Revista Pădurilor 135(2) (2020) 001-052

Revista Pădurilor
disponibil online la: [Link]

Păstrăvul nucului (Cerioporus squamosus) - o specie de ciuperci

comestibile insuficient apreciată
Florin Dinulicăa*, Dănuț Chirab, Vasilica Roxana Spînuc, Dora Lucacib,
Aureliu Florin Hălălișana, Florentina Chirab
aUniversitatea Transilvania din Brașov, Departamentul de Exploatări Forestiere, Amenajarea Pădurilor şi
Măsurători Terestre, Șirul Beethoven 1, Brașov 500123, România, dinulica@[Link] (F.D.),
[Link]@[Link] (A.F.H.).
bInstitutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea” stațiunea Brașov, Cloșca 13,
Brașov 500040, România, chira@[Link] (D.C.), doralucaci@[Link] (D.L.), florichr@[Link] (F.C.).
cS&E Innovative Construction SRL, Aleea Eroilor, Cristian 507055, România, martac_roxana@[Link]
(V.R.S.).

REPERE REZUMAT GRAFIC

• România are un potențial de

fungi comestibili insuficient
valorificat.
• Păstrăvul nucului este un
xilofag care poate fi extins în
cultură, mai mult decât încercările
experimentale care s-au făcut.
• Folosită pe alocuri, ciuperca
este un nutraceutic, care oferă o
mulțime de beneficii medicinale.

INFORMAŢII ARTICOL REZUMAT

Istoricul articolului: România dispune de o resursă considerabilă de ciuperci comestibile
Manuscris primit la: 23 decembrie 2019
Primit în forma revizuită: 18 mai 2020 puțin accesată de culegători. Păstrăvul nucului este una din cele 43 de
Acceptat: 19 Mai 2020 specii de ciuperci a căror comercializare este permisă în România. Deși
Număr de pagini: 18 pagini.
este puțin cunoscut și mai puțin apreciat, păstrăvul nucului dovedește
Tipul articolului: surprinzătoare calități nutraceutice datorate conținutului în protide,
Articol de sinteză
glucide și acizi grași esențiali, cât și activității antioxidante și
Editor: Stelian Alexandru Borz antibiofilm a extractelor din carnea sa. Este o xilofagă parazită sau
saprofită pe o mulțime de foioase, la noi îndeosebi pe fag. Este un inamic
Cuvinte cheie: redutabil al arborilor din spațiile verzi și foarte rezistent la combaterea
Păstrăvul nucului biologică. În consecință, prevenirea infecției este esențială. Ciuperca
Polyporus squamosus poate fi extinsă în cultură: încercările experimentale au dat rezultate mai
Cerioporus squamosus bune pentru cultivarea submersă. Biotehnologiile fermentative au pus
Nutraceutic în valoare păstrăvului nucului ca producător de pectinaze pentru
Ciuperci comestibile industria alimentară.

* Autor corespondent. Tel.: +40-751-137-007.

Adresa de e-mail: dinulica@[Link]

Revista [Link] 1 17/06/2020 00:22

 REVISTA PĂDURILOR 135(2) (2020) 001–018

Dinulică et al.: Păstrăvul nucului (Cerioporus squamosus) - o specie de ciuperci comestibile...

1. INTRODUCERE
Alături de celelalte resurse alimentare ale pădurii, ciupercile comestibile sunt nutraceutice
depline, care îmbină calitățile nutritive, asigurate de conținutul proteic și glucidic, cu virtuțile
terapeutice, datorate antioxidanților, antibioticelor și imunomodulatoarelor conținute [1]. Absența
sodiului, amidonului și conținutul redus în grăsimi le recomandă dietelor restrictive [2].

Până la apariția unui ordin de ministru, în 2006 [3], în România era permisă prin lege achiziția,
procesarea și comercializarea a doar șase specii de ciuperci și anume: hribul, pitarca, gălbiorii,
ghebele, crăițele și vinețelele [4], cu toate că micoflora spontană a țării înregistrează un număr de
361 de specii de macromicete comestibile [5]. Păstrăvul nucului era menționat în acel ordin, alături
de alte 34 de ciuperci. În anul curent, lista a fost completată cu opt specii de trufe [6]. Dintr-o statistică
recentă a rezultat că unitățile silvice recoltează planificat numai trei specii de ciuperci: hribii, ghebele
și gălbiorii [7]. Și așa potențialul în fungi alimentari al pădurilor noastre rămâne slab exploatat, chiar
și în comparație cu țările din jur [8].

Reținerea pe care mulți consumatori o au, alimentată de informația confuză, ca și specializarea

multor culegători pe o gamă îngustă de specii, au condus la ignorarea unui număr tot mai mare de
ciuperci, unele dintre ele cunoscute și apreciate în trecut. Altădată, ciupercile erau mai căutate [9].
Prudența pe care culegătorii o afișează față de alte ciuperci ar trebui să dispară în cazul păstrăvului
nucului, care se distinge cu mare ușurință de alți fungi.

Pe principiul unanim acceptat că pentru a putea folosi o resursă cu maximum de beneficii

trebuie să îi cunoaștem deplin proprietățile, propunem cititorului reflexii din cât mai multe unghiuri
ale unei specii de ciuperci cunoscută de mult timp, dar insuficient apreciată după părerea noastră.
Fără dorința de a epuiza subiectul, prezentăm în cele ce urmează stadiul actual al cunoștințelor
privind biologia, ecologia, chimia și însușirile nutraceutice ale păstrăvului (urechii) nucului.

2. TAXONOMIE
Cerioporus squamosus (Hudson 1778) Quélet 1886 (sinonim Polyporus squamosus (Hudson 1778)
Fries 1821) - cu basidionimul Boletus squamosus Hudson 1778 - este denumirea sub care este
cunoscută ciuperca în lumea științifică [10, 11]. Numele științific de Polyporus s-a întrebuințat pentru
prima dată în 1729 [12]. În România au fost consemnate 12 denumiri populare ale ciupercii,
majoritatea asociind-o cu păstrăvii (datorită aspectului pătat dat de solzi) și nucul (gazdă preferată),
dar uneori și cu ulmul sau fagul [13, 14].

Ciuperca aparține genului polifiletic Polyporus. Incursiunile recente în genomul poliporaceelor

ar putea duce la o reconsiderare a taxonomiei ciupercilor Polyporus, în care s-au separat șase
subgenuri cu ajutorul markerilor genetici moleculari, la care s-au coalizat ciuperci și din alte genuri
[12]. Păstrăvul nucului ar aparține subgenului cu resturi mai mult sau mai puțin consistente ale
velumului la suprafața bazidiocarpului [12]. Secvențierea ADN-ului ribosomal a creat premisele
desprinderii din specia Polyporus squamosus a formei rangiferinus, afiliată păstrăvului de nuc de către
biologul E.M. Fries în 1821; Cerioporus rangiferinus, noul taxon, are pălăria alungită în formă de

2 2

Downloaded from [Link] by [Link], on 10/29/24.

Revista [Link] 2 17/06/2020 00:22
Subject to the CABI Digital Library Terms & Conditions, available at [Link]
 REVISTA PĂDURILOR 135(2) (2020) 001–018

Dinulică et al.: Păstrăvul nucului (Cerioporus squamosus) - o specie de ciuperci comestibile...

unghie sau spatulă, spre deosebire de pălăria reniformă a păstrăvului tipic de nuc, și bazidiofructul
ramificat în substratul pe care crește [15].

3. RECUNOAȘTEREA CIUPERCII
Pălăria, cu o formă la maturitate de evantai scobit adânc în dreptul piciorului, cu marginea
răsfrântă în jos, este acoperită de o cuticulă gălbuie sau ocru, tapetată cu solzi deși, maronii, dispuși
în șiruri concentrice [5] (Figura 1). Pălăria matură are un diametru de 8-80 cm și o grosime de 12-24
cm [9]. La bătrânețe zona centrală a pălăriei se înnegrește. Resturile velumului pe suprafața cuticulei
justifică numele popular alternativ - păstrăvul nucului - sub care este cunoscută și care i se potrivește
mai bine decât păstrăvului de fag (Pleurotus ostreatus). De asemenea, explică și una din denumirile
ciupercii în limba engleză: „Pheasant’s back mushroom” - fundul fazanului. Pregnanța solzilor a
fost reținută și în denumirea ciupercii în limba franceză - „Polypore écailleux”.

