100% au considerat acest document util (1 vot)
34 vizualizări38 pagini

Decapajul

Încărcat de

isupiatraolt
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
100% au considerat acest document util (1 vot)
34 vizualizări38 pagini

Decapajul

Încărcat de

isupiatraolt
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

Colegiul Economic P.

S Aurelian
Slatina Judetul Olt

PROIECT

Tema: Decapajul parului

Profesor Indrumator. Elev.


Fira Mirela Petre Cristina

2012-2013

1
Argument
Principalul impuls al femeilor atunci cand decid sa isi
schimbe culoarea de par il reprezinta consultarea cu
fidelitate a tendintelor. Insa acestea nu sunt cel mai
important factor de care trebuie sa tinem cont atunci
cand optam pentru o schimbare de look si asta din
cauza faptului ca "ce se poarta" nu este echivalent cu
"ce ti se potriveste".

Trasaturile care te individualizeaza si care iti


caracterizeaza feminitatea sunt cele care dicteaza
adevaratele tendinte. Asa cum in moda silueta
selecteaza stilurile care ti se potrivesc, in domeniul
hairstyling-ului, trasaturile faciale impun nuantele pentru
care poti opta ca sa obtii un look natural.

De ce trebuie sa tii cont in alegerea unei noi culori de


par? Culoarea pielii, a ochilor si nuanta naturala de par
sunt factorii care influenteaza paleta de culori atunci
cand vorbim de vopsirea podoabei capilare.

2
CUPRINS :

CAPITOLUL I
[Link] activitatii de coafura, frizerie,
manichiura si pedichiura si destinatialucrarilorobtinute.
[Link] teoreticepentruobtinerealucrarilor ‘Decapajul
parului’’
CAPITOLUL II
[Link] si consilierea clientului.
[Link], aparate, materiale si produsefolosite
in salonul de infrumusetare.
[Link] de lucru
CAPITOLUL III
[Link] tehnic de calitate si reguli de protectie
a muncii in salonul de infrumusetare.

3
Capitolul I

[Link]. Scopul activitatii de coafura, si


destinatia lucrarilorobtinute ;
ASPECTE DE ETICĂ PROFESIONALĂ
În meseria de coafor este de ştiut că fiecare clientă are
o concepţie personală în ceea ce priveşte felul în care
să i se facă coafura. Încrederea clientei trebuie câştigată
prin convingere, ceea ce necesită o atenţie deosebită,
competenţă profesională, cunoştinţe temeinice, prezenţă
deosebită şi simţ estetic.
Persoanele care desfăşoară astfel de activităţi sunt
obligate să-şi însuşească aspectele profesionale şi de
tehnica securităţii muncii în domeniul în care îşi
desfăşoară activitatea, încât să nu expună la pericol
de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât
persoana proprie cât şi a clientului.
Discreţia, conştiinciozitatea, seriozitatea profesională,
amabilitatea, demnitatea sunt trăsăturile importante care
trebuie să caracterizeze pe orice lucrător din această

4
ramură profesională. Specificul acestei meserii constă în
aceea că se execută nu numai lucrări cu caracter de
igienă ci şi lucrări menite să ducă la înfrumuseţarea
aspectului parului, precum şi lucrări de corectare a
anumitor defecte. Astfel, lucrările de coafura sunt menite
să mascheze prin diferite procedee şi tehnici o
conformaţie defectuoasă a parului. Orice client trebuie
tratat politicos fără a i se lăsa impresia că i s-au
observat hainele modeste, profesia sau unele defecte
fizice. Nu trebuie uitat că meseria de coafor-stilist este în
slujba populaţiei şi că lucrătorii sunt la dispoziţia
clientelei. Meseria de coafor se dezvoltă în funcţie de
modă ajungând până la artă, de aceea pentru a ţine
pasul cu moda este indicat ca lucrătorul să-şi ridice în
permanenţă nivelul profesional, participând la cursurile
de specializare, la expunerile teoretice şi demonstraţiile
practice şi să consulte în mod constant, literatura de
specialitate.
La intrare, clientul va fi întâmpinat cu zâmbetul pe buze
şi poftit în [Link] punctul de lucru, lucrătorul va păstra
în permanenţă ordinea şi curăţenia, va pregăti
materialele necesare lucrării, va steriliza instrumentarul

5
şi va observa cu atenţie parul şi în special pielea
capului. Potrivit Ordinului Ministerului Sanatatii Publice
nr. 1136/2007, coafura trebuie sa cuprinda urmatoarele
etape: spalarea si dezinfectarea mainilor esteticianului si
ale clientului examinarea pielii,capului si parului
clientului in vederea depistarii bolilor dermatologice.

