socioculturală, educațională și
profesională. Astfel, problematica vârstelor o privim din perspectiva psihologică, psihosocială și
biologică, conturând un cadru metodologic unitar.
în abordarea ciclurilor vieții, psihologii au avut în vedere mai cu seamă vârstele de creștere și de
dezvoltare. Contextul în care se desfășoară analiza vizează, pe de o parte, natura și educația subiectului,
iar pe de altă parte, maturizarea și învățarea. Specialiștii sunt de acord că atât natura, cât și educația,
sunt esențiale pentru dezvoltare, iar interacțiunea dintre cei doi factori reprezintă influența crucială
asupra fiecărui individ. Atât maturizarea, cât și învățarea determină numeroase schimbări în dezvoltare,
în timp ce diferențele individuale imprimă un grad mai mare de complexitate problemei, deoarece
factorii genetici pot juca un rol major în nivelul de achiziție al unei persoane, pe când învățarea
influențează același nivel, în cazul altei persoane.
Desigur, modul de relaționare și influenț Desigur, modul de relaționare și influențare a pers are a
persoanei de către oanei de către acești factori se raportează la calitatea lor și la vârsta fiecăruia. Unii
psihologi susțin că prima copilărie este cea mai importantă perioadă care influențează formarea
persoaneiadulte, iar alții susțin că unii indivizi se schimbă radical în copilăria mijlocie, adolescență și
maturitate. La acestea se adaugă mediul în care are loc dezvoltarea individului. Pentru un asemenea
demers, se iau în considerație cele patru niveluri de structuri ambientale:
1. microsistemul, care reprezintă interacțiunea dintre persoană și mediul restrâns apropiat;
2. mesosistemul, ce semnifică interelațiile dintre antura- jele diverse ale persoanei, diferite de la o
vârstă la alta în școală, loc de muncă, grupe de prieteni etc.;
3. exosistemul, ce se referă la structurile sociale majore care influențează individul prin mass media,
mijloacelor de transport, rețelele sociale etc.;
4. macrosistemul, care privește modelele instituționale ale culturii sau subculturii și, totodată, sistemele
economice, sociale, educaționale, legale și politice4.
Toate aceste aspecte determină o anumită evoluție a omului și forme de consolidare sau fragilizare
pentru unele etape și pentru unele persoane. Societatea este interesată să adopte atitudini diferențiate
față de asemenea persoane. A rezultat ideea protejării pertinente a vârstelor fragile și a creării unui
cadru adecvat de dezvoltare. O asemenea protejare s-a extins și la nivelul vârstelor de regresie și a
persoanelor handicapate. in acest context, cercetările de specialitate au fost orientate în principal spre:
a) geneza și evoluția relațiilor adaptative, a statutelor și rolurilor sociale, a naturii și factorilor care
influențează progresul ori regresul în relații adaptative;
b) factorii și forțele implicate în structurarea personalității în copilărie, contradicțiile ce caracterizează
personalitatea la un anumit moment dat și posibilitățile de intervenție psihologică pentru realizarea
efectelor ameliorative.
Vârstele tinereții și maturității sunt mai investigate prin raportare la normalitate, dar prezintă interes
mai mare în condițiile planului psihopatologic. De o tratare mai largă s-au bucurat aceste vârste din
unghiul psihosociologiei, prin invocarea domeniului atitudinilor în societate și în viața profesională sau
a psihopatologiei, în scopul descrierii caracteristicilor anormale și de intervenție în tratarea acestora.
în schimb, schimb, pentru vârstele vârstele copilăriei copilăriei accentul accentul a căzut pe fenomenul
fenomenul educațional care a înglobat, din punct de vedere psihologic, sarcini în direcția cunoașterii,
măsurării, programării și formării subiecților. S-a stabilit că aceste sarcini pot fi realizate optim numai
ținându-se seama de numeroasele relații interpersonale ce au loc î de numeroasele relații interpersonale
ce au loc între copii, pe de o parte, între copii și educatori, educatori, pe de altă parte. Astfel de relații
relații -funcționale, comunicative, cognitive, simpatetice - pot stimula sau atenua procesul instructiv-
educativ, dar cunoașterea și stăpânirea lor de către educator facilitează controlul asupra evoluției
psihice sau, așa cum arăta J. Bruner, de modelare a dezvoltării și de organizare a mediului.
Ființa umană cunoaște o serie de modificări care duc, mai cu seamă, in perioada copilăriei la dezvoltări
pe direcțiile biologice cu transformări fizice, morfologice și biochimice, psihologice cu optimizări
calitative ale proceselor, funcțiilor și însușirilor psihice și sociale care duc la coechilibrarea conduitei
umane în relațiile cu mediul social. Între aceste trei forme ale dezvoltării umane se stabilesc legături
stricte și într-un timp dat, dar care pe parcursul evoluției conturează și structurează personalitatea din
punct de vedere bio-psiho-social.
Analizând Analizând dezvoltarea dezvoltarea psihică psihică din perspectiva perspectiva psihologiei
psihologiei vârstelor, ea trebuie privită ca un proces complex, dinamic și cu multipl dinamic și cu
multiple determinări în care se intersectează caracteristici ale filogenezei (ce țin de specie), ontogenezei
(cu particularitățile psihoindividuale), psihosocialului (cu raportarea persoanei la colectivitate). Astfel,
dezvoltarea psihică are un caracter pluridimensional și multifactorial ce facilitează o multitudine de
prefaceri cu echilibrări și adaptări de o anumită factură calitativă și cantitativă.
Autoevaluare
1. Descrieți conținutul psihologiei vârstelor și subli- niați locul acesteia locul acesteia în contextul
științelor psiho în contextul științelor psihologice.
2. Precizați importanț Precizați importanța cunoașteri cunoașterii psihologiei i psihologiei
vârstelor,
3. Stabiliți relația dintre metodele și metodologia
studierii în psihologia studierii în psihologia vârstelor vârstelor.

CAPITOLUL VIII
PERIOADA PUBERTĂȚII
1. Contextul general al evoluției pubertății
Perioada pubertății (10/11-14/15 ani) este denumită și ca perioadă perioadă a școlarității școlarității
mijlocii, mijlocii, dat fiind faptul că se parcurge cel de al doilea ciclu elementar, gimnaziu, cu ritmul
său alert legat de solicitările față de copil. Acesta este solicitat să se adapteze mai intens la stilul diferit
al profesorilor pe materii și la cerințe care presupun înțelegere și elaborarea de comportamente variate.
Dacă în perioada școlară mică, tutela familiară și școlară sunt accentuate, în pubertate se modifică
treptat, ca urmare a mai marii autonomii și responsabilități crescute a copilului. Dominantă, în această
perioadă, este maturizarea biologică și intensa dezvoltare a personalității.
Activitatea fundamentală, fundamentală, pentru perioada perioada pubertății, pubertății, rămâne
învățarea învățarea și instruirea instruirea teoretică teoretică și practică, practică, inclusiv inclusiv
prepa- rația pentru exercitarea unor profesiuni viitoare în care influențele structurii economice și
sociale se simt din plin.
Apar și Apar și diferențe diferențe între perioada între perioada anterioară și anterioară și perioada
pubertății, perioada pubertății, din punctul de vedere al activității formative prin instruire, deoarece se
remarcă la copil interese și aptitudini tot mai bine conturate și ele se bazează, în mare măsură, pe
învățarea specială diferențiată și pe autoînvățare. Acestea contribuie la dezvoltarea psihică în ansamblu
și motivează suplimentarea instruirii școlare cu programe de orientare școlară și profesională ce trebuie
să se sprijine, programatic, pe cerințele concrete privind forța de muncă necesară în diferite domenii și
sectoare de activitate.
Tipurile de relații se complică progresiv, facilitând integrarea copilului în generația sa, premisă a
integrării sociale largi, complexe, în care exprimarea identității proprii capătă tot mai pregnant note
personale. Relațiile sociale ale puberului se complică mai mult și prin dezvoltarea dimorfismului sexual
cu cerințele ce le implică, la care se adaugă multiplicarea situațiilor de statut și rol social prin
solicitarea în activități sociale, spor tive, culturale. Structurarea personalității, în perioadele pubertății,
nu este lineară, ea se dimensionează relativ seismic și dramatic datorită contradicțiilor dintre
comportamentele impregnate de atitudini copilărești, cerințele de protecție, anxietate specifică vârstelor
mici în fața situației mai deosebite și atitudini și conduite achiziționate sub impulsul cerințelor interne
de autonomie sau impuse de societate. Se exprimă mai clar distanțele dintre cerințele societății față de
tânăr și ceea ce poate oferi el, ca și ceea ce poate oferi el, ca și dintre ceea ce el așteaptă de la soci
dintre ceea ce el așteaptă de la societate și etate și perceperea posibilităților acestuia. Din aceasta
rezultă caracterul impetuos și complicat al dezvoltării personalității. Oricum, ea este influențată și de
maturizarea biologică și mai ales de creșterea în puseu a tânărului. Un însemn al maturizării este și fapt
tânărului. Un însemn al maturizării este și faptul că tânărul încearcă să ul că tânărul încearcă să- și dea
seama de resursele sale personale și de realizarea identității proprii și a independenței. Independența și
autonomia se cuceresc treptat, ceea ce îl face pe J.J. Rousseau să afirme că acest process echivalează cu
o a doua naștere. în același timp, pubertatea semnifică încheierea primei încheierea primei etape a
etape a copilăriei și trecerea în copilăriei și trecerea în adolescență, perioadă adolescență, perioadă în
care se găsesc caracteristici caracteristici biologice biologice și psihologice psihologice specifice
specifice adultului.
2. DEZVOLTAREA DEZVOLTAREA BIO-FIZICĂ Șl EFECTELE El ÎN
PLAN COMPORTAMENTAL
Având în vedere evoluția dere evoluția psihică și mai cu seamă procesul de creștere și maturizare
intensă (inclusiv sexuală), perioada pubertății poate fi împărțită în subperioade. Dintre acestea, ne
referim la:
a) Subperioada prepubertală (10/11-12 ani) se caracterizează printr -o intensificare din ce în ce mai
mare a creșterii (s o intensificare din ce în ce mai mare a creșterii (staturale taturale mai ales)
concomitent cu dezvoltarea pregnantă a caracteristicilor sexuale secundare (dezvoltarea gonadelor,
apariția pilozității pubiene și a celei axiale). Fetele trec prin această fază chiar mai devreme (de la circa
9 ani) și câștigă în înălțime aproximativ 22 cm. Creșterea mai evidentă, la majoritatea băieților, începe
pe la 11-12 ani. Așadar, creșterea se realizează în pusee, devenind impetuoasă cu momente de
oboseală, dureri de cap, iritabilitate, agitație. în conduita generală se manifestă caracteristici de
alternanță între momente de vioiciune, de conduite infantile exuberante și momente de oboseală, apatie,
indispoziție, lene. Copilul poate deveni conflictual, mai puțin activ, adoptă pauze prea mari, prelungind
rela adoptă pauze prea mari, prelungind relaxarea , chiar dacă nu a făcut un xarea , chiar dacă nu a făcut
un efort prea mare. Față de modificările din planul biologic efort prea mare. Față de modificările din
planul biologic pot apărea trăiri pot apărea trăiri complexe de tipul obsesiei, apreciate de unii autori, în
proporție de 31% la băieți și 41% la fete. (Ștolz)
în școală, școală, copilul copilul se află în fața unor noi cerințe, cerințe, mai diversificate cantitativ și
calitativ, a unor modele de profesori și versificate cantitativ și calitativ, a unor modele de profesori și
de lecții de lecții variate care impun un cadru al învățării mai deosebite. Se modifică și statutul de elev,
prin antrenarea acestuia în activități responsabile și competiționale, cum ar fi cele din cercuri tehnice,
din concursurile la diferite obiecte, din jocurile competiționale etc., care îl fac să-și dea seama de
valoarea și potențialul de care dispune. Copilul nu mai este atât de frecvent stăpânit de agitația motorie
și de labilitatea din primele clase. Conștiința de sine se încarcă cu ideea statutului de elev, bun, slab sau
mediocru, ceea ce îl elev, bun, slab sau mediocru, ceea ce îl face să manifeste atitudini de face să
manifeste atitudini de un anumit fel față de activitate. Familia își un anumit fel față de activitate.
Familia își formulează și ea o serie de formulează și ea o serie de cerințe față de puber, dar care nu sunt
atât de precise. în unele împrejurări, puberul este considerat copil, iar în altele, i se solicită
comportamente asemănătoare celor mai mari, fapt ce îl face să trăiască momente contradictorii și o
ușoară opoziție față d contradictorii și o ușoară opoziție față de statutul și rolul incert ce I se e statutul și
rolul incert ce I se acordă. în genere, puberul se simte din ce în ce mai confortabil în grup, pentru că îl
securizează și acceptă stilul gălăgios, exuberant și uneori agresiv, impulsiv.
Ca urmare a acumulării experienței, a realismului ce pulsează din aceasta și a confruntării cu puseul de
creștere, puberul începe să se simtă neliniștit, nesigur de sine, adesea agitat, caută soluții de ieșire din
situațiile în care se află. El începe să aibă inițiative în lărgirea câmpului de independență, dar și de
înțelegere și integrare în grupul de copii de aceeași vârstă. Apar tot mai des comportamente diferențiate
și subtile față de sexul opus, dar și o star față de sexul opus, dar și o stare discretă de competiție, de
afirmar e discretă de competiție, de afirmar e, de valorificare în ochii celuilalt sex. Fetele se remarcă
printr -o mai bună disciplină și sârguință față de disciplină și sârguință față de învățătură. Ele au și un
avans mai mare în învățătură. Ele au și un avans mai mare în dezvoltarea fizică. Ulterior, ritmul ridicat
de creștere se manifestă și la băieți. Un asemenea ritm este însoțit de momente mai numeroase de
neatenție, de mai puțină disciplină și o tendință spre reverie, distragere, lipsă de concentrare în timpul
lecțiilor, mai puțină centrare pe îndeplinirea de sarcini familiale sau școlare. Se produc și
comportamente opozante față de ieșirile cu părinții, preferând petrecerea timpului liber cu alți copii și
poate apărea o devalorizare a influențelor unuia dintre părinți sau amândurora.
b) Subperioada pubertății propriu-zise (12-14 ani) se remarcă prin dominarea puseului de creștere.
Creșterea nu este pr prin dominarea puseului de creștere. Creșterea nu este proporțională în oporțională
în toate segmentele corpului. Mai intensă este creșterea în înălțime și lungimea membrelor inferioare și
superioare, ceea ce dă un aspect caricatural puberului. Această caracteristică este accentuată și de faptul
că îmbrăcămintea rămâne mereu mai mică și neîncăpătoare. Creșterea bruscă, violentă, aritmică, și
uneori lentă, constituie încă un factor ce inf musculare, se câștigă în forța fizică. în același timp, se
luențează fenomenul respectiv. Prin creșterea trunchiului și a masei dezvoltă organele interne, iar la
băieți dispare grăsimea, ca urmare a extinderii articulațiilor și a musculaturii. La fete, țesutul adipos se
menține și dă un aspect marmorean, iar talia se subțiază și se dezvoltă bustul cu pronunțarea bufonilor.
Și la unii și la alții se dezvoltă partea faci pronunțarea bufonilor. Și la unii și la alții se dezvoltă partea
facială a craniului, ală a craniului, dantura permanentă, oasele mici ale mâinii, se produce maturizarea
sexuală ce se evidențiază prin apariția pilozității, funcționarea glandelor sexuale și modificarea vocii.
La fete, se instalează menarha și ciclul, iar la băieți au loc primele ejaculări spontane.
în plan psihologic, psihologic, aceste fenomene fenomene determină determină trăiri tensionale,
confuze
și stări de disconfort. Trăirile respective sunt intensificate și de prezența acneelor, a transpirațiilor
abundente și mirositoare, a sensibilității pielii în emoții (eritemul de pudoare), a stângăciei în mișcări și
a unei coordonări reduse a acestora.
c) Subperioada postpuberală (14-15 ani) face, prin toate caracteristicile, trecerea spre adolescență. Se
realizează o creștere accelerată, la început în greutate, apoi în înălțime, cu care ocazie se redistribuie
greutatea. Organele interne continuă creșterea, dar au loc și transformări fizice de mai mică importanță
și cu impact considerabil asupra tânărului. Astfel, prin activitatea glandelor sudoripare apare acneea, ce
provoacă tensiuni deosebite la două treimi dintre băieți și în 50% dintre fete. La băieți, se manifestă o
schimbare în conduite prin extinderea lor exagerată, adeseori o impertinență cu substrat sexual și cu
agresivitate în vocabular. Referindu-se la fete, Rousellet este de părere că ele trec prin două faze: de
femeie-copil, în care domină conduite timide și exuberante, de afecțiune și idealizare de eroi si
personaje inaccesi idealizare de eroi si personaje inaccesibile. Sunt, de asemenea, prezente trăiri bile.
Sunt, de asemenea, prezente trăiri complexe și ambigui de inferioritate, de culpabilitate și de pudoare.
Dar odată
cu evoluția de ansamblu și mai cu se cu evoluția de ansamblu și mai cu seamă de descoperire a
efectelor feminității amă de descoperire a efectelor feminității asupra sexului masculin se întră în cea
de-a doua fază, numită femeieadolescent. Tânăra devine mai stăpână pe sine, dispare complexul de
inferioritate și manifestă deschidere sentimentală cu note pronunțate de curiozitate.
în această această subetapă subetapă se accentuează accentuează fenomenul fenomenul de erotism, care
implică emoții puternice, trăiri interne, atitudini sincere față de sexul opus. Erotismul se derulează sub
forma "dragostei platonice", în care sensibilitatea sensibilitatea și iubirea iubirea imaculată imaculată
ocupă un loc central central fără, însă, să se excludă excludă atracția atracția corporală corporală ce
amplifică amplifică întreaga întreaga stare a puberului în momentul când este atins de o persoană de
sex opus. Dat fiind faptul că la această vârstă organele genitale devin funcționale, sexualitatea este tot
mai des implicată și aceasta își pune amprenta asupra intensității trăirilor fiziologice și psihologice cu
efecte nemijlocite asupra comportamentului. Freud localizează sexualitatea, cu o anumită specificitate,
încă la începuturile copil cu o anumită specificitate, încă la începuturile copilăriei cu o contu ăriei cu o
conturare
mai clară a acesteia odată cu perioada genitală ce începe în pubertate. Acum, instinctul sexual poate
deveni activ ca urmare a maturizării organelor sexuale, iar sexualitatea poate îmbrăca forma
masturbației, deseori cu consecințe negative pentru planul evoluției psihologice a tânărului.
3. DEZVOLTAREA PSIHICĂ
Preferința pentru unele obiecte de învățământ se accentuează în această această perioadă perioadă și
astfel este posibilă posibilă achiziția achiziția de cunoștințe cunoștințe direcționate, din care se
conturează și o anumită orientare școlară și profesională. învățarea capătă un caracter tot mai organizat
cu mare încărcătură emoțională, încărcătură emoțională, dar și psiho- culturală. Puberul devine tot mai
motivat pentru dobândirea unui statut intelectual și moral pe baza căruia conștientizează locul aparte ce
ii revine căruia conștientizează locul aparte ce ii revine în cadrul colectivului și în cadrul colectivului și
în determinarea determinarea de atitudini atitudini diferențiate diferențiate ale adulților adulților
(părinților, (părinților, profesorilor) față de el. Deși se menține un decalaj între maturizarea biologică și
cea intelectuală și morală, e biologică și cea intelectuală și morală, el tinde să se reducă cu ti l tinde să
se reducă cu timpul și să faciliteze puberului adoptarea de modalități comportamentale specifice, în
care sunt implicate strategii ale cogniției, ale experienței și ale valorizării acționate veridice. Totuși,
caracterul romantic în aprecierea exercitării de ocupații se mai menține pentru că interesele copilului
sunt încă difuze și impresio- nabilitatea mare nu este suficient de motivată.
