GRUPUL SCOLAR AGRICOL ALEXANDRIA

PROFIL :RESURSE NATURALE SI PROTECTIA MEDIULUI

SPECIALIZAREA: TEHNICIAN ANALIZE PRODUSE
ALIMENTARE

PROIECT
PENTRU CERTIFICAREA COMPETENTELOR PROFESIONALE
NIVEL III

TEMA: Analiza ORZULUI

Prof indrumator:
GRIGORESCU EMILIAN Absolvent:

STANCU IONUT MADALIN

XII B

PROMOTIA 2009

1
 CUPRINS

Memoriu Justificativ.........................................................pag.
3
Capitolul I Analiza senzorială a ORZULUI…….………..…pag. 4
Capitolul II Umiditatea…………………………………..
…………….pag.10
Capitolul III Norme de protectia muncii………………….pag.15
in laboratorul tehnologic
Bibliografie………………………………………………………………
…….pag.20

MEMORIU JUSTIFICATIV

2
 Mi-am ales aceasta tema datorita placerii de a citii si de a
descoperii lucruri noi si interesante despre procesul de industrialzare a
[Link] contine un numar de pagini in care sunt evidentiate
materiile prime si auxiliare,descriierea procesului tehnic si conditiile de
calitate ale produsului [Link] aceasta lucrare am cuprins tot ce am invatat
in cei patru ani de liceu argumentand in mara masura toate cerintele si
criteriile in [Link] continutului stiintific s-a realizat pe baza
interdisciplinalitatii si a corelarii notiuniilor teoretice,deprinderilor de
laborator si practice in conformitate cu bibliografia recomandata.
Sper ca aceasta lucrare sa fie de folos colegilor practicieni,sau celor ce
vor lucra in domeniul comercializarii produselor obtinute prin tehnologia
procesarii orzului.
Lucrarea constituie un mijloc util pentru personalul tehnic de
specialitate mai ales in activitatea practica unde munca si operatiile
respective de tratare a orzului constituie unul dintre factorii determinanti
pentru cresterea cantitatii si calitatii produselor obtinute.

CAPITOLUL I

Analiza senzorială a ORZULUI

. Analiza constă în aprecierea:

- aspectului;
- culorii;

3
 - mirosului;
- gustului.
Examinarea aspectului se face vizual şi are în
vedere şi starea suprafeţelor exterioare ale cerealelor.
Examinarea culorii se face vizual constanând
culoarea boabelor de cereale, prezenţa sau absenţa unor
pete de culoare diferită de cea normală pentru cereala
analizată.
În general, cerealele care au suferit procese de
autoîncingere, fără a atinge un stadiu avansat, îşi modifică
culoarea.
Grâul şi secara îşi pierd luciul caracteristic sau se
brunifică începând din zona embrionului. Porumbul capătă o
culoare verzuie în zona embrionului şi suprafaţa bobului se
pătează.
Examinarea mirosului se face inspirând aer din
spaţiile intergranulare ale probei. Pentru ca eventualele
mirosuri să poată fi evidenţiate mai uşor, se încălzeşte
proba, fie prin frecare între mâini, fie utilizând apa caldă la
aproximativ 600C, se acoperă cu o sticlă de ceas şi după 2-3
minute se examinează mirosul.
Pentru a mări suprafaţa de volatilizare, se poate
aprecia mirosul unei probe de cereale măcinate la o
morişcă de laborator, menţinută în apă caldă 2-3 minute,
într-un pahar acoperit cu o sticlă de ceas.
Cerealele trebuie să prezinte un miros caracteristic,
fără miros de mucegai sau de încingere, sau alte mirosuri
străine.
Examinarea gustului se face mestecând câteva
boabe de cereale în gură. Gustul trebuie să corespundă
cerealelor analizate.
Prezenţa unui gust acru sau amar evidentţiază o
păstrare necorespunzătoare, în timpul căreia s-au produs
descompuneri şi degradări ale componentelor chimice ale
boabelor de cereale. Descompunerea lipidelor, cu
eliberarea acizilor graşi precum şi oxidările acestora, duc la
apariţia unui gust acru.
Gustul amar poate fi datorat dezvoltării microflorei
cerealelor ca urmare a creşterii umidităţii şi temperaturii
cerealelor în timpul unei depozitări necorespunzătoare.

4
 Prezenţa şi dezvoltarea unor dăunători ca acarienii,
insecte ca gărgăriţele, gândacii, pot imprima gusturi
neplăcute cerealelor.

