Dascălu Sorana
Master II, Muzicologie
Concert cameral – Ansamblul ATEM
-articol-
În cadrul Festivalului Muzicii Românești ediția XXIV-a, ce a avut loc între 14 și 20
octombrie 2022, la asfințitul zilei de sâmbătă, 15 octombrie, în sala Eduard Caudella, a
Filarmonicii de Stat din Iași, a fost susținut un Concert Cameral, de către Ansamblul ATEM,
- clarinet (Cristian Miclea), vioară (Cristina Mălăncioiu), violoncel (Darius Tereu) și pian
(Victor-Andrei Părău) - al Universității de Vest, Timișoara.
În cadrul concertului au fost interpretate lucrări moderne, experimentale, ce au pus la
încercare atât urechea auditoriului, cât și abilitățile interpeților de a transmite ceea ce și-a
dorit compozitorul să „nareze” în muzica sa.
Prima lucrare a fost Toccata impaziente, compusă de Șerban Marcu, realizată într-un
stil clasic și neoclasic, pentru pian, vioară și clarinet. S-au remarcat nuanțele moderne
evidențiate în cadrul compoziției, melodia segmentată realizată din motive scurte. Creația
muzicală avea un stil aparte, fiind o piesă greu de audiat pentru publicul neavizat, reflectând
elemente contemporane.
Sonata pentru violoncel solo, lucrare realizată de Doina Rotaru, profundă, folosind
registrul grav al violoncelului, multitudinea accentelor ce oferă o expresivitate aparte lucrării,
glissandi realizat pe întinderea registrelor din acut până în grav. O lucrare complexă în care
se evidențiază căldura sonoră a violoncelului solo.
Lucrarea scrisă de Dan Dediu în 2008 intitulată A Mythological Bestiary – Griffon,
prima piesă dintr-un ciclu de șase, în care compozitorul pune pe muzică motive ale ființelor
mitologice, elementele fanteziste fiind evidențiate. Lucrarea pentru pian și vioară are rolul de
a transfera auditoriul în lumea creaturilor legendare cu ajutorul lovirilor de arcuș, coardelor
ciupite, a sunetelor nedefinite, pe care nu le poți deduce cu exactitate, ce au rolul de a te
transpune într-o „ceață”. Vioara o mare parte din piesă interpretează sunetele în registrul acut,
în timp ce pianul se află la polul opus cântând în registrul grav.
Creația 9 ½ minute de stress compusă de Cristian Bence-Muk, pentru clarinet, vioară
și pian, descrie prin muzică o zi aglomerată din viața fiecăruia dintre noi și nevoia de „terapie
zilnică printr-o muzică contemporană”. Vioara și clarinetul deschid ziua prin exemplicarea
somnului de dimineață, după care pianul imită alarma matinală. Urmează pregătirile de
dimineață și rapiditatea cu care sunt făcute în fiecare răsărit a zile lucrurile pentru a nu
întârzia, evenimente transpuse foarte bine în muzică print-o multitudine de acorduri la pian și
un ritm alert la vioară și clarinet (acesta imitând și o salvare). „Balamucul” din metropole, dar
și evenimetele de la job, sunt reprezentate cu meticulozate de către compozitor. A urmat o
parte în care instrumentiștii exclamau anumite silabe, iar cu ajutorul pianului și a corpului au
realizat instrumente de percuție ce a făcut deliciul publicului, aceasta putând fi considerată
pauza de masă sau finalul programului (partea a doua). În final revenirea amalgamului din
marile orașe, apoi încheierea realizată cu ajutorul glissando-ului la vioară, asemenea
respiratului din timpul somnului. O creație foarte expresivă, având la bază firul narativ al
vieții de zi cu zi a fiecăruia dintre noi.
Dascălu Sorana
Master II, Muzicologie
Creația Alter Echo, de Gabriel Almași pentru clarinet și electronice, a adus în vizorul
publicului o lucrare aparte. Stările transmise de către interpet pe parcursul lucrării au fost de
meditație, nostalgie și contemplare. S-au putut remarca prezența elementelor clasice, imitația
este un procedeu ușor de observat în cadrul acestei lucrări și suprapunerea unor teme ce se
repetă ne duc cu gândul la forma de Fugă din Baroc. În cadrul lucrării se evidențiază și
nunațe jazz-istice, o combinație remarcabilă, surprinzătoare dintre un instrument electronic și
clarinet ce a făcut „savoarea” publicului.
Compozitorul Gabriel Mălăncioiu, a fost prezent în sală pentru a-și audia propria
lucrare intitulată Coloana sonoră. Aceasta este formată conform celor șapte zile ale
săptămânii. Ziua de luni a fost reprezentată prin schimbarea de nunațe foarte dese (forte-
piano), vioara și clarinetul având un ritm alert, diferit de cel al pianului acesta susținând un
acompaniament din note lungi. Marți, într-un tempo de marș, cu o melodie veselă atractivă, la
vioară având un spirit ludic realizat cu ajutorul coardelor ciupite. Miercuri, o parte cu
sonorități diferite realizate cu ajutorul celor trei instrumente, dar corzilor pianului fiind
folosite pentru a creația efectul unor clopoței, un efect de vânt a fost indus cu arcușul în aer,
această zi cuprinde efecte, zgomote ce au fost create cu ajutorul imaginației compozitorului,
încercând să dezvolte registrul folosirii celor trei instrumente (clarinet, vioară, pian).
„Domnu`, ce zi a fost alatăieri?”, „Joi!”, un scurt dialog dintre clarinetist și compozitor
descrie că s-a ajuns la a patra zi a săptămânii, astfel se remarcă o temă intensă la clarinet,
asemenea grabei de la mijlocul săptămânii, în final un acord la pian anunță încheierea zilei.
Vineri este prezentată cu ajutorul disonanțelor, la final un glissandi susținut de cei trei
interpeți. Sâmbătă, prima zi de weekend, într-o nuanță optimistă, vioara și clarinetul
suprapun două teme melodice, se remarcă disonanțe între instrumente, iar pianul aduce un
acord minor.
Extratereustru, o lucrare compusă de Aurelian Băcan pentru clarinet și violoncel. Este
concepută sub forma întrebare-răspuns (forte-piano), conține poliritmii între cele două
intrumente și secvențe ușor de remarcat și de audiat.
În finalul recitalului s-a audiat Mnemo de Sebastian Androne-Nakanishi, o lucrare
pentru clarinet, vioară și pian. Sa observat prezența motivelor segmentate în cadrul lucrării,
vioara interpretează în acut, clarinetul are intervenții rapide și scurte, se remarcă disonanțe,
clustere, sunete nedefinite și acute.
În muzica modernă, contemporană este importantă și atitudinea instrumentistului în
timpul interpretării, acesta ajutând la o reprezentare cât mai bună în scenă a compoziției.
Concertul cameral a fost unul remarcabil, apreciat și plăcut. Creațiile audiate nu sunt
cunoscute de publicul larg, iar pentru o audiție cât mai activă este necesară cunoașterea
evoluției muzicii. Având în vedere lucrările prezentate care sunt scrie de compozitori tineri cu
o imagineație debordantă și un stil cât mai emblematic lucrările sunt pe măsură.