HUMAN RIGHTS

ABSTRACT

The concept of Human Rights is deep-rooted in freedom of

thought and the dignity of human being. All human
rights documents give a prominent place to education and
also stress the importance of Education in promoting
Human Rights.

CHETNA R. GUPTA

ROLL NO. : 10

CLASA: FY BMS

SUBJECT: FOUNDATION COURSE PROJECT

2/11/2019
 INTRODUCERE
Omenirea este martora unui moment critic din istoria sa. La mijlocul
Primul deceniu al secolului 21, o schimbare atentă a credințelor și atitudinilor este
Chemat pentru implicarea respingerii forțelor și a violenței, recunoașterea
Drepturile omului pentru toți și contribuția tuturor membrilor societății prin
aceasta
cu imperativele universalităţii. Cu siguranță, drepturile omului sunt un produs
a istoriei; ca atare ar trebui să fie în concordanță cu istoria, ar trebui să evolueze
simultan cu istoria și ar trebui să ofere popoarelor lumii globale a
reflectare a lor pe care o recunosc ca fiind ale lor. Totuși faptul că acelea
Drepturile omului țin pasul cu cursul istoriei. În această schimbare
lume, educația trebuie să fie în centrul schimbării în menținerea acesteia
esență și anume universalitatea.
Dacă ne uităm înapoi la perspectivele istorice indiene, prima privire
Drepturile omului sunt văzute în „Chanakya Neeti” ca „durata de viață, fapte,
proprietate,
educația și moartea toate sunt dăruite omului viu de către atotputernic din ea
începutul în pântecele mamei.” În acest sens, durata vieții și moartea se
încadrează în
mâinile naturii, cele trei drepturi rămase și anume faptă sau acțiune, dreptul de
proprietatea și dreptul la educație stau în controlul statului, deci special
au fost declarate din când în când drepturi pentru femei, copii etc., controlate de
statul, cu diverse ocazii. În acest context, este important să recunoaștem că
Filosofia budistă nu numai că a subliniat libertatea ca formă de viață, ci și

1
i-a dat un conținut de sprijin.

2
 CONCEPTUL DE DREPTURILE
OMULUI
Drepturile omului este un termen din secolul 20 pentru ceea ce a fost
cunoscut în mod tradițional drept „Drepturile naturale” sau într-o fază mai
atrăgătoare, „Drepturile omului”. Noțiunea de „Drepturile omului” și alte
asemenea concepte ale drepturilor omului sunt la fel de vechi ca umanitatea.
Aceste drepturi ale oamenilor au avut loc aproape în toate societățile antice ale
lumii, prin faptul că nu erau menționate până atunci.
Termenul „Drepturile omului” este relativ de origine recentă. Dar ideea
drepturilor omului este la fel de veche ca istoria civilizației umane. Drepturile
omului sunt adânc înrădăcinate în trecutul istoric. Istoria omenirii a fost ferm
asociată cu lupta indivizilor împotriva nedreptății, exploatării și disprețului.
În linii mari, „Dreptul Omului” înseamnă dreptul la viață, libertate, egalitate
și demnitatea unui individ, indiferent de castă, crez sau sex. Drepturile omului
sunt întotdeauna naturale. Declarația Universală a Drepturilor Omului spune că
acest termen înseamnă drepturile care aparțin în mod egal fiecărui individ. Acesta
prevede că toate ființele umane se nasc libere, egale în demnitate și drepturi și au
dreptul să se bucure de toate drepturile.
Potrivit Prof. Herald Laski, „drepturile sunt acele condiții ale vieții sociale
fără de care niciun om nu poate căuta în general să fie el însuși la maxim”. În
opinia [Link], „Drepturile fundamentale sunt darul legii. Ele sunt
esențiale pentru ființe umane. Ele sunt inalienabile și executorii de către stat.”
Teoria sa a drepturilor fundamentale este legată de democrația politică care se
bazează pe patru premise care ar putea fi enunțate după cum urmează.
Drepturile omului sunt în prezent o chestiune de interes și preocupare
internațională dintr-o mare varietate de motive. Unele dintre acestea sunt adânc
înrădăcinate în experiența istorică și fac parte din lupta omului pentru realizarea
tuturor valorilor sale umane. Lupta pentru drepturile omului a început odată cu
apariția statelor naționale și instaurarea unor regimuri despotice spre sfârșitul
Evului Mediu. Ca reacție la regimurile autoritare și represive, istoria a fost martoră
la marile revoluții politice de la sfârșitul secolului al XVII-lea și al XVIII-lea. Fazele