Masa hectolitrică
Unul dintre indicatorii de bază, în aprecierea calităţii
cerealelor, folosit din cele mai vechi timpuri, îl constituie
masa unităţii de volum. Ea se determină cu balanţa
hectolitrică, care permite stabilirea masei de cereale care
ocupă un volum de 1 litru.
Masa hectolitrică este influenţată de o serie de factori
ca:
 masa specifică a cerealelor,
 conţinutul corpuri străine şi natura lor,
 elemente geometrice ale cerealelor,
 coeficientul de frecare al boabelor,
 umiditatea cerealelor.
Masa hectolitrică, constituie în momentul de faţă, un
indicator foarte important pentru industrie.
Masa hectolitrică de bază pentru orzul destinat uzului
industial, este de 68 kg/hl.
Cerealele au valori diferite pentru masa hectolitrică
după cum se observă din tabel.
Valori ale masei hectolitrice
Masa Masa
hectolitri hectolitric
Produsul Produsul
că ă
Kg/hl Kg/hl
0 1 2 3
Grâu 68 – 85 Orzoaică 60 - 70
Srot mare de 45 – 55 Ovăz 38-48
grâu
Srot mic de grâu 55 – 57 Orez 50-65

Aparatură:
Determinarea masei hectolitrice se face utilizând
balanţa hectolitrică

5
 Balanţa hectolitrică
1 – cilindru cu pâine, 2 – pâlnie tronconică, 3 – clapetă, 4 –
cilindru intermediar, 5 – disc, 6 – cuţit, 7 – cilindru cu volum
etalonat, 8 – piesă de fixare, 9 – orificiu cilindric, 10 – taler
pentru greutăţi, 11 – balanţa hectolitrică

Balanţa hectolitrică este o balanţă cu braţe egale, care

permite măsurarea masei hectolitrice, prin măsurarea
masei cerealelor care ocupă un volum de un litru. De un
braţ al balanţei se atârnă un taler pentru greutăţi, iar de
partea cealaltă cilindrul cu cereale.
Umplerea cilindrului cu volum etalonat 7, se face
utilizând un cilindru intermediar, fără fund, 4, în care cad
iniţial cereale din cilindrul 1, prevăzut la partea inferioară
cu o gură tronconică 2, pentru curgerea cerealelor. Gura
părţii tronconice poate fi închisă de clapeta articulară 3.
Îmbinările celor trei cilindri se fac printr-o porţiune cilindrică
inferioară cu diametrul interior mai mare decât diametrul
exterior al cilindrului cu care se îmbină.
Pentru a elimina influenţa pe care ar putea să o
exercite asupra modulului de aranjare al cerealelor din
cilindrul etalonat 7, curenţii de aer ce părăsesc cilindrul se
utilizează un disc metalic 6 care cade înaintea cerealelor,
determinând eliminarea aerului prin orificiul 9, situat la
partea inferioară a acestuia.

6
 Cilindrul etalonat 7 se fixează de suportul balanţei
hectolitrice prin intermediul unei piese cilindrice 8, cu care
se îmbină prin răsucire.
Cuţitul 6, introdus printr-un canal circular prevăzut la
partea superioară a cilindrului etalonat, delimitează volumul
de un litru.

Modul de lucru:

Pentru determinarea masei hectolitrice, se umple

cilindrul 1 cu cereale. Se fixează cilindrul 7 în suportul
balanţei prin piesa 8, cu cuţitul 6 introdus, susţinând discul
5. Se fixează apoi cilindrii 4 şi 1.
Se deschide clapeta 3 aşteptând curgerea cerealelor în
cilindrul 4. Se trage cuţitul 6, discul, împreună cu cerealele
cad în cilindrul 7. Se introduce cuţitul 6, se scot cilindrii 1 şi
4 şi se elimină cerealele aflate deasupra lui. Se înlătură
cuţitul şi se determină masa cilindrului cu cereale prin
cântărire.
Ca rezultat se ia media aritmetică a două determinări
consecutive, între care nu există o diferenţă mai mare de
0,5 kg/hl, se repetă determinările.
Dacă şi în acest caz se obţine o diferenţă mai mare de
0,5 kg/hl, se face media aritmetică a celor patru
determinări.
În urma analizei unui număr mare de soiuri şi varietăţi
de grâu cultivate la noi în ţară, într-o durată mare de timp,
Institutul de Chimie Alimentară din Bucureşti recomandă
următoarea clasificare, în funcţie de valoarea masei
hectolitrice (tabel 1.2).
Calitatea orzului în funcţie de masa hectolitrică
Foarte Bună Satisfăcătoa Nesatisfăcăto
bună re are
Peste 70 60 – 70 60 – 65 kg/hl Sub 60 kg/hl
kg/hl kg/hl

Masa a 1000 de seminţe

Pentru aprecierea calităţii cerealelor se folosesc:

 masa relativă a 1000 de seminţe,
 masa absolută a 1000 de seminţe.

