Temă

Poezia ,,Plumb” scrisă de George Bacovia este o poezie simbolistă datorita

sugestiei și muzicalitații exterioare. Simbolismul apărut în Franța la sfârșitul
secolului al XIX- lea ca reacție împotriva poeziei romantice. Jean Moreas publică pe
18 septembrie 1886 în ziarul ,, Le Figaro” o scrisoare ,, Le Symbolisme” devenind
manifestul literar al noii mișcări cu numele de simbolism. În România simbolismul
apare sincronic cu cel european, prima dată inițiat de Alexandru Macedonski,
conducător al revistei ,,Literatorul”, simbolismul fiind reprezentat dupa anul 1900
de poeți cum are fi: George Bacovia, Ion Minulescu, Dimitrie Anghel și Stefan
Petrică.
În primul rând , o trăsătura cere se găsește în poezie poate fi sugestia care se
prezintă drept cale de exprimare a legaturilor ascunse dintre lucruri prin cultivarea
diferitelor senzații: coloristice, muzicale olfactifve , sinestezice. În ,, Plumb ”
majoritatea imaginilor sunt sinestezice dar se gasesc si imagini coloristice cum ar
fi ,, sicriele de plumnb” care te face să te gândești la culori monotone cum ar fi
grin sau maro închis. De asemeni avem și imagini olfactive cum ar fi ,, flori de
plumb” ,care ne duce cu gândul la un miros stătut, sau imagini muzicale cum ar fi ,,
scârțâiau coroanele de plumb” care se refera la un sunet insuportabil care te ar
obliga sa ieși din ,,cavou”.
În al doilea rând, o altă trăsătura care face poezia să aparțină simbolismului este
muzicalitatea exterioară. Este un element definitoriu al poeziei simboliste care este
este determinat prin ritmuri și rime perfecte dar și repetiția anumitor cuvinte
cheie: ,, plumb”, ,,Stam singur”, ,,flori de plumb”, ,,Dormeau”.
O temă relevantă pentru această poezie este moartea. O secvență reprezentativă
pentru această temă este ,,Stam singur langă mort... si era fring...” , se poate vedea
ca eul liric este deprimat din cauza ca sta langă mort dar îi este și rece. Totuși
cuvintele ,, și era fring...” pot reprezenta și răceala din suferința lui cât și tristețea
din cauză că stă lângă o cunoștință care este moartă.
O a doua secvență care poate reprezentă tema specificată este ,, Dormeau adânc
sicriele de plumb”. Eul liric prezintă că odată ce a intrat în cimitir s-a facut o liniște
totala unde poți auzi doar vântul și scârțitul crengilor aproape putrezite ale
copacilor. Un cuvânt care ar reprezenta bine aceasta secvență fiind moartea.
Un element de coponență poate fi titlul ,, Plumb ” care indirect are legatură cu
poezia. Plumbul este un metal greu, de culoare gri-argintie cu o densitate foarte
mare. În poezie el reprezintă greutatea suferiței si tristeții . De asemeni el redă și
culoare întregii poezii , o culoare monotonă , depresivă. El poate reprezenta și o
iubire moartă fizic sau moral,, Dormea adânc amorul meu de plumb”.
Un alt element de coponență este incipitul. Versul ,,Dormeau adânc sicriele de
plumb” înfățișează lumea ca nu imens cimitir. Personificarea ,, dormeau ….
sicriele…” și epitetul ,, dormeau adânc sugerează idea morții ca un somn profund,
iar metafora ,, sicirele de plumb” exprimă imposibilitatea comunicării între eul liric
și mort.
În concluzie , prin atmosferă, muicalitate, folosirea sugestiei poezia ,,Plumb” se
încadrează în estetica simbolistă. În același timp , poezia bacoviană depășește
cadrul simbolismului și realizează trecerea de la modernitate.