La puberii cu fragilitate psihică și cu o întârziere în maturizarea biologică pot să se manifeste fenomene
de inadaptare socială și școlară, când aceștia nu dispun de capacitățile necesare pentru a răspunde rapid
și eficient la sistemul de cerințe ce se formulează față de ei. Dar un anumit disconfort psihic se
manifestă și la acei tineri la care apare o precocitate pregnantă în evoluția biologică, deoarece ei sunt,
sau cred că sunt, centrul atenției colegilor și chiar a adulților. Maturizarea tardivă sau precoce modifică
poziția puberului în colectiv și relaționarea cu acesta, deoarece el constată că se manifestă nuanțe
diferite în a fi acceptat, neglijat, respins, tolerat și prin aceasta îi creează o oarecare nesiguranță și
izolare.
Fenomenul care reține atenția și care modifică planul comportamental este acela al erotizării vieții și al
este acela al erotizării vieții și al visării imagi visării imaginative pe fondul dezvoltăr native pe fondul
dezvoltării sexuale ii sexuale și al expansiunii virilității. In acest caz, comportamentele sexuale sunt
impregnate de anxietate și tensiune. Relațiile dintre fete și băieți sunt distanțate și, în genere, fetele
trăiesc primele dezamăgiri în raport cu lipsa de atenție a băieților. în schimb, față de același sex, băieții
cât și fetele, manifestă atitudini afectuoase, tandre și strânse, dar afectuoase, tandre și strânse, dar
frecvent opozante față de adulți. recvent opozante față de adulți.
Evoluția senzorial -perceptivă parcurge un traseu semnificativ pentru planul dezvoltării psihice și al
adaptării la activitate. Dat fiind procesul de maturizare biologică, și senzorialitatea se restructurează
prin erotizarea funcțiilor sale. Fenomenul este mai evident la nivelul sensibilității vizuale, auditive și
tactile. Evoluția sensibilității vizuale se realizează pe direcția dezvoltării câmpului vizual, a pragurilor
absolute și diferențiale fiind, totodată, în creștere capacitatea de creștere capacitatea de a verbaliza
impresiile acumulate. Unele experimente au pus în evidență o creștere a sensibilității fine de 2-3 ori la
13 ani față de copilul de 10 ani. Creșterea câmpului vizual poate fi asimetrică, în raport de dominanța
emisferică și vizuală, manifestând o extindere a capacității de identificare a puberului și în funcție de
culoare (probabil preferința pentru aceasta). în genere, se dezvoltă și capacitatea de prelucrare a
informației vizuale concomitent cu diferențierea evaluării vizuale a mărimii, distanței și formei. Puși în
situafia situafia de a descrie tablouri după vizionare, la puberi se mențin încă detaliile, dar se manifestă
și tendința tot mai accentuată de a da un anumit sens și o anumită semnificație în care apare o
încărcătură proiectivă.
O modificare semnificativă se realizează și la nivelul sensibilității ul sensibilității auditive, mai cu
seamă în ceea ce privește creșterea capacității de discriminare pe plan verbal. Fenomenul este facilitat
și discriminare pe plan verbal. Fenomenul este facilitat și de dezvoltarea de dezvoltarea auzului
fonematic ce se exersează, frecvent, prin plăcerea puberilor de a asculta muzică (modernă mai ales).
Și alte forme ale sensibilității se dezvoltă în această perioadă. Dintre acestea, subliniem dezvoltarea
sensibilității odorifice care trece printr-un proces de erotizare. Tânărul este atent la mirosul de
transpirație, ca și la deodorantele sau săpunurile ce pot fi folosite în scopul de a fi mascat. La fe scopul
de a fi mascat. La fete, crește interesul pentru astfel de mirosuri sub influența mediului cultural în care
este implicată cosmetica feminină.
în plan cutanat, devine evidentă identificarea tactilă care înregistrează progrese tot mai mari în urma
activitățior de abilitare manuală prin lecțiile din ateliere sau prin desfășurarea unor jocuri senzoriale și
de mișcare.
Experiența perceptivă se ordonează sub influența dezvoltării observației și se constituie asociații ce duc
la verbalizarea acesteia. Puberul învață să observe, să fie atent la tot ceea ce îl înconjoară, să manifeste
interese pentru cunoaștere și prin aceasta sunt stimulate și funcțiile complexe ale intelectului.
Odată cu intrarea în perioada pubertății, activitatea intelectuală complexă se realizează sub semnul
dezvoltării structurii logico-formale și a extinderii volumului de concepte utilizate. Spiritul critic în
creștere îl determină pe puber să valideze valorile în comparație cu nonvalorile. și să manifeste
atitudini explicite față de ignoranță, și incompetență. Deși mai mature și mai sârguincioase, fetele nu
depășesc dezvoltarea intelectuală a băieților și sunt mai îngăduitoare față de unele nerealizări ale
colegilor sau ale adulților. Ele se remarcă, adeseori, la acel ale colegilor sau ale adulților. Ele se
remarcă, adeseori, la acele materii e materii ce implică exprimări verbale mai complexe, pe când băieții
sunt mai buni la științele exacte și tehnice.
în procesul restructurării activității intelectuale se remarcă creșterea atenției puberilor față de
comunicare, de actualizarea cunoștințelor. In relație cu gândirea, se dezvoltă limbajul atât sub raport
cantitativ, cât și sub cel calitativ. Vocabularul înregistrează o îmbogățire substanțială, iar posibilitățile
puberului de a-l utiliza cresc evident. Debitul verbal crește la 60-120 de cuvinte pe minut față de cele
60-90 cât erau la școlarul mic. Dar importantă este capacitatea de a folosi asociații cu semnificații
multiple și cu desfășurarea amplă a ideilor. Activitatea intelectuală este percepută de puber ca având o
importanță deosebită pentru maturitate. în acest co importanță deosebită pentru maturitate. în acest
context, crește aspirația spre originalitate și creativitate, pentru depășirea condiției de mediocritate și
anonimat. Tânărul începe să dorească să fie inteligent, sclipitor, sp Tânărul începe să dorească să fie
inteligent, sclipitor, spontan și să ontan și să obțină realizări care să-l plaseze în centrul grupului. Pentru
aceasta, el se servește de memorare și învățare care se restructurează continuu. Puberul conștientizează
că prin întipărire și reproducere realizează comunicarea, că prin acestea își pune în evidență capacitățile
psihice complexe. La elevii prin acestea își pune în evidență capacitățile psihice complexe. La elevii
buni, actualizarea poartă amprenta prezentării explicite și originale a conținutului lecțiilor. Volumul
cunoștințelor este mare și datorită faptului că puberul poate memora relativ și ceea ce nu înțelege sau
înțelege mai puțin.
Operațiile gândirii și calitățile acesfeiă.sunt în plin proces de consolidare prin alimentarea intelectului
cu informații cât mai bogate, abstracte și complexe. Pubertatea coincide, după opinia lui J. Piaget, cu
extinderea operațiilor concrete și cu creșter operațiilor concrete și cu creșterea capacității de a efectua
raționamente, ceea ea capacității de a efectua raționamente, ceea ce face să se contureze tot mai distinct
caracteristicile gândirii formale. În aceeași ordine, P. Osterrieth44 scrie că “tot mai mult gândirea se
desprinde de concret încât și aici se va semnala o orientare nouă, diferențiind acest stadiu de stadiul
precedent; ea (gândirea, sublinierea ns.) va culmina începând de la cel de al doisprezecelea an prin
apariția operațiilor formale și a posibilităților de raționament ipotetico-deductiv care vor asigura,
ulterior, gândirii deplină înflorire". A. Gesell vorbește de apariția “modalităților de gândire”, care
prefigurează caracteristicile gândirii adulte dezvăluind potențialul intelectiv în evoluția viitoare a
tânărului. încercând să concilieze “analiza aspectelor figurative ale gândirii” ce aparține lui H. Wallone
prin relevarea aspectelor operative, Piaget45 precizează: “Rezultă că la toate nivelurile, inteligența este
o asimilare a datului la structuri de transformări, a structurilor de acțiuni elementare la structure
operatorii superioare și că aceste structuri constau în a organiza realul în act sau în gândire și nu în a-l
copia pur și simplu".
Ca atare, cunoștințele puberilor devin din ce în ce mai diverse și mai complexe. Se creează obișnuința
de a utiliza frecvent scheme, imagini, simboluri și concepte din care transpar înțelegeri de situații
complicate și strategii de exprimare. în fapt, strategiile implică informații bazate pe scheme, imagini,
simboluri, concepte, algoritmi și inteligență, ce animă analizele și raportările la noile situații.
Cunoștințele puberilor sunt structurate pe concepte relativ de mare complexitate în care operarea cu
probabilitatea este tot mai activă. Aceasta face posibilă o alternanță pe planul gândirii și elaborarea de
judecăți și raționamente în care se valorifică abilitățile intelectuale. Ele devin mai evidente spre 13-14
ani. Fetele manifestă mai multă abilitate în a exprima raționamentele, dar băieții au o organizare mai
pregnantă a planului gândirii convergente. Și pentru unii și pentru alții aceasta implică importante
conduite inteligente. Conduitele inteligente se manifestă în următoarele aspecte: a) se formulează
răspunsuri mai complexe și nuanțate; b) se diferențiază elemente semnificative și raportează efectele
posibile la cauzele implicate; c) se dezvoltă abilități de exprimare prin simboluri și limbaj nuanțat; d)
crește capacitatea de analiză abstractă și de a sesiza ficțiunea; e) se dezvoltă capacitatea de a evalua
șanse și de a emite predicții valide, bazate pe real.
Referindu-se la progresele din gândirea puberului, J. Piaget semnalează faptul că, după 10 ani, acest
proces are tendința de a genera și explora sistematic toate soluțiile și ipotezele lărgindu-și astfel sfera
de cuprindere. Concomitent, se utilizează operații abstracte și se formulează diferite ar abstracte și se
formulează diferite argumente. Pe același gumente. Pe același plan, Piaget subliniază și utilizarea
formelor de reversibilitate. Se poate vorbi de două feluri de reversibilități.
Una, simplă, primară, ce se exprimă prin inversiune și prin negație și alta, ce operează prin simetrie și
reciprocitate cu efecte asupra randamentului inteligenței.
Dezvoltarea intelectuală se realizează sub influența modelelor culturale ale spațiului geografic model,
limbajul este foarte sensibil. Spre exemplu, socio-cultural dat. La un asemenea debitul ver debitul
verbal este bal este numai o latură a acestei influențe. La puberi, aceasta este în creștere evidentă.
Concomitent cu îmbogățirea vocabularului, se mențin și aspecte necontrolate ale exprimării, cuvinte
parazite, excese de exclamații, de superlative, de expresii șablon și clișee verbale sau chiar de
vulgarism ca un semn al teribilismului. Schimbările de voce, mai accentuate la băieți, dau un aspect
hazliu și se produc stăr i de
disconfort. Dar, în ansamblu, se manifestă capacitatea de creație verbală și se realizează progrese
evidente pe linia comunicării impresive și expresive. pictură, ca și de consumurile culturale pe această
direcție. El Puberul este tot mai interesat de creația literar
Puberul este tot mai interesat de creația literară, muzicală și de ă, muzicală și de consideră astfel de
activități ca fiind modalități de diferențiere, de identitate și originalitate. Sunt cunoscute mai multe
creații din această perioadă și o manifestare preferențială pentru literatura și filmele de acțiune, de
aventură, științifico- fantastice etc. Precocitatea semnifică cerința de identitate și dorința de contribuție
la valorile socio-culturale.
în același timp, același timp, puberii sunt puberii sunt interesați de interesați de excursii, vizite excursii,
vizite la locuri la locuri istorice, la locuri cu renume (monumente ale naturii, stațiuni balneare, peisaje
muntoase) ce lărgesc spațiul de acțiune și satisfac mai bine curiozitatea în plină expansiune. Plimbările
în grup (mai ales cu bicicleta), practicarea sporturilor sezoniere permit împărtășirea experienței sociale
și afirmarea calităților proprii. Ei manifestă disponibilități pe linia investițiilor psihice în toate acțiunile
ce le desfășoară din care transpar atitudini cu o pregnantă tentă personală. Pe baza acestora, se
constituie și aspirații, interese noi și o intensificare a emoționalității și angajării. Situațiile respective
sunt trăite de puber cu ardoare, în care adaptarea socială a proceselor ideoafective se realizează la cote
calitative deosebite.
Ca urmare a numeroaselor contacte cu situațiile de viață, a diversificării planului afectiv, se dezvoltă
viața interioară și, prin aceasta, comportamentele câștigă în finețe și delicatețe. Capacitatea de
exprimare a acestora se diversifică și prin dezvoltarea mobilității mimice, a expresivității privirii, a
mușchilor feței care pun în evidență amplificarea funcțiilor comunicării. Diversificarea afectivă este
continuă și în forme protestatare și de disconfort, de opoziție, de lezări ale prestigiului și trăirea
sentimentelor de culpabilitate ori de respingere a unor cerințe de politețe, considerate absurde. Sub
influența sentimentelor și a pasiunilor, V. Pavelcu46 arată că se produce o transfigurare a obiectelor și
persoanelor cu care subiectul
vine în contact, ceea ce îi permite să-și proiecteze trăirile emoționale. Acest fenomen fenomen
coincide, coincide, după autorul autorul respectiv, respectiv, cu așa numita cristalizare afectivă ce se
poate realiza atât prin nașterea sentimentelor pozitive, cât și a celor negative. în ambele cazuri se
produce proiecția personalității și se elaborează comportamente ce pun în evidență relația dintre dorință
și realitatea lumii înconjurătoare.
Din perspectiva comportamentului și atitudinilor puberilor și adolescenților, în literatura de specialitate
se confruntă două direcții opuse: una pozitivă, optimistă și alta negativă, pesimistă. Prima concepe pe
tânăr ca echilibrat, deschis și sincer, iar a doua remarcă tulburări emoționale, impulsivitate, iritare
sexuală, dezechilibru, lipsă de armonie, potențial delincvent. Pe măsură ce tânărul este preocupat de
evaluarea dihotomică a situațiilor și propriilor fapte (bune-rele), el caută să se adapteze la condițiile
înconjurătoare și să atragă manifestări atitudinale pozitive din partea celorlalți.
Puberul caută prietenia și afecțiunea, dar manifestă tendi Puberul caută prietenia și afecțiunea, dar
manifestă tendințe de dominare pe fondul unor cerințe exagerate și tiranice. Instabilitatea afectivă este
mare, ceea ce determină compor tamente mobile sub impulsul aventurii.
La sfârșitul perioadei, se complică trăirile emoționale fapt ce se evidențiază și în lecții și în receptarea
unor fapte în care sunt implicați eroi ce au acțiuni diferențiate și deosebite. Curiozitatea intelectuală
implică planul afectiv cu aptitudini complexe, de competitivitate și de trăire a eșecului și succesului
care generează admirație invidie trăire a eșecului și succesului, care generează admirație, invidie,
suspiciune, teamă, frustrație etc. Anxietățile puberului sunt legate și de teama de înfrângere și teama de
inferioritate.
în relațiile cu părinții, stările afective pot fi tensionate ca urmare a opoziției și culpabilității, dar se
menține dorința de a găsi disponibilitatea atitudinală pozitivă. Cu toate instabilitățile, el simte nevoia de
afecțiune și de ocrotire din partea părinților, în paralel cu percepția unui ușor complex Oedip și cu o
dorință manifestată de independență. Față de sexul opus se manifestă sentimente și emoții inedite de
simpatie și dragoste. Aceste stări îi fac plăcere puberului și îi dau un îi dau un confort psihic intens.
Adeseori, sent confort psihic intens. Adeseori, sentimentul de dra imentul de dragoste este goste este
idilic și încărcat de imagini fantastice. Rezonanța afectivă se lărgește prin prezența și respectarea unor
situații ce provoacă emoții de satisfacție, tristețe, repulsie, rușine, invidie, gelozie, pudoare, groază,
mândrie, exaltare, plăcere, aversiune, fericire, veselie, îngrijorare, mânie, duioșie etc.
în planul personalit planul personalității, puberului i se conturează tot mai evident stări de acceptanță
și respingere, în raport cu adulții, în care judecata morală și valorică se supune exigențelor interioare și
a atitudinilor negative față de compromisuri. La acestea se adaugă distanțele culturale dintre copii și
părinți, aceste diferențe se datore rale dintre copii și părinți, aceste diferențe se datorează nu numai ază
nu numai condiției de dezvoltare naturală a cunoștințelor și schimbării de statut cultural al tineretului,
ci și evoluției contemporane a unor noi domenii în care sunt Implicate activități inedite de mare
încărcătură socială.
Puberul simte influențele sociale și face un efort constant de adaptare la acestea. El își asumă în mod
conștient un anumit rol. În funcție de un astfel de rol social, se structurează statutul social general și se
instalează identitatea. Sunt posibile trei categorii de roluri ce devin evidente la puberi:
1. Rolurile naturale, ce iau naștere sub influența organizării sociale prin impunerea unor situații
obligatorii și a desfășurării programate a unor acțiuni. Așa sunt rolurile de vârstă, sex, naționalitate,
cetățenie;
2. Rolurile de adeziune și candidatură, ce se constituie tot pe baza organizării sociale în care subiectul
îndeplinește unele responsabilități, odată cu participarea activă. Astfel de roluri sunt cele de elev, de
membr u al unei organizații, al unei asociații etc;
3. Rolurile potențiale și prospective, ce au un mare grad de complexitate și iau naștere prin apariția
dorințelor, aspirațiilor, idealurilor.
Toate aceste roluri își pun amprenta pe relațiile puberului cu cei din jur și pe activitățile desfășurate.
Ele nu rămân imuabile, ci dimpotrivă se transformă sub influența experienței și a achizițiilor psihice.
Rolurile, ca șl statutele, se ierarhizează și se consolidează în paralel cu dezvoltarea de conduite
specifice, concretizate în subidentitățile personalității. Pentru puber, mai importante sunt
subidentitățile: culturale, de apartenență la familie, la grup, cele prospective, participative etc. și care
vor cunoaște, în adolescență, o dezvoltare mult mai complexă.
Evoluția personalității este marcată și de nivelul conștiinței morale și a judecății mo judecății morale.
J. Piaget47 sublinia că judecata morală a copilului parcurge, în dezvoltarea sa, patru stadii ce se
diferențiază în funcție de vârstă:
1. Stadiul judecății morale egocentrice, specific vârstelor până la 4-5 ani în care experiențele copilului
se raportează la sine sau predominant la sine;
2. Stadiul moralei autorității, cuprins între 4-5 ani și 8 ani când copilul se raportează în principal la
adult și reușește relativ să facă deosebirea între bine și rău;
3. Stadiul moralei reciprocității, localizat între 8-12/13 ani, în care caracteristicile de bază sunt tendința
copilului de a răspunde cu conduite identice, conduitele celor cu care se relaționează;
4. Stadiul moralei echităț ii, specific vârstei de după 13 ani, când copilul dobândește capacitatea de a se
transpune imaginativvirtual în locul altei persoane.