Anatomia şi fiziologia firului de păr


Părul este partea cea mai expusă acţiunii factorilor
atmosferici cum ar fi: praf, vapori toxici, agenţi poluanţi,
raze ultraviolete.
Atât prin structură, cât şi prin funcţiile sale, părul este un
organ viu, care ia naştere dintr-un germen.
Celulele se înmulţesc, germenele se dezvoltă, căpătând
forma unei sfere goale în interior. În structura celulei se
pot distinge trei tipuri de straturi:
-stratul exterior – ectoderma – care asigură legăturile
cu exteriorul;
-stratul interior – endoderma – care reglează nutriţia;
-stratul intermediar – mesoderma.

6
Anatomia parului

Prin îndepărtarea ectodermei de pe ţesutul conjunctiv se


pot vedea glandele sebacee şi papilele capilare. Părul
extrage din stratul exterior (ectoderma) substanţele
necesare pentru dezvoltarea lui, iar din
mesodermă substanţele necesare întreţinerii sale,
asigurându-şi totodată şi restul funcţiilor sale (hrană,
respiraţie, musculatură, activitate nervoasă). Starea
părului depinde întotdeauna de tipul pielii, de starea
generală a organismului. Acest lucru se poate realiza
prin îngrijirea dermatologică şi prin influenţarea
circulaţiei sanguine, a nervilor şi a glandelor.

-epiderma – stratul de solzi;


-cortex – stratul fibros – care asigură rezistenţa părului;

7
- măduva, respectiv canalul măduvei, fără funcţie
specială, cu o rezistenţă slabă, formată din celule slab
îmbibate, separate prin bule de aer. La baza firului de
păr se află papilele, unde activează vasele sanguine şi
cele necesare pentru transportul hrănii, organele
respiratorii ale părului şi nervii.
Sistemul nervos simpatic asigură activitatea nervoasă a
papilelor, iar sistemul nervos parasimpatic asigură
activitatea nervoasă a glandelor sebacee. Acţiunea celor
două sisteme nervoase este contradictorie.
În funcţie de echilibrul acestora depinde buna
funcţionare a glandelor sebacee şi a stratului germinativ.
Buna funcţionare a stratului germinativ asigură creşterea
părului. Părul creşte concomitent cu învelişul epidermic
până la nivelul de „vărsare” a glandei sebacee.
Deasupra locului de „vărsare” a canalului glandelor
sebacee, părul creşte liber. Unitatea papilă – rădăcina –
glanda sebacee alcătuieşte foliculul pilo-sebaceu, ce se
află într-o cavitate fibroasă ce protejează stratul
germinativ. Tot aici se află muşchiul, a cărui acţiune
„zbârleşte” părul la frisoane sau dă senzaţia „pielii de
găină”.

8
Fiziologia firului de păr
Firul de păr se formează definitiv în piele. Starea şi
aspectul părului depinde în mare măsură şi de condiţiile
extreme, de îngrijire, de acţiunea agenţilor fizico-chimici
exteriori. În unele cazuri se vorbeşte despre o materie
permanentă. Părul care cade este înlocuit de altul nou.
În medie, durata de viaţă a firului de păr este de 5 – 7
ani.
Creşterea firului de păr începe la bază, pornind de la
stratul germinativ şi se desfăşoară astfel:
- producerea de seebum la nivelul glandelor sebacee;
- producerea keratinei la nivelul foliculului. Keratina este
o proteină compusă din oxigen, hidrogen, carbon, azot
şi sulf.
Creşterea şi dezvoltarea părului depinde de starea
generală a organismului. De exemplu, la femei, după
sarcină, papilele care au avut de suferit se dezvoltă din
nou, rămânând însă mai sensibile. Creşterea
părului şi secreţia sebumului sunt influenţate de 3
factori: hrana, secreţia glandelor şi nervi.

9
Baza chimică necesară în formarea keratinei, a
pigmenţilor sau a sebumului secretat de glandele
sebacee depinde de:
- hrană (excesul sau deficitul de vitamine sau
aminoacizi);
- transformarea acesteia şi asimilarea ei de organism
(starea aparatului digestiv, a ficatului, a glandelor
endocrine)
- agenţi motrici care transportă hrana, precum şi de
integritatea vaselor sanguine şi de variaţiile volumului de
sânge transportat.