Solzii pălăriei permit unele substituiri, cu alte specii din același gen sau cu Lentinus tigrinus
(Bull.)Fr. [16], și ele comestibile sau fără valoare alimentară; ciuperca comestibilă Lentinus tigrinus
are însă stratul fertil din lamele. Forma pălăriei și poziția bazidiofructului pe arbore la maturitate i-
au adus ciupercii supranumele de „șaua driadelor1” (Dryad's saddle), pe care îl aflăm în folclorul
englez.

Figura 1. Fructificații de păstrăvul nucului recoltate din flora spontană a Ocolului Silvic Siriu

Stratul fertil (Figura 2), gros de până la 1,5 cm, este alcătuit din tuburi scurte (până la 1 mm) și
decurente, albe în tinerețe, alunii la maturitate. Porii stratului fertil sunt albi apoi galben-pal, mari,
poligonali, dințați [17-19]. Sporii sunt albi, elipsoidali (cu dimensiuni de 10-13 × 4-5 μm), netezi,
neamiloizi (nu își schimbă culoarea în contact cu iodul), hialini în hidroxid de potasiu [20]. Un
bazidiofruct matur produce 5×1011 spori, desimea sporilor raportată la suprafața arboretului fiind în
medie de 108 pe m2 [21].

1
În mitologia greacă driadele sunt nimfele arborilor, în particular ale stejarilor.
33

Downloaded from [Link] by [Link], on 10/29/24.

Revista [Link] 3 17/06/2020 00:22
Subject to the CABI Digital Library Terms & Conditions, available at [Link]
 REVISTA PĂDURILOR 135(2) (2020) 001–018

Dinulică et al.: Păstrăvul nucului (Cerioporus squamosus) - o specie de ciuperci comestibile...

Figura 2. Detaliu al stratului fertil al ciupercii

Piciorul este bont, gros (1-3 cm), scurt (până la 8 cm lungime), crem, cărnos și excentric. Este
crem, reticulat în apropierea pălăriei și brun-negricios la bază [5]. Polyporus squamosus matur poate
fi identificat molecular cu ajutorul unor secvențe din ADN-ul ribosomal reproduse prin reacția de
polimerizare în lanț [22, 23].

4. ECOLOGIA ȘI RĂSPÂNDIREA PĂSTRĂVULUI DE NUC

Ciuperca fructifică frecvent primăvara, ocazional și toamna. Corpurile de fructificație cresc, de
regulă, din mai până în septembrie [17], dar în primăverile timpurii apar chiar din martie (cum a
fost în 2017) - aprilie (2015-2019), iar în toamnele lungi până în octombrie (2015, 2019) - noiembrie
(2017) [24]. Temperatura aerului optimă pentru creșterea păstrăvului de nuc este în intervalul 24-
25 °C, iar temperatura maximă în intervalul 30-38 °C [25]. În culturile practicate pe mediu de agar,
temperaturile în jur de 60 °C sunt letale pentru această ciupercă [25]. În condiții meteorologice
favorabile bazidiofructul poate atinge în scurt timp câteva kilograme [26]. Din măsurătorile
efectuate de autori asupra unor fructificații din Ocolul Silvic Siriu, a rezultat o creștere în diametru
a pălăriei de 1,4-5 mm/zi în prima parte a lunii mai. A fost identificată o oarecare sincronizare (în
perioada de primăvară) cu creșterea zbârciogilor [20]. Baziofructul este anual [20]. Experimental, s-
a identificat că germinarea sporilor acestei ciuperci este stimulată de concentrația CO2 din mediu;
concentrația de 20% inhibă însă germinarea [27].

Păstrăvul nucului este o ciupercă sociabilă (dar apare și izolat), care crește, etajat, în colonii
formate din câteva exemplare, dezvoltate pe pe arborii vii sau material lemnos în descompunere
(Figura 3). A fost identificată pe trunchiuri, ramuri și rădăcini, dar și pe material lemnos pus în operă
în construcții [28]. Nu numai nucul o „găzduiește”; fagul, ulmii, sălciile, plopii, teiul, frasinii, aninii,
paltinii, dudul negru, stejarul, castanul porcesc, platanul și pomii fructiferi se adaugă acestuia [9, 26,
29-32].

4 4

Downloaded from [Link] by [Link], on 10/29/24.

Revista [Link] 4 17/06/2020 00:22
Subject to the CABI Digital Library Terms & Conditions, available at [Link]
 REVISTA PĂDURILOR 135(2) (2020) 001–018

Dinulică et al.: Păstrăvul nucului (Cerioporus squamosus) - o specie de ciuperci comestibile...

Păstrăvul de nuc este o ciupercă cu largă răspândire, în America de Nord, Australia, Asia și
Europa. Limita nordică a arealului acestei ciuperci trece prin provincia norvegiană Finnmark (70°
latitudine N) [25]. În Marea Britanie se presupune că este principala cauză a putregaiul ulmilor [18].
În Statele Unite este întâlnită frecvent pe trunchiuri de arțar argintiu, arțar american și Populus
tremuloides [20]. În Pakistan crește pe nuc și la altitudinea de 3.580 m [33]. În nordestul Chinei crește
pe stejarul monogolez [34]. În India, ciuperca a fost găsită pe arbori vii de nuc și anin și pe plopi
uscați [35]. În pădurile din Azerbaidjan, dar și din Ungaria, păstrăvul nucului este unul din cei mai
distructivi patogeni ai fagului [36, 37]. În Turcia, este mult mai populară decât la noi [26] și urmează
bordura continentală umedă și blândă a Mării Negre [38].

Figura 3. Colonie de păstrăv de nuc pe un arbore uscat

În România, autorii studiului de faţă au identificat fructificații importante de păstrăvul nucului

în pădurile de fag; în parchetele cu doborâturi de vânt și de zăpadă/gheață din Ocolul Silvic Săcele,
zona Babarunca, frecvența fructificațiilor a fost foarte ridicată, atât pe cioate cât și pe resturile de
bușteni. Alți autori de la noi au găsit ciuperca pe trunchiuri vii sau uscate în făgete și cărpineto-
făgete [30, 39]. În făgetele din Germania vestică, care cresc pe gresii permiane sau pe bazalt, la arborii
din arborete marginale, de calitate superioară de altfel, scoarța pârlește devreme și expune lemnul
infecției cu păstrăv de nuc și păstrăv de fag; pe solurile mai sărace, riscul scade, vătămările scoarței
producându-se numai la baza tulpinii [40]. În făgetele montane din Serbia, frecvența atacurilor
păstrăvului de nuc împreună cu cel al ciupercilor Fomes crește cu altitudinea - de la 30% la 1200 m,
la 70% la 1700 m - și cu insolația - 80% pe expoziția sudică, față de 28% pe expoziția nordică [41].

Se apreciază că păstrăvul nucului este printre cei mai agresivi xilofagi din spațiile verzi urbane
[42, 43]. Păstrăvul nucului este cea mai frecventă ciupercă de putregai a ulmului japonez (Ulmus
davidiana var. japonica) din păduri urbane; bazidiofructele au fost găsite la arbori groși (diametre de
bază de la 89 la 230 cm), expuși rupturilor de vânt, care se produc la înălțimea medie de 6,4 m [23].
În Vilnius, păstrăvul nucului este cel mai agresiv agent al putregaiului paltinilor [44]. La arborii din
spațiile verzi, ciuperca infectează cu precădere rănile de elagaj [23, 45]. În spațiile verzi din Brașov
(aliniamente stradale și pădurea urbană de sub Tâmpa), autorii prezentului studiu au identificat

55

Downloaded from [Link] by [Link], on 10/29/24.

Revista [Link] 5 17/06/2020 00:22
Subject to the CABI Digital Library Terms & Conditions, available at [Link]
 REVISTA PĂDURILOR 135(2) (2020) 001–018

Dinulică et al.: Păstrăvul nucului (Cerioporus squamosus) - o specie de ciuperci comestibile...

păstrăvul nucului la castanul porcesc (carpofori care apar, mai mulți ani la rând, în același loc de pe
trunchiul arborilor), paltin de munte ș.a.