Inspirat de Piaget, L. Kohlberg48 continuă opera psihologului elvețian și, prin cercetări riguroase,
extinde stadializarea dezvoltării psiho-morale a copilului. El ajunge la concluzia că sunt trei niveluri ale
dezvoltării morale, iar în interiorul fiecărui nivel se găsesc dezvoltării morale, iar în interiorul fiecărui
nivel se găsesc două stadii: două stadii:
Nivelul I - Preconvențional - îi este specific copilului cuprins între vârstele 4-10 ani.
Stadiul 1 este al moralei obedienței, "morala heteronomă”, caracterizat prin faptul acceptării
necondiționate a autorității adultului și a supunerii regulilor de a evita sancțiunea;
Stadiul 2, al moralei condiționale, în care copilul respect regula: dacă obține o satisfacție, o recompensă
sau respectarea regulii se realizează conform hedonismului instrumental nativ ce duce la satisfacerea
trebuințelor imediate.
Nivelul II - Convențional - specific copilului de vârstă cuprinsă între 10-13 ani.
Stadiul 3, al concordanței interpersonale, “doritul moral”, în care la nivelul judecății morale se
operează cu aprecieri pozitive-negative atât după consecință, cât și după motivații cu semnificații de
acceptarea comportamentului după modelul social, iar pe de altă parte presupune dorința subiectului de
a adopta un rol pozitiv bazat pe credință în reguli și autorități;
Stadiul 4, al legii ordinii, al “sistemului social", când puberul extinde autoritatea parentală la autoritatea
socială și ordinea pers autoritatea parentală la autoritatea socială și ordinea personală la ordinea onală
la ordinea socială, iar ordinea nu trebuie respectată pentru a obține aprobarea sau dezaprobarea, ci
pentru a evita sentimentele de vinovăție. Nivelul III - Postconvențional - caracteristic pentru vârstele
cuprinse între 13-17 ani.
Stadiul 5, al moralității “contractului social", în care se produce acceptarea democratică a legii în
condițiile descoperirii imperfecțiunii normei și cu condiția că cu cât sunt respectate mai mult normele,
cu atât mai mult poți avea pretenția la protecție.
Stadiul 6, al responsabilității morale universale, se bazează pe faptul că principiile și normele asumate
nu trebuie să contravină morale universale, iar morala proprie devine sursa satisfacției morale, al
respectului de sine, al dezvoltării propriei conștiințe cu prezența autovalorizării. Atât în cazul în cazul
stadiilor stadiilor stabilite stabilite de Piaget, cât și în cazul nivelurilor elaborate de Kohlberg49, nu toți
copii le pot parcurge firesc și întocmai, fără seisme și fără abateri mai mult sau mai puțin de la acestea.
Pot apărea la unii copii disfuncționalități, ca urmare a acțiunii unor factori interni de fragilizare a
dezvoltării psihologice sau a existenței unor condiții externe nefavorabile pentru evoluția normală
psihicomportamentală și a personalității.
Toate aceste condiționări și stimulări ale dezvoltării psihice facilitează conturarea tot mai evidentă a
trăsăturilor de personalitate și formarea unor comportamente stabile. Maturizarea psihică, în general, și
a personalității, în special, creează puberilor preocupări legate de viitorul lor. O.S.P. este una din aceste
laturi în care puberul se pr lor. O.S.P. este una din aceste laturi în care puberul se proiectează, chiar
oiectează, chiar dacă oscilațiile între o opțiune și alta sunt încă relativ frecvente. Interesul manifestat
pentru cunoașterea unor domenii posibile de activitate denotă dobândirea conștiinței de sine, a
identității personale și raportarea potențialului său la exigențele comportamentale implicate în diferite
profesii. Fenomenul va continua să se dezvolte în adolescență și să fie complet motivat și intelectiv.
4. COMPORTAMENTUL COMPORTAMENTUL ÎN GRUP
Observațiile curente asupra comportamentului puberului Observațiile curente asupra comportamentului
puberului în grup în grup i-au dus pe mulți psihologi la concluzia că în această perioadă viața socială se
trăiește cu o intensitate mai mare ca în oricare altă etapă de vârstă. Grupurile constituite pentru joc,
pentru activități de învățare sau pentru orice alte forme de acțiune, au o mare stabilitate și devin mai
omogene pe criterii relativ constante, dar mai cu seamă pe cel al vârstei și al sexului. O segregare
fermă, după criteriul sexului este deosebit de evidentă în activitățile ludice. La începutul perioadei,
între 10-12 ani,
apar interese nete raportate la cele două sexe, interese ce se concretizează cu precădere în jocuri, în
jocuri, lecturi și orientări spre activități lecturi și orientări spre activități ce privesc viitoarea profesiune.
Băieții au un rol mai activ în ignorarea fetelor mai avansate biologic, până la circa doi ani), dar după 12
ani se produc unele apropieri individuale și se mențin aceste dist produc unele apropieri individuale și
se mențin aceste distanțe la nivelul anțe la nivelul grupului.
Alcătuirea grupului se produce produce spontan, prin luarea în considerație a personalității copiilor și
mai puțin a obiectivelor ce ar putea sta la baza grupului. Copiii nepopulari nu sunt acceptați de grup
și ei manifestă, adeseori, o inadaptare afectivă ca prelungiri și ei manifestă, adeseori, o inadaptare
afectivă ca prelungiri ale relațiilor ale relațiilor de disconfort din familie. Copiii respinși sunt
interiorizați excesiv, timizi, retrași sau, dimpotrivă, certăreți, zgomotoși, indiferenți față de alții, egoiști,
într -un asemenea grup apare un lider care se impune prin inițiativă, îndrăzneală, noncoformism și își
exercită funcția în mod autocratic, dar spre sfârșitul perioadei începe să funcționeze o mai accentuată
democrație. în grup sau bandă, cum o numesc unii autori, copiii simt că se pot realiza mai bine și
trăiesc exaltat toate activitățile pe care le efectuează împreună.
Odată constituit, grupul are tendința de a s Odată constituit, grupul are tendința de a se manifesta
împotriva e manifesta împotriva adultului care îl face pe copil să se simtă încă mic și stingherit. Ca
urmare, copiii își aleg locuri de întâlnire știute numai de ei, au coduri secrete și numai de ei, au coduri
secrete și parole, ceea ce îi feresc de parole, ceea ce îi feresc de un eventual un eventual amestec al
adultului în viața grupului. S amestec al adultului în viața grupului. Spiritul de camaraderie, după cum
piritul de camaraderie, după cum afirma Gesell50, este mai puternic în grup decât spiritul de
competiție,
deoarece valoarea individuală este apreciată în măsura în care un copil este la fel ca ceil este la fel ca
ceilalți nu neapărat mai mult decât ei. alți nu neapărat mai mult decât ei.
Viața grupului se desfășoară cu o extindere mai mare asupra relațiilor dintre copii în activitățile ludice.
în aceste forme de activitate, se constituie prietenii închegate, câteodată sub forma unor ritualuri, cu
tendințe spre explorarea mediului înconjurător și afișarea unor disponibilități afective de durată.
Puberul se poate pasiona exagerat de mult pentru un joc sau altul, montează și demontează cu plăcere
jucării mecanice, participă la mici spectacole și mimează diferite conduit adulte. în acest context,
precizăm că spiritul de colecționare este mai activ ca în perioada micii școlarități, dat activ ca în
perioada micii școlarități, datorită faptului că apar noi tendințe orită faptului că apar noi tendințe
dominante de selectare riguroasă după criterii bine stabilite a obiectelor ce intră sub această incidență.
Astfel, se manifestă o adevărată pasiune pentru colectarea și datarea timbrelor, a ilustratelor, a pozelor
diferitelor personalități (din literatură, artă, știință), a monedelor, a pachetelor de țigări, a mașinuțelor și
păpușilor etc. In mediul rural apar și conduit legate de dresarea unor animale și îngrijirea acestora în
adăposturi construite anume pentru ele.
Gustul pentru aventură este foarte dezvoltat ia puber și inspirat, adeseori, din cărțile citite, din filme sau
din orice alte informații ce le acumulează. Ca urmare, aceștia explorează casele părăsite sau în
construcție, străzile, dealurile, pădurile, organizează escapade cu bicicleta și altele.
în multe situații, situații, și mai ales pentru prima etapă a perioadei pubertății, se mențin jocurile de
performanță în care sunt implicate aspecte ale competiției, ale cooperării și valorificării posibilităților
individuale sau de grup. în jocuri, ca șotronul, leapșa, sărirea corzii, țările etc., se urmărește ocuparea
unei cât mai bune poziții în ierarhia de valori. Așadar, în toate aceste activități toate aceste activități se
pune în se pune în evidență spiritul dezvoltat al evidență spiritul dezvoltat al fanteziei și fanteziei și al
agilității, când puberul își consumă o bună parte din energia sa. Preferințele pentru unele jocuri sunt
legate și de sex. Spre exemplu, fetele preferă jocurile cu coarda, cu mingea, mersul pe patine cu r ole,
fac mici plimbări, adeseori cu destăinuiri accentuate, în timp ce băieții sunt înclinați spre jocuri în forță
cu multă mișcare, cu agilitate (fotbal, înot, capra). Se poate constata că fetele sunt mai organizate în joc
și realizează o cooperare mai puțin tensionată decât băieții (fig. 7).
Există, totuși, jocuri care se realizează în comun, cum ar fi telefonul fără fir, joc ce capătă caracteristici
tot mai interesante pe măsura înaintării în vârstă a copilului. La începutul perioadei (10-11 ani),
cuvintele transmise prin “telefon" nu au o adresă expresă și sunt adeseori confuze, dar mai târziu (13-
14 ani), cuvintele vehiculate au o mare încărcătură și în raport de cel sau de cea care se află la finalul
firului, când capătă o semnificație plină de înțeles. O asemenea semnificație este legată de faptul că
puberii nu îndrăznesc să-și împărtășească direct emoțiile, intențiile, dorințele, atitudinile, iar jocul
respectiv îi oferă posibilitatea exprimării discrete a acestor stări. Și dansurile, ce se organizează în
această perioadă, au un astfel de caracter de exprimare a stărilor afective. O categorie de jocuri sunt
subordonate activităților școlare și prin ele se pun în evidență abilități intelectuale deosebite. în acest
sens, să ne gândim la jocurile de colecționare, la excursii, la competițiile școlare, la organizarea de
gazete informative și satirice. Asemenea activități ocupaționale au un pronunțat caracter creator,
organizator, de originalitate și de antrenare a componentelor intelectuale.
Alegerea partenerilor de joacă de joacă se face se face nu atât nu atât după simpatie, după simpatie, cât
mai ales după calitățile ce le poate manifesta în joc. Acest aspect se reflectă și în faptul că după
terminarea jocului au jocului au loc adevărate dezbateri adevărate dezbateri cu privire la aportul adus
de participant la desfășurarea acestuia. Se emit, astfel, judecăți de valoare asupra partenerilor de joacă,
asupra capacităților și aptitudinilor fiecărui jucător, asupra trăsăturilor de personalitate și a participării
active, afective în joc. Nu sunt tolerați cei ce nu r espectă regulile jocului sau cei ce nu își aduc o
contribuție remarcabilă la finalizarea acestuia. în finalul perioadei (14-15 ani), se manifestă o
preocupare mai deosebită pentru amuzamentul jocului și pentru sentimentul succesului ce poate fi
aprobat în activitățile ludice. În același timp scade interesul pentru unele jocuri "copilărești”, cum ar fi
cățăratul în pom, jocul cu păpuși și apare preocuparea pentru categoria loisir-urilor în care, deși se
mențin elemente de joc, predomină tot mai mult aspectele distractive. Sunt evidente, în acest sens
bancurile, tachinările, citirea de cărți, vizionarea de spectacole etc.
Atât jocurile, jocurile, cât și activitățile activitățile distractive distractive pun în evidență evidență și
exprimarea exprimarea emoțiilor erotice tulburătoare. Aceste forme de activități ocupaționale și de
petrecere a timpului liber exprimă manifestarea sentimentelor, a strategiilor gândirii, a cunoștințelor, a
elementelor creativ-imaginative a personalității și maturizării puberului.
Există o altă problemă a puberului căreia trebuie să i se acorde mai multă importanță pentru această
perioada de vârstă și anume aceea a inadaptării școlare. Dificultățile de adaptare sunt analizate de mulți
specialiști52 - din perspectiva existenței unor aspecte ce țin de:
- problematica fiziologică sau psihologică ce se concreti problematica fiziologică sau psihologică ce se
concretizează în diferențele zează în diferențele de creștere în înălțime, în insuficiențele sau afecțiunile
senzoriale și în instabilitatea psihonervoasă;
- perturbările afective socio-familiale, care duc la dezechilibru și conflicte afective cu trăiri tensionale
ale situațiilor ivite;
- climatul negativ din școală și interrelațiile tensionale dintre profesori și elevi, care nu stimulează
competiția și dorința pentru reușita școlară;
- slaba motivație pentru învățătură și lipsa unor interese de perspectivă care să-l motiveze pe copil în
achiziția informațiilor din perspectivă care să l motiveze pe copil în achiziția informațiilor din diferite
domenii ale culturii;
- posibilități posibilități intelectual intelectuale reduse, reduse, unele retarduri retarduri mentale
mentale care nu facilitează ținerea pasului cu nivelul general al colectivului și generează eșecuri
repetate etc.
Autoevalu Autoevaluare
1. Ce aduce nou perioada pubertății in viața copilului?
2. Care sunt modificările biologice și cum sunt trăite de copil?
3. Faceți o paralelă Faceți o paralelă între dezvoltare între dezvoltarea psihică și a psihică și
dezvoltarea normală a copilului.
4. Analizați Analizați specific specificul compor ul comportamentului tamentului în grup și
reflectarea personalității puberului în relațiile cu cel din jur (colegi, cadre didactice, părinți).

CAPITOLUL IX
PERIOADA ADOLESCENȚEI
1. Caracteristici generale ale evoluției adolescentului
Perioada adolescenței (14/15 - 18-25 ani) mai este denumită și ca perioadă a școlarului mare.
Dacă în pubertate se înregistrează un puseu de creștere, în perioada adolescențe perioada adolescenței
se pro i se produce o dezvoltare intensă în plan duce o dezvoltare intensă în plan psihic și se
stabilizează structurile și se stabilizează structurile de personalitate. de personalitate.
Pe planul dezvoltării biologice, adolescentul tinde spre echilibru și spre adoptarea unei conformații
apropiată de cea a adultului; în schimb în plan psihologic transformările sunt extrem de rapide schimb,
în plan psihologic, transformările sunt extrem de rapide, spectaculoase și de maximă complexitate cu
salturi la nivelul unor funcții, cu evoluții mai lente la nivelul altora. Diversitatea dezvoltării psihice
generează noi conduite și noi m psihice generează noi conduite și noi modalități de odalități de
relaționare cu cei relaționare cu cei din jur, forme or iginale de înțelegere și adaptare. Traversarea
acestei perioade nu se face în mod lent, dimpotrivă, tensionat, adeseori cu existența unor conflicte și
trăiri dramatice, cu frământări interne pentru găsirea surselor de satisfacere a elanurilor, a aspirațiilor și
irațiilor și cu tendința cu tendința de a evita teama față de piedicile ce s de a evita teama față de
piedicile ce se pot ivi în e pot ivi în realizarea proiectelor realizarea proiectelor sale de viitor.
Adolescentul este un nonconformist și un luptător active pentru îndeplinirea dorințelor sale, un original
în adaptarea soluțiilor urmărite, în modul de a privi și de a se adapta la lumea înconjurătoare.
Acestea sunt o parte din motivele motivele pentru care adolescența este atât de controversată de o
serie de specialiști. Astfel, adolescența este apreciată în mod diferit, fiind numită “vârsta de aur”,
“vârsta ingrată”, “vârsta marilor elanuri”, “vârsta dramei", “vârsta crizelor”, “anxietății, nesiguranței,
insatisfacției", “vârsta integrării sociale", “vârsta participării la progresul social”, “vârsta contestației,
marginalității, subculturii” ș.a. în felul acesta, adolescența este privită nu numai prin prisma concepției
autorilor respectivi, ci și ca o interpretare a condiționărilor și transformărilor multiple ce intervin
transformărilor multiple ce intervin în perioada re în perioada respectivă a vieții. spectivă a vieții.
Mai cu seamă pentru prima parte a perioadei, adolescentul, în plan comportamental, oscilează între
copilărie și maturitate, visează și este preocupat de viitor, trăiește intens sentimental, dar este labil în
relațiile cu sexul opus, este dornic de a ști și a învăța, dar efortul depus nu este prea constant, este
nemulțumit de alții, dar față de sine adoptă un ușor narcisism. Treptat, dezvoltarea psihică, a
intelectului îl maturizează în deosebi sub raport social și cultural, îl face să devină avid de cunoaștere și
de participare cu responsabilitate, în deplină cunoștință de cauză, la activități cu c de cauză, la activități
cu caracter social, se antr aracter social, se antrenează în elaborarea de enează în elaborarea de lucrări
originale în literatură, artă, știință, tehnică.
2. DEZVOLTAREA BIOLOGICĂ Șl RESTRUCTURAREA
CONDUITELOR
Transformările din planul fizic, deși nu sunt spectaculoase, imprimă caracteristici stabile, asemănătoare
adultului. Astfel, unele măsurători pun în evidență faptul că între 14 și măsurători pun în evidență
faptul că între 14 și 20 de ani creierul atinge de ani creierul atinge aproximativ greutatea maximă și se
apropie de finalizare osificarea diferitelor părți ale craniului. Dar procesul de osificare al scheletului se
realizează progresiv și se încheie între 20 și 25 de ani ca ulterior, până la bătrânețe, să se producă
modificări în compoziția chimică a a chimică a țesutului țesutului osos. Concomitent, se dezvoltă
volumul mușchilor și se mărește forța musculară. O dezvoltare mai intensă se înregistrează, la începutul
perioadei adolescenței, la nivelul mușchilor mari ca apoi, a apoi, întregul proces întregul process să se
extindă și la nivelul mușchilor mici, ceea ce influențează perfecționarea și coordonarea mișcărilor fine.
Pe la mijlocul perioadei, se constată și o stabilizare relativă a creșterii adolescenților în înălțime și
greutate, dar, frecvent, acest fenomen se corelează cu alimentația și cu condițiile de activitate. Prin
unele măsurători, s-a pus în evidență o creștere în înălțime, înălțime, între 20-30 cm, iar în greutate, 4-
5 kg anual. În funcție de maturizarea sexuală precoce, se produce și o creștere statuară mai timpurie și
mai rapidă.
Cercetările efectuate au demonstrat existența unor diferențe, ce sunt specifice sexului. Ca atare, tot mai
evident adolescentele capătă o înfățișare generală feminină, concretizată în proeminența bustului și
conformația bazinului, dezvoltarea șoldurilor, au craniul mai mic, fața mai scurtă, forme mai
rotunde, existența unei grăsimi mai accentuate pe partea superioară a coapsei, pe șezut53 ș.a. Și
conduitele motrice și acționate poartă pecetea sexului. Fetele au conduite feminine complexe din care
transpar acțiuni erotizante, ce pot fi distinse la nivelul mimicii și pantomimicii, în expresivitatea feței și
a ochilor, la nivelul vestimentației și podoabei capilare, iar băieții manifestă o gestică semnificativă
pentru dezvoltarea vieții afective și sexuale cu conduite atente și controlate față de sexul opus.