Tipuri de păr

10
În funcţie de aspectul, natura şi caracteristicile firului de
păr se prezintă astfel:
1.părul normal, sănătos – este elastic, se modelează
uşor şi se piaptănă uşor în stare umedă. Prezintă
elasticitate, luciu şi fineţe, deoarece stratul solzos de la
suprafaţa firului de păr este compact şi neted. Va fi
spălat la un interval de 10 zile. Se recomandă folosirea
unui şampon cu P.H. neutru.
2.părul subţire şi rar – este lipsit de rezistenţă şi este
rar ceea ce este determinat de cantitatea redusă şi de
grosimea redusă a firului. Deoarece fibrele elastice din
interior sunt în număr redus el prezintă un
aspect moale şi ofilit. Structura firului de păr se poate
întări datorită substanţelor ( de exemplu, compuşilor de
calciu), care aderă la păr din exterior şi se infiltrează în
stratul solzos. Ca întăritor acţionează asupra părului şi
keratina, colagenul şi proteinele. Nu trebuie lăsat părul
subţire să crească mai lung de nivelul umerilor.
Lungimea părului trebuie să fie proporţională cu
volumul. Părul tuns drept este mai acceptabil decât

11
tunsoarea în scară. În principiu ondularea chimică ester
ideală pentru ca firele de păr să devină vizibil
pufoase.
3.părul gras – este lipicios, umed, atârnă în şuviţă, se
lipeşte de cap, pieptănătura îşi pierde repede volumul şi
forma pufoasă. Cauza constă în excesul de sebum
(surplusul de grăsime) care, fiind fluidă se
răspândeşte uşor de-a lungul firului. Dacă sebumul este
amestecat cu mătreaţa se formează un strat umed, care
se aşează pe scalp şi duce la astuparea porilor. În acest
mod părul nu mai poate respira, modificânduşi negativ
aspectul şi poate duce la căderea lui în cantităţi
considerabile. Se recomandă să se spele părul atât de
des cât este necesar. Este dovedit că spălatul des nu
stimulează în nici un fel secreţia suplimentară de
grăsime. Pentru îngrijire se întrebuinţează produsele
speciale care cu siguranţă nu conţin nici grăsime, nici
balsam, nici substanţe nutritive cu acţiune de încărcare
a părului şi favorabile căderii părului. Părul gras nu se
piaptănă prea des pentru că intensifică dispersarea
grăsimii pe păr. Foarte important este ca pieptănul

12
şi peria să fie spălate la fiecare spălare a capului. Se vor
evita coafurile care sunt lipite de cap. Este indicată şi
ondualrea chimică precum şi decolorarea şuviţelor de
păr.
4.părul uscat refractar – este de obicei de culoare
închisă sau roşcată, firele conţin fibre puternice de
keratină care se opun oricărui efort de modelare. Este
lipsit de luciu deoarece glandele produc grăsime
insuficientă. Se recomandă o spălare odată la 7-14 zile
cu şampoane ce au la bază gălbenuş de ou, lanolină
sau lecitină.
5.părul deteriorat – suprafaţa firului de păr este aspră,
stratul solzos este discontinuu, sfărâmicios.
Dacă firele sunt lungi atunci capătul firului este distrus
datorită unui proces de îmbătrânire, iar vârfurile
despicate. Se recomandă folosirea unor preparate
curative cu substanţe nutritive grase precum şi
substanţe
de refacere care nivelează şi încleiază stratul solzos.
6.părul creţ – vălurit sau chiar buclat, aproape
întotdeauna rezistent şi stabil, şi cel mai adesea uscat,

13
din această cauză fiind şi friabil. Părul ondulat de la
natură posedă din abundenţă ceva ce lipseşte părului
drept, adică elasticitatea. Părul arată vioi şi natural însă
este greu a-i imprima forma dorită, deoarece tinde
mereu spre forma sa iniţială. Această forţă a părului
poate fi „îmblânzită” încărcând părul cu substanţe
nutritive. Preparatele sunt din seria părului uscat şi
friabil. Buclele pot deveni mai strălucitoare cu ajutorul
lacului ce conţine grăsimi sau ulei de rapiţă. Ele trebuie
dozate corect, frecându-le între palme şi apoi
netezind părul cu ele. Cea mai potrivită tunsoare este
cea în trepte, cărarea şi bretonul evitându-se.
7.părul ciufulit, zbârlit – este la prima vedere neted dar
pe alocuri creşte în vârtejuri ceea ce împiedică
aranjarea lui. Ondularea chimică ce îmblânzeşte
vârtejurile este recomandată. Se recomandă preparate
speciale pentru păr uscat sau deteriorat.
8.părul friabil – părul care de abia a crescut din
rădăcină este perfect sănătos. Stratul cornos este
întreg, părul luceşte, este elastic şi moale. Situaţia se
schimbă când părul îmbătrâneşte. Deoarece părul