7
 Acest indicator permite aprecierea mărimii seminţelor,
fiind mult mai relevant comparativ cu masa hectolitrică.
Relevanţa lui se datorează numărului mic de factori care
pot influenţa mărimea acestui indicator.
Masa a 1000 de seminţe este influenţată de masele
specifice, proporţiile părţilor anatomice ale bobului şi de
umidităţile lor. Masa absolută a 1000 de seminţe exclude
influenţa umidităţii.

Modul de lucru:
Pentru determinare, se ia o cantitate de cereale
corespunzătoare pentru aproximativ 5000 de seminţe, se
înlătură impurităţile, se cântăresc şi se numără.
Rezultatul exprimă media aritmetică a două determinări
paralele, între care nu există o diferenţă mai mare decâte
cea permisă de STAS.
Pentru valori sub 10 grame, rezultatul se exprimă cu
două zecimale. Pentru valori cuprinse între 10 şi 15 grame,
cu o zecimală, iar peste 15 grame, cu numere întregi.
Atunci când se utilizează masa relativă a 1000 de
seminţe, trebuie avută în vedere şi umiditatea lor.
Pentru determinarea masei absolute a 1000 de seminţe
se determină umiditatea cerealelor. Calculul şi
exprimarea rezultatelor:

, grame
- este masa relativă a 1000 de seminţe.

, grame
unde:
M – masa seminţelor, g,
n – numărul seminţelor din proba analizată.

Plecând de la masa relativă a 1000 de seminţe, se

poate determina numărul de seminţe în 100 de grame,
utilizat în aprecierea mărimii boabelor la măcinarea
acestora.
Masa absolută a 1000 de seminţe, pentru cerealele de
bază, este prezentată în tabel.

8
 Masa absolută a 100 de boabe pentru
principalele cereale

Masa Masa
absolută a absolută a
Cereala 1000 de Cereala 1000 de
seminţe seminţe
g. g.
Grâu 15-88 Ovăz 15-45
Secară 13-50 Porumb 50-1100
Orz 20-55 Orez 15-43

Calitatea grâului în funcţie de masa a 1000 de boabe

Foarte Bună Satisfăcătoa Nesatisfăcăto
bună re are
Peste 36 g 32,1 - 36 g 28,1 – 32 g Sub 28 g

CAPITOLUL II

Umiditatea

 Metoda uscării la etuvă

Principiul metodei :
Metoda constă în aprecierea umidităţii în funcţie de
pierderea în greutate a unei probe de aproximativ 5 grame,
prin menţinerea ei în etuvă la 130 ±30 C timp de o oră.
Timpul se măsoară din momentul atingerii
0
temperaturii de 130 în etuvă după introducerea fiolei cu
proba.

Modul ce lucru:
Proba se obţine din cereale mărunţite la o morişcă de
laborator. Este de preferat ca morişca să nu încălzească
produsele rezultate din măciniş în timpul mărunţirii pentru a
nu pierde o parte din umiditate 0C.

9
 După uscare la 130 ±30 C timp de o oră. Proba se
răceşte în exticator şi se cântăreşte. Se fac două
determinări paralele pentru aceeaşi probă de cereale.

Calculul şi exprimarea rezultatelor:

Umiditatea se calculează cu relaţia:

, %

unde:
m1 – masa fiolei cu probă, înainte de uscare, g.
m2 – masa fiolei cu probă, după uscare, g.
m – masa probei, înainte de uscare, g.
Exprimarea umidităţii se face printr-o cifră cu o
zecimală, prin rotunjirea rezultatelor celor două determinări
paralele, între care nu există o diferenţă mai mare de 0,3%.
În cazul unei diferenţe mai mari de 0,3% se mai efectuează
două determinări paralele. Dacă şi în acest caz se obţine o
diferenţă mai mare, se face media aritmetică a celor patru
determinări.

