Modelarea Transformatoarelor
Modelarea Transformatoarelor
TRANSFORMATORUL MONOFAZAT
Un transformator monofazat cu două înfăşurări poate fi reprezentat printr-o schemă
echivalentă de forma:
Înfăşurarea de JT Înfăşurarea de IT
Ambele înfăşurări sunt reprezentate prin impedanţele de scăpări, formate din rezis-
tenţa Rk şi inductanţa Lk, k= 1, 2. Valoarea acestei impedanţe de scăpări poate fi calculată
din încercarea la scurtcircuit. Inductanţa de scăpări L2 trebuie să fie nenulă, dar L1 poate
fi şi nulă.
În schemă este inclus un transformator ideal, pentru introducerea implicită, în
model, a raportului de transformare al înfăşurării 2 în raport cu înfăşurarea 1.
Efectul de saturare este modelat prin reactorul nelinear (SATURA, conectat în înfă-
şurarea 1, cea mai apropiată de miez. Deoarece, din punct de vedere constructiv, înfăşu-
rarea având tensiunea cea mai redusă este aşezată prima pe coloanele circuitului magnetic,
ea va fi avea numărul de ordine 1.
Există posibilitatea considerării a trei reprezentări diferite ale circuitului magnetic:
În cazul miezului saturabil, se foloseşte un model de reactanţă nelineară (tip-98).
Datele necesare se obţin din caracteristica de mers în gol, dată în valori efective, aşa
cum se obţin ele experimental (Uef, Ief). Utilizând programul specializat "SATURA", se
transformă această curbă în coordonate flux-curent, exprimate în valori de vârf.
În cazul neglijării saturării circuitului magnetic al transformatorului, trebuie introdusă
numai o pereche de valori (flux, curent), în valori de vârf, ca date de intrare pentru
impedanţa de magnetizare. Aceste valori pot fi obţinute din încercarea la mers la gol.
În cazul că nu este specificată o caracteristică tensiune-curent, se presupune că reac-
tanţa de magnetizare este atât de mare încât curentul de magnetizare poate fi neglijat.
Pierderile active din miez sunt reprezentate printr-o rezistenţă lineară, notată
RMAG, conectată în paralel cu ramura ce modelează magnetizarea transformatorului.
Acest tip de modelare este valabil, în cazul monofazat, şi pentru transformatoare
înfăşurări multiple. Extinderea la cazul transformator monofazat cu mai multe înfăşurări
este în concordanţă cu următoarea schemă echivalentă:
NOD11 L1 R1 R2 L2
NOD12
Înfăşurarea de JT Înfăşurarea de IT 1
NOD22
SATURA RMAG N1:N2
NOD21 R3 L3
NOD13
Înfăşurarea de IT 2
N1:N3
NOD23
Semnificaţia parametrilor:
TRANSFORMER – cuvânt rezervat pentru declararea transformatoarelor saturabile.
I, FLUX: pereche de valori (curent, flux) pentru definirea inductanţei lineare, reprezentând
ramura de magnetizare în prima înfăşurare pentru soluţia de regim staţionar. Numai într-o
rulare de regim tranzitoriu poate fi luată în considerare partea saturată a curbei flux-curent:
- curentul şi fluxul se exprimă în valori de vârf;
- perechea de valori flux-curent pentru regimul staţionar se referă la primul punct al
caracteristicii flux-curent aşa cum se obţine folosind programul SATURA. Se reco-
mandă să se ia aceasta valoare mai mare sau cel puţin egală cu 70% din valoarea
maximă saturată a fluxului.
BUSTOP - Un nume de nod pentru punctul intern din înfăşurarea 1, folosit pentru
reprezentarea ramurii de magnetizare.
Acest nume trebuie precizat totdeauna deoarece el identifică, în mod univoc, transfor-
matorul.
Acest nume poate fi folosit şi ca referinţă pentru a se specifica un transformator care are
aceeaşi parametri cu altul, definit anterior.
Acest nod intern nu poate fi conectat cu alte ramuri ale circuitului.
Rmag - Rezistenţă constantă şi lineară (dată în Ω) conectată în paralel cu reactanţa de
magnetizare. Aceasta modelează pierderile în miez şi se calculează cu relaţia:
2
U njt
Rmag = ,
P0
unde:
Unjt este tensiunea nominală a înfăşurării 1,
P0 este pierderea activă absorbită la mers în gol.