14
creşte destul de încet (de exemplu, 1-1,5 cm pe lună)
atunci vârful părului care a crescut de la cărare până la
lobul urechii are vârsta de un an. La două spălări pe
săptămână întregul păr a suportat 100 de spălări, a stat
sub jetul fierbinte al feonului 24h şi a suportat câteva mii
de pieptănături pe an. În final părul s-a degradat. Stratul
solzos care apără firele de păr s-a uzat, astfel că părul
şi-a pierdut luciul şi se încurcă uşor
mai ales la vârfuri. Substanţele nutritive grase, precum
şi substanţele de refacere, nivelează şi încleiază stratul
solzos. Este foarte important ca după fiecare spălare să
se facă o clătire specială pentru păr
deteriorat, pentru ca pieptănul să alunece cu uşurinţă
fără să agaţe stratul solzos. La fiecare a 3-4 spălare, în
loc de substanţe nutritive se folosesc creme curative.
Ele conţin o concentraţie mai mare de substanţe de
refacere şi acţionează un timp mai îndelungat.
Atenţie:
[Link] pentru păr aşchiat conţine silicon, care încleiază
rupturile, iar vârfurile părului sunt acoperite cu o peliculă
protectoare.

15
2.părul friabil distrus nu se piaptănă cu peria, pentru că
îi dăunează şi mai mult. Peria este bună pentru păr
uscat de la natură pentru că ajută ca grăsimile să se
disperseze mai uşor pe firele de păr.
[Link] a evita încâlcirea părului, după spălare se
foloseşte piptenele cu dinţi rari şi rotunjiţi la vârf, care nu
afectează stratul solzos. Nodurile sau ghemotoacele din
părul încâlcit se descâlcesc cu atenţie şi răbdare.
Niciodată nu trebuie rupte sau întinse.
Preocuparea pentru sanatate si frumusete dateaza de
mii de ani. Dintotdeauna, notiunea de frumusete a fost
asociata cu cea de curatenie. in cele mai indepartate
vremuri, oamenii foloseau grasimile si
uleiurile pentru a-si curata si netezi pielea; alifiile din ulei
de palmier, ricin, untura, miere si te i-au aparat de
insolatii, frig, vant ori arsuri.
A fi frumos pare un dar divin. Exista o adevarata
literatura despre felul in care omul si-a mentinut, ingrijit
ori chiar sporit frumusetea. Sa ne gandim la Cleopatra,
la primul ei indrumar de cosmetica, la Ovidiu, care a
scris un "cod\" al cosmeticelor, la femeile celebre
(Popeea, sotia lui Nero, folosea o lotiune de fata ce

16
continea miere in amestec cu lapte de magarita) si chiar
la cele obisnuite, care isi ingrijeau fata si trupul cu
produsele naturale ce le stateau la indemana.
[Link] teoretice pentru obtinerea lucrarilor ‘Decapajul-
parului’’

Principiul decolorări părului constă în a reduce sau a


distruge materia colorantă (pigmentul) conţinutăîn stratul
pigmental al părului. Produsele întrebuinţate pentru
decolorarea părului sunt:
[Link] oxigenată – care este un lichid incolor, fără miros
şi se obţine prin amestecarea perhidrolului cuapă
distilată în proporţie variabilă, obţinând o concentraţie
mai mare sau mai mică. Atunci când proporţia nu
este bună, apa oxigenată degajă oxigen activ.
Cantitatea de oxigen eliberată poate să contribuie la
nereuşitaunui decolorat sau vopsit sau chiar să nu aibă
loc decolorarea părului, neutralizarea permanentului
rece. Eatrebuie păstrată la rece şi întuneric şi se evită
orice contact al acesteia cu metalele.
Transformareaperhidrolului în apă oxigenată se va face
în concentraţia necesară lucrării ce urmează a fi
executată.

17
[Link] decolorantă – ca L’Oreal Platin sau Blondoran –
care este un produs chimic, ce se amestecăcu apa
oxigenată, cu concentraţie de 6% (20 volume) şi 9% (30
volume). Pentru a nu dăuna părului nutrebuie niciodată
ca acesta să decoloreze prea puternic. Se pot executa
grade diferite de decolorare, care ţinseama de
caracteristicile părului.
Se cunosc trei cazuri de decolorare a părului:
-decolorarea părului cu o nuanţă (o decolorare uşoară)
-decolorarea părului cu două nuanţe (se produce o
decolorare accentuată)
-decolorarea părului cu 3 nuanţe (se produce o
decolorare puternică)
Felul şi calitatea decolorării părului depind de mai mulţi
factori:
-de natura părului
-de culoarea naturală a părului. De ex. un păr negru ----
prin decolorare va deveni roşcat, un păr şaten
-prin decolorare va deveni blond roşcat, iar un păr blond
-prin decolorare va deveni blond – deschis,
roşcat sau blond – deschis – gălbui
-de durata timpului în care se depune decoloratul

