METODA EXERCIŢIULUI în cadrul orelor de educaţie muzicală
Metoda exerciţiului se referă la aspectele practice ale învăţării acestei
discipline. Exerciţiul aparţine de fapt elevului care trebuie să-şi însuşească în
mod practic lucrările ce se studiază. În acest scop am realizat exerciţii diverse:
exerciţii pentru conştientizarea cântării, de exemplu:
- să cânte arpegiul în urcare şi gama în coborâre;
- să cânte gama în urcare şi arpegiul în coborâre;
- să intoneze gama, cântând un sunet cu vocea şi unul în gând;
- să intoneze gama, alternând cântarea vocală cu cântarea în gând după
trei – patru sunete, la cererea învăţătorului;
- solfegierea melodică a notelor indicate de învăţător (pentru cei care nu
au voce doar solfegiere ritmică);
- să descifreze singuri solfegii – fiecare elev să se orienteze în faţa
noului solfegiu, să fie solicitat la efort propriu.
exerciţii bazate pe însuşirea conştientă a sunetelor şi notelor
muzicale învăţate:
Dictarea muzicală (dicteul muzical) se referă la scrierea notelor ce
corespund sunetelor auzite. Este o activitate mai dificilă decât intonarea lor, fapt
ce m-a obligat şi mai mult să realizez astfel de exerciţii mai întâi cu câte un
element muzical, separat, şi apoi împreună, dând teme accesibile elevilor. Orice
greşeală a fost observată, semnalată, explicată şi corectată. I-am lăsat pe elevi să
se controleze şi să se corecteze singuri, i-am ajutat doar atunci când a fost cazul.
Temele cu caracter creator s-au dat în momentul când elevii stăpâneau
tehnica solfegierii unui cântec. Astfel, ei au reuşit să facă diferite combinaţii
ritmice accesibile (cu valorile cunoscute şi cu notele învăţate), să improvizeze
fragmente melodice de patru – opt măsuri (pe baza valorilor de note şi a
sunetelor învăţate).
exerciţii pentru formarea auzului armonico – polifon:
Dialogul muzical este o alternare între doi – trei elevi sau grupe de elevi,
cântând aceeaşi lucrare, fiind asemănătoare cu alternarea dintre întrebare şi
răspuns, dintre strofă şi refren. Exerciţiile dialogate au vizat antrenarea elevilor
în lucru, dezvoltarea atenţiei şi deprinderii de a urmări partea pe care trebuie să
o cânte fiecare, având astfel un efect pozitiv în legătură cu auzul armonico –
polifon şi cu auzul intern.
Cântarea în canon este o activitate ce constă în a cânta simultan o
singură melodie, de către două sau mai multe grupuri de interpreţi (elevi), după
anumite reguli. Iată o astfel de cântare în canon, folosind ca melodie gama DO
major:
grupa I DO – RE – MI – FA – SOL – LA – SI – DO
grupa a-II-a DO – RE – MI – FA – SOL – LA – SI – DO
Se observă că grupele încep succesiv, iar momentul începerii grupei a-II-
a nu s-a făcut la întâmplare, ci la un anumit interval muzical şi la un anumit
interval de timp, adică ţinând cont de anumite reguli. Deci, nu orice lucrare se
poate cânta în canon, ci numai acele lucrări ce sunt scrise în mod special după
regulile componistice ale canonului.
exerciţii de cântare în colectiv, în grup şi individual au fost folosite
cel mai des în activităţile muzicale, determinând implicarea intelectuală dar şi
afectivă a elevilor.