3
drepturilor omului care la acea vreme au fost abuzate au fost formulate în
declarații și carte de drepturi și scrise ulterior în constituțiile naționale.
1) „Individul este un scop în sine. ” Toate instituțiile fie sociale, fie politice
sunt instrumentele care servesc scopului individului. Un individ nu este pentru
stat; dar ca cetăţean ideal trebuie să servească interesului comun întruchipat în
stat. „Sfârșitul” sau bunăstarea individului include dezvoltarea abilităților sale
fizice, mentale și materiale care ar putea fi capabile să-i sporească căutarea
fericirii.
2) „Că individul are anumite drepturi inalienabile care trebuie să-i fie
garantate prin Constituție.” Aceasta înseamnă că nicio persoană sau autoritate nu
ar trebui să încalce, să restrângă sau să abroge drepturile individului în societate.
Nu există o garanție mai bună a acestor drepturi în afară de Constituție. 180
3) „Că persoana nu va fi obligată să renunțe la niciunul dintre drepturile
sale constituționale ca o condiție premergătoare primirii unui privilegiu.” Potrivit
[Link], „drepturile individului fiind inalienabile și constituționale,
nimănui nu i se poate cere să renunțe la vreun drept cu prețul oricărui privilegiu.
Cu toate acestea, drepturile individuale pot fi reduse sau abrogate numai cu un
proces echitabil de drept.”
4) „Că statul nu trebuie să delege persoane private competențe pentru a-i
guverna pe alții.” Potrivit lui, statul ar fi suprem și puternic pentru a guverna
poporul. Nu ar exista niciun intermediar sau persoană privată precum
conducătorul ereditar sau Jahagirdar. Toți indivizii ar fi egali din punct de vedere
juridic și ar beneficia de un tratament egal în cadrul statului.

4
CARACTERISTICI ALE DREPTURILOR
OMULUI
Următoarele sunt caracteristicile de bază ale drepturilor omului:
1. Inerente – Drepturile omului sunt inerente deoarece nu sunt acordate de
nicio persoană sau autoritate. Drepturile omului nu trebuie să fie cumpărate,
câștigate sau moștenite; aparțin oamenilor pur și simplu pentru că sunt oameni.
Drepturile omului sunt inerente fiecărui individ.
2. Fundamental - Drepturile omului sunt drepturi fundamentale pentru că
fără ele, viața și demnitatea omului vor fi lipsite de sens.
3. Inalienabil - Drepturile omului nu pot fi luate; nimeni nu are dreptul să
priveze o altă persoană de ele din orice motiv. Oamenii încă mai au drepturi ale
omului chiar și atunci când legile țărilor lor nu le recunosc sau când le încalcă - de
exemplu, când se practică sclavia, sclavii încă mai au drepturi chiar dacă aceste
drepturi sunt încălcate. Drepturile omului sunt inalienabile. Drepturile omului
sunt inalienabile deoarece:
A. Ele nu pot fi luate pe drept de la un individ liber.
b. Ele nu pot fi date sau pierdute.
4. Impresceptibil - Drepturile omului nu prescriu și nu pot fi pierdute chiar
dacă omul nu reușește să le folosească sau să le afirme, chiar și printr-o lungă
trecere a timpului.
5. Indivizibil - Pentru a trăi în demnitate, toate ființele umane au dreptul la
libertate, securitate și standarde decente de viață în același timp. Drepturile
omului sunt indivizibile. Drepturile omului nu pot fi divizate. Ele nu pot fi refuzate
chiar și atunci când s-au bucurat deja de alte drepturi.
6. Universal - Drepturile omului sunt universale în aplicare și se aplică
indiferent de originea, statutul sau condiția sau locul în care locuiești. Drepturile
omului sunt aplicabile fără frontieră națională. Drepturile omului sunt aceleași
pentru toate ființele umane, indiferent de rasă, sex, religie, opinie politică sau de
altă natură, origine națională sau socială. Cu toții ne naștem liberi și egali în
demnitate și drepturi – drepturile omului sunt universale.

5
 7. Interdependente - Drepturile omului sunt interdependente deoarece
îndeplinirea sau exercitarea uneia nu poate fi avută fără realizarea celeilalte.

TIPURI DE DREPTURI OMULUI

Drepturile omului sunt o gamă largă de drepturi integrate, ample și
acoperite. Pe baza Declarației Universale a Drepturilor Omului din 1948 există
următoarele clasificări.

A. Drepturi civile și drepturi politice; Cunoscute drept drepturi fundamentale,

garantate de articolul (27-44) partea (III) din Constituția Bangladeshului.

B. Drepturi economice și drepturile sociale și culturale; Constituția

Bangladeshului, partea (II) Articolul (8-25) nu este garantat.

