DIDASCALII/ INDICAȚII SCENICE/ NOTAȚIILE AUTORULUI
(Percepând existența ca un „ theatrum mundi”, autorul dramatic creează opere
destinate reprezentării scenice.)
În textul dramatic, notațiile autorului , numite și didascalii sau indicații scenice,
reprezintă punți de legătură între nivelul textual și cel al reprezentării scenice, între
literalitate și teatralitate. Provenind din etimonul grecesc „ didaskalia”, didascaliile
reprezentau caietele cu replici ale actorilor, marcând intervențiile auctoriale în textul
dramatic , adică „ tot ce nu este replică într-o piesă de teatru”( Anne Ubenfeld).
Personalitate emblematică a dramaturgiei românești, X este creatorul unui univers
ficțional inedit. Fragmentul extras din piesa„ ...”, actul...., ilustrează perfect originala
viziune a creatorului său .
O funcție aparte in piesa citată revine indicațiilor scenice care deschid actul..../
fragmentul, fixând reperele spațio- temporale ale diegezei/ acțiunii plasate în
„...exemplu”. De asemenea, notația: „...” ilustrează elementele de decor, având rol în
susținerea atmosferei specifice epocii investigate. In plus, notația; „...” are rol în
ghidarea jocului actoricesc , precizând gestica/mimica/mișcarea scenică/atitudinea
personajului Y, surprins într-un moment-cheie al existenței sale.
Scrise între paranteze rotunde, notațiile : „ ...”, „...” oferă indici nonverbali( gestică,
mimică) /paraverbali( intonație) sugerând atitudinea/ starea / relația personajului Y
cu Z. Astfel, notațiile autorului au rol hotărâtor în caracterizarea directă a
personajelor X și Y.
Dedicate actorilor, regizorilor și cititorilor, indicațiile autorului sunt menite să
faciliteze reprezentarea scenică a textului dramatic.
Elemente specifice textului dramatic, alături dialogul care transcrie replicile
personajelor și de structurarea în acte și scene, notațiile autorului îndeplinesc
multiple funcții, contribuind esențial la transfigurarea viziunii despre lume a acestuia.
De altfel, teatrul își creează un microunivers în care dramaturgul imaginează
personaje și locuri noi, aducând în fața spectatorului o „ mundus imaginalis” insolită.