18
-de produsul întrebuinţat cât şi de concentraţia de apă
oxigenată folosită
De ce nu este suficientă o singură decolorare?
De ex. – Dacă aţi dori să deveniţi blondă şi în loc să
obţineţi o strălucire argintie apare o nuanţăgălbuie urâtă.
Cauza constă în faptul că orice culoare naturală se
decolorează printr-un amestec dinpigmenţi de culoare
castanie închisă cu pigmenţi roşcaţi. Prin oxidare, însă,
se distrug doar pigmenţi deculoare castanie închisă iar
pigmenţii roşcaţi rezistă la oxidare şi strică tonul blond
dorit. Corectarea este
posibilă numai prin nuanţarea culorii roşcate cu ajutorul
tonalizării (cu timpul dispare prin spălare) sau
serevopseşte printr-o tonalizare intensivă sau cu un
colorant din seria nuanţelor deschise.
În general, aplicarea decolorantului se face pe păr
nespălat. În cazul în care perhidrolul nu seamestecă
corect cu apa, sau apa oxigenată este prea slabă ori
prea concentrată şi pielea capăului nu opoate suporta,
decoloratul nu reuşeşte provocându-se uneori arsuri pe
pielea capului.

19
Pentru a transforma perhidrolul în apă oxigenată se
recurge la măsurători. Când se utilizează perhidrolcu
concentraţia de 30 vol., de ex., la obţinerea a 100g apă
oxigenată de 9% se amestecă 30mlperhidrol+70ml apă
distilată iar pentru prepararea a 100g apă oxigenată de
6% amestecăm: 20ml perhidrolcu 80ml apă distilată.
Atenţie!
dacă nu aveţi apă distilat folosiţi apa fiartă şi răcită.
pentru culori închise folosiţi un tub de vopsea (de 60g)
60ml apă oxigenată de 6% (20 volume)
pentru culori deschise folosiţi un tub de vopsea (de 60g)
60ml apă oxigenată de 9% (30 volume)

Capitolul II

II.1 Evaluarea si consilierea clientului.


Preocuparea pentru client si discutia de consiliere.
Preocuparea individuala pentru client de la sosire pana
la plecare se face prin:
1. discutie politicoasa cu folosirea a diferiti termeni de
investigare

20
2. evidentierea situatiei initiale ca si a eventualelor
probleme si dorinte ale clientului
3. o consiliere cu caracter individualizat cu luare in
considerare a dorintelor, pentru a satisface necesitatea
de informare a clientului, pentru a oferi servicii si
produse necesare si pentru extinderea posibilitatii
ulterioare de tratament
4. o servire a clientului care sa contribuie la satisfacerea
lui si la formarea unei inpresii pozitive.

CUNOSTINTE PRELIMINARE NECESARE:


Fiecare client trebuie sfatuit si servit individual, plecand
de la premiza individului ca:
-aspect
-inaltime
-varsta
-imbracaminte
*-prezenta fizica.
Prin modelul coafurii, genotipul clientului poate fi
influentat si schimbat puternic, acest lucru este valabil in
legatura cu:
- forma capului

21
- fetei
- corpului si dimensiunii corporale.
Conditiile purtatoare unei discutii de consiliere:
-sa fiti capabil sa evaluati profesional parul si pielea
capului
-sa posedati cunostinte despre substante componente
esentiale si efectele prepraratelor
-sa aveti o privire generala asupra posibilitatii de
modelare
-sa fiti la curent cu moda.
Este necesara cucerirea increderii clientului prin -
imaginea oferita de coafor:
tinuta exterioara ingrijita un comportament politicos
atentie si interes fata de dorintele clientului competenta
concretizata in sfaturi profesionale detaliate, creative.
Comunicarea se realizeaza in cazul preocuparii pentru
client:
atat pe cale vorbita cat si prin limbajul corpului.
Discutiile de consiliere se pot face:
-inainte
-in timpul

22
-sau la incheierea oricarui tratament sau ca simpla
informare.
Pentru ilustrare se vor folosi si elemente ajutatoare, ca:
- carti despre coafura
- imagini pe calculator
- tiparituri color.
Diferitele tehnici de interogare au o mare importanta in
consiliere:
- intrebarile de informare va ajuta sa descoperiti dorinte
si motive indica si creaza legaturi (intrebari libere)
- intrebarile de confirmare nu lasa spatiul raspunsului
(intrebari inchise, cu raspuns DA sau NU). Aceasta
tehnica de investigare ar trebui aplicata numai in faza
finala a discutiei avand ca scop inlaturarea
neintelegerilor
- intrebarile alternative conduc la un anumit rezultat prin
oferta limitata de alternativa.
Discutia de consiliere se imparte in 4 faze:
Faza de intampinare si contact
Faza de informare
Faza de consiliere
Faza de incheiere si confirmare.