C. Drepturile de solidaritate, adică I) dreptul la dezvoltare II) dreptul la

autodeterminare. Numărul total al drepturilor omului este de 27; din care 25
este descris de Declarația Universală a Drepturilor Omului, 1948 și restul doi
sunt descrise de Declarația privind acordarea independenței țărilor și
popoarelor coloniale (DGICCP) și Declarația privind dreptul la dezvoltare.

6
 EVOLUȚIA DREPTURILOR OMULUI
Starea de criză apărută cu fiecare zi mai mult în evoluția societății
contemporane determină reapariția problemei drepturilor omului în societate.
Plasarea problemei drepturilor și libertăților omului pe un prim nivel este o
dovadă a marilor transformări spirituale, culturale și morale dar și a celor
politico-juridice ale comunității internaționale.
Cu alte cuvinte, problema drepturilor omului împreună cu problema păcii,
ale cărei ambițe promițătoare oferă până acum nu doar o imagine îndepărtată a
unei lumi cu mai puține arme și mai multă securitate, continuă să fie una dintre
problemele dominante ale vieții politice și publice. dezbate. Nu doar la nivel
intern, ci și la nivel internațional încercăm să găsim câteva răspunsuri la
numeroasele și complexele probleme legate de existența omului și drepturile
omului, dar și în domeniul acțiunii politice directe de stat, în organizațiile și
reuniuni internaționale și în mijloacele de informare. . Aceste probleme multiple
și complexe la nivel intern sunt, potrivit lui Ion Diaconu, „parte integrantă a
fenomenelor și evoluțiilor vieții politice, economice, sociale și culturale ale
fiecărei țări, iar problema realizării lor nu poate fi menționată fără un aspect
istoric, național, social. și contextul politic. Situația este prezentată diferit în
fiecare țară și continuă să progreseze, în funcție de circumstanțele istorice
naționale și de direcția de dezvoltare din fiecare țară.” (Ion Diaconu – Drepturile
Omului, Institutul Român pentru Drepturile Omului, București, 1993
Ion Diaconu a mai afirmat că „la nivel internațional, problema drepturilor
omului este strâns legată de evoluția problemelor globale ale omenirii –
securitate, pace, dezvoltare. Multiplele probleme existente care apar în fiecare
țară nu pot fi rezolvate decât în contextul unei evoluții pozitive în domenii
precum soluționarea problemelor existente și prevenirea altora, asigurarea
dezvoltării tuturor țărilor lumii, menținerea de pace și securitate
internațională.” În același timp, ar trebui să încercăm să despărțim direcțiile de
acțiune privind colaborarea în cadrul statelor în acest domeniu, ca rezultat din
angajamentele internaționale adoptate și din modul în care acestea sunt
practicate în cadrul instituțiilor Națiunilor Unite și al altor organizații.

7
 DREPTURILE OMULUI ȘI EDUCAȚIA
La 10 decembrie 1948, Declarația Universală a Drepturilor Omului a fost
dat un dar prețios oamenilor lumii, afirmând că toți oamenii
se nasc egali în demnitate. Adunarea generală a Națiunilor Unite a proclamat
declarația „ca o realizare standard a tuturor oamenilor și a tuturor națiunilor, și
să
scopul pe care fiecare individ şi fiecare organ al societăţii păstrează această
declaraţie
în mod constant în minte se va strădui prin predare și educație să promoveze
respectul pentru
aceste drepturi și libertăți….’ Cu toate acestea, după 55 de ani, majoritatea
oamenilor din lume au
cui aparţine această declaraţie convingătoare şi pentru a cui împuternicire a fost
intenționați, nu știu de existența lui și nu sunt conștienți de profetic
aspirația morală pe care o conține pentru promovarea și protecția omului
demnitate.
Cuvintele scripturale des citate (Sa Vidya Ya Vimuktaye) subliniază
faptul că învăţarea este de fapt învăţarea reală care devine cauza
eliberare. Educația fiind o întruchipare a învățării îi este aplicabilă ca
bine. Educația joacă un rol esențial în dezvoltarea unei națiuni. Educatia
sistemul în vogă într-o țară reflectă etosul, aspirațiile și așteptările
o anumită societate. Toate documentele privind drepturile omului acordă un loc
proeminent
educaţie. Ei subliniază, de asemenea, importanța educației în promovarea
omului