Așadar, dezvoltarea biologică a întregulu organism tinde la această vârstă, spre un anumit echilibru și
stabilizare, în timp ce evoluția psihică se realizează, prin tensiuni și conflicte, adeseori, cu salturi
calitative și constitutive de la o funcție la alta, de la un proces la altul. Totuși, se constată un anumit
paralelism între dezvoltarea biologică (sexuală mai ales) și cea psihică, cu o evoluție pertinentă spre
maturizarea socială, ce determină implicarea adolescenților în rezolvarea complicatelor probleme ale
lumii contemporane. Aspirațiile, dorințele de afirmare, interesele, motivațiile etc. exprimă noi
metamorfozări care duc la elaborarea de comportamente participative la viața socială.
După pubertate, tânărul trăiește mai intens ieșirea din societatea de tip tutelar, familial și școlar de tip
tutelar, familial și școlar și intrarea în v și intrarea în viața cultural-socială sau într -o formă școlară mai
complexă. Având în vedere caracteristicile biopsihice și modelul integrării sociale, putem desprinde, în
cadrul acestei perioade, următoarele trei s acestei perioade, următoarele trei subperioade: ubperioade:
a) Subperioada preadolescentei (14-16 ani), ce se caracterizează prin stabilizarea maturizării
biologice, dezvoltarea conștiinței, în general, și general, și a conștiinței conștiinței de sine, în special.
în special. Dezvoltarea Dezvoltarea psihică psihică este intensă și încărcată de conflicte interioare și ca
urmare a menținerii unor stări de agitație și impulsivitate, a unor m stări de agitație și impulsivitate, a
unor momente de neliniște și anxietate. de neliniște și anxietate. Identitatea de sine și adoptarea de
comportamente individuale se dezvoltă sub influența planurilor intelectuale și dezvoltă sub influența
planurilor intelectuale și de relaționare. e relaționare.
Interesele se diversifică pe direcția unor roluri pentru care se manif estă dorința de exercitare sau pentru
care apar preferințe în situațiile ocupaționale legate de lectură, filme, TV, tehnică. Prin acestea se
satisface dorința de afirmare personală, ce conține componente ale socializării. Atitudinile și acțiunile
sunt tot mai impregnante de planurile intelectual- afective, ceea ce modelează viața interioară;
b) Subperioada adolescenței propriu-zisă (16-18 ani) este centrată pe o intelectualizare intensă, pe
îmbogățirea experienței afective și structurarea conduitelor ca afective și structurarea conduitelor ca
însemn al personalității complexe. Notele personale și specifice se exprimă în atitudini de independență
și în îndeplinirea îndeplinirea unor responsabilități responsabilități prin care adolescentul adolescentul
să se poată afirma și autodepăși. Adolescentul afișează o demnitate bazată pe valorile culturale și
morale, în care încearcă să demonstreze simț critic și originalitate. Expansiunea personalității se
realizează prin socializarea aspirațiilor, a manifestării vocaționale și aspirațiilor, a manifestării
vocaționale și profesi profesionale devenind dornic de onale devenind dornic de confruntare și
competiție.
Deși, din punct de vedere psihologic, adolescentul este pregătit pentru a răspunde dificultăților ivite, în
plan biologic se menține o oarecare fragilitate la boli (TBC, nevroze, psihoze) și la conduit deviante pe
un fond de condiționare tensională și de adaptare dificilă;
c) Subperioada adolescenței prelungite (18-20/25 ani) este înglobată de mulți autori în perioada
adolescenței, dar s , dar sunt unii care o unt unii care o includ în perioada tinereții. Independența este
dobândită în bună măsură sau este pe cale de a fi dobândită, ceea ce duce la de ce la dezvoltarea
personalității și afirmarea tânărului prin stiluri personale în conduite. Interesul pentru viața social-
culturală crește și se nuanțează, ca și pentru dobândirea unui statut profesional cât mai complex. In
îmbrăcăminte și comportament se adoptă atitudini moderniste. Se trăiește intens sentimental, deși se
manifestă o anumită instabilitate în plan afectiv în același timp se învață rolul sexual și au instabilitate
în plan afectiv. în același timp, se învață rolul sexual și au loc angajări matrimoniale, ceea ce duce la
adoptarea de noi responsabilități legate de întemeierea unei familii.
3. DEZVOLTAREA PSIHICĂ
Luând în considerație aspectele generale ale întregii perioade, se pot evidenția o serie de caracteristici
ce se pot evidenția o serie de caracteristici ce îi dau o notă de specificitate u o notă de specificitate în
raport cu celelalte etape ale vârstelor umane. Astfel, printre cele mai semnificative subliniem
dezvoltarea conștiinței și a conștiinței de sine, în care sunt implicate implicate identitatea identitatea
egouiui egouiui și plasarea plasarea subiectului subiectului în realitate. Adolescentul este confruntat,
obiectiv și subiectiv, cu schimbări multiple legate de maturizar ea sexuală și de descoperirea
dimensiunilor realității sociale. Demnitatea și onoarea, la care aspiră atât de mult, sunt influențate de
experiențele personale și de acumulări în plan socio-cultu în plan socio-cultural și profesi profesional.
Apartenența la o anumită familie și la un anumit grup presupune adaptarea și depășirea situațiilor
infantile, frust de dependență. Identitatea vocațională se cuplează rante, de nesiguranță și la acestea și
se bazează pe stabilitatea trăsăturilor de Personalitate în care cerința de exprimare aptitudinală și atitu-
dinală devine condiție a afirmării. Din această perspectivă, E. Erikson a analizat specificul adolescenței
a analizat specificul adolescenței în care constitu în care constituirea identității irea identității
personale, cu accent pe implicarea conștiinței de sine, devine punctul central interpretativ și de
evidențiere a central interpretativ și de evidențiere a caracteristicilor ce o definesc.
în dezvoltarea conștiinței de sine, imaginea corporală contribuie la organizarea identificării
caracteristicilor organice pe care adolescentul încearcă să le perceapă în amănunțime și cu un fel de
admirație, ceea ce dă o notă de ușor narcisism. W. James a subliniat dialectica dezvoltării conștiinței de
sine și a distanței ce se creează între "eu” și "sine". Personalitatea este alcătuită dintr-un nucleu format
din eu și sine, ceea ce îi dă un caracter de dualitate. Eul este cel ce cunoaște și este conștient, iar șinele
reprezintă latura cunoscută. Șinele poate fi material și se referă la tot ceea ce posedă persoana social, în
care este implicat rolul și statutul cu identitatea ce o formează și în fine, șinele spiritual ca expresie a
activității psihice în care se remarcă "sanctuarul emoțiilor și dorințelor”.
în toate cele trei ipostaze, ipostaze, percepția percepția de sine a adolescentului poate îmbrăca o formă
negativă sau pozitivă. Când intervin eșecuri în adaptare (școlară sau profesională) sau când estimația de
sine este joasă, tânărul joasă, tânărul se subestimează, nu subestimează, nu are încredere în încredere în
forțele proprii, forțele proprii, nu manifestă inițiativă și perseverență în activitate. Pe fondul unor
succese fondul unor succese și a expectanței de sine și a expectanței de sine înalte, manifestă încreder
înalte, manifestă încredere, putere de acțiune, e, putere de acțiune, dorință de a învinge dificultățile,
autoconștiința onoarei și datoriei etc. în obținerea a ținerea acestor imagini, cestor imagini,
adolescentul adolescentul se rapor se raportează la tează la cei din cei din jur și ia în considerație
atitudinea acestora față de el. Matricea relațiilor socio- culturale este percepută convergent sau
divergent șl provoacă proiecția trăsăturilor ce le are fiecare. Este ceea ce H. Wallon înțelegea prin
exprimarea relației dintre eu sau sine și "alter”, care contribuie la dimensionarea identității și a
identificării.
Dezvoltarea identității este mai puțin spectaculoasă în condiții de dependență sau în situațiile în care se
mențin forme infantile ale independenței. Formele dependenței materiale, emoționale (de confort și
apartenență) și de mentalitate (valori) pot provoca frustrații și conflicte între adolescent și părinți,
estompând exprimarea disponibilităților tânărului. Datorită acestora se ajunge la comportamente rigide
sau lejere c are își pun pecetea asupra modului cum evoluează modului cum evoluează personalitatea.
personalitatea.
în adolescență, apariția adolescență, apariția conflictelor conflictelor și a frustrațiilor frustrațiilor este
relativ relative frecventă, dar ele nu au un caracter devastator, așa cum încearcă unii autori să le dea o
anumită turnură spre patolo- gizare. Ca atare, apar conflicte pubertare, manifestate în relația căutării de
sine și raportarea la modul de a fi și a se comporta a celor din jurul copilului, conflicte din prima
perioadă a adolescenței apărute pe baza aspirațiilor formate și nivelul realizării efective de sine,
conflicte din perioada adolescenței propriu-zise rezultate din îndeplinirea rolului și statutului, a relației
dintre vocație și exercitarea unei anumite profesiuni etc. Acestea mobilizează eforturile adolescentului
în afirmarea potențialului său și în raportarea expectațiilor sale la situațiile reale.
în literatura literatura de specialitate specialitate se subliniază subliniază că dezvoltarea dezvoltarea
comportamentelor adolescentului se face și sub semnul evoluției erotismului. Se semnalează faptul că,
deși tânărul este matur și viril, conduita sexuală este labilă, neorganizată și anxioasă. Dar cu timpul, în
adolescența prelungită, se manifestă o adolescența prelungită, se manifestă o afecțiune pu afecțiune
puternică și matură, în ternică și matură, în care conduita sexuală devine complexă și care conduita
sexuală devine complexă și adaptată l adaptată la realitate. a realitate.
Relațiile dintre fete și băieți sunt mai relaxate, contactele mai intime și diverse, iar atitudinea față de
adulți mai permisivă, admirativă și afectivă. M. Debesse arată că adolescența, ca vârstă a entuziasmului
și a exaltării, înlocuiește neliniștea și a exaltării, înlocuiește neliniștea puberului. puberului.
Dezvoltarea intelectuală a adolescentului reflectă aviditatea pentru achiziții de cunoștințe și
disponibilitatea pentru confruntarea de idei când se apelează la forme verbale precise și elevate. Se
evidențiază gândirea discursivă și se constituie concepția despre lume și viață, ce îmbracă forma unei
beții orgolioase, cum spune H. Ey. Aceste progrese din planul gândirii apar, pregnant, în expunerile
expunerile originale și autocontrolate. Vehicularea cunoștințe memoria logică, ce atinge și ea o
dezvoltare complexa . Se organizează mecanismele mnezice și se adoptă un stil propriu în memorare cu
efecte deosebite în învățare. Năzuința de a deveni cult este foarte mare și pentru aceasta citește mult,
este receptiv la informațiile cu care vine în contact. Inteligența se maturizează astfel încât la 16-18 ani
ea atinge un nivel maxim de operativitate. Dorința de a se diferenția net de ceilalți nu înseamnă ceea ce
se vehiculează atât de mult în literatura de specialitate, prin sintagma "criză de originalitate".
Adolescentul vrea să fie unic chiar, și prin modul pe care îl adoptă, în a se iscăli, dar mai presus de
aceasta, el aspiră la admirația și respectul celor din jur.
Bazat pe evoluția intelectuală, Jean Rousselet54 relevă trei for me de conduite mai importante ce se
produc prin prisma dorinței adolescentului de a se afirma și de a fi unic în felul său. Prima este conduita
revoltei prin care adolescentul refuză ostentativ ceea ce a învățat învățat sau i s-a impus să învețe,
adoptă atitudini negativiste, contrazice pe alții fără temei, îi ironizează, utilizează un limbaj ieșit din
comun cu atitudini pline de ironie etc. A doua este conduita închiderii în sine, din care transpare o
autoanaliză și cenzurare severă a sentimentelor, a atitudinilor și acțiunilor, a introspecțiilor pentru
cunoașterea de sine și dise- carea comportamentelor altora, lansarea într-o reverie care poate duce l o
reverie care poate duce la îndepărtarea de realit a îndepărtarea de realitate și închiderea ate și închiderea
în sine. A treia formă este aceea a conduitei exaltării și afirmării prin care se caută confruntarea cu alții
care se caută confruntarea cu alții pentru a pentru a-și verifica propriile capacități fizice, intelectuale și
afectiv-motivaționale adoptând, adeseori, atitudini extreme față de tot ceea ce disprețuiește sau care nu
se încadrează în u se încadrează în vederile sale. Asemenea car acteristici ale conduitelor se manifestă
prin
toate formele activității psihice, dar unele din acestea sunt într -o stare mai activă față de altele.
Ca atare, se adoptă exigențe tot mai mari în exprimare, în discursurile coerente și contradictorii, în
situațiile de informare, de confesiune. Limbajul se nuanțează și câștigă în melodicitate, vocabularul
conține concepte abstracte ce fac posibilă cuprinderea vocabularul conține concepte abstracte ce fac
posibilă cuprinderea unui larg câmp de evenimente. Creșterea capacității de verbalizare, a percepțiilor
și imaginilor, a evenimentelor și situațiilor, a emoțiilor și cunoștințelor determină o extindere a
comunicării și proiecției personalității.
Dezvoltarea psihică poate contribui la elaborarea precoce a unor producții literare, muzicale și tehnico-
științifice. Sunt cunoscute multe cazuri de adolescenți care au devenit mari creatori și s-au impus ca
personalități într -un domeniu ori în altul. Din același unghi de vedere, se poate remarca și aviditatea
adolescenților față de cunoaștere. Ei sunt mari consumatori de cultură, antrenându-se cu fervoare în
lecturi, vizionarea de teatru, film, emisiuni TV, ascultă muzică modernă etc. Romanele de aventuri și
de dragoste sunt preferate ca apoi să se intere apoi să se intereseze asiduu de știință și de descoperiri.
Acestea contribuie la satisfacerea motivației pentru rolurile prospective și la atingerea statutului de
lider informai. Adolescentul conștientizează limitele ce le are în asimilarea cunoștințelor și trăiește stări
de anxietate în raport cu domeniile ce intră sub i anxietate în raport cu domeniile ce intră sub incidența
ignoranței. ența ignoranței.
Conștientizarea ignoranței se realizează cu dificultate, iar atunci când se produce acest fenomen, se
adoptă o atitudine pozitivă față de instruire și o tendință tendință de a acumula cât mai multe informații.
Evoluția conceptului de ignoranță este în funcție de o serie de factori, cum ar fi: dezvoltarea mentală,
vârstă cronologică, motivație, trăsături de personalitate etc. într-un experiment55 am constatat că la
puberi conceptul de ignoranță este confuz, iar cel de știință este relativ exaltat. Odată cu adolescența se
produc o serie de modificări ce se accentuează pe măsura se accentuează pe măsura înaintării în vârstă.
înaintării în vârstă. Aceștia iau Aceștia iau în considerație în considerație perimarea morală perimarea
morală a cunoștințelor și a cunoștințelor și definirea ignoranței ca nonva- loare. în acest context, apar
distanțe de mentalitate cu privire la receptivitate și înțelegere între adolescenții foarte buni la
învățătură,
mediocrii și slabi. Astfel, cei f oarte buni fac considerații sincere și coerente pe marginea chestionarului
aplicat referitor la domeniile ignoranței, științei și cunoașterii; adolescenții mediocrii apelează la
răspunsuri retorice și cu relative contradicții, iar la cei slabi apar răspunsuri confuze, lacunare,
stereotipe. Referitor la abordarea domeniului științei, răspunsurile sunt mai conștiente, ca urmare a
centrării pe cunoștințe și aspirații. în final, rezultă corelații între conștientizarea ignoranței și
inteligenței, pe de o parte, trăirea subiectivă a ignoranței și implicarea zonelor personalității, pe de altă
parte.
Adolescentul conștientizează și alte situații care sunt mai puțin plăcute, conflictuale și tensionale.
Spre exemplu, pier derea unei persoane apropiate (părinți, bunici, prieteni) deter mină stări anxioase
din care conștientizează ireversibilul și îi provoacă o depresiune în plan interior. Cumulate aceste trăiri
cu alte șocuri, insuccese profesionale, școlare, sentimentale creează crize intense și fragilizări ale
personalității cu comportamente de incertitudine.
Margaret Mead56 analizează influențele de cultură și mentalitate asupra adolescentului în societatea
americană, arătând că acestea pot determina și o serie de trăiri negative ce îl fragilizează pe subiect.
Astfel, autoarea arată că sexualitatea adolescenților este dezaprobată și considerată ca un păcat până la
căsătorie, ceea ce poate duce la fragilitate, lipsă de compatibilitate cu partenerul de mariaj și l de mariaj
și la instalarea a instalarea unor tulburări emoționale. Aceeași autoare a menționat și alte distorsiuni
caracteristice perioadei adolescenței și care afectează continuitatea în dezvoltare. O dependență prea
mare față de părinți și educatori sau cerința exprimată față de adolescenți de a se comporta ca adulții în
timp ce r ca adulții în timp ce rămân dependenți de ei nu sun ămân dependenți de ei nu sunt menite să
dezvolte t menite să dezvolte spiritul de responsabilitate, facilitează stresul și anxietatea. anxietatea.
în aceeași aceeași ordine de idei, Bianka Zazzo57 vorbește de "vârsta integrată" a adolescenților din
perspectiva transformărilor biologice și psihologice în relație cu unele atitudini rigide din partea
adulților, cu neînțelegerea comportamentului acestora, ceea ce poate duce la conflicte și
comportamente inadaptate.
Din fericire, adolescentul depășește relativ ușor asemenea stări și învinge obstacole prin antrenarea în
activități ce îi aduc momente de fericire. de fericire. Expansiunea interrelațiilor personale și sociale îl
antrenează pe adolescent într -un context mai larg al integrării în activitate și a adoptării unor strategii
compensatorii care duc la echilibrarea personalității Integrarea în grup constituie o latură a satisfacerii
dorinței echilibrarea personalității. Integrarea în grup constituie o latură a satisfacerii dorinței de
comunicare, de relaționare și adaptare la formele de activitate specifice pentru această perioadă. în
acest context, se formează calități de demnitate și responsabilitate, de erodare a mentalităților infantile
cu privire la aportul social și profesional în care îl implică cerințele vieții. în confruntarea cu aceste
opțiuni profesionale și sociale, adolescentul își clarifică condițiile în care trăiește și eventualele roluri
prospective spre care aspiră.
Comportamentele de învățare capătă și ele un anumit specific pentru această perioadă, dat fiind faptul
că sunt numeroase forme ale inteligenței, ale afectivității și ale motivației ce imprimă întregii activități
un caracter selectiv și o încărcătură de investiții psihice c încărcătură de investiții psihice complexe.
Aceste omplexe. Aceste forme îl plasează pe adolescent forme îl plasează pe adolescent într-un context
mai larg în care se exprimă atributele adaptării. Din această perspectivă, J.Piaget58 corelează adaptarea
cu învățarea și inteligența. Astfel, el a considerat că inteligența se exprimă prin acomodare și asimilare,
însușiri ce se pot acorda, în egală măsură și adaptării. Fenomenul, ca atare, este deosebit de active
atunci când adolescentul manifestă o motivație corespunzătoare pentru învățare și produce distorsiuni,
când pe fondul unei inteligențe remarcabile apar oscilații, inegalități cu implicări parțiale și selective
inegalități cu implicări parțiale și selective în activitate. Adaptarea adolescentului la ctivitate.