23
[Link] de intampinare si contact:
Plecam de la premiza ca clientul doreste deja sa
urmeze un tratament.
a) Saluta-ti cu amabilitate clientul:
-indreptati-va spre el;
- zambiti;
- vorbiti clar si rar;
- straduiti-va sa aveti cu el o discutie de aproape,de
exemplu:strangeti-i mana apoi spuneti-i "va conduc la
locul dumneavoastra" si indicati cu mana directia.
b) Straduiti-va ca inca din momentul salutului sa
"cititi" clientului:
- aspectul exterior de exemplu
varsta ,dimensiunea, figura, imbracaminte, accesorii,
ochelarii, frizura;
- modul de a se misca;
- modul de exprimare si limbajul folosit;
- dipozitia si indicii de personalitate.
c) Luati clientului piesele de imbracaminte pe care
acesta le scoate.
d) Insotiti clientul spre locul unde va fi [Link] obicei va
exista un timp de asteptare, in care ii veti oferi
materialele de informare.

24
[Link] de informare.
a) Asezati-va lateral in fata clientului pentru a nu-i vorbi
"de sus".
b) Puneti o intrebare clara pentru a afla dorinta
clientului si eventualele sale probleme de exemplu "Ce
pot face astazi pentru dumneavoastra?"
c) Asteptati linistit raspunsul si conduceti
dumneavoastra discutia,punand intrebari,pana va veti
forma o imagine clara asupra dorintelor,problemelor
clientului.
d) Confirmati-i ca la-ti ascultat si ca la-ti inteles spunand
de exemplu "Da v-am inteles deci dumneavoastra a-ti
dori ..."
e) Explicati clientului ca este importat ca mai intai sa
examinati starea parului si pielea capului.
f) Realizati examinarea intr-un moment favorabil,
intrebati-l pe client daca nu ar fi interesat de rezultatul
obtinut.
g) Sa i se prezinte si alte posibilitati indicate pentru
tratament.

[Link] de consiliere.
a) Alegeti-va materialele demonstrative

25
(plansa,coala,suvite de par,fotografii ori schite proprii)
care sa ilustreze ideile dumneavoastra:
- pentru a reprezenta dorintele si problemele
clientului recunoscute de dumneavoastra.
- pentru a consilia clientul in legatura cu posibilitatile
de realizare a dorintelor sale.
- pentru a ocaziona propunerile de noi tratamente in
legatura cu tehnica produsele ori [Link] sfaturile date
de dumneavoastra introduceti si elemente de moda.
b) Evitati avantajarea clientului si oferiti-i alternative,
daca aveti senzatia ca el este inca nehotarat.
c) Prin formularile dumneavoastra aratati clar
clientului ca va preocupati, efortul de a-l intelege si de a-
l sfatui.
[Link] de inchiere si de confirmare.
a) Rezumati posibilitatile luate in discutie in cazul dat.
b) Limitati-va la acea propunere de tratament spre care
credeti ca inclina clientul.
c) Analizati aceasta solutie cat mai amanuntita folosind
material documentar sau direct pe client.
d) Repetati intrebari ,convingeti-va ca client a inteles
corect totul si ca este de acord cu tratamentul propus.
e) In final, laudati clientul si confirmati-i ca a ales bine
solutia.

26
f) Faceti introducerea in faza de tratament oferind
clientului un ziar,o cafea.
g) Realizati tratamentul pentru a obtine confirmarea
[Link] cand in cand urmariti daca clientul manifesta
satisfactie.
h) Dupa tratament intrebati clientul daca este
multumit utilizati toate posibilitatile pentru a arata
clientului rezultatul.
i) Oferitii clientului "secrete" de coafura-frizerie
recomanda-tii produsele si da-tii sfaturi pentru ingrjirea
parului acasa.

[Link], aparate, materiale si


produsefolosite in salonul de infrumusetare.

Ustensile pentru tuns:


1. Foarfeca pentru tuns normala. Este folosită pentru
tăierea părului în cadrul realizării tunsorilor.
2. Foarfeca de filat: cu zimti pe o parte sau cu zimti pe
ambele lame. Este folosită pentru filarea părului.
3. Lama de tuns.
4. Brici

27
5. Masina de tuns: marimi+contur
6. Peria de scuturat/pamatuf. Este folosita la
indepartarea parului de pe fata.
7. Feonul. Este un aparat electric ce se foloseste pentru
uscarea si aranjarea parului.
8. Fota. Protejeaza clienta de firele de par care cad in
urma executarii tunsorilor.