Păstrăvul nucului produce putrezirea albă a lemnului. Inocularea este inițiată la nivelul
rănilor, mai ales de elagaj [18]. Putregaiul este delimitat cu o curbă de contur negricioasă, accentuată
în dreptul bazidiofructului [25]. În stadiile avansate putregaiul produs de păstrăvul nucului este
spongios sau fibros, intercalat cu miceliu alb, iar arborii devin găunoși [18]. Încercările de laborator
au evidențiat pierderi de masă a lemnului de frasin și tei expus atacului păstrăvului de nuc de 4-5%
după cinci săptămâni de incubație și de 6-8%, după zece săptămâni [45]. Descompunerea
substratului lemnos are loc cu concursul enzimelor lignolitice nespecifice, cum sunt lignin-
peroxidaza, mangan-peroxidaza, și lacază, precum și a celulazei -glucosidază [46]. Păstrăvul
nucului a dovedit, in vitro, o afinitate mijlocie a -glucosidazei la substratul lemnos [46]. Arborele
atacat supraviețuiește putregaiului printr-o zonă de barieră dezvoltată în spatele rănii. La tei, care
supraviețuiește chiar și putregaiului masiv în ciuda lemnului mai poros, zona de barieră este
alcătuită din straturi de parenchim suberizat, cu conținut celulozic mai mic și punctuațiuni rare [45].
În Hamburg, teii sunt arborii din aliniamentele stradele cei mai expuși putrezirii, la care contribuie
și păstrăvul fagului [42].

Putregaiul dezvoltat de păstrăvului nucului poate fi detectat nedistructiv la arborii pe picior

și lemnul doborât, prin intermediul vitezei de propagare a sunetului și a rezistenței opuse de lemn
la penetrarea radială, cu ajutorul echipamentelor acustice, respectiv al fractometrului [47]. De
exemplu, putregaiul produs la tei de această ciupercă, conduce la reducerea cu 13% a vitezei
sunetului la o pierdere de masă de 5% prin putrezire respectiv o diminuare cu aproape 45% a
rezistenței lemnului, la o pierdere de masă de numai 2,9% [45].

Combaterea biologică cu fungii antagonici din genul Trichoderma nu a dat rezultate în cazul
păstrăvului de nuc, care a opus in vitro o rezistență puternică [48, 49]. În schimb, experimentările cu
ciuperca micoparazitică Clonostachys rosea (Link) Schroers, Samuels, Seifert & W. Gams au avut mai
mult succes, conducând la oprirea creșterii miceliului xilofagului [50]. Ciuperca este mai rezistentă
la acțiunea fungicidului Falcon 460 EC decât alți fungi xilofagi, reclamând o concentrație de 30 ppm
a acestuia pentru reducerea la jumătate a ritmului de creștere a miceliului, față de 0,01-0,09 ppm,
pentru ceilalți xilofagi [51]. Tratarea cu gudron 6% ține sub control degradarea inițiată de această
ciupercă [52]. La arbori (din păduri sau spații verzi) combaterea ciupercilor xilofage nu mai este
posibilă odată ce colonizarea lemnului a avut succes. Eforturile se concentrează pe prevenirea
infecțiilor prin menținerea integrității scoarței (e.g. evitarea rănirii în timpul efectuării operațiunilor
culturale, învelirea trunchiului fagilor bătrâni cu pânză cauciucată pentru evitarea rănirii, tratarea
rănilor proaspete la arborii din spații verzi) sau pe diminuarea pagubelor și reducerea presiunii
infecțioase (extragerea arborilor putregăioși în timpul operațiunilor culturale).

Păstrăvul de nuc care parazitează arborii de lângă arterele rutiere este un bioacumulator
important de metale, mai ales de arsen, bismut, indiu, reniu, seleniu și plumb, nu însă și de cadmiu
[53], deci se poate conta pe aportul acestuia la fitoremedierea stațiunilor poluate. Dintre ciupercile
spontane în zona Mării Negre, păstrăvul de nuc pare a fi cel mai sărac bioacumulator de metale [54]
- constatare care poate crește încrederea consumatorilor în această ciupercă. În aceeași zonă s-a
constatat că prezența plumbului în carnea ciupercii nu depinde de conținutul în sol al acestui metal
[55].

6 6

Downloaded from [Link] by [Link], on 10/29/24.

Revista [Link] 6 17/06/2020 00:22
Subject to the CABI Digital Library Terms & Conditions, available at [Link]
 REVISTA PĂDURILOR 135(2) (2020) 001–018

Dinulică et al.: Păstrăvul nucului (Cerioporus squamosus) - o specie de ciuperci comestibile...

5. COMPOZIȚIA CHIMICĂ A CĂRNII CIUPERCII

Păstrăvii de nuc proaspeți au umiditatea între 86% și 91% [56]. Carnea ciupercii este bogată în
protide și glucide (Tabelul 1), carbohidrații fiind cei mai importanți macronutrienți [57]. Trehaloza,
dizaharidă constituită din două molecule de α-glucoză, este glucidul cel mai bine reprezentat în
carnea ciupercii [58]; este urmată, la distanță, de fructoză, ramnoză și manitol [57]. Zaharurile libere
reprezintă în jur de numai 7% din masa ciupercilor uscate [57]. Proteinele participă cu până la 20%
în masa păstrăvilor de nuc uscați, excepție făcând unele proveniențe din Turcia [57]. În carnea
păstrăvului de nuc au fost identificați 18 aminoacizi esențiali, care însumează 16,5 mg/100 g carne
uscată, cei mai bine reprezentați fiind alanina, acidul glutamic și leucina [59]. Conținutul de vitamină
C este modest: 48 mg/100 g produs [26]. Acidul malic este cel mai important acid organic din carnea
păstrăvului de nuc, alături de care mai apar, în concentrații mici, acizii fumaric și oxalic [58].
Componenta minerală, regăsită în cenușa rezultată la calcinarea produsului, este edificată de
următoarele elemente chimice, în ordinea descrescătoare a concentrației lor: K, P, Mg, Na, Fe și Ca
[26]. În comparație cu celelalte ciuperci comestibile [60], păstrăvul nucului prezintă un conținut mai
mare de fier, comparabil de potasiu și magneziu, dar considerabil mai redus de calciu.
Tabelul 1. Componenți chimici principali ai cărnii păstrăvului de nuc din flora spontană, la diverse
proveniențe geografice. Surse: [26, 57, 58, 61]

Concentrație (g/100 g substanță uscată) Valoarea

energetică
Carbohidrați Proteine Grăsime brută Acizi Cenușă
(kcal/100 g)
organici
43,8 - 78,4 10,7 - 64,7 2,7 - 4,0 1,5 - 4,8 3,2 - 8,4 409

Gălbiori

Trâmbița piticului

Păstrăv de nuc

0 2 4 6 8
Conținut total de grăsime brută
(% masa uscată)

Figura 4. Conținutul de grăsime al unor ciuperci comestibile Figura 5. Grăsime extrasă cu eter
(eșantioane de păstrăvul nucului din Unitatea de Producţie II de petrol din păstrăv de nuc
Monteoru, Ocolul Silvic Siriu și de gălbiori și trâmbița piticului din
comerț)
Conținutul mediu de grăsime brută determinat de autori la păstrăvul nucului a fost 3,75%
(Figura 4). O parte din lipide (30 - 46%) sunt acizi grași polinesaturați, altă parte (20 - 34%) sunt acizi
grași mononesaturați, restul, acizi grași saturați [57, 62, 63]. Ca la multe alte ciuperci, acidul cis-
linoleic este cel mai bine reprezentat în structura lipidelor din carnea păstrăvului de nuc [57, 62] -
acesta este precursorul octenolului, principalul compus aromatic al ciupercilor, care le și conferă

77

Downloaded from [Link] by [Link], on 10/29/24.

Revista [Link] 7 17/06/2020 00:22
Subject to the CABI Digital Library Terms & Conditions, available at [Link]
 REVISTA PĂDURILOR 135(2) (2020) 001–018

Dinulică et al.: Păstrăvul nucului (Cerioporus squamosus) - o specie de ciuperci comestibile...

mirosul specific [64]. În componența lipidelor păstrăvului de nuc găsim și acizii palmitic, oleic și
stearic [57].

Grăsimea conținută de păstrăvul nucului (Figura 5) prezintă unele însușiri chimice diferite de
ale uleiurilor vegetale și ale grăsimilor animale utilizate în alimentație. Din determinările autorilor
acestei lucrări a rezultat că indicele de aciditate este mult mai mare după toate procedurile de
extragere a grăsimii - incluzând uscarea naturală a ciupercii, condiționarea sub formă de pulbere și
extragerea în eter de petrol cu ajutorul aparatului Soxhlet. Indicele de iod, care redă participarea
acizilor grași superiori nesaturați în compoziția chimică a grăsimii, este comparabil cu al uleiului de
palmier, iar indicele de peroxizi, care redă gradul de râncezire al grăsimii, este apropiat de al uleiului
rafinat de floarea soarelui.