8
Drepturi. Congresul Internațional pentru Educație a adoptat un plan mondial de
acţiunea Educaţiei şi Drepturilor Omului şi Democraţiei în 1993 pentru Drepturi
şi
Democrație la Montreal (Canada). Acesta a subliniat că educația pentru
drepturile omului
trebuie privit ca un exercițiu de democrație și de predare a drepturilor omului
iar democrația ar trebui inclusă în programele de învățământ la toate nivelurile
școlii
sistem. Rapoartele diferitelor Comisii de învățământ și declarațiile ale
politicile educaționale din India au articulat, de asemenea, importanța
drepturilor la
educația în Drepturile Omului ca parte a efortului de reformă și
dezvoltarea educației în India. Politica Națională de Educație a stabilit
accent considerabil asupra Educației valorice prin evidențierea necesității de a
face
educația un instrument puternic de cultivare a valorilor sociale și morale.
Politica
a afirmat că în societatea noastră cultural plurală educația ar trebui să
favorizeze
valori universale şi eterne orientate spre unitatea şi integrarea noastră
oameni. În 1985, UGC a pregătit un plan pentru promovarea Umanului
Drepturile de predare și cercetare pentru studenții tuturor facultăților de la
niveluri universitare, postuniversitare și postuniversitare, atât profesionale, cât
și non-
educatie profesionala. Acest plan conținea propuneri de restructurare
a programelor existente și introducerea de noi cursuri și/sau cursuri de bază
în Drepturile Omului. În ciuda bunelor intenții, deceniile anilor 80 și 90 au văzut

9
doar o inițiere a includerii Educației pentru Drepturile Omului în unele cursuri. A
puține universități au introdus unele lucrări opționale despre drepturile omului
în
catedre de Drept și Științe Politice. Cercetarea în zonă a fost, de asemenea
urmărit fără nicio perspectivă și coordonare mai largă (Ansari, 1998). Aceasta
cu toate acestea, se poate observa că accentul pe educația pentru drepturile
omului în India
până acum a fost oarecum limitat; marginea relevanței educaționale poate
nu a primit proiecția pe care o merita. Prin urmare, în această lucrare
combinația dintre „Drepturile omului” și „Educație” va fi tratată în termen de
cinci
domenii de practică și cercetare și anume,
1. Predarea despre și pentru drepturile omului
2. Educația ca drept al omului în sine
3. Drepturile omului în educație
4. Educația și formarea cadrelor didactice cu probleme legate de drepturile
omului

1. PREDARE DESPRE ȘI PENTRU DREPTURILE OMULUI:

Fiecare elev și profesor trebuie să înțeleagă elementele universale
a Drepturilor Omului ca bază pentru promovarea progresului social, a traiului
mai bun
condiţii şi o mai mare libertate. Prin urmare educația pentru drepturile omului
devine
parte integrantă a învățământului general și să fie integrată în toate disciplinele,
în

10
educație specială în științe sociale. Raportul Comisiei Delors se poate forma
o parte importantă a discuției educaționale. Cei „Patru Stâlpi ai
Educație”, pe care Comisia Delor l-a dat în raportul său către UNESCO
Learning –the Treasure Within (1996): Learning to Know – formează baza pentru
învățarea cognitivă și dobândirea de cunoștințe; Învățarea să faci- formează
bază pentru clasificarea Învățare care este legată de muncă și orientată spre
acțiune;
Învățarea să trăim împreună - formează baza pentru predarea achiziției sociale
și competențe morale și Învățarea să fii- adică ajutor în personalitate
învățare conexe și existențială. În cadrul acestui educațional global emergent
filozofie Educaţia Drepturilor Omului proclamată în diverse documente poate fi
pus la planul operaţional de acţiune în două principii de bază care se pot forma
în spectrul educației pentru drepturile omului, așa cum este menționat în
Tabelul-1
care poate fi de mare ajutor în formarea curriculum-ului de bază pentru Human
Educație pentru Drepturi (HRE).

11
2. EDUCAȚIA CA OM în sine:

A fost mult timp considerat idealul omenirii să se bucure de democrație,

dreptate

și drepturile omului în sensul deplin al termenului. De fapt, drepturile omului nu

pot fi

gândit izolat cu educația. Și pe de altă parte drepturile omului în

domeniul educației, adică Educația pentru Toți, pune baze solide pentru Uman

Drepturi în toate domeniile vieții. A fost instituit Dreptul Omului la Educație

după prima sa proclamare în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului

(1948) urmată de acorduri ratificate de statul național al lumii în 191

grade diferite. Articolul 26 din Declarația Universală declară dreptul la

educație, stabilește scopurile tuturor activităților educaționale și definește

principiul

de libera alegere educaţională. Cadrul de acțiune de la Dakar consideră

12
educația ca drepturi fundamentale ale omului ca „Este cheia durabilității

dezvoltare și pace și stabilitate în interiorul și între țări și, prin urmare, an

mijloace indispensabile pentru participarea efectivă în societățile și economiile

secolului XXI, care sunt afectate de globalizarea rapidă. Atingerea obiectivelor
EFA nu ar trebui să mai fie amânată. Nevoile de bază de învățare ale tuturor pot
și trebuie să fie satisfăcute în regim de urgență” (cadru de acțiune Dakar 2000,
art.6).