Materiale si produse necesare la executarea


anumitor lucrari de coafat:
Produse utilizate pentru igiena:
-vata
-sapun
-sampon, etc.
Produse utilizate cu scop antiseptic:
-alcool
-vata.
Produse utilizate in scop curativ:
-sampon pentru ingrijire
-lotiuni tonice
-creme tratament curative
-creme hranitoare.
Substante dezinfectante pt distrugerea microbilor:

28
-apa oxigenata, pentru dezinfectarea ranilor si a
ustensilelor(nu ataca metalul)
-hipermanganatul de potasiu
-spirt medicinal
-alcool
-acid boric ( sub forma de cristale fine albe, este un
antisptic mai slab, nu este otravitor, nici oxidant, este
folosit ca dezinfectant sub forma de solutie 30 gr acid
boric in 1 l apa incalzita)
-bromocet se dizolva in apa fiarta.
Guleras pentru scurgere solutii
Folie aluminiu
Casca pentru suvite
Croseta pentru scos suvite
Ace pentru coc

29
II.3 Tehnica de lucru

Prin decapat înţelegem scoaterea petelor de pe păr. Se


poate executa cu pudra de decolorat şi cu apa
oxigenată de 30 de volume, sau cu vopsea (blondul ce l
mai deschis din gama respectivă) cu apă oxigenată
de 30 de volume.
O clientă poate avea 2-3 culori pe păr. În acest caz, se
începe decolorarea începând cu cea mai închisă
culoare, indiferent unde se află. Este bine să se înceapă
cu vârfurile şi ultima dată cu rădăcina, care
lucrează mult mai repede. Materialele necesare sunt:
manta, pensula de vopsit, mănuşi, vazonaş (din sticlă
sau plastic), piepten cu dinţii mari.

30
Capitolul III

Controlultehnic de calitate si reguli de protectiamuncii in


salonul de coafura

Norme de igiena pentru protectia clientilor


Cabinetelor in care se desfasoara activitati de
infrumusetare li se aplica dispozitiile Ordinului
ministrului sanatatii publice nr. 261/2007 pentru
aprobarea Normelor tehnice privind curatarea,
dezinfectia si sterilizarea in unitatile sanitare,
publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
128 din 21 februarie 2007, cu modificarile ulterioare.
1. Suprafetele, instrumentele, echipamentele si
accesoriile utilizate trebuie curatate, dezinfectate si/sau
sterilizate, conform prevederilor legale in vigoare,
respectandu-se recomandarileproducatorului.
2. Materialele, instrumentele, accesoriile si
echipamentele de unica folosinta se folosesc pentru un
singur client.
3. Toate echipamentele, instrumentele si materialele de
unica folosinta trebuie indepartate imediat dupa ce au
fost folosite la un client.

31
4. Procedurile pentru operatiile de sterilizare,
recomandate de catre producatorul aparatului utilizat in
acest scop, trebuie sa fie disponibile in cursul actiunilor
de inspectie.
5. Se admite posibilitatea sterilizarii instrumentarului intr-
o unitate sanitara specializata. Daca sterilizarea se
efectueaza in alta parte decat locatia cabinetului, trebuie
sa se faca dovada sterilizarii prin
urmatoarele documente:
a) contractul incheiat intre cele doua parti;
b) data sterilizarii si numele persoanei care a executat
sterilizarea;
c) cantitatea si tipul de instrumentar sterilizat;
d) tipul de sterilizare folosit, parametrii de sterilizare,
tipul de aparat folosit;
e) conditiile de transport al instrumentarului sterilizat.
6. Se utilizeaza doar produse biocide, autorizate
conform prevederilor Hotararii Guvernului nr.
956/2005 privind plasarea pe piata a produselor biocide,
cu modificarile ulterioare.

32
7. Solutiile de lucru din produse biocide, utilizate pentru
dezinfectie, se prepara, se pastreaza si se utilizeaza
conform instructiunilor producatorului.
8. Toate recipientele si containerele, altele decat
ambalajul original al producatorului, folosite pentru
dezinfectie, trebuie etichetate adecvat in privinta
continutului, concentratiei si datei la care solutiile de
lucru
au fost preparate.
9. Echipamentul electric, care nu poate fi imersat in
lichid, trebuie curatat prin stergere si pulverizat cu un
produs biocid.
10. Instrumentarul care necesita sterilizare trebuie sa fie
impachetat individual in ambalaje aprobate pentru
sterilizare sau in seturi care sunt folosite pentru o
singura procedura. Ambalajele trebuie inscriptionate
cu data sterilizarii si numele persoanei care a efectuat
sterilizarea. Ambalajele cu instrumentele sterilizate
trebuie mentinute in conditii corespunzatoare de
asigurare a sterilizarii si depozitate intr-un loc inchis,
lipsit de umiditate si praf, la care exista acces controlat.
Este obligatorie afisarea interdictiei de acces al