6. CULTURA PĂSTRĂVULUI DE NUC

Au fost efectuate experimentări, în țară și în străinătate, privind cultura păstrăvului de nuc
[65]. Ciupercile au fost cultivate submers, pe medii glucidice, produsele rezultate servind ca biomasă
cu caracteristici îmbunătățite și ca materie primă pentru alimentație și industria farmaceutică [26,
66]. Mediile de cultură cu cele mai mari randamente (29% biomasă/substrat consumat) sunt melasa
din sfeclă de zahăr împreună cu azotatul de amoniu și fosfatul de amoniu [65]. În alte cercetări s-a
constatat că sursa de carbon cea mai potrivită pentru cultura submersă a păstrăvului de nuc ar fi
glucoza, iar sursa de azot optimă, drojdia [38]. Creșterea micelului păstrăvului de nuc începe din
prima zi și este în general expozivă [65]. Miceliul de cultură este împletit din hife cu diametrul 1-5
μm (Figura 6).

Pe medii solide (cartof dextroză-agar și extract de malț-agar), păstrăvul nucului crește încet;
de abia după 18-24 zile colonia ocupă întreaga suprafață a recipientului [67]. În astfel de culturi
miceliul este eterogen optic, aglomerându-se în papile pe masa de agar [18]. Hifele vegetative cresc
radial, sunt albe la început, brune cu timpul, iar hifele fertile sunt hialine, groase de 2-3,5 μm și cresc
arborescent [67]. Porțiuni din miceliu capătă o consistență prăfoasă datorată oidiilor numeroase,
măsurând 18×18 μm [18]. În mediul de cultură apar cristale aciculare [18].

Figura 6. Micromorfologia biomasei de păstrăv de nuc cultivat pe melasă cu săruri de amoniu. Sursa: [65]

Biotehnologiile fermentative au făcut din păstrăvul nucului o sursă importantă de pectinaze -

enzime cu utilizări marcante în industria alimentară - care pot înlocui pectinazele comerciale
obișnuite [66]. Sunt preferate endopectinazele [68], care ar putea fi obținute din culturi filtrate de
Polyporus squamosus printr-o tehnică de partiționare apoasă în două stadii (EN: ATP-system =
„aqueous two-phase system”) pe medii de polietilenglicol și fosfat monosodic [66] sau în trei stadii,
8 8

Downloaded from [Link] by [Link], on 10/29/24.

Revista [Link] 8 17/06/2020 00:22
Subject to the CABI Digital Library Terms & Conditions, available at [Link]
 REVISTA PĂDURILOR 135(2) (2020) 001–018

Dinulică et al.: Păstrăvul nucului (Cerioporus squamosus) - o specie de ciuperci comestibile...

pe medii de sulfat de amoniu și alcool terț-butilic [69]. Primele încercări s-au făcut pe substrat de
tescovină din mere [70].

Păstrăvul nucului este și o sursă deloc de neglijat de lacază - o oxidoreductază, una din primele
enzime descoperite [71], implicată în putrezirea lemnului și care oferă suport pentru tot mai multe
aplicații în protecția mediului (detoxifierea poluanților, biosinteza etanolului și biogazului) și în
procesele oxidative industriale (fabricarea pastei celulozice, prin contribuția la delignifierea materiei
prime, albirea vopselelor, prevenirea discolorării vinului, biosinteza de derivați din lignină ș.a.) [72-
74]. Păstrăvul nucului produce protează și lacază pe medii de cultură lichide, fără însă a egala
performanțele păstrăvului de fag [74].

7. PĂSTRĂVUL NUCULUI ÎN ALIMENTAȚIE

7.1. Însușirile organoleptice ale cărnii ciupercii

Carnea ciupercii este albă, suculentă, elastică la exemplarele tinere, gumoasă la cele mature și
scorțoasă-lemnoasă la cele bătrâne; drept urmare, pentru evitarea indigestiilor, exemplarele
vârstnice nu se consumă. Nu își schimbă culoarea prin secționare [20]. În tinerețe are miros de miere,
de pepene verde sau de făină și gust dulceag [9, 20, 75], la bătrânețe, miros respingător [17]. Carnea
exemplarelor bătrâne poate avea un miros puternic de tanin [76].

7.2. Valoarea alimentară a păstrăvului de nuc

Este clasificată a fi moderată sau chiar mediocră [9]. În unele zone ale țării este mai mult
apreciată. Într-un studiu efectuat în Maramureș, în 2012-2014, cu subiecți aparținând minorității
ucrainiene, a reieșit că 24% din cei intervievați utilizau curent păstrăvul nucului în alimentație [77].
În Turcia, fructificațiile recoltate din flora spontană fac obiectul comerțului [38]. Nu este peste tot
percepută ca o ciupercă aptă pentru consum [26, 33].

Se face recomandarea de a fierbe carnea ciupercii înaintea consumului [19] și înlăturarea

cuticulei [78], deși ciupercile tinere se pot consuma și proaspete [79]. Consumul ciupercilor mature
sau vârstnice cauzează disconfort digestiv [80]. Au ajuns până la noi tradiții populare locale legate
de consumul păstrăvilor de nuc. În Țara Făgărașului, de pildă, se crede că aceste ciuperci sunt bune
de consumat numai dacă sunt însemnate cu Sfânta Cruce [13].

Figura 7. Păstrăv de nuc în oțet

99

Downloaded from [Link] by [Link], on 10/29/24.

Revista [Link] 9 17/06/2020 00:22
Subject to the CABI Digital Library Terms & Conditions, available at [Link]
 REVISTA PĂDURILOR 135(2) (2020) 001–018

Dinulică et al.: Păstrăvul nucului (Cerioporus squamosus) - o specie de ciuperci comestibile...

Unele feluri de mâncare cu păstrăv de nuc sunt delicioase: pane, sos vânătoresc, ciorbă de
păstrăv [76, 81]. Se conservă bine prin murare și marinare (Figura 7); păstrăvul uscat poate fi
măcinat, pudra rezultată servind drept condiment [80]. În Ardeal, au fost consemnate rețete de
preparare a păstrăvului de nuc încă din secolul al XVII-lea [76].

8. VALOAREA TERAPEUTICĂ A PĂSTRĂVULUI DE NUC

Valoarea terapeutică a ciupercii se datorează, pe de o parte, conținutului redus de grăsimi și
absenței amidonului [2], care o recomandă dietelor pretențioase, mai ales hipocolesterolemice, iar
pe de altă parte, potențialului antioxidant, antimicrobian, imunomodulator și a activității
antibiofilm2 și împotriva „simțului cvorumului”3 ale unor componenți chimici ai cărnii ciupercii [26,
66]. La ciuperci, mecanismul antioxidant este favorizat de abilitatea unor componenți de donori de
hidrogen, de chelatare a metalelor și de sechestrare a superoxizilor și radicalilor liberi.

Activitatea antioxidantă a extractelor din ciuperci este direct proporțională cu concentrația

polifenolilor, a proporției de radicali liberi sechestrați și cu capacitatea de a reduce fierul [87]. Cu
toate că nu se ridică la nivelul hribilor [88], performanțele antioxidante ale păstrăvului de nuc sunt
superioare multor specii de ciuperci comestibile; dintre acestea, flocoșelul (Hydnum repandum)
dovedește o activitate antioxidantă foarte slabă (Tabelul 2). Extractele metanolice din carnea
păstrăvului de nuc au anihilat peroxidarea acidului linoleic în proporție de 98%, reușită mai mare
decât a antioxidanților standard (α-tocoferolul, hidroxitoluenul și hidroxianizolul butilat) [87].
Conținutul în polifenoli, care sunt cei mai importanți antioxidanți naturali, poate atinge, la unele
proveniențe de păstrăvul nucului, 13.900 mg/kg - concentrație care este însă numai jumătate din cea
dovedită de vinețica lăptoasă (Russula delica) [89] - sau chiar 25.650 mg/kg, la extracte etanolice de
proveniență turcească [90].