La elaborarea constituției noastre a fost proclamată Declarația Universală a

Drepturilor Omului (1948) și adunarea constituantă a încorporat multe Drepturi
Omului sub forma drepturilor fundamentale ale cetățeanului țării noastre.
Epoca modernă este epoca democrației. De fapt, democrația nu poate fi gândită
izolat cu educația. Potrivit Comisiei de Învăţământ Universitar, „educaţia este
un mare instrument de emancipare socială prin care o democraţie stabileşte,
menţine şi protejează spiritul de egalitate între membrii săi”. Pentru a dezvolta
fundamentele democrației, educația poate servi doar ca un impuls pentru
impunerea drepturilor fundamentale ale omului.

3. DREPTURILE OMULUI ÎN EDUCAȚIE

Educația pentru Drepturile Omului nu se referă doar la Drepturile Omului,

adică la dobândirea de cunoștințe. Este, de asemenea, educație pentru
Drepturile Omului, care îi ajută pe oameni să simtă importanța drepturilor
omului, să le integreze în modul în care trăiesc și să ia măsuri pentru a promova
și proteja drepturile celorlalți la nivel individual, local, național și internațional.
Educația pentru drepturile omului contribuie direct la îmbunătățirea vieții atât a
indivizilor, cât și a comunității. Împreună cu dreptul general al omului la
educație, cerințele privind scopurile educației și libertatea de alegere
educațională, astfel cum sunt prevăzute în articolele educației din convențiile
privind drepturile omului, din standardele de acordare a drepturilor omului în
educație. Pentru toate statele membre ale Națiunilor Unite (ONU), educația a
fost considerată drept un drept constituțional al tuturor copiilor și adulților,
indiferent de diferențele lor de gen, etnie, sociale, culturale, religioase,

13
lingvistice sau orice alte diferențe. În ceea ce privește educația minorităților,
realitatea cruntă este că există încă prea multe grupuri care nu au acces la
educație cel puțin la genul de educație adaptat nevoilor lor și de o calitate
suficientă. Aceste grupe includ: copii exploatati sexual, copii stramutati,
refugiati, victime ale violentei domestice, copii nomazi, orfani, copii care
lucreaza etc. În țara noastră, Comisia Națională pentru Drepturile Omului ar
trebui să ia măsuri pentru a promova conștientizarea drepturilor omului și
pentru a răspândi alfabetizarea în domeniul drepturilor omului în țară.

Astăzi, educația școlară are în vedere dezvoltarea în copil a respectului pentru

drepturile omului, precum și pentru îndatoririle (National Curriculum
Framework of Schools Education 2000). Prin urmare, există o nevoie urgentă de
a include drepturile omului în programa de educație a cadrelor didactice, deși
University Grant Commission (UGC) a propus ca educația pentru drepturile
omului să fie interdisciplinară în abordare, punând în evidență faptul că nu
poate fi compartimentată în disciplinele academice. să fie conceptualizată în
întregime.

4 EDUCAȚIA ȘI FORMAREA PROFESORULUI CU PROBLEMA DREPTURILOR

OMULUI:

De fapt, toată lumea ar trebui să cunoască drepturile proprii și drepturile

celorlalți. Profesorul în calitate de purtător de torță trebuie să țină mereu cont
de aspectul drepturilor omului în practica lor obișnuită de predare și învățare.
Orice muncă grea educației își pierde puterea, dacă nu acordă suficientă atenție
și importanță profesorului, unul dintre cei mai importanți piloni ai educației.
Rolul profesorilor a fost considerat sacru din timpuri imemoriale. NPE 1986, în
timp ce definește rolul profesorilor, spune că rolul lor principal este și va fi
întotdeauna predarea și îndrumarea elevilor lor, nu numai prin predarea la clasă
și tutorialele, ci și prin contact personal și prin multe alte moduri. Comisia
Kothari încă din 1966 spusese că nicio națiune nu se poate ridica peste nivelul
profesorilor săi. Un profesor trebuie să îndeplinească două roluri simultan: un
conservator pentru a păstra și păstra continuitatea tradițiilor și în al doilea rând
14
ca un avocat al schimbării către obiective dezirabile - naționale și umane.
Cadrele didactice ar trebui deci sensibilizate față de scopurile constituționale ale
dreptății, libertății, egalității și fraternității care asigură demnitatea individului
și integrarea națiunii.