Adaptarea adolescentului la viața școlară este facilitată de capacitatea decodificării de cunoștințe,
imagini și reprezentări pe care le ordonează, le seriază și le include în sisteme ale cogniției și
comprehesiunii ce îi sunt caracteristice.
Formele învățării organizate se mențin, în bună măsură, la această vârstă, dar învățarea incidentală
cauzată de relațiile speciale în care este antrenat adolescentul are o mare influență formativă și se
realizează sub presiunea exploziei informaționale. încă din copilărie, se stratifică formele învățării
incidentale, neorganizate și se stochează în adolescență prin programe mai complexe și prin algoritmi
de lucru ai memoriei care se formează prin învățarea organizată. în învățarea incidentală acționează
structuri emoționale și motivaționale în care incidentală acționează structuri emoționale și
motivaționale, în care
informațiile evenimenționale sunt legate direct de adaptarea socială și de dezvoltarea interrelațiilor cu
cei din jur, în care roiurile și statutele se stratifică continuu. Astfel, învățarea organizată (instruirea),
învățarea incidentală și învățarea socială creează incidentală și învățarea socială creează un cadru c un
cadru coerent în acumularea oerent în acumularea unui set complex de cunoștințe și de dezvoltare a
personalității ce determină noi forme comportamentale bazate pe valori și idealuri sociale. Se constituie
"ereditatea socială", prin care se acumulează și se acumulează și se transmit obiceiuri, tradiții,
moravuri, cutume ce duc la perceperea identității de neam și de țară cu conturarea sentimentelor de
apartenență. Performanțele realizate și progresele exprimate în acceptarea validității informațiilor sunt
legate de controlul inteligenței, a acumulărilor mnezice ale sinelui și ale personalității și se ajunge la
organizarea de sisteme complexe cu funcții decizionale ale acțiunilor și ale dezvoltării idealului de sine.
Dacă în pubertate memoria de scurtă durată este foarte activă, în adolescență memoria de lungă durată
se organizează prin acumulări și stocări de informații cu aj ă prin acumulări și stocări de informații cu
ajutorul algoritmilor ul algoritmilor de organizare ce contribuie la sistematizarea, codificarea și
decodificarea factorilor cu care se operează . Teoriile învățării fundamentale în psihologie și pedagogie,
se referă la mortalități diferite de achiziții prin care se poate evalua influența mediului asupra
organismului și dobândirea de comportamente în relație cu acestea. Ca urmare, prin instrucție și
educație vor fi organizate procese complexe de interacțiune între educator și educat ce duc la
cristalizarea de atitudini și expectații ca filtre evaluative ale comportamentului propriu și ale
comportamentului celor din jur. în acest context se plasează și preferința adolescentului pentru un
anumit domeniu sau pentru un anumit cadru didactic. în copilărie, preferința pentru un cadru didactic
determină, adeseori, orientarea expresă pentru o anumită materie, iar în adolescență, domeniul are o
semnificație majoră și interesul pentru cadru didactic poate fi apreciat în măsura în care este un bun
specialist al domeniului respectiv. Angajarea adolescenților în activitatea de învățare învățare și în
stocarea stocarea de informații informații se realizează realizează în conformitate conformitate cu
anumiți paterni personali specifici. "Personalitatea, în întregime, își datorează liajul și consistența sa
formativă memoriei și capitalurilor ei.
Ea construiește tezaurul cognitiv”. Și evocarea de evenimente denotă o anumită orientare a subiectului
în care sunt implicate atitudini, motivații, filtrarea acestora, aprecierea consecințelor și raportarea la
modul în care este perceput, printr-un asemenea demers, de cei din jur. Așa de exemplu, xemplu,
puberii s puberii sunt mai unt mai centrați centrați pe evocarea de evocarea de evenimente evenimente
plăcute în timp ce adolescenții evocă situații din care transpar evenimente culturale sociale cenzurate de
conștiință și cu interpretări evenimente culturale, sociale cenzurate de conștiință și cu interpretări ce
pun în evidență dilatarea, afirmarea de sin ce pun în evidență dilatarea, afirmarea de sine. Gândirea și
capacitatea ndirea și capacitatea de exprimare accentuează diferențele pe aceste planuri. într -un
experiment, P. Popescu-Neveanu62 a solicitat unor subiecți alcătuirea de texte care să conțină episoade
descriptive epice și comentarii abstracte. în urma în urma analizei rezultatelor analizei rezultatelor
obținute, a obținute, a constatat constatat că subiecții cu că subiecții cu gândire gândire predominant
intuitivă s-au axat pe episoade descriptive, iar cei cu gândire reflexivă, pe episoade cu comentarii
abstracte. Experimente similare, efectuate de noi la puberi și adolescenți, au pus în evidență amplificări
și adăugiri de concretisme, substituiri, deplasări și completări care duc la finalizarea povestirilor pentru
puberi, existența de date explicative cu respectarea firului epic, cu comentarii reflexive din care nu
lipsesc divagații cu caracter de replică divagații cu caracter de replică pentru adolescenți pentru
adolescenți.
Dezvoltarea limbajului și creșterea debitului verbal denotă un salt remarcabil, ca urmare a organizării
sensurilor și semnificațiilor ce intervin în comunicare. Se manifestă și o capacitate verbală creatoare ce
pune în evidență complexitatea și operativitatea structurilor intelectuale. Adolescenții sunt preocupați
de folosirea unui limbaj elevat, dar și de adoptarea unei forme nonconformiste care să dea note
personale exprimării sale. Din acest ultim aspect, amintim folosirea jargoanelor școlare și cuvinte ce se
constituie prin mixtiuni ale vorbirii din vocabularul diferitelor discipline sau din limbajul current și
cuvinte din limbajul pitoresc al tineretului, ce apelează la elemente de prețiozitate sau la o valoare
necultivată. Acordând credit teoriei lui N. Chomsky, ce consideră limbajul ca o structură generativă,
înnăscută, înnăscută, adolescentul adolescentul are capacitatea capacitatea de a folosi combinații
combinații de flexionări în nenumărate situații a cuvintelor ce flexionări sunt învățate.
Referindu-se la varietatea formelor de învățare specific adolescenților, Gagne le menționează pe
următoarele:
- învățarea învățarea prin gh prin ghidaj emoționa idaj emoțional, când l, când educatorul educatorul
aprobă sau dezaprobă, sancționează sau stimulează prin discursul verbal sau pantomimică activitatea
respectivă;
- învățarea cu învățarea cu ajutorul ajutorul stimulilor stimulilor relevanți relevanți în ca re p redomină
redomină
- învățarea cu învățarea cu ajutorul ajutorul stimulilor stimulilor relevanți, relevanți, în care predomină
redomină acumulările informaționale utilizându-se dintr-o limbă străină cuvinte și propoziții, care
permit stabilirea relațiilor sociale sau dintr-o știință înrudită, care pun în evidență elementele relevante
ale paradigmelor respective;
- învățarea învățarea de algoritmi algoritmi aplicativi, aplicativi, care facilitează facilitează însușirea
însușirea tehnicilor tehnicilor în acumularea informațională;
- învățarea cu algor învățarea cu algoritmi ce conțin paradigmele domen itmi ce conțin paradigmele
domeniului;
- învățarea de cunoștințe, prin i învățarea de cunoștințe, prin intermediul potenția ntermediul
potențialului verbal lului verbal evocator de experiență;
- învățarea învățarea prin discriminare discriminare multiplă, multiplă, accentuându accentuându-se
paradigma și abaterile semnificative ale elementelor la care se r la care se referă; referă;
- învățarea învățarea sistemelor sistemelor de rezolvare rezolvare și a determinanțelor determinanțelor
incluse într-o astfel de activitate.
Strategiile rafinate ale învățării, întâlnite la adolescenți, presupun aspirații și interese variate, cu
stimulări complexe ale potențialului intelectual facilitate de întreaga dezvoltare psihică, întregul
întregul proces este înlesnit înlesnit de limbaj ca sistem hipercomple hipercomplex de autoreglare și
autoperfecționare a întregii activități psihice și comportamentale. Astfel, cu ajutorul gândirii și al
limbajului se operează cu simboluri, concepte, imagini, scheme și reprezentări, generalizări și
abstractizări care organizează direcțiile mișcării intelectuale. Până la vârsta de 17-18 ani, gândirea se
realizează după o formulă combinatorie ipotetico-deductivă, complexă, iar între 20-24 de ani
(adolescența prelungită), sensurile potențiale implicate în activitatea psihică superioară permit
extinderea însușirilor sau atributelor, ale relațiilor și conceptelor la generalitățile și cauzalitățile cu care
se operează. Unii autori apreciază că la 16-18 ani, inteligența atinge nivelul maxim de operativitate și
implicarea acesteia în rezolvările de probleme denotă maturizarea ei. Conștienți de forța inteligenței și
gândirii, adolescenții manifestă tot mai frecvent preferințe pentru învățarea bazată pe argumentație și
asociații complexe în detrimentul învățării prin memorare. Apelarea, din această perspectivă, la
utilizarea expresă a formelor inteligenței (concretă, abstractă, socială) exprimă potențialul individual al
fiecăruia și diferențele ce apar între adolescenți. Se ajunge, astfel, la activități mai mult sau mai puțin
originale și creative ce defines Personalitatea tânărului. Literatura psihologică evidențiază că tinerii
inteligenți sunt creativi, sunt activi, sociabili, agitați, cu tendința de a atrage atenția, debordanți și
dornici de a atrage atenția, debordanți și dornici de a învinge învinge plictiseala; cei cu inteligență
medie sunt prudenți, lipsiți de siguranță, mai puțin sociabili, dar autocritici până la devalorizarea
activității lor; cei cu inteligență slabă, paradoxal, sunt mai siguri și mai puțin ezitanți, manifestă o
sociabilitate mai bună și o oarecare expansiune socială, iar adolescenții cu retarduri intelectuale sunt
slabi creativi și se relaționează fără o fundamentare realistă evidentă. în genere, tinerii foarte inteligenți
și foarte creativi manifestă comportamente mai degajate, mai independente și cu dorințe de
autoperfecționare.
Aceștia sunt și mai nonconformiști, fenomen activ în respingerea aspectelor convenționale și de
afirmare a autorității ce pot duce după M. Debesse la ceea ce el a numit criza de originalitate.
4. EXPANSIUNEA PERSONALITĂȚII Șl
COMPORTAMENTULUI
întregul întregul sistem atitudinal atitudinal al adolescentului adolescentului față de cei din jur este
legat și de nevoia de afecțiune și de a se confesa în raport cu primele sale flirturi06. Astfel, se trăiesc
noi experiențe în care domină afirmarea eului și tendința de manifestare a disprețului față de familie,
deoarece adolescentul începe să capete convingerea că se află la vârsta adultă. în același timp, este
sensibil față de situația de respingere și față de judecata adultului, deși se poate găsi oate găsi în
opoziție în opoziție
cu acesta. Apare, așadar, o ambiguitate comportamentală ce se transpune în forme de timiditate și de_
confruntare, în care conflictele și frustrațiile pot deveni acute. încearcă, prin toate mijloacele, să se
plaseze în originalitate și să nu cadă în conformism. Pentru aceasta, vestimentația trebuie să fie
deosebită, chiar dacă nu este acceptată, muzica să cânte cât mai mult, camera să fie dezordonată,
limbajul să fie încărcat de simbolisme bulevardiere fie încărcat de simbolisme bulevardiere cu tendința
cu tendința de a provoca de a provoca etc. Evident, conflictele de autoritate depășesc cadrul familiei și
sunt centrate pe dobândirea unui statut ce îi dă tânărului mai multă independență în luarea deciziilor și
manifestarea unor forme comportamentale în care adultul să nu mai dicteze asupra vârstei când are voie
să fumeze, să nu mai fixeze ora de venire acasă seara, să nu mai spună când să te dai cu un ruj prima
dată etc.
Adolescentul rămâne încă, în bună măsură, dependent de familie, dar se străduiește tot mai mult să I
familie, dar se străduiește tot mai mult să iasă de sub tutela ei. Pentru sub tutela ei. Pentru adulți apar
dificultăți în adoptarea celor mai favorabile forme de relaționare cu adolescenții pentru a evita
eventualele conflicte. Situațiile extreme, cum ar fi un climat prea indulgent sau neglijent, ca și al unuia
prea rigid cu și al unuia prea rigid cu interdicții exagerate, nu interdicții exagerate, nu facilitează
dobândirea facilitează dobândirea autonomiei personale, deoarece se mențin stările tensionale și se
reduc motivele pentru o implicare activă a adolescentului în propria sa socializare. Familia este și ea
afectată deoarece îi scade forța de influențare și este tot mai des evitată în luarea unor hotărâri de către
tânăr. Ca atare, relațiile dintre familie și adolescent se deteriorează, ceea ce determină repercusiuni
negative și asupra adaptării generale a tânărului din perioada de vârstă ulteri a tânărului din perioada de
vârstă ulterioară.
Adolescentul se construiește construiește pe sine prin continue continue căutări căutări și diferențieri
față de alții, din care nu lipsesc tensiunile, conflictele și frustrările. Personalitatea nu evoluează în mod
linear, ci cu oscilații, cu perioade de inegalitate si chiar dizarmonii din care se dezvoltă o serie de
structuri pozitive sau negative, dependente de condițiile factorilor educaționali sociali și de cei ce țin de
dobândirea unor particularități particularități ereditare. ereditare. Posibilitățile reduse de adaptare și de
integrare, neputința adolescentului și de a se racorda la structurile social-profesionale și frecventele
eșecuri, insuccese, dezamăgiri, anxietăți pot genera comportamente nefaste, deviante și chiar de suicid.
Dimpotrivă, când fenomenele de autodescoperire, de autoapreciere, de autocu- noaștere sunt realiste și
însoțite de satisfacții, când are posibilitatea de a-și valoriza propriile calități, comportamentele cunosc o
ascensiune continuă spre adaptare la mediul încon jurător. A jurător. Astfel, mișc stfel, mișcările st
ările sterile, ce erile, ce caracterizează prima caracterizează prima parte a vârstei adolescentine, sunt
înlocuite de dorințe de realizare Personală, concretizate într -o muncă asiduă de cunoaștere, de creație,
de elaborare a unor produse prin activitate care să-l definească și să-l evidențieze ca personalitate unică.
Adolescentul încearcă, cu înfrigurare, s Adolescentul încearcă, cu înfrigurare, să se cunoa ă se
cunoască și să se scă și să se autoevalueze în raport cu realizările sale și ale altora. El se întreabă,
adeseori, “cine sunt eu ?", iar răspunsurile ce și le dă se bazează pe maturizarea intelectual-afectivă
foarte evidentă pentru unii adolescenți, chiar de pe la 16 ani, iar pentru alții la 18 ani. în acest context,
M. Debesse66 afirmă că adolescența are două funcții: prima este funcția de adaptare la mediu, când
subiectul își formează deprinderi și obișnuințe pentru a putea răspunde la solicitările exterioare în
scopul integrării sociale, iar a doua, funcția de depășire ce joacă rolul unui resort, ducând la tendința
subiectului nu numai de ce joacă rolul unui resort, ducând la tendința subiectului nu numai de a depăși
copilăria, ci și unele secvențe, chiar și vârsta adultă. Așa se face că unii adolescenți sunt dornici de
autodepășire, sunt în permanentă stare de căutare, nu sunt mulțumiți de ceea ce fac, manifestă tendințe
spre perfecționism, în timp ce alții, sunt mai împăcați în ceea ce fac și au r împăcați în ceea ce fac și au
realizat, sunt mai d ealizat, sunt mai docili și se orientează ocili și se orientează în adaptare pr în
adaptare prin ceea ce îi spun alții că trebuie in ceea ce îi spun alții că trebuie urmat.
în desfășurarea desfășurarea conduitelor conduitelor umane, motivația motivația ocupă un rol
important. Alături de abilități și atitudini, motivația energi- zează sau estompează rezervele psihice,
întreține starea tensională sau o i ională sau o inhibă și în felul acesta se creează modalitățile acționate
de o anumită factură și intensitate. Condițiile în care se desfășoară activitatea influențează și ele
motivația, ca variabilă intermediară de natură psihică foarte sensibilă la modificările ce au loc în mediu.
Așadar, se poate sublinia ideea că orice activitate umană are la bază o formă sau alta de motivație din
care se constituie motivul. Prin intermediul acestuia se realizează selectarea și ierarhizarea scopurilor și
intereselor, ajun- gându-se la formarea de aspirații în care componenta afectivă este deosebit de activă
în adolescență. Din
intersectarea motivației și a afectivității, la adolescent, se constituie o serie de comportamente ce sunt
legate de conduite de amor propriu, politețe, reticențe, evitare, rușine, bunăvoință, compasiune etc.
Complexitatea comportamentelor, ce caracterizează adolescentul, este amplificată și de varietatea
trebuințelor care se activează mai mult sau mai puțin, în raport de sit mult sau mai puțin, în raport de
situația dată și d uația dată și de aspirațiile ce le are e aspirațiile ce le are fiecare. Din piramida
trebuințelor, a lui Maslow, se constată că la pubertate și adolescență nu toate cele șase niveluri sunt la
fel de active. Astfel, la puber, nivelurile trei și patru sunt în stare critică, la adolescent toate nivelurile
sunt active, cu excepția celui de al cincilea care se află în stare critică, iar la tânărul din adolescență
prelungită
nivelul șase se găsește într-o stare tensională (fig. 8).
Prin combinarea diferitelor trebuințe și interese se creează aspirații ca forme proiective cu mare
aspirații ca forme proiective cu mare încărcătură c încărcătură cognitiv ognitiv- emoțională.
Prin acestea iau naștere dispozițiile ce mediază stările de exaltare și depresie. în condiții favorabile de
viață, la adolescent, predomină dispozițiile pozitive cu manifestări de conduite în care așa cum spune
M. Ralea totul este ingeniu, proaspăt, nou și tulburător. Ca atare, adolescentul se simte fericit, plin de
fantezie, cu visuri de erou în care proiecția viitorului nu are limite. Pe aceste baze, socializarea și
erotizarea investițiilor psihice, legate de scopuri, interese, idealuri, aspirații, contribuie la organizarea
structurilor d manifestarea de comportamente complexe. Asemenea co e personalitate și mportamente
se extind în toate formele de activitate ale adolescentului, începând cu cele de tip ludic și loisir. C
începând cu cele de tip ludic și loisir. Ca urmare a urmare a caracteristicilor de a caracteristicilor de
personalitate, jocurile și distracțiile parcurg etape importante și semnificative pentru evoluția psihică.