Dacă acest câmp este zero sau blanc, Rmag se considera infinită şi, deci, pentru
transformatorul respectiv se neglijează pierderile în fier.
M - Specificaţie pentru mărimea de ieşire a ramurii reactanţei de magnetizare, astfel:
1: pentru curentul prin ramură;
2: pentru tensiunea pe ramură;
3: pentru curentul şi tensiunea ramurii.
1 ÷ 16 17 ÷ 32 33 ÷ 79 80
I FLUX
[A] [Vs]
E16.0 E16.0
Observaţii:
1. Perechea de valori pentru regimul staţionar este aceeaşi ca şi pentru primul punct folosit
în descrierea curbei de saturare.
2. Valoarea de regim staţionar a fluxului trebuie să fie cel puţin egală cu 70 % din valoarea
maximă a fluxului la saturaţie.
Grupul precedent de linii de date trebuie încheiat cu o linie marcaj (chiar şi în cazul
în care nu se specifică caracteristica de magnetizare).
1 2 3 ÷ 6 7 ÷ 79 80
9999
-
-
Semnificaţia parametrilor:
k - Număr de referinţă al înfăşurării. Liniile de date trebuie introduse în ordinea naturală a
numerelor (1, 2, ..,N). N este limitat strict la 3. Înfăşurarea de joasă tensiune trebuie să aibă
numărul de ordine 1.
NOD1, NOD2 - Numele nodurilor terminale ale înfăşurării "k". Astfel, fiecare înfăşurare
este considerată ca fiind o ramură între NOD1k şi NOD2k. Un câmp lăsat blanc semnifică
legarea la pământ a acelui terminal al înfăşurării.
R, L - Rezistenţa de scăpări (în Ω) şi inductanţa înfăşurării "k" (în Ω sau mH, în funcţie de
valoarea parametrului XOPT). Valorile acestora pot fi calculate din rezultatele încercării la
scurtcircuit, utilizând relaţiile:
Psc 1 P2
Rsc = , X sc = U sc2 − sc .
I sc2 I sc I sc2
În cazul liniar, valorile de vârf flux-curent se obţin prin folosirea relaţiilor de calcul:
U0 220
I v = I 0 2 = 2.616 A, Φv = = = 0.990 V sec .
4,44. f 4.44.50
Valorile celorlalţi parametri sunt:
2
U JT 2202 Psc 95
Rmag = = = 744.6 Ω ; Rsc = 2
= 2 = 0.3711 Ω
P0 65 I sc 16
Dacă, N = 2, atunci:
R1 = rezistenţa de scăpări a înfăşurării 1 (JT) : 0.3711/2 * (220/377)2 = 0.063 Ω,
R2 = rezistenţa de scăpări a înfăşurării 2 (IT) : 0.3711/2 = 0.185 Ω.
1 2 Psc2 1 2 952
X sc = U sc − 2 = 8.3 − 2 = 0.3624 Ω .
I sc I sc 16 16
Astfel, rezultă:
Reactanţa de scăpări X1 a înfăşurării 1 (JT) este 0.3624/2*(220/377)2 = 0.0617 Ω
Reactanţa de scăpări X2 a înfăşurării 2 (IT) este 0.3642/2 = 0.1812 Ω.
Transformând în valori de inductanţă, rezultă:
L1 = 0.196 mH,
L2 = 0.576 mH.
Procedura de referinţă
1 2 3 ÷ 13 15 ÷ 20 21 ÷ 38 39 ÷ 44 45 ÷ 79 80
TRANSFORMER REFBUS BUSTOP M
- - - -
- A6 A6 I1
Semnificaţia parametrilor:
REFBUS - Câmpul conţine numele nodului intern folosit ca variabilă BUSTOP pentru
transformatorul definit anterior şi a cărei copie se doreşte.
BUSTOP - Numele punctului stea intern din înfăşurarea "1" folosit pentru reprezentarea
ramurii de magnetizare a transformatorului nou definit. Acest nume nu trebuie omis
deoarece numai el identifică noul transformator. Acest nod intern nu poate fi conectat cu
alte ramuri ale circuitului.
M - Specificaţie pentru rezultate cerute pentru ramura de magnetizare a noului trafo:
1: curentul ramurii
2: tensiunea ramurii
3: curentul şi tensiunea ramurii.