Celelalte moduri sunt de a face acest lucru multidisciplinar, adică

încorporarea umană

conceptul de drepturi în toate disciplinele din curriculumul de formare a

profesorilor care acoperă filosofie, psihologie, sociologie, istorie și toate
celelalte discipline școlare. Încă o altă abordare care poate fi urmată în
reorientarea tuturor cursurilor, astfel încât componenta drepturilor omului să
nu fie văzută ca un supliment la programele existente, ci în schimb pachetele
academice ar trebui oferite astfel încât să aibă ca temă centrală oamenii.
Accentul și problemele ar trebui să fie regionale, naționale și internaționale.
Doar o abordare integrată a acestor trei niveluri va rezolva Problemele educației
pentru drepturile omului. De exemplu astăzi, în special știința vieții, se
confruntă cu întrebări morale severe, de la manipularea genelor până la clonare,
la care nu se poate răspunde fără a ști care este etica și un alt exemplu
internațional de practici tradiționale, cum ar fi mutilarea genitală feminină,
tolerează ideile și concepțiile altor oameni - adică să practica drepturile omului.
Eforturile școlare ar trebui întărite, întărite de celelalte forțe care activează în
mediu, în special, agențiile de stat, instituțiile comunitare, casa, familia și mass-
media.

Înainte de a introduce aspectele curriculare pentru drepturile omului, va

trebui să abordăm anumite întrebări pertinente cu privire la stadiul actual al
scenariului educațional. Mai degrabă decât predarea drepturilor omului ca
materie separată la nivelul școlii, ar trebui să fie încorporată în programa
generală. Diferite aspecte ale problemelor legate de drepturile omului pot fi
evidențiate în diferite subiecte. Cursul de bază, cu scopul de a face cursanții să
dobândească claritate conceptuală și să dezvolte respectul pentru normele și
valorile libertății, egalității, fraternității și dreptății cu dimensiunile lor filozofice,
etice, sociale, economice și politice este o condiție prealabilă pentru orice curs

15
privind drepturile omului. O înțelegere deplină a DUDO și a prevederilor
constituțional-legale relevante și a mecanismului instituțional de realizare și
executare a drepturilor în țară trebuie să constituie, de asemenea, un obiectiv.
Ar trebui să includă conștientizarea organizațiilor și mișcărilor societății civile
care promovează drepturile omului.

16
DECLARAȚIA UNIVERSALĂ A DREPTURILE OMULUI
Preambul Întrucât recunoașterea demnității inerente și a drepturilor
egale și inalienabile ale tuturor membrilor familiei umane reprezintă
fundamentul libertății, justiției și păcii în lume, întrucât nerespectarea și
disprețul drepturilor omului au avut ca rezultat acte barbare care au revoltat
conștiința omenirii și apariția unei lumi în care ființele umane se vor bucura de
libertatea de exprimare și de credință și de libertatea de frică și lipsă a fost
proclamată ca cea mai înaltă aspirație a oamenilor de rând, întrucât este
esențial, dacă omul nu trebuie să fie obligat să recurgă, în ultimă instanță, la
rebeliunea împotriva tiraniei și a opresiunii, ca drepturile omului să fie protejate
de statul de drept, întrucât este esențial să se promoveze dezvoltarea relațiilor
de prietenie între națiuni, întrucât popoarele Națiunilor Unite și-au reafirmat în
Cartă credința în drepturile fundamentale ale omului, în demnitatea și valoarea
persoanei umane și în egalitatea în drepturi a bărbaților și femeilor și s-au
hotărât să promoveze progresul social și standarde de viață mai bune într-o
libertate mai mare, întrucât statele membre au s-au angajat să realizeze, în
cooperare cu Națiunile Unite, promovarea respectării și respectării universale a
drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât o înțelegere comună a
acestor drepturi și libertăți este de cea mai mare importanță pentru realizarea
deplină a acestui angajament, Acum , prin urmare, Adunarea Generală,
proclamă această Declarație Universală a Drepturilor Omului ca standard comun
de realizare pentru toate popoarele și toate națiunile, în scopul ca fiecare
individ și fiecare organ al societății, ținând constant în minte această Declarație,
să se străduiască prin predare. și educație pentru a promova respectarea
acestor drepturi și libertăți și prin măsuri progresive, naționale și internaționale,
pentru a asigura recunoașterea și respectarea lor universală și efectivă, atât în
rândul popoarelor statelor membre, cât și în rândul popoarelor din teritoriile
aflate sub jurisdicția lor.

ARTICOLUL 1

17
Toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și drepturi. Ei sunt
înzestrați cu rațiune și conștiință și ar trebui să acționeze unul față de celălalt în
a

spirit de fraternitate.