Conduita adolescentului, în asemenea forme, se nuanțează și răspunde complex cerințelor sociale atât
prin conținutul jocului, cât și al distracțiilor în care se investesc cunoștințe, experiențe, aptitudini,
atitudini cu mare încărcătură încărcătură emoțională. emoțională. Construirea Construirea de aparate
aparate și demontarea demontarea acestora sunt activități încărcate de elemente ludice ce se ce ce se
aseamănă aseamănă jocului jocului de mânuire mânuire întâlnit, întâlnit, adeseori, adeseori, la vârstele
vârstele copilăriei. copilăriei. Adolescentul Adolescentul își face o plăcere plăcere din a-și organiza nu
numai propriile sale jocuri, dar și a celor exercitate de copii mai mici în care își proiectează
personalitatea sa ce trece prin aventuri fantastice și rezolvă probleme complicate de viață. Rolul și
subiectul jocului denotă
o interiorizare intensă a acțiunii cu valorificarea complexă a capacităților psihice. Adolescentul
manifestă preferințe pentru jocurile și distracțiile, ce au un pronunțat caracter intelectual, cum sunt:
șahul, țintarul, remi, cărțile, audierea de scenete, ascultarea muzicii, șueta etc. în care-și probează
forțele intelectuale și își afirmă însușirile de personalitate. Asemenea activități pun în evidență dorința
adolescen adolescentului de a tului de a-și crea reputație prin stilul și crea reputație prin stilul personal
de participa personal de participare și prin performanțele obținute. In aceste forme, ca și în lectură,
desen, în lectură, desen, vizionarea de spectacole; el manifestă exigență față de propriul comportament,
dar și față de al altora. Și dansul al altora. Și dansul ocupă un loc preferat, ocupă un loc preferat,
deoarece el constituie o modalitate pertinentă de exprimare a emoțiilor erotice și de manifestare a
simpatiei față de sexul opus. în
același timp, prin dans, se exprimă agilitatea în mișcare și se valorifică aptitudinile în executarea
figurilor complexe cu un consum de energie fizică accentuată. Jocurile colective pun în evidență
modalități de
raportare la alții, la modul cum se cooperează și se implică în finalizarea acțiunilor respective, (fig. 9)
Dacă la începutul perioadei adolescenței se mențin o serie de preocupări ce îi sunt specifice puberului,
de la 18-19 ani el devine tot mai circumspect la acțiunile altora, la modul său de comportare în
societate, la felul în care societate, la felul în care acționează și acționează și societate, la felul în care
societate, la felul în care acționează și acționează și vorbește. Aceste caracteristici sunt deosebit de
evidente în
comentarea unor cărți citite, a unor spectacole vizionate în grup, în plimbările cu grupurile de același
sex sau mixte în care amuzamentul, refacerea energiei nervoase transpare ca structură dominantă a unei
tipologii de personalitate.
Ca urmare, își reface forțele și adoptă momente de relaxare printr-un echilibru comportamental ce îl
exercită tot mai discret. Aceasta este o formă activă de odihnă prin care se refac forțele și se recreează.
Efecte asemănătoare au și vizionarea emisiunilor TV, ascultarea radioului, citirea de cărți și reviste,
vizionarea de spectacole de teatru, șuetele din cofetării, cafenele, turismul etc. în care adolescentul se
afirmă ca un care adolescentul se afirmă ca un veritabil consuma veritabil consumator de cultură. tor de
cultură.
Pe lângă conduitele normale, care denotă dimensionarea echilibrului și adaptării adolescentului, pot
apărea conduite amorale, ce se caracterizează prin exprimarea ostilității, negativismului,
nonconformismului bazat pe ignoranță, pe încălcarea unor reguli din necunoașterea lor sau din
nerealizarea implicațiilor cu care se pot solda asemenea atitudini, și, în fine, conduite imorale când
încălcarea normelor și regulilor sociale se face în cunoștință de cauză sau deliberat. Ca urmare a
desfășurării unor astfel de conduite, se constituie acceptorii morali, care pot duce la conflict și lict și
frustrație ce se frustrație ce se evidențiază în roluri și statute sociale. Când conflictul și frustrația
îmbracă îmbracă forme acute și când se prelungesc prelungesc în timp, încât tânărul tânărul trăiește
anxios și dramatic relațiile sale cu cei din jur, intervin o serie de manifestări ce cad sub incidența unor
comportamente structurate după următoarele tipuri de personalitate:
- a imaturității psihice, când adaptarea este dificilă, greoaie, lipsită parțial de realism și cu acțiuni
infantile;
- a dezvoltării dizarmonice dominate de acțiuni instabile, labilitate afectivă, impulsivitate, brutalitate,
negativism, atitudini nonconformiste, egoism, nesociabilitate, ostilitate față de cei din jur;
- a evoluției astenice ce poate fi de natură cerebrală, somatogenă sau psihogenă în care domină f togenă
sau psihogenă în care domină forme de handic orme de handicap cu caracter ap cu caracter reactiv, prin
vulnerabilitatea persoanei la diferite situații;
- a evoluției psihopatice sub forma epileptoidă, schizoidă, isterică, ce conține o mare doză de labilitate
afectivă și tendințe spre manifestări delincventuale și infracționale.
Aceste structuri ale personalității pot genera tulburări tulburări de comportament la adolescenți pe
care noi“ le-am împărțit, după natura și simptomatologia lor, și simptomatologia lor, în următoarele
categorii: în următoarele categorii:
1. tulburări de comportament, produse pe baza existenței unei deficiențe fizice (deprivare senzorială,
motorie, somatică);
2. tulburări de comportament, ce au la bază o deficiență de intelect (debilitate mentală în forme și
intelect (debilitate mentală în forme și grade dife grade diferite);
3. tulburări de comportament, pe bază de deprivare socială și profesională (nereușita în viață și
profesiune, eșecuri școlare repetate, neîmplinirea aspirațiilor și dorințelor);
4. tulburări de comportament, pe bază de deprivare psihică (afectivă, volitivă, cognitivă, de limbaj,
distorsionări ale conștiinței, degradare psihică);
5. tulburările de comportament, pe bază de educație și influențe sociale nefavorabile (iatrogenii,
didactogenii, atitudini supraautoritare, lipsa de supraveghere și control, oferirea de modele negative).
Din fericire, adolescenții, în majoritate, găsesc resursele psi esursele psihice pentru a depăși conflictele
și tensiunile care pot genera asemenea comportamente. Socializarea este o nouă formă compensatorie
de
adaptare și de exprimare de atitudini față de alții ce se bazează pe afirmarea spiritului onoarei, conținut
frecvent în sintagma ”pe cinstea mea". în cazul acesta, conduitele de conveniență, întâlnite și la puberi
sunt înlocuite prin cele de reputație în care activitatea adolescenților nu mai este încărcată de anxietate
și ambivalență. Structurile de personalitate, constituite pe aceste baze, îi permit adolescentului să se
apropie de idealul omului acceptat și exprimat printr -un grup social spre care tinde. El devine conștient
de calitățile omului real, concret, dar prospectează, în același timp, dimensiunea omului acceptat și
promovat de societate. Aptitudinile și însușirile de caracter, ca disponibilități ale personalității,
generează, la această vârstă, interese, eastă vârstă, interese, curiozitate, perspicacitate, spirit critic,
autoanaliză și raportări la cei din jur pentru a-și putea dezvălui conduite legate de acceptorii morali și
valorici, ce îi permit o integrare activă și eficientă în viața socialprofesională.
în concluzie, concluzie, din punct de vedere psihologic, psihologic, adolescenții adolescenții
traversează următoarele etape principale ale identificării personalității și comportamentului:
- cristalizarea vieții interioare și a conștiinței propriei identități, prin tendințe de interiorizare și
introspecție, de analiză și autoanaliză a stărilor trăite;
- instalarea conștiinței maturizării și a aspirațiilor de a fi adult, printr-o raportare pertinentă a însușirilor
proprii la c o raportare pertinentă a însușirilor proprii la conduitele celor din jur;
- menținerea și chiar accentuarea, în unele împrejurări, a conduitelor de opoziție, de teamă, de conflict
și frustrare, prin rustrare, prin zbaterea zbaterea spre câștigarea independenței și autonomiei personale;
- creșterea simțului de responsabilitate de dator creșterea simțului de responsabilitate de datorie și proi
ie și proiecția
- creșterea simțului de responsabilitate, de dator creșterea simțului de responsabilitate, de datorie și
proiecția și proiecția personalității în devenirea și afirmarea s personalității în devenirea și afirmarea
socială, culturală, profesională; ulturală, profesională;
- maturizarea personalității și elaborarea de compor tamente integrative, bazate pe creșterea forței
intelectuale, volitive și motivaționale, prin trăirea experiențelor afective și cognitive care fac posibilă
integrarea cultural-socială și circumscrierea în cadrul originalității atât de râvnite;
- dezvoltarea capacității de autocontrol și stăpânire de sine, prin exercitarea unor conduite de sacrificiu
și proiectarea aspirațiilor pentru servirea cauzelor generoase.
Autoeval Autoevaluare
1. Care sunt elementele principale ale perioadei ce dau nota de specificitate adolescenței. e
specificitate adolescenței.
2. Analizați Analizați restructur restructurarea și tipurile tipurile de conduite conduite la
adolescenți.
3. Precizați salturile calitative și cantitative în dezvoltare dezvoltarea psihică. psihică.
4. Apreciați relația dintre expansiunea personalit Apreciați relația dintre expansiunea
personalității și cea a comportamentului.
 CAPITOLUL X
PERIOADA TINEREȚII
1. Dezvoltarea generală și extinderea identităților
Perioada tinereții (25 -35 ani) este de stabilizare și maturizare biopsihică deplină în care subidentitățile
sociale, profesionale, mantale, parentale se echilibrează prin câștigarea unui statut și rol cu influențe
pertinente pentru evoluția personalității și comportamentului tânărului.
Tineretul zilelor noastre se caracterizează printr -o atenție deosebită acordată vieții sociale și politice,
ca și prin integrarea în profesie. După o intensă acumulare de cunoștințe din perioadele anterioare,
tineretul este matur biologic și psihic, pregătit pentru a se adapta la noile condiții. La întrebarea ce
adapta la noile condiții. La întrebarea ce îi este îi este specific unei maturități specific unei maturități
reușite, Freud răspunde că iubirea și munca sunt cele două dimensiuni care definesc maturizarea.
Iubirea se realizează, la această vârstă prin căsătorie iar munca prin câștigarea identității această vârstă,
prin căsătorie, iar munca prin câștigarea identității profesionale. din lumea contemporană fac să crească
dificultățile Frământările sociale, politice, frecventele seisme cu care se economice confruntă tineretul
și să erodeze, pentru unii, o parte din aspirațiile și mentalitățile constituite în perioada adolescenței.
Acestea presupun
nu numai o pregătire mai bună a nu numai o pregătire mai bună a tânărului. tânărului. dar și investiții
psihice pentru a crea structuri personale și com-1 portamentale mediu. în societățile anterioare nu se
ridicau mediu. în societățile anterioare nu se ridicau atât care să faciliteze coechilibrarea individului la
u care să faciliteze coechilibrarea individului la un atâtea probleme și tutela ea probleme și tutela n
astfel de astfel de părinților (cu dependență economică și afectivă) se prelungea și în această perioadă,
ceea ce a făcut I ca tânărului, ce se încadrează în această etapă, să i se acorde I mai puțină atenție pe
linia investigațiilor concrete, in ultimul I timp, psihologia vârstelor acumulează date tot mai interesante
din cercetările organizate a tot mai m interesante din cercetările organizate a tot mai multor autori. ltor
autori.
în perioada perioada tinereții, apare o tendință conturată de a observa conținutul de valori al umanității,
nivelul conținutul de valori al umanității, nivelul atins d atins de aceste e aceste ; valori cu care este pus
să se confrunte și m este pus să se confrunte și măsura în care este i p ăsura în care este i pregătit să
răspundă regătit să răspundă cerințelor vieții reale. Spre deosebire de perioadele anterioare, în tinerețe
se diferențiază, se conștientizează prezentul de viitor și se adoptă un mod personal de prospectare cu
încărcătură afectivmotivațională pentru contribuția ce și-o propune să o aducă la destinele lumii. în
acest context, tânărul devine sensibil și recalcitrant la întâlnirea cu nonvaloarea, întâlnirea cu
nonvaloarea, noncompetența și la per oncompetența și la persoane devalorizate soane devalorizate sau
depășite de evenimente dar este receptiv la cele care au calități sau depășite de evenimente, dar este
receptiv la cele care au calități deosebite, interesante și își aduc o contribuție la un domeniu sau altul.
încă din etapa de trecere trecere spre perioada perioada ; tinereții tinereții (20-24 ani, a adolescenței
prelungite), au loc o serie de restructurări ale planului intern și se manifestă caracteristici specifice
adultului tânăr. Prin dezvoltarea tipului paternal, caracteristic societății moder ne cu ritmul său
trepidant, tânărul se orientează tot mai mult spre angajarea socială, spirituală și productivă. Ca urmare,
tipul de relații de relații devine foarte devine foarte complex, deoarece trebuie respectată ierarhia
profesională, socială și se stabilesc forme de intercomunicare funcționale pentru planul cunoașterii.
Alte tipuri de relații noi sunt cele ce privesc constituirea familiei și implicarea în viața intimă a acesteia.
încă din subperioada adolescenței prelungite, tânărul se confruntă cu situații diverse, cum ar fi cele
legate de terminarea studiilor pentru unii, serviciul militar sau angajarea într-o muncă salariată, pentru
alții. Mai cu seamă, acest ultim aspect echivalează cu câștigarea statutului social de adult și dobândirea
autonomiei economice ce presupune o mai mare independență față de părinți și creează posibilitatea
constituirii propriei familii. Dar tânărul este frământat de situația de provizorat rezultată din zorat
rezultată din nesiguranța locului de muncă, a stabilirii confortului de locuit, a incertitudinii cu privire la
asigurarea celor necesare traiului, a problemelor sentimentale ce se pot ivi etc. Mulți autori, printre care
D. Levinson, consideră vârsta tânără ca fiind plină de vigoare fizică, cu manifestări remarcabile de
inteligență, memorie, abilități, aptitudini, dezvoltate maximal și care favorizează un bun randament în
activitățile d bun randament în activitățile desfășurate. esfășurate.
Erik Erikson apreciază vârsta tinereții ca fiind dominată de amplificarea identității sociale și
îndeplinirea de sarcini complexe, care duc la formarea unui statut specific aspirațiilor sale. La ac ecific
aspirațiilor sale. La acestea, autorul estea, autorul amintit adaugă dezvoltarea intensă a intimității prin
trăirea experienței dragostei și începutul vieții de familie. Noul statut, de partener, implică, pe lângă
satisfacțiile respective, și sacrificii, compromisuri în care se includ, în unele situații, abateri de la
regulile morale pe care tânărul le credea ca fiind imbatabile. Apariția unui copil credea ca fiind
imbatabile. Apariția unui copil în familie conștientizează familie conștientizează mai bine statutul de
părinte și se acumulează experiența pentru îndeplinirea îndeplinirea acestui acestui rol. Cercetările
relevă că tinerii nu au o pregătire corespunzătoare pentru depășirea, fără dificultăți, a rolului respectiv
și mai ales, pentru evitarea unor seisme afective între parteneri generate de asemenea situații. Tânăra
mamă este confruntată și cu pr obleme legate de educația copilului, de creșterea și legate de educația
copilului, de creșterea și îngrijirea sa. jirea sa.
Experiența în creșterea și educarea copiilor, este redusă și pentru aceasta se pot adopta atitudini prea
rigide sau prea lejere. Se dezvoltă, astfel, stiluri de acțiune educațională la nivelul familiei. O serie de
autori de notorietate pun în discuție importanța și validitatea stilurilor parentale pentru educația copiilor
și evoluția lor ulterioară. Din această perspectivă, Baldwin, Calhon și Breeze clasifică familiile în
democratice indulgente îngăduitoare autocrate rejective indiferente democratice, indulgente,
îngăduitoare, autocrate, rejective, indiferente și mixte, din care rezultă tipuri diferite de relaționare și
atașare. Becker® pune în evidență patru stiluri parental-educaționale prin analiza factorilor de “căldură
și control", la baza cărora stau, în contribuții diferite, controlul, suportul emoțional și anxietatea.
1. Stilul dictatorial, în care se manifestă manifestă un control control exagerat, dar cu căldură redusă, cu
cerințe mai mari din partea părinților și cu afectivitate puțină. în aceste condiții, copiii se structurează
ca
personalități ce își dezvoltă o competență socială scăzută, nu dispun de criterii precise de autoevaluare,
nu manifestă inițiative de angajare în activități activități și în moduri de relaționare relaționare cu cei
din Jur, acceptă acceptă cu ușurință aprecierea adul- ților, iar imaginea ce o au despre ei aparține altora.
2. Stilul autoritar, ce cumulează cei doi factori, căldura și controlul, iar față de copii se manifestă
cerințe înalte în paralel cu o atenție afectivă crescută, ceea ce duce la dezvoltarea independenței și
responsabilității. Ei vor dobândi o mai mare competență socială însoțită de o mai bun însoțită de o mai
bună adaptare bazată pe o ă adaptare bazată pe o autoapreciere realistă. autoapreciere realistă.
3. Stilul neglijent, când din nou se cumulează cei doi factori, dar pe negativ, în sensul că se manifestă
puțină căldură și control, iar educația prezintă valențe scăzute, ca urmare a dezinteresului părinților.
Copiii pot avea o evoluție spre intoleranță și impasivitate, cu un slab control emoțional și cu o
motivație scăzută, în care domină lipsa de toleranță la frustrare. Autoevaluarea are un curs, fie spre
hipervalorizare, fie spre invalorizare din lipsa unor modele ale criteriilor care stau la baza ei.
4. Stilul permisiv, în care căldura căldura este accentuată accentuată dar, în schimb, controlul parental
este foarte scăzut sau neresimțit de copil. Copiii evoluează spre o personalitate în care domină o
toleranță
excesivă cu dependență de părinți sau de persoanele adulte. Nu își asumă responsabilități și manifestă
comportamente fluctuante și labile, frecvent agresiv-impulsive și fac abstracție de opinia celor din jur.
Activitatea din Activitatea din familie familie impune o preocupare o preocupare mai intensă pentru
intensă pentru treburile gospodărești și satisfacerea nevoilor acesteia. Ocupațiile legate de locul de
muncă sau de terminarea studiilor se adaugă la regimul zilnic, ceea ce face ca distracțiile să fie mai
puține. Dar
lecturile, activitățile ludice în grup și vizitele persistă în noua familie. Tânărul se antrenează cu plăcere
în jocul copiilor, pe care îl organizează și îl direcționează. Când apar copiii, persistă persistă plimbările
pe plimbările pe jos, vizionarea TV, citirea de jos, vizionarea TV, citirea de literatură beletristică și de
specialitate, de educație și sănătate, antrenarea în activități culturale și urale și politice. politice.
Spre sfârșitul perioadei (32-35 ani), în familie, viața devine mai stabilizată. Organizarea timpului liber
și a vacanțelor se face în funcție de mijloacele financiare. Se remarcă o orientare mai realistă a tinerilor
realistă a tinerilor în care manifestările manifestările sunt centrate centrate pe activitatea activitatea
profesională. profesională. Interesul Interesul pentru profesiune își pune pecetea asupra întregii
activități psihice, inclusiv asupra capacităților senzorial-perceptive, intelectuale, aptitudinale și a
disponibilităților afectiv-motivaționale.
2. DEZVOLTAREA PSIHICĂ Șl EXPECTAȚIA VALORII
Dezvoltarea psihică se realizează sub influența exercitării profesiei. Deși au fost acumulate experiențe
interesante până la această vârstă, planul senzorial-perceptiv se structurează prin sintetizarea datelor și
sporirea capacității de discriminare. Sensibilitatea vizuală devine mai fină printr -o estimație cât mai
corectă. Cu toate că văzul intră în declin, în jurul vârstei de 30 de ani, informațiile bogate pot suplini
aceste mici dificultăți și creează modalități complexe de adaptare. Alte forme senzoriale, cum ar fi
auzul, tactul, simțul echilibrului etc. contribuie la acționarea capacității de receptare organizată și la
organizată și la dezvoltarea competențelor dezvoltarea competențelor discriminative ce duc la sporirea
abilităților și îndemânărilor în diferite domenii de activitate.