Conţinutul de impurităţi

Impurităţile din masa de cereale pot fi constituite din

alte plante de cultură diferite celei de bază, seminţe de
buruieni, pământ, pietre, nisip, fragmente de spice şi paie,
spărturi din cereale de bază, resturi de ambalaje din hârtie
sau materiale textile, etc.
Impurităţile din masa de cereale se clasifică în:
 impurităţi negre sau corpuri străine negre,
 impurităţi albe sau corpuri străine albe,
 impurităţi metalice.
În cazul grâului, în categoria impurităţilor negre intră: tot
ce trece la cernere prin ciurul din tablă perforată cu orificii
de 1,5 mm, de formă rotundă, corpurile minerale ( pietriş,
nisip, pământ), corpuri organice ( pleavă, părţi de tulpină,
frunze, insecte moarte), boabe de grâu şi de alte plante de
cultură putrezite, încinse, mucegăite, cu endospermul
alterat sau complet mâncat de insecte, seminţele altor
plante de cultură în afară de secară, orz, ovăz,impurităţi
vătămătoare (neghina, cornul secarei, boabe atacate de

10
tăciune şi de mălură, seminţe de muştar sălbatic, zâzanie),
seminţele altor buruieni.
Impurităţile albe sunt compuse din spărturi de grâu
sau alte plante de cultură admise, mai mici decât jumătatea
bobului, seminţele unor plante de cultură ( secară, orz şi
ovăz), seminţe din cereale de bază sau unele plante de
cultură admise, arse, seci, strivite, şiştave, încolţite.
Impurităţile metalice – apar accidental în masa de
boabe fiind formate din aşchii metalice, şuruburi, şaibe,
piuliţe desprinse în timpul balotării, curăţirii sau
transportului.
În cazul grâului destinat obţinerii făinii pentru
panificaţie, conform STAS-ului sunt admise maximum 3%
impurităţi:
- impurităţi (corpuri străine) negre, maxim
1%
din care neghină, maxim 0,5%
alte corpuri nevatămătoare, maxim
0,2%
- impurităţi (corpuri străine) albe, maxim, rest până la
3%
din care boabe încolţite, maxim 1%.

Modul de lucru:
Determinarea conţinutului de impurităţi al cerealelor
se face prin cernerea acestora prin ciurul a cărui orificii
depind de cereala analizată şi prin alegerea impurităţilor cu
o pensetă.
Impurităţile, separate pe categorii, se cântăresc la o
balanţă tehnică, iar rezultatul se exprimă cu o zecimală.

Sticlozitatea

Aspectul sticlos sau făinos este dat de modul de

aranjare al granulelor de amidon şi al masei proteice de
legătură, în celulele endospermului, de forma şi
dimensiunile granulelor de amidon. Sticlozitatea cerealelor
are o importanţă mare pentru industria morăritului. În
funcţie de valoarea sticlozităţii grâului se reglează
deschiderea de lucru între cilindrii măcinători, la primele
şroturi. Ea este mai mică la grânele sticloase în comparaţie

11
cu cele făinoase. Grâul cu sticlozitate ridicată realizează
randamente superioare de produse intermediare, grişuri şi
dunsturi în comparaţie cu cele făinoase.
În tabelul nr. 1.8.. este prezentată variaţia
randamentelor de produse intermediare, de făină şi
refuzuri, cu sticlozitatea grâului măcinat.

Sticlozitatea poate fi determinată prin două metode

 prin secţionare – cu farinotomul;
 prin transparenţă – cu iluminatorul, farinotomul
sau diafanscopul.

 Determinarea sticlozităţii prin secţionare cu

farinotomul

Aparatură:
Farinotomul este compus din două discuri prevăzute
cu câte cincizeci de orificii, între care se poate deplasa un
disc de secţionare.
Discul superior are orificii cilindrice cu un diametru de
4 mm, iar discul inferior, orificii corespunzătoare primelor,
de formă tronconică terminate cu o mică zonă cilindrică.

Modul de lucru:
Pentru determinarea sticlozităţii se aşează cele două
discuri în poziţia de corespondenţă a orificiilor şi se aşează
câte un bob în fiecare orificiu. Se presează cu un disc de
lemn boabele, apăsând discul superior.

12
 Se deplasează discul de secţionare presând cu un disc
de lemn boabele în orificii pentru a nu se deplasa în timpul
forfecării.
Se înlătură discul superior cu discul de lemn şi discul
de secţionare şi se apreciază sticloziatea fiecărui bob
secţionat, de pe discul inferior.