1 2 3 ÷ 8 9 ÷ 14 15 ÷ 79 80
k NOD1 NOD2 M
- - - -
I2 A6 A6 I1
Semnificaţia parametrilor:
k - Numărul de ordine a înfăşurării. Aceste linii de date trebuie plasate în ordinea naturală
a numerelor. Numărul "1" corespunde înfăşurării de joasă tensiune. N este limitat la 3.
NOD1, NOD2 - Numele nodurilor terminale ale înfăşurării "k". Astfel, fiecare înfăşurare
va fi considerată ca o ramură unică, între NOD1 şi NOD2.
M: Specificaţie pentru ieşire (se poate menţiona numai pe linia primei înfăşurăr)
Observaţie:
Nu sunt necesare alte valori pentru parametrii înfăşurărilor deoarece ele sunt considerate
aceleaşi ca ale transformatorului definit anterior.
Aceste tipuri de transformatoare se pot modela prin intermediul a trei unităţi mono-
fazate identice.
Nu sunt necesare noi reguli, totuşi trebuie atenţie la măsurarea curbei de saturare.
Curba nu trebuie obţinută de la înfăşurarea unei singure faze, celelalte fiind în gol, ci prin
excitarea echilibrată a tuturor celor trei faze, făcând o medie a curentului şi tensiunii pe
cele trei faze. Ulterior, folosind programul suport SATURA, se transformă această curbă în
caracteristica flux-curent, exprimată în valori de vârf.
Reguli de introducere a datelor
L1 R1 TR1 R2 L2
PA SA
Înfăşurare de MT Înfăşurare de IT
L1 R1 TR2 R2 L2
PB SB
Înfăşurare de MT Înfăşurare de IT
L1 R1 TR3 R2 L2
PC SC
Înfăşurare de MT Înfăşurare de IT
Observaţii:
Înfăşurările în triunghi nu pot fi lăsate să funcţioneze în gol. Un triunghi flotant
nu este tratat de către program deoarece, matematic, tensiunea ar fi definită printr-o
constantă arbitrară. În aceste condiţii, programul consideră, în mod implicit, un vârf al
triunghiului legat la pământ.
Nu există probleme de acest tip dacă la înfăşurarea în Δ este conectată o linie, chiar
dacă aceasta, la rândul ei, este în gol. În astfel de cazuri, capacitatea liniei realizează, de
fapt, legătura la pământ. De asemenea, conectarea uneia sau mai multor surse (fie direct,
fie prin alte elemente) satisface cerinţa de mai sus.
Dacă modelul nu conţine elemente conectate în vârfurile triunghiului, pot fi utilizate
următoarele soluţii:
a) metoda neechilibrată – utilizată implicit de program - se leagă
la pământ un colţ al triunghiului. Această opţiune se va folosi
numai dacă nu interesează valoarea tensiunii pe partea Δ.
b) metoda echilibrată - se conectează capacităţi egale în
colţurile Δ, faţă de pământ. Se vor folosi valori rezonabile (de
exemplu 1 nF) pentru a evita singularităţi ale matricelor. Această
opţiune se va utiliza atunci când este necesar a se păstra echili-
brul pe partea în Δ şi pentru a putea utiliza rezultatele simulării,
în mod corect.
Rmag =
2
U JT (kV ) ⋅103 = 202 ⋅103 = 16666,6 Ω
P0 (kW ) 24
Rezistenţele înfăşurărilor:
2 2
1 1 ⎛U ⎞ ⎛ 110 ⎞
R1 = ⋅ Rsc = 0,68206 Ω; R2 = ⋅ Rsc ⎜⎜ 2 ⎟⎟ = 0,68206 ⋅ ⎜ ⎟ = 20,6325 Ω.
2 2 ⎝ U1 ⎠ ⎝ 20 ⎠
Reactanţele înfăşurărilor:
11 20 2 103 97 2
U sc = ⋅ = 2,75 kV ; X sc = 2,752 − = 10,222139 Ω;
100 16 266,66 266,66 2
2
1 1 ⎛U ⎞
L1 = ⋅ X sc ; L2 = ⋅ X sc ⎜⎜ 2 ⎟⎟ ; L1 = 16,277 mH ; L2 = 492,388 mH .
2ω 2ω ⎝ U1 ⎠