Scribd
Încărcați
47 vizualizări2 pagini

3

Încărcat de

luca ioan
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
47 vizualizări2 pagini

3

Încărcat de

luca ioan
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

Și auzind caprele din vecinătate de una ca aceasta, tare le-au mai părut bine !

Și s-au
adunat cu toatele la priveghiu și unde nu s-au așternut pe mâncate și pe băute,
veselindu-se împreună...

Și eram și eu acolo de față, și-ndată după aceea am încălecat iute pe-o șea, ș-am venit
de v-am spus povestea așa, ș-am mai încălecat pe-o roată și v-am spus jitia toată; și
unde n-am mai încălecat pe-o capșună și v-am spus, oameni buni, o mare și gogonată
minciună !

A fost odată un meşter pe care îl chema Geppetto. Locuia într-o căsuţă sărăcăcioasă şi îşi ducea zilele de
azi pe mâine. Ca să mai facă un ban de pâine se gândi să cioplească o păpuşă din lemn, care să facă
tumbe şi cu care să colinde lumea. Geppetto îşi luă uneltele şi începu să lucreze, cioplind întâi părul, apoi
fruntea, apoi ochii. Meşterul lucră din greu toată ziua şi nu se lăsă până nu termină păpuşa. Îi puse
numele Pinocchio. „Tare mult mi-ar plăcea să aibă suflet, să am cu cine să schimb o vorbă!“ îşi zise în
gând Geppetto.

S-ar putea să vă placă și