Capacitatea păstrăvului de nuc de a sechestra radicalii liberi îl plasează la jumătatea

clasamentului, iar capacitatea de a reduce fierul (Fe3+→Fe2+), în jumătatea inferioară a
clasamentului [87, 89]. Investigația efectuată de Akata și Falyoncu [61] recomandă păstrăvul fagului,
alături de Amanita ceciliae, ca performeri în achiziția de radicali liberi. Tocoferolii (vitamina E), între
care cel mai bine reprezentat în carnea păstrăvului de nuc este -tocoferolul [57], participă activ la
sechestrarea radicalilor liberi, apreciindu-se că sunt cei mai importanți antioxidanți dintre lipidele
solubile, implicați în stoparea peroxidării grăsimilor și protejarea membranelor celulare ale
consumatorilor [91]. Conținutul în α-tocoferol al extractelor din păstrăvul nucului este însă mult în
urma altor ciuperci comestibile [89].

Un aspect pozitiv pentru sănătatea sistemului cardiovascular este conținutul nesemnificativ

de izomeri trans ai acizilor grași nesaturați din carnea păstrăvului de nuc [62]; proporția acestor acizi
se corelează negativ cu conținutul plasmatic de colesterol HDL și pozitiv, cu conținutul de colesterol

2
Biofilmul este o peliculă de natură biologică, de obicei microbiană, aderentă la suprafețe biotice sau abiotice [82], cu
capacități de contaminare, coroziune, reducere a transferului termic, blocare funcțională sau alterare a substratului la care
aderă [83].
3
Simțul cvorumului este traducerea fidelă a englezescului „quorum sensing” - care desemnează abilitatea unor indivizi
(bacterii, insecte) de a detecta și a răspunde, prin modificarea expresiei unor gene, la desimea populației din care fac parte
[84, 85]. Patogenitatea unor agenți infecțioși este condiționată de acest simț al cvorumului, care poate fi inhibat de unii
compuși chimici de origine naturală [86].
10 10

Downloaded from [Link] by [Link], on 10/29/24.

Revista [Link] 10 17/06/2020 00:22
Subject to the CABI Digital Library Terms & Conditions, available at [Link]
 REVISTA PĂDURILOR 135(2) (2020) 001–018

Dinulică et al.: Păstrăvul nucului (Cerioporus squamosus) - o specie de ciuperci comestibile...

LDL [62]. Totuși, din compoziția lipidelor cărnii ciupercii nu lipsesc un număr important de acizi
grași esențiali, pe care organismul uman nu este capabil să îi sintetizeze [92].
Tabelul 2. Componenți chimici cu însușiri antioxidante în carnea unor ciuperci din Turcia. Sursa: adaptat
din [87], valabil pentru umiditatea de 5-7%

Specia de Conținut Conținut Capacitatea % radical liber Cantitatea de

ciuperci vitamină C total de de a reduce (1,1-difenil-2- ciuperci necesară
(mg/kg) polifenoli fierul picrilhidrazil) sechestrării a 50%
(mg/kg) (μmol/g) sechestrat din radicalii liberi
(mg/mL)
Champignon nedetectabil 4.020,00 12.171,43 67,86 19,51
Pălăria șarpelui nedetectabil 8.886,67 7.457,14 90,07 7,91
Ghebe < 20 2.908,89 5.028,57 42,31 -
Păstrăvul fagului nedetectabil 2.686,67 2.385,71 86,35 11,07
Păstrăvul nucului < 20 4.531,11 2.242,86 43,30 -
Hrib 49,33 12.775,56 52.957,14 93,18 3,95
Râșcov < 20 2.708,89 2.671,43 47,27 -
Flocoșel nedetectabil 420,00 145,50 10,17 -

Extractele din păstrăv de nuc au dovedit experimental o activitate antimicrobiană și

antibiofilm bună, superioară multor fungi comestibili [88], chiar excelentă împotriva stafilococului
auriu, dar mai slabă decât a antibioticelor comerciale [57]. Această însușire explică probabil de ce
păstrăvul nucului era folosit în medicina populară românească la tratatea combinată, externă și
internă, a „rastului” [93] - afecțiune constând în inflamarea splinei în urma contactării malariei,
cauzată de protozoare parazitare [94]. Buretele melcului (Hygrophorus agathosmus) și Suillus collitinus
sunt ciupercile care, în investigația lui Yamaç și Bilgili [95], au demonstrat cea mai agresivă reacție
împotriva unei game largi de bacterii patogene.

Calitățile imunomodulatoare și anticancerigene ale păstrăvului de nuc se datorează lectinelor4.

Lectinele din această ciupercă au afinitate pentru structurile sialil-α-2,6-lactozaminice din
membrana celulelor apoptotice (care urmează/trebuie să moară) [98]. Ori, dacă aceste celulele nu
sunt distruse (apoptoză), țesuturile proliferează necontrolat și devin neoplasme (cancere) [94].

9. ALTE UTILIZĂRI ALE CIUPERCII

Păstrăvul nucului are și proprietăți tinctoriale - fiertura galbenă era folosită în Tecuci și
Bistrița-Năsăud la vopsirea firelor de bumbac și cânepă, respectiv a irhelor în cojocărie [93].
Bazidiofructul bătrân al păstrăvului de nuc se poate folosi ca material cu proprietăți abrazive [18].

MATERIALE SUPLIMENTARE
Nu este cazul.

4
Lectinele sunt proteine derivate cu acțiune toxică și capacitatea de a recunoaște și a se lega la oligozaharidele de la
suprafața celulelor [96], de pildă ale microorganismelor patogene în a căror membrană se găsesc aceste resturi glucidice
[97].
11
11

Downloaded from [Link] by [Link], on 10/29/24.

Revista [Link] 11 17/06/2020 00:22
Subject to the CABI Digital Library Terms & Conditions, available at [Link]
 REVISTA PĂDURILOR 135(2) (2020) 001–018

Dinulică et al.: Păstrăvul nucului (Cerioporus squamosus) - o specie de ciuperci comestibile...

FINANŢARE
Această lucrare nu a fost finanțată.

CONFLICT DE INTERESE
Autorii nu declară niciun conflict de interese.

ANEXE
Nu este cazul.

REZUMAT EXTINS - EXTENDED ABSTRACT

Title in English: Dryad’s saddle (Cerioporus squamosus): an underrated edible fungus
Introduction: Romania has substantial resources of edible fungi which unfortunately are often overlooked by
harvesters. Dryad’s saddle is one of the 43 species of fungi whose marketing is permitted by law in Romania. This study
presents the state of knowledge regarding the biology, ecology, chemistry, and nutraceutical properties of Dryad’s saddle,
an underrated fungus known only in some regions of Romania.
Taxonomy: This fungus belongs to the Polyporaceae family and it has been affiliated with various genera, from
Boletus to Cerioporus.
Identification: The common names of this fungus in various languages highlight its unique aspect and the shape
of the scales on the surface of the cap. The morphology of the component parts of the mature fruiting body are presented.
Ecology and distribution: It is a xylophagous or saprophytic parasite that can be found on deciduous trees, and
in Romania, on beech trees in particular. Our observations indicate a high incidence of attack of this fungus in beech
forests affected by wind and snow storms. It is a formidable enemy of trees in green areas and it is resilient to biological
control. Consequently, preventing infection is vital. The first fruit bodies of the fungus in Romania appear in March, and
the last in November. Our unpublished measurements show a growth in cap diameter of 1.4-5 mm/day in May. The
fungus is a bio-accumulator of pollutants.
Chemical composition: Dryad’s saddle has rich nutraceutical properties due to its content of protides, glucides,
and essential fatty acids, as well as to the antioxidant and antibiofilm properties of the extracts in the flesh. The average
content of total fat that we determined was 3.75%. The fat content in the fungus has a higher acid value than other
vegetable fats, a salt index comparable to palm oil, and a peroxide value almost similar to refined sunflower oil.
Cultivation: The fungus cultivates well submerged, as opposed to solid ground, where it grows with difficulty.
Biotechnology has capitalized on this fungus as a pectinase and lipase producer with diverse and valuable industrial uses.
Use as food: Although the flesh of Dryad’s saddle does not equal prestigious edible fungi, it can still be exploited
as food, either fresh or preserved, by marinating or pickling. In Transylvania, recipes for cooking Dryad’s saddle were
recorded in the 17th century.
Therapeutic value: Relies on its antioxidant, antimicrobial, immunomodulatory, antibiofilm activity, and
against the quorum sensing of certain chemical components in the flesh. In the Romanian folk medicine, the fungus was
used in the external and internal treatment of enlarged spleen as a result of contracting malaria.
Other uses: A substance obtained from this fungus can be used as dye for textile fibers (cotton and hemp) and
skins used in fur trade.
Keywords: dryad’s saddle, Polyporus squamosus, Cerioporus squamosus, nutraceutical, edible mushroom

REFERINŢE
1. Rathore H., Prasad S., Sharma S., 2017: Mushroom nutraceuticals for improved nutrition and better
human health: A review. Pharma Nutrition, 5(2), 35-46. DOI: 10.1016/[Link].2017.02.001.