Dezvoltarea intelectuală în ansamblu, cu progrese evidente pe linia gândirii, înțelegerii, inteligenței,
memoriei, imaginației și limbajului nu îl absolvă pe tânăr de a învăța și a se perfecționa permanent,
deoarece procesul de perimare profesională și înlocuirea unor profesii prin altele acționează în lumea
modernă, cu mare rapiditate.
Dezvoltarea maximală a tânărului determină formarea multor aptitudini generale și speciale ce vor
contribui la afirmarea profesională afirmarea profesională a subiectului și la crearea unei imagini ca
specialist cu proiectarea viitorului ce poate duce la creșterea motivației și a aspirațiilor. Există o relație
strânsă între aptitudinile generale și cele speciale, așa cum a fost evidențiată de Vernon (fig. 10), iar
dezvoltarea lor se realizează în funcție de o serie de factori subiectivi și obiectivi.
în această această perioadă perioadă putem vorbi de unele particularități particularități ale învățării. Ac
învățării. Acestea privesc, estea privesc, în primul în primul rând, modificările modificările dintre prop
dintre proporția învăjăni programată social și aceea bazată mai mult pe autodidacticism, care devine
dominantă în raport cu prima. Și învățarea incidentală și cea originală câștigă teren față de învățarea
organizată sistematic. La acestea se adaugă însușirea complexă de cunoștințe tehnice și economice prin
învățarea ocupațională. Învățarea ocupațională determină specializări profunde în domeniile în care
lucrează fiecare.
Studiile de psihologie, mai cu seamă cele ale lui Kraepe- lin, au înregistrat înregistrat modificările
curbei muncii pe oră, pe zi, săptămână, trimestru. Astfel, s-a constatat o creștere a curbei în cursul
dimineții ca
Aptitudine genera Aptitudine generală (g) Aptitudini speciale Flg. 10 Teoria ierarhică a lui Vemon
apoi, spre prânz, să scadă, ca urmare a instalării oboselii și să atingă pragul cel mai scăzut după masă,
când intervine digestia. Curba urcă ușor, spre sfârșitul zilei de muncă, fapt pus pe seama satisfacției de
a
încheia încheia activitatea. activitatea. Pe parcursul parcursul săptămânii, săptămânii, curba
randamentului randamentului crește până la mijlocul acesteia și descrește spre finalul ei. Desigur,
există diferențele individuale din acest punct de vedere Fenomenul există diferențele individuale din
acest punct de vedere. Fenomenul are la bază și faptul că oboseala nu este numai obiectivă ci și
subiectivă ce se produce din numeroase cauze: motivația și interesul scăzut pentru activitate, lipsa de
satisfacție, eșecuri repetate, câștigul redus, tensiuni și conflicte în grup, suferințele somatice sau
psihice, nivelul scăzut al espectației personale nivelul scăzut al espectației personale ș.a.
Este știut că tinerii, atât în urma oboselii Este știut că tinerii, atât în urma oboselii fizice, cât și psi , cât
și psihice, se refac relativ repede. în ansamblu, sunt mai mulți factor i care contribuie la refacerea
organismului, ponderea acestora fiind în funcție de particularitățile psihoindividuale ale tânărului și de
condițiile în care acționează. Promovările, stimulările morale și materiale, ambianța pozitivă, confortul
psihic la locul de muncă, constituie numai o parte din acești factori. Se pare că identificările clare cu
atitudini pozitive sau atitudini pozitive sau dificultățile de identificare joacă un rol deosebit în evitarea
fenomenului de oboseală și ajungerea la performanțe profesionale remarcabile ori dimpotrivă, se
instalează plictiseala, slabul impuls și un randament redus. în momentele de dilatare a subidentităților
profesionale și sociale, tânărul este ancorat în responsabilități și se creează o expansiune pe linia
autorealizării. In tinerețe, aceste forme se corelează cu dezvoltarea subidentității de soț și de Părinte,
ceea ce echivalează cu un echilibru relativ stabil instalat la nivelul la nivelul personalității.
personalității. Subidentitatea de soț (maritală) și de Părinte (parentală) determină roluri și statute noi, îl
individua- Hzează pe tânăr, pe de o parte, iar pe de altă parte, îl determină să adopte atitudini comune și
corelate cu cei să adopte atitudini comune și corelate cu cei din jur pentru a menține ur pentru a
menține coeziunea familiei.
3. INTEGRAREA INTEGRAREA SOCIO-PROFESIONALĂ Șl RESTRUCTURĂRILE
PERSONALITĂȚII
Integrarea profesională profesională și socială socială a tineretului tineretului este dependentă de
calitățile persoanei, dar și de condițiile obiective. Nivelul și extinderea integrării denotă capacitatea de
adaptare, iar satisfacțiile trăite contribuie la menținerea stării de sănătate și la stimularea dezvoltării
personalității. Dilatarea subidentității profesionale și sociale se realizează în situații de confort și de
evaluare pozitivă a activității. Tânărul manifestă preferință pentru un loc de muncă deschis, de care să
se simtă legat și cu care să poată comunica, să-I fie respectate și evaluate corect eforturile. Prin
structura lor, unele profesii au un coeficient de stres mai mare decât altele și implică o competență
acută sau lentă. Ca urmare, acționează filtre discriminative cărora tânărul trebuie să le facă față.
Adeseori, intervin surprize legate de aspirație și ceea ce i se oferă prin exercitarea profesiunii. în multe
situații, se formulează cerințe ce presupun însușiri însușiri legate direct de activitate activitate și se
anulează anulează relativ relativ acumulările acumulările școlare care au implicat atâtea eforturi în anii
anteriori, fapt ce provoacă anxietăți și dificultăți de adaptare. Fără îndoială, structura profesiunilor
creează o diferențiere discretă a tinerilor atât prin aport și adaptare, cât și prin densitatea de rol și statut.
Aceste diferențieri determină atitudini care au la bază și tipologia personalității și chiar cele legate de
sex. Unele cercetări au demonstrat că persoanele de sex feminin sunt mai anxioase în raport cu procesul
de integrare
social- profesională și trăiesc dramatic insuccesul. Dificultățile sporesc, și la femei și la bărbați, pe
fondul unor tipologii (structure nervoase) labile sau a unor temperamente neechilibrate, fără capacitate
de efort și cu tendințe autiste.
Mulți autori subliniază faptul că vârsta dintre 20-25 de ani se caracterizează printr -o pronunțată
amprentă eterogenă în manifestări, atitudini și comportamente. Și acesta a fost un motiv de a se
considera subetapa respectivă ca făcând parte din adolescența prelungită cu caracteristicile de
instabilitate și diversitate ale copilăriei. Dar, după această vârstă se intră într -un platou de relativă
liniște și o mai mare stabilitate, ca urmare a maturizării biologice și psihologice.
Trebuie remarcat că inadaptările verbale, profesionale, familiale etc, se mențin relativ ridicate în
perioada tinereții. Pe acest plan, incidența infracționismului, ce este accentuată între 25-30 de ani,
dereglează adaptarea tânărului și dezvoltarea armonioasă a personalității sale. Dereglările personalității
se reflectă în planul comportamental și, în raport de profunzimea lor, se extind în toate formele de
activitate, având tendința de a se consolida ca deprinderi negative în relaționarea cu cei din jur.
Dereglările ușoare, fără o incidență prea mare asupra desfășurării relativ normale a activității, se înscriu
înscriu în psihopatologia psihopatologia marginală, marginală, dar când ele amplifică amplifică
comportamentele aberante și prezintă o simptomatologie complexă, se subsumează marii
psihopatologii. Evoluția unor asemenea tulburări se produce, de obicei, de la simplu la complex: în faza
de început, astfel de tineri se manifestă dominatori, egoiști, egocentriști, ostili, riști, ostili, zgomotoși,
zgomotoși, ca apoi să devină violenți, ca apoi să devină violenți, nestăpâniți, irascibili nestăpâniți,
irascibili, indiferenți față de viața , indiferenți față de viața socială și profesională, rigizi și infractori. J.
Pinatel™ precizează că tulburările comportamentale mai grave ce, degenerează în comiterea de
infracțiuni au la bază o p de infracțiuni au la bază o pronunțată labilitate a ronunțată labilitate afectivă.
în aceste cazuri, fectivă. în aceste cazuri, subiectul nu poate adopta modalități eficiente de a se
descurca în situații relativ dificile și ia decizii care îl duc la comportamente imprevizibile. Stările
conflictuale și de frustrate guvernează toate acțiunile sale. Persistența acestora și existența unui anturaj
nefavorabil determină atitudini de înșelătorie, furt, fuga de acasă, vagabondaj, prostituție, acte de
vandalism, tâlhărie. Asemenea forme devin mai grave când li se asociază tulburări de sexualitate,
manifestate prin perversiuni sexuale, homosexualitate, lesbianism etc., ce pot afecta toate Palier ele
vieții psihice și în special, cele afective și spirituale. pirituale.
Analizând condițiile care pot genera tulburări sexuale la tineri, noi am considerat că se pot împărți în
următoarele:
- incidente incidente sexuale, sexuale, cauzate d cauzate de evenime e evenimente ce au avut au avut
loc
în copilărie în copilărie sau pub sau pubertate ca ertate ca urmare a urmare a seducției u seducției unui
homose nui homosexual ori prin producerea incestului, a violului;
- absența unor modele sexuale corecte din familie, ce puteau fi urmate de tineri;
- absența sau izolarea față de alți copii și educația neadecvată, ce pot genera teamă față de sexul opus și
neperceperea unor modalități de relaționale cu cei din jur;
- imaturitatea generală și dependența excesivă față de alții, ceea ce nu facilitează formarea spiritului de
responsabilitate;
- teama excesivă, anxietate si opozabilitate în familie, școală, loc de muncă ce favorizează o tensiune
sporită care se poate descărca sub forma unor hiperacțiuni sexuale;
- viață excesiv de austeră ori deprivarea de relații sociale, de distracții, de participare la viața cotidiană.
R. Mucchielli72 analizează factorii psihosociali, cu accent pe cei socio-afectivi și educaționali, care
determină tulburări comportamentale la tineri și arată că acestea se exprimă în situațiile: a) respingerea
societății, în general și a colectivului din care face parte, în special; b) denaturarea perceperii sociale a
altora; c) imposibilitatea de a aprecia și prevedea consecințele ce decurg din unele acte și d)
imposibilitatea de a mai accepta rolul social pe care l-a avut înaintea comiterii actelor delictuale. Alți
autori73 printre care și E. Durkheim, evaluează tulburările de comportament prin adoptarea distincției
între normal și patologic. Autorul respectiv este de părere că faptele exercitate ce aparțin speciei sunt
normale, iar cele de excepție, întâlnite de excepție, întâlnite la o minoritate, au caracter patologic.
Ulterior, spre sfârșitul perioadei tinereții (35 ani), fenomenul se atenuează și are loc o repliere spre
situațiile de liniște, confort și implicare în activitate. Educația și condițiile de viață pe care le
traversează tânărul joacă un rol important în dezvoltarea unor structure de personalitate implicate în
procesul adaptării și integrării. Observațiile curente și cercetările efectuate pe grupuri de tineri au dus la
concluz concluzia că implicarea în responsabilități mai deosebite, încă din perioada pubertății sau a
adolescenței, facilitează integrarea în normele și valorile sociale. Astfel, grijile și preocupările impuse
de întreținerea
familiei, prin pierderea părinților, a responsabilității ce intervine prin căsătorie îl maturizează mai de
timpuriu pe tânăr și îi sporește spiritul de seriozitate în activitățile desfășurate.
Integrarea în societate este facilitată și de faptul că tânărul a devenit deja conștient de necesitatea
conviețuirii în colectiv și de posibilul său aport la îmbogățirea valorilor sociale. Pentru aceasta, el se
implică într -o activitate complexă, plină de dăruire și perseverență, de înțelegere și apreciere a
calităților altora la care încearcă să-și armonizeze propriile sale comportamente. Normele morale sunt
însușite însușite și concepute concepute prin prisma vederilor vederilor colectivului colectivului față
de care manifestă sinceritate și atașament. Se manifestă o adevărată pasiune pentru cunoaștere și
intoleranță față de ignoranță cu expectații înalte de afirmare a personalității în domeniul pentru care
opțiunea a devenit clară. Tânărul prezintă interese conturate pentru aptitudini și stiluri personale de
comportament, verbale, acționate, tehnice și o ice și ocupaționale cupaționale în care se poate realiza și
proiecta cu reușite tot mai evidente. Cei cu un set de învățare înaltă se bazează pe supermotivație, ce
creează zone de stimulare continuă pe direcția achizițiilor și a dezvoltării rolurilor și a statutelor
culturale, profesionale, sociale. Stratificarea cunoștințelor și sublimarea unor fapte cu care operează
gândirea exprimă ceea ce plastic denumea M. Ralea, apetitul inteligenței. Constituirea concepției
despre lume și viață ne indică spațiul și timpul traversat de tânăr în devenirea și proiecția personalității
sale. în tinerețe, tinerețe, se manifestă deo ifestă deosebit de activ folosirea de cunoștințe și operarea cu
concepte abstracte care și operarea cu concepte abstracte care pun în evide pun în evidență forța
abilităților nță forța abilităților intelectuale. Exprimarea inteligenței prin sisteme simbolice presupune o
activitate complexă de înțelegere, în care este implicată percepția socială alimentată de roluri și statute
învățate. Vocația pentru un anumit gen de activitate este bine conturată, ceea ce f gen de activitate este
bine conturată, ceea ce face ca tânărul să depună ca tânărul să depună eforturi susținute în vederea
afirmării sale și proiectarea dorințelor de a ocupa o anumită poziție profesională, culturală, socială.
Problemele profesionalizării și perfecționării ocupă un loc central în activitatea desfășurată, creând un
cadru larg de concepere a rolului ce poate fi îndeplinit îndeplinit și a atingerii atingerii idealului
idealului de viață. Tinerii Tinerii sunt sensibili sensibili la ameliorarea perceperii de sine și la felul în
care imaginea lor este reprezentată de ceilalți. Ei doresc un statut diferențiat și depun eforturi pentru o
exprimare complexă a însușirilor de personalitate, valorizând mai bine relațiile cu cei din jur.
Constituirea identității trece printr -un profund proces de restructurare ca urmare a dilatării
subidentității familiale, cultural-sociale, ocupaționale și axiologice. Un asemenea proces poate genera
tensiuni, conflicte și frustrații, din care tânărul iese învingător prin învingător prin adoptarea unor
adoptarea unor modele acționale ce acționale ce valorifică valorifică maximal maximal caracteristicile
personalității sale mature și în plină vogă creatoare, cu echilibrări și adaptări adecvate mediului.
Adaptarea se realizează printro intelectua- lizare a modului de organizare a vieții personale,
profesionale și sociale.
Pornind de la nivelul psihicului uman, personalitatea tânărului este constituită din patru subsisteme,
întâlnite și la adult.
1. Subsistemul operațional, din care rezultă acordul dintre realitate și cerințele acesteia cu înglobarea
regulilor de viață, de conduită și trăirile interne. Prin intermediul acestui subsistem se optimizează
interrelațile cu lumea înconjurătoare, cu implicarea potențelor energetice și de recepție de care dispune
fiecare subiect. În același timp, subsistemul operațional facilitează intervenția celorlalte subsisteme ce
duc la acumulări de informații, cunoștințe, experiențe și organizarea conduitelor pe toate direcțiile.
2. Subsistemul emotional, al trebuințelor biologice, psihologice și social-culturale ce facilitează
instalarea de reacții de acceptare sau sancționare a trăirilor interioare și a efectelor din planul
comportamental.
3. Subsistemul structurilor sinelui, care cuprinde perceperea, reprezentarea, idealul de sine (material,
cultural, social) și nevoia de afirmare de sine, legată nemijlocit afirmare de sine, legată nemijlocit de
dobândirea d de dobândirea de statute și roluri. e statute și roluri.
4. Subsistemul valorilor, care se bazează pe cunoașterea și înțelegerea regu înțelegerea regulilor și
idealului de viață. Ac lilor și idealului de viață. Acest subsistem face p est subsistem face posibilă
osibilă afirmarea funcției de filtrare și simbolizare a informației, de raportare a conduitelor la acceptorii
morali, logici și ai conștiinței. Acest subsistem protejează șinele și creează cadrul de extindere a
idealului de sine și a sinelui social, prin valorificarea experienței personale și a elaborării unor forme
superioare de adaptare.
Autoevaluare
1. Descrieți caracteristicile generale ale perioadei.
2. Analizați Analizați dezvoltare dezvoltarea psihică psihică și condițiile adaptării adaptării la
statutul marital și parental.
3. Comentați dezvoltarea identităților și a ideii de valoare.
4. Explicați nevoia de integrare socio-profesională și restructurările personalității.
CAPITOLUL XV
FIȘA DE CUNOAȘTERE Șl EVALUARE A COPILULUI
OBIECTIVELE FIȘEI DE CUNOAȘTERE Șl EVALUARE A COPILULUI
Fișa este destinată studenților în psihologie, psihopedagogie specială și științele educației, specialiștilor
și cadrelor didactice care doresc să cunoască și să evalueze potențialul și nivelul de dezvoltare a
copilului. în același timp, fișa oferă un bun prilej de aplicare a cunoștințelor în domeniul practic și de
exersare a aptitudinilor de evaluare a subiectului, prin mijloace de psihodiagnoză. Un asemenea demers
este necesar și pentru copil, deoarece întregul process instructiv-educativ poate fi mai bine adaptat la
particularitățile sale psihoindividuale, oferă familiei și școlii posibilitatea unor intervenții bazate pe
cunoașterea specificului activității psihice și a ritmului ice și a ritmului propriu propriu de evoluție a
personalității acestuia.
Fișa poate fi aplicată, în vederea cunoașterii și evaluării, începând c începând cu sugarul sugarul și
terminând terminând cu adolescentul adolescentul din liceu, indifferent de tipul de instituție în care
aceștia sunt încadrați: grădinițe, școli obișnuite (de masă), centre de plasament, școli speciale, școli
profesionale, licee etc., deoarece este structurată sub o formă unitară și concisă pentru cunoașterea
copiilor, evidențierea unor parametri ce indică evoluția în timp și indică evoluția în timp și dezvol-
tarea actuală a subiectului analizat.
Din punct de vedere practic, o astfel de fișă imprimă unitate acțiunii de psihodiagnoză și este menită să
evite erorile în reliefarea specificului psihocomportamental de către specialiștii din unități de
învățământ diferite. Utilitatea fișei r învățământ diferite. Utilitatea fișei rezultă și d ezultă și din aceea
că, pe parcursul in aceea că, pe parcursul procesului instructiv-educativ, unS copii parcurg forme de
școlari educativ, unS copii parcurg forme de școlarizare și zare și de educație diferite de la un timp la
altul sau, din motive diferite, sunt transferați la alte colectivități, ceea ce impune cu și mai multă tărie
adoptarea unor criterii unitare în cunoașterea și evaluarea subiecților.
Fișa este organizată sub forma unui caiet, pentru a putea fi m putea fi mai ușor folosită și completată (în
mod direct), astfel încât ea să reprezinte o oglindă a vieții și evoluției copilului, ce se finalizează cu
recomandări, atât pentru condiții de mediu favorabile, cât și pentru condiții de mediu nefavorabil, critic
în care se poate afla subiectul la un moment dat.
