Model-rezolvare-mesajul textului dramatic (clasa a VIII-a)

CORINA (îl privește lung, fără să-și fi revenit complet): Ciudat om ești dumneata,
domnule Bogoiu! Nu mi-aș fi închipuit.
BOGOIU: Nimeni nu-și închipuie, domnișoară. Din fericire. Altfel n-ar mai fi chip de
trăit. Bunăoară la minister… Știi dumneata câți țipă la mine? Bogoiu, unde-i dosaru’ cutare?
Bogoiu-n sus, Bogoiu-n jos. Ei țipă și eu tac. De unde să știe ei că, în timp ce caută dosarul
care s-a pierdut, eu sunt în insulele Azore?
CORINA: Călătorești mult…
BOGOIU: Tot timpul. O iau prin Mediterana, dau în Atlantic, trec în Pacific. Numa-n
Oceanul Înghețat de Nord n-am fost încă.
CORINA: De ce?
BOGOIU: Ei, e greu. Frig, furtuni… Și nici n-am echipaj ca lumea. Dar odată și odată o
să mă duc și p-acolo. Aștept condiții atmosferice.
CORINA: Te interesează condițiile atmosferice?
BOGOIU: Ei, știi că-mi placi? Auzi vorbă… Cum n-o să mă intereseze? Păi asta-i
principalul. Nu plec niciodată orbește la drum. Îmi iau mai întâi toate măsurile. Am un prieten
la Institutul meteorologic, știi, casa aia galbenă, cu un etaj, din Calea Dorobanți, la numărul 1.
În fiecare zi la prânz, când ies de la minister, mă urc în autobuz, drept acolo mă duc… Mă
așteaptă în poarta. Băiat de treabă.
CORINA: E și el marinar?
BOGOIU: Nu. E astronom. Da’ lucrează la Institutul meteorologic. E la arhivă.
Mâncăm împreuna la același birt. Ei acolo, la institut, știu tot ce se-ntâmplă pe tot pământul.
Cum bate vântul, cum vin norii, cum se mișcă stelele… Cum plouă pe Mediterană, ei au și
aflat. Când se apropie ciclonul în Pacific, când vine hula în Atlantic, când se înseninează pe
oceanul Indian… De la prietenul acesta aflu eu în fiecare zi tot ce-mi trebuie. Cum e azi la
prânz, el îmi dă situația, și până mâine la prânz sunt liniștit. Rar se întâmplă să mă prindă pe
mine furtuna în larg… Dar ce-i cu dumneatale? Ai rămas pe gânduri…
CORINA: Nuu… Te ascultam. (Tace o secundă și apoi brusc:) Cunoști bine
Mediterana?
BOGOIU: Auzi, colo, dacă o cunosc?! Ca pe buzunarul meu.
CORINA: Știi unde vine Civita Vecchia?
BOGOIU: Ei bravo, mi-ai plăcut! Cum să nu știu? (Îi arată cu mâna pe o hartă
imaginară.) Păi, uite, aicea e Genova, aicea Neapole, și între ele două, la cotitură, e Civita
Vecchia.
CORINA (a urmărit degetul lui și acum a rămas gânditoare, privind mereu spre punctul
unde „este” Civita Vecchia).
BOGOIU (cu discreție, ca și cum n-ar voi s-o trezească dintr-un somn): Domnișoară
Corina... Mi se pare că și dumneata navighezi…
CORINA (tace, ușor semn din cap că da).
BOGOIU: Și… nu navighezi singură…
CORINA (dă din cap că nu).
BOGOIU: Ești cu un domn… cu un prieten… (Surâde cu subînțeles.) Dar nu trebuie să
fii necăjită. Știi, pe Mediterană, și mai ales aici, pe lângă coastă… Nu sunt furtuni.
CORINA: Păcat că nu sunt. Ar merita să fie.
(Jocul de-a vacanța, de Mihail Sebastian)
 Mesajul unei opere literare dramatice reprezintă o sinteză a viziunii dramaturgului
asupra vieții și a lumii pe care o prezintă prin intermediul personajelor, al conflictului
dramatic și al indicațiilor scenice, îmbinând ideea textuală cu gesturile, mimica personajelor
sau jocul scenic.
Fragmentul de text dramatic, selectat din opera ,,Jocul de-a vacanța’’, de Mihail
Sebastian, transmite emoția lui Bogoiu, atunci când îi povestește Corinei despre ceea ce îl
pasionează: ,,O iau prin Mediterană, dau în Atlantic, trec în Pacific’’.
Mesajul se construiește pe baza temei, călătoriei, iar conflictul dramatic, redat prin
discuțiile dintre personajele Corina și Bogoiu, valorifică emoțiile de entuziasm ale celui din
urmă atunci când îi povestește femeii: ,,Dar odată și odată am să mă duc și p-acolo’’. Bogoiu
își manifestă cunoștințele atunci când îi răspunde întrebărilor Corinei, desprinzându-se de
stresul acumulat la locul de muncă.
Mesajul textual este completat de indicațiile pe care autorul le oferă în indicațiile
scenice cu scopul de a orienta jocul actoricesc și de a oferi expresivitatea datorită fiecărei
replici. Corina se simte visătoare, melancolică și își dorește ca viața ei să fie la fel de plină de
aventuri ca a lui Bogoiu: ,,Tace o secundă și apoi brusc’’, ,,rămâne gânditoare’’, în timp ce
Bogoiu se simte superior și atotștiutor, idee susținută de replicile sale: ,,Auzi, colo, dacă o
cunosc?’’/ ,,Cum să nu știu?’’, dar și curios de emoția pe care i-a stârnit-o Corinei: ,,Dar ce-i
cu dumneatale? Ai rămas pe gânduri…’’
Așadar, textul fragmentar dramatic reușește să transmită un mesaj profund, folosind
ideile prezente în replici, cât și în indicațiile scenice, determinându-l pe cititor să reflecteze
asupra unor aspecte importante pentru el și călătoria rămâne o formă de cunoaștere pentru
fiecare dintre noi.