12 12

Downloaded from [Link] by [Link], on 10/29/24.

Revista [Link] 12 17/06/2020 00:22
Subject to the CABI Digital Library Terms & Conditions, available at [Link]
 REVISTA PĂDURILOR 135(2) (2020) 001–018

Dinulică et al.: Păstrăvul nucului (Cerioporus squamosus) - o specie de ciuperci comestibile...

2. Petre M., 2006: Manual de utilizare a biotehnologiilor ecologice de cultivare a ciupercilor

comestibile. E.D.P. R.A., București, România, 204 p., ISBN: 978-973-30-1174-3.

3. MAPDR, 2006: Ordin nr. 246 din 14 aprilie 2006 pentru stabilirea Listei ciupercilor comestibile din
flora spontană a căror recoltare sau achiziţie şi comercializare sunt permise. Monitorul Oficial,
174(18), 1-3.

4. Beldeanu E.C., 1993: Ciuperci din fondul forestier. Reprografia Universității Transilvania, Brașov,
România, 13 p.

5. Sălăgeanu G., Sălăgeanu A., 1985: Determinator pentru recunoașterea ciupercilor comestibile și
otrăvitoare din România. Ed. Ceres, București, pp. 113-114.

6. MAP, 2019: Ordin nr. 768 din 10 iunie 2019 privind modificarea anexei la Ordinul ministrului
agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 246/2006 pentru stabilirea Listei ciupercilor
comestibile din flora spontană a căror recoltare sau achiziție și comercializare sunt permise.
Monitorul Oficial, 187(31), 6-7.

7. Dinulică F., 2013: Direcții de valorificare a resurselor vegetale nelemnoase din fondul forestier:
preocupări, posibilități, perspective. Comunicare susținută la simpozionul Valorificarea durabilă,
cu maximă eficiență economică a resurselor forestiere ale României. A.S.A.S., București, România,
8 noiembrie 2013.

8. Beldeanu E., Ionescu T., Dan I., Birtalan G., 1990: Considerațiuni privind bioproducția de ciuperci
comestibile în sectorul silvic - II. Revista Pădurilor, 105(2), 95-97.

9. Bielli E., 1999: Ciuperci. Cunoașterea, recunoașterea și căutarea celor mai cunoscute specii de
ciuperci. Editura ALL, București, România, pp. 243-244, ISBN: 973-684-137-5.

10. IF, 2019: Index fungorum. Disponibil online la:

[Link]

11. Mycobank, 2019. Polyporus squamosus. Disponibil online la:

[Link]

12. Sotome K., Hattori T., Ota Y., To-anun C., Salleh B., Kakishima M., 2008: Phylogenetic relationships
of Polyporus and morphologically allied genera. Mycologia, 100, 603-615, DOI: 10.3852/07-191R.

13. Drăgulescu C., 2002: Ciupercile în vocabularul românesc. Ed. Universității Lucian Blaga, Sibiu,
România, pp. 41, ISBN: 973-651-915-5.

14. Drăgulescu C., Drăgulescu R., 2015: Plant ecology as reflected in Romanian phytonomy. Acta
Oecologica Carpatica, 8, 31-58.

15. Zmitrovich I.V., Volobuev S.V., Parmasto I.H., Bondartseva M.A., 2017: Re-habilitation of
Cerioporus (Polyporus) rangiferinus, a sib of Cerioporus squamosus. Nova Hedwigia 105(3/4), 313-
328, DOI: 10.1127/nova_hedwigia/2017/0412.

16. Csaba L., Gizella V., 2013: Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile și otrăvitoare. Ed.
Casa, Oradea, România, pp. 70, 49, ISBN: 978-6068-52-714-7.

17. Corlățeanu S., 1959: Ciuperci comestibile și otrăvitoare din Republica Populară Romînă. Ed. Agro-
Silvică de Stat, București, România, pp. 59-60.

18. Phillips D.H., Burdekin D.A., 1992: Diseases of forest and ornamental trees. Macmillan Press Ltd,
Londra și Basingstoke, Marea Britanie, 581 p., ISBN: 978-0333494936.
13
13

Downloaded from [Link] by [Link], on 10/29/24.

Revista [Link] 13 17/06/2020 00:22
Subject to the CABI Digital Library Terms & Conditions, available at [Link]
 REVISTA PĂDURILOR 135(2) (2020) 001–018

Dinulică et al.: Păstrăvul nucului (Cerioporus squamosus) - o specie de ciuperci comestibile...

19. Gerhardt E., 2014: Der große BLV pilzführer für unterwegs. BLV Buchverlag, München, Germania,
pp. 498-499, ISBN: 978-3-8354-1124-1.

20. Kuo M., 2015: Polyporus squamosus. Disponibil online la:

[Link]

21. Parmasto E., 1978: Rasprostranenie aphylloforovykh gribov bazidiosporami. 2. Biologiya

rasprostraneniya Polyporus squamosus (Polyporaceae). Eesti NSV Teaduste Akadeemia
Toimetised, Bioloogia 27(2), 141-149.

22. Iordache O., Cornea C.P., Diguta C., Rodino S., Ionescu I., Matei A., Dumitrescu I., 2015:
Molecular identification of fungal isolates from textile wastewater by ITS-RFLP method. Bulletin of
University of Agricultural Sciences and Veterinary Medicine Cluj-Napoca. Animal Science and
Biotechnologies, 72(2), 259-261, DOI: 10.15835/buasvmcn-asb:11608.

23. Fukui Y., Miyamoto T., Tamai Y., Koizumi A., Yajima T., 2018: Use of DNA sequence data to identify
wood-decay fungi likely associated with stem failure caused by windthrow in urban trees during a
typhoon. Trees, 32(4), 1147-1156, DOI: 10.1007/s00468-018-1679-y.

24. ***, 2019:

[Link]
BOX (accesat la 10.12.2019).

25. Schmidt O., 2006: Wood and tree fungi: biology, damage, protection, and use. Spriger-Verlag, Berlin
Heidelberg New York, 334 p., ISBN: 978-3-540-32139-2.

26. Bulam S., Üstün N.Ș., Pekșen A., 2018: Polyporus squamosus (Huds.) Fr. in the Black Sea Region.
Turkish Journal of Agriculture - Food Science and Technology, 6(2), 183-188,
DOI: :10.24925/turjaf.v6i2.183-188.1546.

27. Hintikka V., 1970: Stimulation of spore germination of wood-decomposing hymenomycetes by

carbon dioxide. Karstenia, 11, 23-27.

28. Bontea V., 1985: Ciuperci parazite și saprofite din România. Vol. 2. Ed. Academiei R.S.R., București,
România, 469 p.

29. Bănescu V., 1965: Contribuții la cunoașterea macromicetelor din Munții Buzăului și Ciucașului.
Studii și Cercetări de Biologie. Seria Botanică, 16(3), 163-170.

30. Bechet M., Silaghi G., 1966: Flora și vegetația rezervației naturale „Defileul Crișului Repede” - Flora
micologică (micromicete și macromicete). Contribuții botanice, 8, 31-82.

31. Bontea V., 1985: Ciuperci parazite și saprofite din România. Vol. 1. Ed. Academiei R.S.R., București,
România, 586 p.

32. Pop A., Petreanu E., 1995: Ciuperci din rezervația naturală Valea Sighișteului (Munții Apuseni).
Contribuții botanice, pp. 70-72.

33. Razaq A., Shahzad S., 2016: Additions to the Polyporales of Pakistan. Pakistan Journal of Botany.
Disponibil la: URL [Link]

34. MingYun H., YuCheng D., 2005: Checklist of polypores on Quercus mongolica in Northeastern
China. Chinese Forestry Science and Technology, 4(3), 94-98.