33
persoanelor straine in locul/camera de pastrare a
obiectelor si echipamentelor curate, sterile sau
dezinfectate.
11. Fiecare pachet cu instrumentar sterilizat trebuie
monitorizat in privinta sterilizarii, utilizandu-se indicatorii
chimici sau biologici.
12. Procedurile de sterilizare efectuate conform
recomandarilor producatorului aparatului se
inregistreaza si trebuie sa fie disponibile in cursul
actiunilor de inspectie.
13. Inregistrarile scrise cu privire la procedurile zilnice
de sterilizare si dezinfectare, efectuate conform
prevederilor Ordinului ministrului sanatatii publice nr.
261/2007, cu modificarile ulterioare, se pastreaza de
catre persoana responsabila.
14. Inregistrarile procedurii sterilizarii trebuie sa cuprinda
urmatoarele:
a) metoda si parametrii de sterilizare;
b) data sterilizarii;
c) cantitatea si tipul de instrumentar sterilizat;
d) numele sau initiala persoanei care a sterilizat
instrumentarul;

34
e) monitorizarea sterilizarii prin indicatorii chimici sau
biologici.
15. Instrumentarul sterilizat si depozitat conform
prevederilor legale in vigoare, care nu a fost folosit in
decurs de 24 de ore de la data sterilizarii, trebuie
resterilizat inainte de folosire, exceptie facandu-se
pentru instrumentarul presterilizat.
16. Persoana responsabila cu sterilizarea
instrumentarului trebuie sa demonstreze in cadrul
inspectiei ca procedurile de sterilizare au fost executate
corect si optim.
17. Daca se folosesc instrumente presterilizate, trebuie
sa existe documentatia furnizata de producator in care
sa fie descrisa metoda de sterilizare si precizate
recomandarile de depozitare si mentinere a sterilitatii.
Aceasta documentatie trebuie furnizata in cursul
actiunilor de inspectie. Persoanele responsabile cu
depozitarea si manipularea instrumentarului sterilizat
trebuie sa respecte instructiunile
producatorului de mentinere a sterilitatii.
18. Fiecare cabinet sau locatie temporara trebuie sa
mentina inregistrarile privind dezinfectia si sterilizarea

35
disponibile in timpul actiunilor de inspectie si acestea
trebuie sa cuprinda urmatoarele:
a) date despre produsul biocid folosit (denumire
comerciala, aviz sanitar, fisa de securitate);
b) domeniul pentru care produsul biocid este folosit;
c) data, frecventa dezinfectiei;
d) numele persoanelor care sunt responsabile cu
dezinfectia.
19. Curatenia trebuie efectuata la sfarsitul sau la
inceputul programului de lucru, precum si ori de cate ori
este necesar, de catre personal calificat.
20. Deseurile periculoase rezultate in urma activitatilor
se colecteaza separat, se depoziteaza, se transporta si
se neutralizeaza, in conformitate cu prevederile
Ordinului ministrului sanatatii si familiei nr.
219/2002 pentru aprobarea Normelor tehnice privind
gestionarea deseurilor rezultate din activitatile medicale
si a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza
nationala de date privind deseurile rezultate din
activitatile medicale, cu modificarile ulterioare.
Locul de munca trebuie sa se prezinte curat, aerisit,
instalatiile ingienico-sanitare sa functioneze in bune

36
conditii, sa existe o alimentare corespunzatoare cu apa
potabila.
Dupa fiecare client, trebuie sa fie stearsa masa de lucru
Este indicat sa se foloseasca numai instrumentele
lucratorului, dupa ce au fost dezinfectate si sterilizate.
Daca constatam ca un client are o boala dermatologica,
se atentioneaza acesta in modul cel mai discret pentru a
se prezenta de urgenta la medic. Rufaria va trebui
schimbata la fiecare client. Inaintea inceperii unei lucrari
de manichiura-pedichiura este oblicatoriu ca lucratorul
sa se spele pe maini, iar la terminarea lucrului este
obligat sa repete operatiunea.
Vasul pentru inmuiat si bazinul pentru pedichiura vor fi
spalate si dezinfectate cu solutii speciale dupa fiecare
client. Servetelele de manichiura vor fi folosite la un
singur client, dupa care se vor arunca.
Pentru orice defectiune ivita la aparatele, instalatiile sau
tablourile electrice, se va aduce un electrician autorizat.
Este interzis sa se lucreze fara echipament de protectie,
cu el murdar sau rupt. In timpul deservirii clientilor,
lucratorul va executa operatiunea cu cea mai mare grija,
pentru a evita accidentele.

37
In caz de imbolnavire, lucratorul este obligat sa se
prezinte imediat la medic, totodata la controalele
obligatorii.
Deosebit de importanta este cunoasterea bolilor de
piele, a bolilor profesionale, precum si masurile ce
trebuiesc luate pentru prevenirea lor.
Respectand masurile de igiena in munca, lucrand cu
atentie pentru a evita zgarierea, inteparea sau taierea si
utilizand o sursa de lumina corespunzatoare, se vor
putea evita imbolnavirile, mai ales cele cu
caracter contagios, dar si neplacerile profesionale
generate de acestea.

38

S-ar putea să vă placă și