Articolul 2

Orice persoană are dreptul la toate drepturile și libertățile enunțate în

această declarație, fără deosebire de orice fel, cum ar fi rasă, culoare, sex, limbă,
religie, opinie politică sau de altă natură, origine națională sau socială,
proprietate, naștere sau alt statut. În plus, nu se va face nicio distincție pe baza
statutului politic, jurisdicțional sau internațional al țării sau teritoriului căruia îi
aparține o persoană, indiferent dacă acesta este independent, încrezător,
neautonom sau sub orice altă limitare a suveranității.

Articolul 3

Orice persoană are dreptul la viață, la libertate și la securitatea propriei

persoane.

Articolul 4

Nimeni nu va fi ținut în sclavie sau sclavie; sclavia și comerțul cu sclavi vor

fi interzise sub toate formele lor.

Articolul 5

Nimeni nu va fi supus torturii sau tratamentelor sau pedepselor crude,

inumane sau degradante.

Articolul 6

Orice persoană are dreptul la recunoașterea pretutindeni ca persoană în

fața legii.

Articolul 7

18
 Toți sunt egali în fața legii și au dreptul, fără nicio discriminare, la o
protecție egală a legii. Toți au dreptul la protecție egală împotriva oricărei
discriminări care încalcă această Declarație și împotriva oricărei instigări la o
astfel de discriminare.

ARTICOLUL 8

Orice persoană are dreptul la o cale de atac efectivă de către tribunalele

naționale competente pentru faptele care încalcă drepturile fundamentale care
îi sunt recunoscute de constituție sau de lege.

Articolul 9

Nimeni nu poate fi supus arestării, detenției sau exilului arbitrar.

Articolul 10

Orice persoană are dreptul, în deplină egalitate, la o audiere echitabilă și

publică de către un tribunal independent și imparțial, pentru stabilirea
drepturilor și obligațiilor sale și a oricărei acuzații penale împotriva sa.

Articolul 11

1. Orice persoană acuzată de o infracțiune are dreptul de a fi prezumată

nevinovată până la probarea vinovăției potrivit legii într-un proces public la care
a avut toate garanțiile necesare apărării sale.

2. Nimeni nu poate fi condamnat pentru vreo infracțiune pentru vreo

acțiune sau omisiune care nu constituia infracțiune, potrivit dreptului național
sau internațional, la momentul săvârșirii. Nici nu se va aplica o pedeapsă mai
grea decât cea aplicabilă la momentul săvârșirii infracțiunii.

Articolul 12

Nimeni nu va fi supus la interferențe arbitrare în viața privată, familia,

casa sau corespondența sa, nici la atacuri la adresa onoarei și reputației sale.

19
Orice persoană are dreptul la protecția legii împotriva unor astfel de ingerințe
sau atacuri.

Articolul 13

1. Orice persoană are dreptul la libera circulație și ședere în interiorul

frontierele fiecărui stat.

2. Orice persoană are dreptul de a părăsi orice țară, inclusiv a sa, și de a se

întoarce în țara sa.

Articolul 14

1. Orice persoană are dreptul de a căuta și de a se bucura de azil în alte țări în

caz de persecuție.

2. Acest drept nu poate fi invocat în cazul unor urmăriri penale care decurg cu
adevărat din infracțiuni non-politice sau din acte contrare scopurilor și
principiilor Națiunilor Unite.

Articolul 15

1. Orice persoană are dreptul la o naționalitate.

2. Nimănui nu poate fi lipsit în mod arbitrar de naționalitatea sa și nici de

dreptul de a-și schimba naționalitatea.

ARTICOLUL 16

1. Bărbații și femeile majore, fără nicio limitare de rasă, naționalitate sau

religie, au dreptul de a se căsători și de a întemeia o familie. Ei au drepturi egale
în privința căsătoriei, în timpul căsătoriei și la desfacerea acesteia.

(2) Căsătoria se încheie numai cu consimțământul liber și deplin al viitorilor

soți.

3. Familia este unitatea de grup naturală și fundamentală a societății și are

dreptul la protecția societății și a statului.

20
ARTICOLUL 17

1. Orice persoană are dreptul de a deține proprietăți, singură, precum și în

asociere cu alții.

2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.

ARTICOLUL 18

Orice persoană are dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și de

religie; acest drept include libertatea de a-și schimba religia sau credința și
libertatea, fie singur, fie în comunitate cu alții și în public sau privat, de a-și
manifesta religia sau credința prin predare, practică, cult și respect.

Articolul 19

Orice persoană are dreptul la libertatea de opinie și de exprimare; acest

drept include libertatea de a avea opinii fără interferență și de a căuta, primi și
împărtăși informații și idei prin orice mijloace și indiferent de frontiere.