35. Bakshi B.K., 1956: Occurrence of Polyporus squamosus (Huds.) Fr. in India. Indian Phytopathology,
9(2), 191-194.
14 14

Downloaded from [Link] by [Link], on 10/29/24.

Revista [Link] 14 17/06/2020 00:22
Subject to the CABI Digital Library Terms & Conditions, available at [Link]
 REVISTA PĂDURILOR 135(2) (2020) 001–018

Dinulică et al.: Păstrăvul nucului (Cerioporus squamosus) - o specie de ciuperci comestibile...

36. Igmandy Z., 1964: The wood-rotting polypores of Beech stands in Hungary. Erdesz. Faipari
Egyetem tud. Kozl., Sopron 1, 99-107.

37. Hüseyin E., Selcuk F., 2001: Azerbaycan ormanlarında kayın odununa arız olan makromantarlar.
Turkish Journal of Agriculture and Forestry, 25(6), 401-406.

38. Pekșen A., Kibar B., 2016: Effects of various carbon and nitrogen sources on mycelial biomass
production of Macrolepiota procera and Polyporus squamosus in submerged culture. Anadolu
Tarım Bilimleri Dergisi, 31(1), 16-24, DOI: 10.7161/anajas.2016.31.1.16-24.

39. Jigău O., 2005. Cercetări micocenologice în asociaţia Symphyto cordati - Fagetum din Munţii
Nemira (Jud. Bacău). Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii “Ion Borcea” Bacău, Studii şi
Comunicări, 20, 9-14.

40. Baader G., 1952: Unterschungen uber Randschaden. Schriftenreihe der Forstlichen Fakultat der
Universitat Gottingen, 3, 73 pp.

41. Marincović P., 1953: O zdravstvenom stanju bukovih suma na Zeljinu. Sumarstvo, 6(5), 443-456.

42. Seehann G., 1979: Holzzerstorende Pilze an Strassen - und Parkbaumen in Hamburg. Mitteilungen
der Deutschen Dendrologischen Gesellschaft, 71, 192-221.

43. Gáper J., 1998: A polypore group as one of the most aggressive fungi, which kill the urban trees.
Acta Facultatis Ecologiae Zvolen, 5, 101-105.

44. Banga G., Antanas M., 2014: Sumedėjusių augalų grybai ir kenkėjai istorinėse Bernardinų kapinėse.
Optimization of Ornamental and Garden Plant Assortment, Technologies and Environment, 5(10),
45-49.

45. Schwarze F.W.M.R., Grüner J., Schubert M., Fink S., 2007: Defence reactions and fungal
colonisation in Fraxinus excelsior and Tilia platyphyllos after stem wounding. Arboricultural
Journal, 30(1), 61-82, DOI: 10.1080/03071375.2007.9747477.

46. Mfombeb P.M., Senwo Z.N., Isikhuemhen O., 2013: Enzymatic activities and kinetic properties of
β-glucosidase from selected white rot fungi. Advances in Biological Chemistry, 3, 198-207.

47. Schwarze F.W.M.R., Lonsdale D., Mattheck C., 1995: Detectability of wood decay caused by
Ustulina deusta in comparison with other tree-decay fungi. European Journal of Forest Pathology,
25(6/7), 327-341, DOI: : 10.1111/j.1439-0329.1995.tb01348.x.

48. Schubert M., Heller, T., Fink, S., Schwarze F., 2007: Biologische Kontrolle Holz zersetzender Pilze
an Bäumen. AFZ/Der Wald, Allgemeine Forst Zeitschrift für Waldwirtschaft und Umweltvorsorge,
62(4), 197-201.

49. Schubert M., Fink S., Schwarze F.W.M.R., 2008: Evaluation of Trichoderma spp. as a biocontrol
agent against wood decay fungi in urban trees. Biological Control, 45(1), 111-123, DOI:
10.1016/[Link].2008.01.001.

50. Badalyan S.M., Innocenti G., Garibyan N.G., 2004: Interactions between xylotrophic mushrooms
and mycoparasitic fungi in dual-culture experiments. Phytopathologia Mediterranea, 43(1), 44-48,
DOI: [Link]

51. Zarzyński P., 2003: Fungitoksyczność Falconu 460 EC dla grzybów rozkładających drewno drzew
leśnych. Sylwan 147(8), 43-48.

15
15

Downloaded from [Link] by [Link], on 10/29/24.

Revista [Link] 15 17/06/2020 00:22
Subject to the CABI Digital Library Terms & Conditions, available at [Link]
 REVISTA PĂDURILOR 135(2) (2020) 001–018

Dinulică et al.: Păstrăvul nucului (Cerioporus squamosus) - o specie de ciuperci comestibile...

52. Lektorskij D.N., Babockin P.N., 1959: Primenenie gazogeneratornoj smoly dlja konservirovanija
drevesiny. Gidroliznaya i lesokhimicheskaya Promyshlennost, 11(5), 14-15.

53. Mleczek M., Niedzielski P., Kalač P., Budka A., Siwulski M., Gąsecka M., Rzymski P., Magdziak Z.,
Sobieralski K., 2016: Multielemental analysis of 20 mushroom species growing near a heavily
trafficked road in Poland. Environmental Science and Pollution Research, 23(16), 16280-16295, DOI:
10.1007/s11356-016-6760-8.

54. Isildak Ö., Turkekul I., Elmastas M., Tuzen M., 2004: Analysis of heavy metals in some wild-grown
edible mushrooms from the middle black sea region, Turkey. Food Chemistry, 86(4), 547-552, DOI:
10.1016/[Link].2003.09.007.

55. Demirbaș A., 2002: Metal ion uptake by mushrooms from natural and artificially enriched soils.
Food Chemistry 78(1), 89-93, DOI: 10.1016/S0308-8146(01)00389-2.

56. Corlățeanu S., 1965: Cercetări privind consumurile specifice pentru unele ciuperci comestibile,
prelucrate prin uscare. Lucrări Științifice. Institutul Politehnic Brașov, 7, 379-386.

57. Fernandes A., Petrović J., Stojković D., Barros L., Glamočlija J., Soković M., Martins A., Ferreira
I.C.F.R., 2016: Polyporus squamosus (Huds.) Fr from different origins: Chemical characterization,
screening of the bioactive properties and specific antimicrobial effects against Pseudomonas
aeruginosa. LWT - Food Science and Technology, 69, 91-97, DOI: 10.1016/[Link].2016.01.037.

58. Mocan A., Fernandes Â., Barros L., Crişan G., Smiljković M., Soković M., Ferreira I.C., 2018:
Chemical composition and bioactive properties of the wild mushroom Polyporus squamosus
(Huds.) Fr: a study with samples from Romania. Food & function, 9(1), 160-170, DOI:
10.1039/C7FO01514C.

59. Tadeusiak W., Balicka E., 1978: Wolne aminokwasy w owocnikach niektorych grzybow
rozkladajacych drewno. Acta Mycologica, 14(1/2), 151-155.

60. Uzun Y., Genccelep H., Kaya A., Akcay M.E., 2011: The mineral contents of some wild edible
mushrooms. Ekoloji, 20, 6-12, DOI: 10.5053/ekoloji.2011.802.

61. Akata I., Ergönül B., Kalyoncu F., 2012: Chemical compositions and antioxidant activities of 16 wild
edible mushroom species grown in Anatolia. International Journal of Pharmacology, 8(2), 134-138,
DOI: 10.3923/ijp.2012.134.138.

62. Ergönül P.G., Akata I., Kalyoncu F., Ergönül B., 2013: Fatty acid compositions of six wild edible
mushroom species. The Scientific World Journal, 4:163964, DOI: 10.1155/2013/163964.

63. Zengin G., Sarikurkcu C., Aktumsek A., Uysal S., Ceylan R., Anwar F., Solak, M., 2015: A
comparative fatty acid compositional analysis of different wild species of mushrooms from Turkey
(125). Emirates Journal of Food and Agriculture, 27(7), 532-536, DOI: 10.9755/ejfa.2015.05.264.

64. Maga J.A., 1981: Mushroom flavor. Journal of Agriculture and Food Chemistry, 29(1), 1-4.

65. Ferdeș D., Dincă M., 2014: Obținerea de biomasă din Polyporus squamosus în cultură submersă cu
surse de carbon alternative. În: Lucrările simpozionului internațional ISB-INMA-TEH, București,
România, pp. 133-137, ISSN 2344 - 4126.