Calculul şi exprimarea rezultatelor:

Sticlozitatea se calculează cu relaţia:

S = (n+0,75n1+0,5n2+0,25n3), %

în care:
n – numărul de boabe complet sticloase;
n1 – numărul de boabe trei sferturi sticloase;
n2 – numărul de boabe jumătate sticloase;
n3 – numărul de boabe un sfert sticloase;

Rezultatul se exprimă printr-un număr întreg, ca medie

a două determinări paralele, între care diferenţa este mai
mică de 5%. Dacă diferenţa este mai mare de 5% se repetă
determinările, rezultatul fiind media aritmetică a celor două
determinări cu respectarea aceleiaşi condiţii de eroare de
±5%. Dacă nici de data aceasta diferenţa dintre cele două
determinări nu se încadrează în toleranţa admisibilă, se
face media aritmetică a celor patru determinări.
Calitatea grâului în funcţie de sticlozitate
Foarte Bună Satisfăcătoa Nesatisfăcăto
bună re are
Peste 70% 51-70% 30-70% Sub 30%

CAPITOLUL III

NORME DE PROTECTIA MUNCII IN LABORATORUL

TEHNOLOGIC

13
Pentru a preveni accidentele în laboratorul de chimie, se vor
respecta următoarele reguli generale de tehnica securităţii
muncii:
1 Intrarea în laboratorul de biologie se face abia după
terminarea pauzei.
1 Este interzis alergatul în laborator.
1 Persoanele cu părul lung şi-l vor strânge la spate în
timpul efectuării experimentelor chimice.
1 Nu se consumă băutură sau mâncare în laboratorul de
chimie.
1 Având rol de protecţie a pielii şi îmbrăcămintei,
purtarea halatului este obligatorie pentru orice persoană
care lucrează în laborator. Halatul trebuie să fie alb, curat,
confecţionat din pânză de bumbac.
1 La efectuarea unor experienţe explozive este necesară
purtarea ochelarilor de protecţie.
1 Se va păstra ordinea şi curăţenia pe mesele de lucru
ale elevilor.
1 Pentru evitarea unor reacţii secundare vesela şi
aparatura de laborator se utilizează doar în stare perfectă
de curăţenie. Acestea se vor spăla cu amestecuri alcaline şi
apă distilată, fără a se utiliza nisipul, deoarece la vasele de
sticlă apar fisuri şi la încălzire sticla se va sparge uşor.
1 Lucrările de laborator se vor efectua cu cantităţile de
substanţe indicate în instrucţiuni, cu vase şi aparatură
adecvate lucrărilor, după verificarea prealabilă a aparaturii
respective.

14
 1 Este strict interzisă folosirea reactivilor din ambalaje
fără etichetă.
1 Se interzice categoric gustarea şi chiar contactul cu
pielea a substanţelor chimice.
1 Mirosirea substanţelor se va face cu grijă, prin ţinerea
vasului la distanţă şi apropierea vaporilor care se degajă
prin mişcarea mâinii deasupra acestuia.
1 Manipularea reactivilor solizi se face cu linguri sau
spatule curate.
1 Soluţiile de reactivi pentru analiză nu se vor scoate cu
pipeta direct din flacon ci mai întâi se toarnă cantitatea
necesară ăntr-un pahar curat, din care apoi se face
pipetarea. Se va avea în vedere ca la transvazarea
lichidelor să se ţină borcanul cu eticheta spre palmă pentru
a evita deteriorarea acesteia.
1 Substanţele foarte volatile se manipulează în nişe şi
deasupra unei chiuvete.
1 În cazul în care se lucrează cu substanţe inflamabile,
este necesară stingerea surselor de căldură din laborator.
Orice început de incendiu provocat de substanţe volatile
inflamabile se opreşte imediat, după caz, cu nisip, o pătură
sau cu extinctorul.
1 Nu este permisă impurificarea reactivilor în timpul
manipulării. Nu este permisă folosirea aceleaiaşi ustensile
pentru mai mulţi reactivi decât după spălare şi uscare.
1 Reactivii nu vor fi cântăriţi direct pe talerele balanţei,
ci pe sticle de ceas sau în fiole de cântărire, iar cei urât
mirositori sau toxici numai în flacoane închise.