Articolul 20

1. Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire și asociere

pașnică.

2. Nimeni nu poate fi obligat să aparţină unei asociaţii.

Articolul 21

1. Orice persoană are dreptul de a lua parte la guvernarea țării sale, direct
sau prin reprezentanți liber aleși.

2. Orice persoană are dreptul la acces egal la serviciul public în țara sa.

3. Voința poporului va sta la baza autorității guvernamentale; aceasta

vointa va fi exprimata prin alegeri periodice si reale, care vor avea loc prin
vot universal si egal si vor avea loc prin vot secret sau prin proceduri
echivalente de vot liber.

21
Articolul 22

Orice persoană, ca membru al societății, are dreptul la securitate socială

și are dreptul la realizarea, prin efort național și cooperare internațională și în
conformitate cu organizarea și resursele fiecărui stat, a drepturilor economice,
sociale și culturale indispensabile pentru demnitatea sa şi dezvoltarea liberă a
personalităţii sale.

Articolul 23

1. Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a locului de

muncă, la condiții de muncă echitabile și favorabile și la protecție împotriva
șomajului.

2. Orice persoană, fără nicio discriminare, are dreptul la salariu egal

pentru muncă egală.

3. Orice persoană care lucrează are dreptul la o remunerație echitabilă și

favorabilă care să-i asigure lui și familiei sale o existență demnă de demnitatea
umană și completată, dacă este necesar, cu alte mijloace de protecție socială.

4. Orice persoană are dreptul să înființeze și să se alăture sindicatelor

pentru apărarea intereselor sale.

Articolul 24

Orice persoană are dreptul la odihnă și timp liber, inclusiv la limitarea

rezonabilă a programului de lucru și la concedii periodice plătite.

Articolul 25

1. Orice persoană are dreptul la un nivel de trai adecvat pentru sănătatea

și bunăstarea sa și a familiei sale, inclusiv la hrană, îmbrăcăminte, locuință și
îngrijire medicală și la serviciile sociale necesare, precum și dreptul la securitate
în caz de șomaj. , boală, invaliditate, văduvie, bătrânețe sau altă lipsă de
existență în circumstanțe independente de controlul său.

22
 2. Maternitatea și copilăria au dreptul la îngrijire și asistență specială. Toți
copiii, indiferent dacă sunt născuți în căsătorie sau în afara căsătoriei, se vor
bucura de aceeași protecție socială.

Articolul 26

1. Fiecare are dreptul la educație. Educația va fi gratuită, cel puțin în

etapele elementare și fundamentale. Învățământul primar este obligatoriu.

Învățământul tehnic și profesional trebuie să fie disponibil la scară generală, iar
învățământul superior va fi accesibil tuturor în mod egal, pe baza meritului.

2. Educația trebuie să vizeze dezvoltarea deplină a personalității umane și

întărirea respectului pentru drepturile omului și libertățile fundamentale. Va
promova înțelegerea, toleranța și prietenia între toate națiunile, grupurile
rasiale sau religioase și va promova activitățile Națiunilor Unite pentru
menținerea păcii.

3. Părinții au dreptul prealabil de a alege felul de educație care să fie oferit

copiilor lor.

Articolul 27

1. Orice persoană are dreptul de a participa liber la viața culturală a

comunității, de a se bucura de arte și de a participa la progresul științific și la
beneficiile acesteia.

2. Orice persoană are dreptul la protecția intereselor morale și materiale

rezultate din orice producție științifică, literară sau artistică a cărei autor este.

Articolul 28

Orice persoană are dreptul la o ordine socială și internațională în care

drepturile și libertățile enunțate în această declarație să poată fi realizate pe
deplin.

Articolul 29

23
 1. Fiecare are îndatoriri față de comunitate în care singur este posibilă
dezvoltarea liberă și deplină a personalității sale.

2. În exercitarea drepturilor și libertăților sale, fiecare persoană va fi

supusă numai limitărilor stabilite de lege, exclusiv în scopul de a asigura
recunoașterea și respectul cuvenite pentru drepturile și libertățile altora și
pentru a îndeplini cerințele juste ale moralității, ordinea publică și bunăstarea
generală într-o societate democratică.

3. Aceste drepturi și libertăți nu pot fi în niciun caz exercitate contrar

scopurilor și principiilor Națiunilor Unite.

Articolul 30

Nimic din prezenta Declarație nu poate fi interpretat ca implicând pentru

vreun stat, grup sau persoană vreun drept de a se angaja într-o activitate sau de
a îndeplini orice act care vizează distrugerea oricăruia dintre drepturile și
libertățile enunțate aici.

24
 REFERINȚE
1. htttp://[Link]
2. [Link]

25
26
27
28
29