Pentru a crește gradul de încredere și Pentru a crește gradul de încredere și de precizie, de precizie,
fiecare secvență din fiecare secvență din fișă se completează pe baza observațiilor nemijlocite, prin
aplicarea unor probe psihologice adecvate, dar și prin obținerea unor date cu privire la comportamentul
și activitatea copilului - în procesul instructiveducativ - de la cadrele didactice care își desfășoară
activitatea cu acesta. Pentru secvențele referitoare la caracteristicile organofuncționale și medicale,
poate fi consultat medicul, fișa medicală și valorificate informațiile obținute de la părinți sau rude cu
privire la
evoluția copilului, din perspectiva amintită. Cu cât sunt aplicate mai multe probe și cu cât sunt
desfășurate observații variate asupra activităților copilului, cu atât se pot obține informații mai
complexe despre fiecare structură psihică în parte. Orice metodă psihologică folosită este menită să
lărgească aria cunoașterii și evaluării copilului, având, totodată, semnificația unui demers complex. în
acest context, este nevoie să se aibă în vedere:
- tipurile principale de activitate ale copilului, raportate la nivelurile de vârstă cronologică și m
nivelurile de vârstă cronologică și mentală;
- tipurile de relații stabilite de copil în colectivitate (cu semenii de aceeași vârstă sau cu adulții);
-tipurile de cerințe formulate față de copil și posibilitățile acestuia de a le face față în mod adecvat,
tipurile de atitudini și de implicare a copilului în rezolvarea unor sarcini practice sau teoretice;
- modalitățile de acțiune practică sau/și mentală prin care copilul reușește să depășească dificultățile
ivite în rezolvarea unor probleme;
- modalitățile de elaborare a unor modalitățile de elaborare a unor comportamente adap comportamente
adap- tative în situațiile conjunctura în situațiile conjuncturale și cele stabile; le și cele stabile;
- semnificația progresului realizat în timp și semnificația progresului realizat în timp și prin forme
specifice orme specific de influențare psiho-educative;
- nivelul nivelul atins în plan psihic, psihic, în raport cu vârsta cronologică și comparativ cu subiecții de
vârstă similară;
- stadiul socializării și implicării subiectului în comunitatea din care face parte;
- nivelul integrării în comunitate și aportul subiectului în coeziunea grupului, în determinarea
creativității acestuia ș.a.m.d.
Fișa este organizată pe 7 (șapte) secvențe mari, fiecare din acestea cuprinzând o serie de elemente
definitorii pentru caracteristicile de bază ale activității psihice, începând cu cele mai simple și t ai
simple și terminând erminând cu cele complexe, caracteristici care definesc personalitatea subiectului.
Imaginea generală ce se obține despre subiect, pe baza completării fișei, trebuie să permită nu
completării fișei, trebuie să permită nu numai cuno numai cunoașterea și evaluarea așterea și evaluarea
acestuia, ci și să creeze posibilitatea unei prognoze și a unor recomandări pentru evoluția din stadiile de
vârstă viitoare.
SECȚIUNEA I
DATE GENERALE CU PRIVIRE LA COPIL
Șl LA FAMILIA DIN CARE FACE PARTE
1. Numele și prenumele: ___________________________
2. Data nașterii: anul _____ luna _____ luna ________ ________ ziua ________ ________
locul ________________________ ___________________________________________
___________________
3. Sexul: _____________________ ________________________________________
___________________
4. Data înscrierii în grădiniță: ________________________
5. Numele tatălui: _______________________ _________________________________ __________
Numele mamei: Numele mamei: ____________________ __________________________________
______________
6. Vârsta tatălui: _________ Vârsta mamei: _________ Vârsta mamei: ____________ ____________
7. Profesiunea tatălui: _____________________________
Profesiunea Profesiunea mamei: _____________________ _______________________________
__________
8. Locul de muncă al tatălui: ________________________
Locul de muncă al mamei: _________________________
SITUAȚIA FAMILIARĂ
9. Frați: ______________________ _________________________________________
___________________
10. Surori: Surori: _____________________ _______________________________________
__________________
11. Alți membri ai familiei care locuiesc cu copilul: _______
12. Condiții de locuit _____________________ _______________________________ __________
13. Relațiile dintre părinți _____________________ ___________________________
14. Relațiile dintre părinți și copii _____________________
15. Atitudinea părinților fa Atitudinea părinților față de problemele de educa ță de problemele de
educație ale copilului ție ale copilului
16. Relațiile dintre părinți și colectivul de cadre didactice __
17. Cine se ocupă de educarea copilului și cât timp ______
18. Atitudinea mamei față d Atitudinea mamei față de unele dificultăți pe care e unele dificultăți pe
care le prezintă le prezintă copilul ______________________________________________
19. Metode și procedee folosite de mamă în educarea copilului
20. Date speciale semnalate de mamă cu Date speciale semnalate de mamă cu privire la unele privire la
unele aspecte ale comportamentului copilului: somn, hrănire, curățenie corporală, spiritul de ordine,
comportarea în raport cu ceilalți membrii din familie (frați, surori, unchi, mătuși, bunici), dar și cu
privire la comportamentul copilului, când este despărțit temporar de părinți, și în legătură cu
comportamentul față de evenimentele inedite (personae străine, evenimente neașteptate etc.)
______________________
SECȚIUNEA a ll-a
DATE CU PRIVIRE LA STAREA SĂNĂTĂȚII Șl LA DEZVOLTAREA FIZICĂ A COPILULUI
(Se va completa de către medic sau de către specialist, după fișa medicală)
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
SECȚIUNEA alll-a
DATE CU PRIVIRE LA DEZVOLTAREA Șl PARTICULARITĂȚILE COMPORTAMENTULUI
PREDOMINANT MOTOR Șl ALE ACTIVITĂȚII FIZICE
1. Volumul și varietatea mișcărilor: ______________________
2. Tempoul și ritmul mișcărilor, coordonare și finalitate: ______
3. Combinatorica mișcărilor, transferul mișcărilor: ___________
4. Lateralitatea în execuția mișcărilor: ________ ________ ___________ ___________
5. Spontaneitatea și inițiativa în executarea mișcărilor: ______ _
6. învățarea mișcărilor, plasticitatea în în învățarea mișcărilor, plasticitatea în însușirea d sușirea de
mișcări noi: _________________________________________________________
7. Sincinezii:________________________________________________________
8. Tipuri de mișcări mai Tipuri de mișcări mai frecvente: frecvente: _______________________
9. Abilități motorii: _______________________ ___________________________ ____ ___
10. Tipuri de jocuri motorii: motorii: ________________________
_____________________________
SECȚIUNEA a IV-a
DEZVOLTAREA COMPORTAMENTULUI Șl ACTIVITĂȚII INTELECTUALE:
A) De tip senzorial-mot B) de tip notional-imaqinativ C) de tip actional-verba
IV. A. a) De tip perceptiv-acțional obiectual sau verbal
1. Detectare: Detectare: _______________________ _______________________________ ________
________ ________
2. Identificare: obiecte cunoscute ________ _____ _____ ______
3. Recunoaștere obiecte inedite _____________________ ________________________
4. Perceperea relațiilor dintre însușiri - integritatea imaginii:
5. Raportul dintre imaginea perceptivă și denumirea ei: _____
6. Raportul dintre imaginea perceptivă și acțiunea cu obiectul caracterul operant al percepției:
_______________________ __________________________
7. Perceperea relațiilor inter -obiectuale:
• spațiale ____________________ ______________________________________
__________________
• temporale____________________________________
• cantitative ______________________ ____________________________________
______________
8. Tipuri de percepții predominante: _____________________ ______________________
9. Spirit de observație: _______________________ _________________________________
__________
10. Calități perceptive speciale: _____________________ ________________________
IV. A. b) De tip reprezent reprezentativ simbolic
1. Volum, completitudine: _____________________ _____________________________ ________
2. Corectitudine, claritate: ________________________ ____________________________ _
[Link]: ______________________ ______________________________________ ________
4. Stabilitate:
5. Operante:_______________________ ________________________________________
6. Generalizare, selectivitate, sistematizare: _______________ _______________
7. Raportul reprezentare - acțiune - cuvânt:. _______ _______ _ __ ___
8. Tipuri de reprezentări:
a. după analizatori ________________________ _____________________________
b. statice _______________________ ____________________________________ _____________
c. cinetice ______________________ ___________________________________ _____________
d. de transformare anticipative __________________ __________________
9. Forme specifice de reprezentări:
a. matematice _______________________ ________________________________ _________
b. cu privire la fenomene naturale ________________ naturale ________________
c. cu privire la fenomene sociale _________________ _ sociale _________________ _
d. cu privire la acțiuni, activitate _______________ activitate _______________ __
10. Jocuri de tip simbolic simbolic (imitative pe bază de reprezentări):
IV. B.a) Limbajul
1. Volum, varietate:__________________________________
2. Semantica Semantica - înțelesul cuvintelor folosite: ________________ ________________
3. Fonație; consoane, grupuri de consoane, diftongi, Fonație; consoane, grupuri de consoane, diftongi,
trifton triftongi:
3. Fonație; consoane, grupuri de consoane, diftongi, Fonație; consoane, grupuri de consoane, diftongi,
triftongi: riftongi:
4. Structura gramaticală: alcătuirea de propoziții – fraze acorduri gramaticale:
______________________________________
5. Legătura limbaj - activitate:
• indicativ indicativ - verbale și performanțe _________________ _________________
• stimulativ stimulativ - verbale și performanțe ________________■ • verbalizarea acțiunii și
performanței _______________
6. Forme de limbaj: limbaj:
• solilocviu ______________________ ___________________________________ _____________ -
• dialog ____________________ _____________________________________ _________________
• monolog monolog - colectiv colectiv _____________________ ____________________________ _
• monolog ______________________ ___________________________________ _____________
7. Expresivitatea verbală: _____________________ ______________________________ _________
8. Comunicare verbală, spontană, condiții, împrejurări: ______
9. Calități speciale:______________________ ___________________________________
10. Transmiterea și înțelegerea semnificației: ______________
[Link] de defecte vorbire: _____________________ ________________________
IV.B .b). Gândirea
1. Volum de cunoștințe:
• înțelegerea semnificației _______________________
• operante operante ______________________ ___________________________________ ________
• cauzalitate și relații _______________________ ___________________________
2. Tipuri de definiții:
• enumerative ________________________ ________________________________ ________
-eliptice de gen proxim _______________________ __________________________ _
• cu gen proxim și diferență specifică, cu caracter pragmatic ______________________
____________________________________________ ______________________
• generale ______________________ __________________________________ ____________
• abstracte __________________________________ ____________ _
3. Procese cu funcții operatorii de gradul I:
• analiza ______________________________________ _________________
• generalizarea _______________________ _______________________________
• comparația _________________________________
• sistematizarea ______________________________ ________
• abstractizarea _______________________________ _________
• concretizarea ________________________________ _________
4. Procese cu funcții operatorii de gradul II:
• reversibilitate ________________________________ _________
• asociativitate ________________________________ _________
• combinatorice _______________________________ _________
• clasificări ___________________________________
• serieri ______________________________________ _________________
• grupări ____________________ _____________________________________ _________________
• incluziuni în clase ________________________ _____________________________
5. Tipuri de noțiuni:______________________ ___________________________________
_____________
6. Tipuri de judecăți și raționamente: _____________________
7. Tipuri de înțelegere:
• concret intuitivă ________________________ _____________________________
• verbal - generalizată ______________________ __________________________
8. Tipuri de rezolvări de probleme:
• de soluții - decizii ________________________ _____________________________
• de modalități ________________________________ _
9. Tipuri de gândire: gândire: _____________________ _________________________________
10. Calități speciale: _____________________ __________________________________
IV. B. c) Imaginația
1. Conținutul reprezentărilor de tip imaginativ: _____________
2. Intuitivitatea - plasticitatea:
3. Formele imaginației:
• reproductivă
• combinatorica_____________________ ________________________________ _________
• creatoare ___________________________________ _____________
4. Formele de obiectivare:
• joc _______________________ ________________________________________
_________________
• produse ale activității ______________________ __________________________
• conduită _______________________ ____________________________________ _____________
5. Procedeele de construire a reprezentărilor imaginației:
• substituire _____________________ __________________________________ _____________
• adiționare ______________________ ___________________________________ _____________
• augmentare diminuare _______ _______ ; _______________ _______________
• combinare __________________________________ _____________
• creare de imagini imagini noi ______________________ __________________________
6. Raportul real - ficțiune: _____________________ ______________________________ _________
7. tipuri de imaginație:
8. Jocuri de imaginație: ______________________ _____________________________ _______ _
9. Calități speciale: __________ _________________________________
_______________________
IV.B.d). Memoria
1. întipărirea, fixarea: ________________________ ______________________________
2. Păstrarea, durata: voluntară _______________________
involuntară _____________________ ______________________ _
3. Reproducerea:
4. Recunoașterea:
5. Raportul memorie - limbaj - acțiune:
6. Raportul memorie - afectivitate:
7. Memorie imediată - îndepărtată:
8. Uitarea:
[Link] de memorie:
• senzorial senzorial - concretă _______________________ ___________________________
• verbal - logică _______________________________
10. Calități speciale ale memoriei: _______________________
IV.B.e) Atenția
1. Orientarea: _______________________________________ _________________
2. Concentrarea: _____________________________________ _________________
3. Selectivitatea: _ ______ _____ ___
4. Raportul atenție - cuvânt: ____________________________ ___________________
5. Raportul atenție - activitate: __________________________
6. Tipuri de atenție: __________________________________
7. Relația atenție - interes: _____________________________ _____________
&. Instabilitatea atenției: j
9. Jocuri de atenție: ____________________ _________________________________
_____________
10. Atenția în învățare: _______________________________ _________ _
11. Calități speciale: _________________________________ _____________
SECȚIUNEA a V-a
DEZVOLTAREA ACTIVITĂȚILOR PRAXICE Șl DE TIP ARTISTIC - CREATIV
V. A Deprinderi, obișnuințe uz A Deprinderi, obișnuințe uzuale și tehnice uale și tehnice
1. Deprinderi Deprinderi de mânuire mânuire de obiecte obiecte uzuale, uzuale, dispozitive: _____
2. Deprinderi de acțiuni constructive din cuburi: ___________
3. Deprinderi de acțiuni constructive din alte materiale,
materiale tehnice: ________________________ ______________________________________
4. Deprinderi igienice - obișnuințe: ______________________
5. Deprinderi de ordine - obișnuințe: ____________________ ____________________ .
6. Abilități manuale practice: ______________________ ____________________________
7. Abilități tehnice: ______________________ ____________________________________
8. Abilități de învățare și rezolvare de probleme: ____________
V. B. înclinații, aptitudini creative
a. de tip artistic artistic
1. Receptivitate - perceptiv-imaginativă “personală” deosebită față de:
• armonia formelor _______________________ _____________________________
• armonia volumelor _____________________ ___________________________
• armonia proporțiilor _____________________ ___________________________
• armonia mișcării _____________________________
• armonia culorilor _______________________ _____________________________
2. Redarea cu ușurință și fidelitate în însușirea tehnicii corespunzătoare:
• desen, practică ________________________ ______________________________
• pictură, coloristică ____________________________
• modelaj, plastică _______________________ _____________________________
• lipitură, colaj _______________________________ _________________________________
• construcții - cuburi ___________________________
• plastica mișcărilor - dans ______________________ ______________________ _
• reproducerea unei melodii după și fără note _______ _______ _
• abilități grafice ______________________________
3. Combinarea, imaginarea și redarea într -o formă nouă originală:
• desen grafică
• modelaj modelaj - plastică _______________________ ____________________________
• lipitură - colaj ______________________ _______________________________ _________
• construcții - cuburi - cuburi ______________________ ____________________________
• frază și melodie muzicală ______________________
• construcția frazei și caligrafia ___________________
4. Perceperea, interpretarea, înțelegerea cu ușurință a unui desen, pict desen, picturi, text scris:
5. Raportul dintre interese și atitudini: ____________________
6. Atitudini deosebite ca germeni ai talentului: ______________ ______________
b. de tip actoricesc
1. Receptivitatea crescută și sensibilitatea față de: trăirile sufletești ale personajelor din povești, ale o
sufletești ale personajelor din povești, ale oamenilor: __________
2. Redarea cu ușurință, prin imitație și imaginație, a unor stări sufletești, situații etc:
• gestică _______________________ _____________________________________ ______________
• conduită expresivă______________________ ____________________________
• mimică – pantomimică _____________________ _________________________
• conduită verbală
3. Transpunerea cu ușurință într -un personaj: -un personaj: _____________ _____________ |
4. Dominanta jocului de dramatizare: ____________________ ____________________
5. Raportul dintre interese și aptitudini: __________________
6. Aptitudini, speciale, germeni ai talentulu ___________________________ j
c. de tip literar literar
1. Receptivitatea și sensibilitatea față de poezii, povești, discuri cu povești și poezii:
_______________________ ____________________________________ _____________ 1
2. Redarea cu fidelitate și ușurință a unor Redarea cu fidelitate și ușurință a unor povestiri povestiri și
întâmplări și întâmplări trăite: _____________________
3. Redarea originală, într -o formă inedită, a unor povestiri cunoscute și întâmplări trăite:
_________________________
4. Crearea de povestiri și poezii inedite: _________________
5. Ușurința și bogăția expresivității verbale în povestiri, poezii și poezii și lecții:
_____________________ _______________________________________________
6. Raportul Raportul interese interese - aptitudini: aptitudini:
d. de tip tehnic - constructive constructive
1. Receptivitatea și înțelegerea, cu ușurință, a raporturilor spațiale de mărime, a proporțiilor, a
dispoziției spațiale în volum și plan: ________________________________________________
2. Receptivitatea și înțelegerea, cu ușurință, a modului de funcționare și a dispoziției elementelor
construcției (verticală - orizontală), a unor dispozitive tehnice simple: ________________
3. Ușurința de a-și reprezenta riguros imaginea, mișcarea, transformarea unor elemente ale unei jucării,
construcții tehnice etc., a unui dispozitiv simplu, ca un tot: _________________________
4. Ușurința și rigurozitatea execuției, articularea acțiunilor de construcție:
• planul mental al acțiunii _________________________
• ordinea acțiunilor _____________________ _______________________________ __________
• rapiditatea, rigurozitatea _____________________ _________________________
• folosirea corectă a materialului ____________________
5. Raportul interese - aptitudini: ____________________ ____________________ -
6. Jocuri de construcție, dominante și aptitudini tehnice: ______
V. C Aptitudini matem ni matematice
1. Perceperea, reprezentarea și înțelegerea cu ușurință a relațiilor cantitative, numerice, spațio-
dimensionale (mulțimile, submulțimile de “obiecte, fenomene’) ______________________
2. Operarea facilă cu raporturile de mai sus _______________
3. Abstractizarea cu ușurință a acestor raporturi ____________.
4. Operarea facilă cu simboluri abstracte - numerice_________
5. Raportul interese - aptitudini__________________________J
6. Aptitudini speciale ____________________ __________________________________

SECȚIUNEA a Vl-a
INTEGRAREA SOCIO- AFECTIVĂ A COPILULUI Șl ÎNSUȘIRI ALE PERSONALITĂȚII
VI. [Link]țiile socioafective și voliționale
1. Receptivitatea și reactivitatea socio-afectivă față de :
• normele de conviețuire în colectivitate - regim zilnic
• activitățile instructiv activitățile instructiv - educativ