15
 1 Acizii concentraţi (H2SO4, HCl, HNO3 etc.) se toarnă cu
mare atenţie, ştergându-se picăturile prelinse cu azbest şi
apoi cu cârpă sau hârtie.
1 Rămăşiţele de substanţe periculoase (metale alcaline,
fosfor, acizi concentraţi, baze etc.) nu se vor arunca la
canal, deoarece pot provoca explozii puternice şi acţiuni
corozive şi, de aceea, vor fi introduse în vase speciale şi
neutralizate. De asemenea, lichidele nemiscibile cu apa şi
inflamabile (benzina, benzenul etc.) nu se vor arunca la
canal, deoarece în spaţiul subteran al canalizării se vor
evapora, formând amestecuri explozive cu aerul ce pot
exploda la aruncarea în canal a chibriturilor sau ţigărilor
aprinse.
1 Se interzice îndreptarea eprubetei cu orificiul către
colegi în cazul încălzirii la flacără.
1 Manipularea reactivilor explozivi (nitroderivaţi, cloraţi,
percloraţi, peroxizi, acic percloric etc.) trebuie făcută cu
foarte mare atenţie.
1 Nu este permisă lovirea substanţelor care explodează
sau încălzirea lor la o temperatură apropiată de cea de
descompunere.
1 Fărâmiţarea alcaliilor, a calciului sodat, iodului,
sărurilor acidului cromic, a substanţelor ce dau pulbere
toxică, precum şi turnarea soluţiilor de amoniac concentrat,
trebuie să se execute sub nişă. Acidul sulfuric concentrat se
toarnă întotdeauna peste apă şi nu invers, încet şi sub
agitare, în vase rezistente la căldură, reacţia fiind puternic
exotermă.

16
 1 Aprinderea becurilor de gaz se va face treptat pentru
a evita pătrunderea flacărei în interior. În caz de
pătrundere, se va închide robinetul, lăsând becul să se
răcească complet, după care se va aprinde din nou,
micşorând curentul de aer. În cazul robinetelor defecte,
unde există scăpări de gaz, verificările nu se fac cu
chibrituri, ci prin pensulare cu soluţie de săpun.
1 Este interzisă aprinderea arzătoarelor de gaz sau
fitilelor spirtierelor cu bucăţele de hârtie plimbate de la o
masă la alta.
1 Este interzis a se lăsa aprinse becurile de gaz, lămpile
de spirt sau alte aparate de încălzire, la plecarea din
laborator, chiar şi pentru scurt timp. În cazul în care se
descoperă pierderi de gaze combustibile sau de vapori de
benzină se va aerisi încăperea, prin deschiderea ferestrelor,
până la dispariţia completă a mirosului de gaz; se vor
stinge, totodată, becurile de gaz de la ventilul principal şi
celelalte surse de încălzire.
1 Folosirea sticlăriei de laborator se va face cu
respectarea următoarelor măsuri de prevenire a
accidentelor:
1 Prinderea baloanelor de distilare, a biuretelor sau
recipientelor în stative se va efectua cu ajutorul
clemelor prevăzute cu apărători de plută sau cauciuc;
1 Paharele, baloanele şi celelalte lichide de laborator ce
conţin lichide fierbinţi nu se pun direct pe masă, ci pe o
placă de azbest asu alte materiale termoizolante;
1 Incălzirea vaselor cu pereţi subţiri nu se face direct în

17
 flacără, ci pe o sită de azbest, sub agitare continuă.
 După terminarea lucrărilor de laborator, mesele de
lucru se vor elibera complet, aşezându-se la locul lor
întreaga aparatură, ustensilele şi reactivii necesari lucrării
de laborator.
 La plecarea din laboratorul de chimie se va avea în
vedere verificarea instalaţiilor electrice, de gaz şi de apă.

BIBLIOGRAFIE:

1. Banu C Calitatea si controlul calitatii produselor

alimentare, Editura Agir, Bucuresti,
2002
2. Banu C Manualul inginerului de industria alimentara,
Editura Tehnica , Bucuresti, 1999
3. Banu C Tratat de stiinta si tehnologia maltului si a
berii, Editura Agir , Bucuresti, 2000
4. Barariu I Materi prime si materiale folosite in industria
alimentara, Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1994
5. Berzescu P Tehnologia berii si a maltului, Editura Ceres,
Bucuresti, 1981
6. Hopulele T Curs de tehnologia maltului si a berii,
Universitatea
a. din Galati, 1982

18
7. David Doina, Gorun Eugenia - indrumator pentru instruirea
tehnologica si de laborator in industria alimentara, editura
ceres, bucuresti, 1984

19