ADJECTIVUL.
LOCUȚIUNEA ADJECTIVALĂ
Definiție: este partea de vorbire flexibilă care exprimă însușirea unui obiect. Acesta poate determina
un substantiv (băieți frumoși), pronume (băieții, frumoșii) sau numeral cu valoare niminală (amândoi
frumoși).
Adjectivele pot fi:
- Propriu-zise: fată frumoasă, muncă grea;
- Provenite din verb la participiu: caiet cumpărat, muncă făcută;
- Provenite din verb la gerunziu: casă arzândă, lebădă murindă;
- Provenite de la adverb: oameni bine.
! Adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul pe care îl determină: copil deșteaptă →
copil deștept; mese copioși→ mese copioase.
Adjectivele au două forme:
Variabile- care își modifică forma; există adjective care au patru forme flexionare (frumoasă-
frumos-frumoase-frumoși), trei forme flexionare (drag-dragă-dragi), două forme flexionare
(limpede-limpezi);
Invariabile – care nu își modifică forma: bordo, turcoaz, ditamai.
Adjectivul poate avea un anumit grad de comparație:
Unele substantive nu au grade de comparație, pentru că:
Sunt la origine, în limba latină, comparative sau superlative: superior, maxim, anterior, suprem,
extrem;
Însușirea este negradabilă: viu, complet, veșnic, unic, principal, corect;
Sensul cuvântului nu permite comparația: acvatic, biologic, petrolifer.
De obicei, adjectivul este postpus substantivului: ziua călduroasă, odaia curată, profesorul inteligent.
Dar exista cazuri când acesta poate sta în fața substantivului, și acesta preia articolul hotărât al acelui
substantiv: călduroasa zi, curata odaie, inteligentul profesor.
Adjectivele pot fi obținute prin:
- Derivare de la substantive: amar-amărui, băiat-băiețesc, dar-darnic, cer-ceresc;
- Prefixare: demn-nedemn, acvativ-subacvativ, cert-incert;
- Compunere: galben-pal, cumsecade.
Într-o propoziție adjectivul poate fi:
- adjunct, adică completează o propoziție: Drum lung. Drumul este lung. (atribut adjectival/nume
predicativ);
- centru, adică este determinat de un anumit complement: El este plin de griji („plin”-adj, „de griji”-
complement prepozițional); Ea este veselă la petreceri („veselă”-adj, „la petreceri”-CCL).
Adjectivul poate avea următoarele funcții sintatice:
Nume predicativ Verb copulativ+adjectiv Acest copil este cuminte.
Atribut adjectival Determină un substantiv, pronume, La test am primit note mari.
numeral cu valoare pronominală
Dumnealui mai îndrăzneț a luat
cuvântul.
Doi mai triști scriu poezii.
Complement indirect Din roșie s-a făcut roz. Din culoarea roșie s-a făcut
culoarea roz.
CCT Îl cunosc de mic. Îl cunosc de copil mic.
CCC Nu mai putea de flămând. Din ce cauză?- că era flămând
CCM Daniel era mai mult serios decât Daniel era mai mult băiat serios decât
deștept. băiat deștept.
Locuțiunea adjectivală- grupul unitar de cuvinte care este sinonim cu un adjectiv și se comportă în
propoziţie ca adjectivul. Locuţiunile adjectivale pot avea grade de comparaţie.
EX:
- Mașină de ocazie = întâmplătoare;
- Cu dare de mână = om înstărit/bogat;
- De zi cu zi = zilnic;
- Om cu stare = om înstărit/bogat.