66. Peričin D.M., Radulović L.M., Ćurčin S.S., 2004: Extraction of endo-pectinase activity from the
culture filtrate of Polyporus squamosus by aqueous two-phase systems composed of low molecular
mass polyethylene glycol and phosphate salt. Acta periodica technologica, 35, 215-224, DOI:
10.2298/APT0435215P.

16 16

Downloaded from [Link] by [Link], on 10/29/24.

Revista [Link] 16 17/06/2020 00:22
Subject to the CABI Digital Library Terms & Conditions, available at [Link]
 REVISTA PĂDURILOR 135(2) (2020) 001–018

Dinulică et al.: Păstrăvul nucului (Cerioporus squamosus) - o specie de ciuperci comestibile...

67. Petre C.V., Tănase C., 2013: Description of the culture characteristics of some lignicolous
basidiomycetes species grown on three synthetic media. Journal of Plant Development 20, 105-114.

68. Kashyap D.R., Vohra P.K., Chopra S., Tewari R., 2001: Applications of pectinases in the commercial
sector: a review. Bioresource Technology, 77, 215-227, DOI: 10.1016/S0960-8524(00)00118-8.

69. Peričin D.M., Antov M., Dimić N., Vujičić B., 1997: Rapid method for detecting low basal activity of
exo-pectinase of Polyporus squamosus. Biotechnology Techniques, 11: 833, DOI:
10.1023/A:1018485510779.

70. Peričin D.M, Kevresan S., Banka L., Antov M., Škrinjar M., 1992: Separation of the components of
pectinolytic complex produced by Polyporus squamosus in submerged culture. Biotechnology
Letters, 14(2), 127-130, 10.1007/BF01026239.

71. Moț A.-C., 2012: Lacaza din Sclerotinia sclerotiorum: caracterizare biochimică și aplicații. Teză de
doctorat. Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, România, 175 p.

72. Abubacker M.N., Ayesha A., 2012: Efficacy of fungal enzyme in biodiesel production from
vegetable oil. Biosciences, Biotechnology Research Asia, 9(1), 405-410, DOI: 10.13005/bbra/1015.

73. Kvasko G.Y., Dreval K.G., Boyko M.I., 2013: Culture filtrate lignolytic activity of some strains of
wood-destroying basidiomycetes. Biological Bulletin of Bogdan Chmelnitskiy Melitopol State
Pedagogical University, 3(3), 317-329, DOI: 10.7905/bbmspu.v3i3.727.

74. Ferdeș M., Dincă M., Zăbavă B., Paraschiv G., Munteanu M., Ionescu M., 2018: Laccase enzyme
production and biomass growth in liquid cultures of wood-degrading fungal strains. În:
Proceeding-ul 46th International Symposium: Actual tasks on agricultural engineering, Opatija,
Croatia, 27th February - 1st March, 2018, pp. 341-348.

75. Mincu E.C., Țuculescu R., 2010: Ciupercile din România. Ed. Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuș,
România, pp. 78-79, ISBN: 978-973-141-329-7.

76. Mességué M., 2000: Vă plac ciupercile? Medicamente? Alimente? Otrăvuri? Ed. Venus, București,
România, pp. 45-46, ISBN: 973-9024-10-6.

77. Łuczaj Ł., Stawarczyk K., Kosiek T., Pietras M., Kujawa A., 2015: Wild food plants and fungi used
by Ukrainians in the western part of the Maramureș region in Romania. Acta Societatis Botanicorum
Poloniae, 84(3), 339-346, DOI: [Link]

78. Tudor I., 2018: Compendiu de ciuperci comestibile, medicinale și otrăvitoare. Ed. Blassco, București,
pp. 192-193, ISBN: 978-973-8968-85-1.

79. Lucescu A., Poleac E., Munteanu V., 1968: Călăuza recoltatorului de ciuperci de pădure. Ed. Agro-
Silvică, București, România, pp.56-57.

80. Wikipedia, 2019: Polypore écailleux. Disponibil online la:

[Link] (accesat în 03.12.2019).

81. [Link] (accesat în 24.06.2016).

82. Ficai D., Ficai A., 2017: Prevention of biofilm formation by material modification. În: Den Y., Lv W.:
Biofilms and Implantable Medical Devices. Infection and control. Elsevier Ltd., pp. 159-180, ISBN:
978-0081003985.

83. Miquel S., Lagrafeuille R., Souweine B., Forestier C., 2016: Anti-biofilm activity as a health issue.
Frontiers in Microbiology, 7:592, DOI: 10.3389/fmicb.2016.00592.
17
17

Downloaded from [Link] by [Link], on 10/29/24.

Revista [Link] 17 17/06/2020 00:22
Subject to the CABI Digital Library Terms & Conditions, available at [Link]
 REVISTA PĂDURILOR 135(2) (2020) 001–018

Dinulică et al.: Păstrăvul nucului (Cerioporus squamosus) - o specie de ciuperci comestibile...

84. Wikipedia, 2019: Quorum sensing. Disponibil online la:

[Link] (accesat în 02.12.2019).

85. Miller M.B., Bassler B.L., 2001: Quorum sensing in bacteria. Annual Review of Microbiology, 55(1),
165-199, DOI: 10.1146/[Link].55.1.165.

86. Asfour H.Z., 2018: Anti-quorum sensing natural compounds. Journal of Microscopy and
Ultrastructure, 6(1), 1-10, DOI: 10.4103/JMAU.JMAU_10_18.

87. Keleș A., Koca I., Gençcelep H., 2011: Antioxidant properties of wild edible mushrooms. Journal of
Food Processing & Technology, 2(6): 1000130, DOI: 10.4172/2157-7110.1000130.

88. Dimitrijevic M., Stankov-Jovanovic V., Nikolic J., Mihajilov-Krstev T., Stojanović G., Mitić V., 2015:
Screening of antioxidant, antimicrobial and antiradical activities of twelve selected Serbian wild
mushrooms. Analytical Methods, 7(10), 1-15, DOI: 10.1039/C4AY03011G.

89. Elmastas M., Isildak O. Turkekul I., Temur N., 2007: Determination of antioxidant activity and
antioxidant compounds in wild edible mushrooms. Journal of Food Composition and Analysis 20(3-
4), 337-345, DOI: 10.1016/[Link].2006.07.003.

90. Shomali M.N., Onar O., Akata I., Yildirim O., 2016: Screening antioxidant and antimicrobial
properties of Polyporus. Turkish Journal of Biochemistry, 41(S4), P-070.

91. Lobo V., Patil A., Phatak A., Chandra N., 2010: Free radicals, antioxidants and functional foods:
Impact on human health. Pharmacognosy Reviews, 4(8), 118-126, DOI: 10.4103/0973-7847.70902.

92. Jones P.J.H., Rideout T.C., 2012: Lipids, sterols, and their metabolites. În: Ross, A.C. et al.: Modern
nutrition in health and disease. Wolters Kluwer Health. Disponibil online la:
[Link]
----_Lipids_Sterols_and_Their_Metabolites (accesat în 29.11.2019).

93. Butură V., 1979: Enciclopedie de etnobotanică românească. Ed. Științifică și Enciclopedică,
București, România, pp. 52, 258.

94. Martin E.A., 2009: Dicționar de medicină. Ed. ALL, București, România, 872 p., ISBN: 978-973-571-
870-1.

95. Yamaç M., Bilgili F., 2006: Antimicrobial activities of fruit bodies and/or mycelial cultures of some
mushroom isolates. Pharmaceutical Biology, 44(9), 660-667, DOI: 10.1080/13880200601006897.

96. Daintith J., 2010: Dicționar de chimie. Ed. All Educational, București, România, 549 p., ISBN: 978-
973-684-725-7.

97. Ciulei I., Grigorescu E., Stănescu U., 1993: Plante medicinale, fitochimie și fitoterapie. Tratat de
farmacognozie. Vol. 2. Ed. Medicală, București, România, pp. 637-726, ISBN: 973-39-0240-3.

98. Malagolini N., Chiricolo M., Marini M., Dall'Olio F., 2009: Exposure of α2,6-sialylated lactosaminic
chains marks apoptotic and necrotic death in different cell types. Glycobiology, 19(2), 172-181, DOI:
10.1093/glycob/cwn122.

18 18

Downloaded from [Link] by [Link], on 10/29/24.

Revista [Link] 18 17/06/2020 00:22
Subject to the CABI Digital Library Terms & Conditions, available at [Link]