Model-rezolvare-mesajul textului dramatic (clasa a VIII-a)

CORINA (îl privește lung, fără să-și fi revenit complet): Ciudat om ești dumneata, domnule Bogoiu! Nu
mi-aș fi închipuit.
BOGOIU: Nimeni nu-și închipuie, domnișoară. Din fericire. Altfel n-ar mai fi chip de trăit. Bunăoară la
minister… Știi dumneata câți țipă la mine? Bogoiu, unde-i dosaru’ cutare? Bogoiu-n sus, Bogoiu-n jos. Ei
țipă și eu tac. De unde să știe ei că, în timp ce caută dosarul care s-a pierdut, eu sunt în insulele Azore?
CORINA: Călătorești mult…
BOGOIU: Tot timpul. O iau prin Mediterana, dau în Atlantic, trec în Pacific. Numa-n Oceanul Înghețat de
Nord n-am fost încă.
CORINA: De ce?
BOGOIU: Ei, e greu. Frig, furtuni… Și nici n-am echipaj ca lumea. Dar odată și odată o să mă duc și p-
acolo. Aștept condiții atmosferice.
CORINA: Te interesează condițiile atmosferice?
BOGOIU: Ei, știi că-mi placi? Auzi vorbă… Cum n-o să mă intereseze? Păi asta-i principalul. Nu plec
niciodată orbește la drum. Îmi iau mai întâi toate măsurile. Am un prieten la Institutul meteorologic, știi,
casa aia galbenă, cu un etaj, din Calea Dorobanți, la numărul 1. În fiecare zi la prânz, când ies de la
minister, mă urc în autobuz, drept acolo mă duc… Mă așteaptă în poarta. Băiat de treabă.
CORINA: E și el marinar?
BOGOIU: Nu. E astronom. Da’ lucrează la Institutul meteorologic. E la arhivă. Mâncăm împreuna la
același birt. Ei acolo, la institut, știu tot ce se-ntâmplă pe tot pământul. Cum bate vântul, cum vin norii,
cum se mișcă stelele… Cum plouă pe Mediterană, ei au și aflat. Când se apropie ciclonul în Pacific, când
vine hula în Atlantic, când se înseninează pe oceanul Indian… De la prietenul acesta aflu eu în fiecare zi
tot ce-mi trebuie. Cum e azi la prânz, el îmi dă situația, și până mâine la prânz sunt liniștit. Rar se întâmplă
să mă prindă pe mine furtuna în larg… Dar ce-i cu dumneatale? Ai rămas pe gânduri…
CORINA: Nuu… Te ascultam. (Tace o secundă și apoi brusc:) Cunoști bine Mediterana?
BOGOIU: Auzi, colo, dacă o cunosc?! Ca pe buzunarul meu.
CORINA: Știi unde vine Civita Vecchia?
BOGOIU: Ei bravo, mi-ai plăcut! Cum să nu știu? (Îi arată cu mâna pe o hartă imaginară.) Păi, uite, aicea
e Genova, aicea Neapole, și între ele două, la cotitură, e Civita Vecchia.
CORINA (a urmărit degetul lui și acum a rămas gânditoare, privind mereu spre punctul unde „este” Civita
Vecchia).
BOGOIU (cu discreție, ca și cum n-ar voi s-o trezească dintr-un somn): Domnișoară Corina... Mi se pare
că și dumneata navighezi…
CORINA (tace, ușor semn din cap că da).
BOGOIU: Și… nu navighezi singură…
CORINA (dă din cap că nu).
BOGOIU: Ești cu un domn… cu un prieten… (Surâde cu subînțeles.) Dar nu trebuie să fii necăjită. Știi, pe
Mediterană, și mai ales aici, pe lângă coastă… Nu sunt furtuni.
CORINA: Păcat că nu sunt. Ar merita să fie.
Jocul de-a vacanța, de Mihail Sebastian

Mesajul unei opere literare dramatice reprezintă o sinteză a viziunii dramaturgului asupra vieții și a lumii
pe care o prezintă prin intermediul personajelor, al conflictului dramatic și al indicațiilor scenice,
îmbinând ideea textuală cu gesturile, mimica personajelor sau jocul scenic.
Fragmentul de text dramatic, selectat din opera ,,Jocul de-a vacanța’’, de Mihail Sebastian, transmite
emoția lui Bogoiu, atunci când îi povestește Corinei despre ceea ce îl pasionează: ,,O iau prin Mediterană,
dau în Atlantic, trec în Pacific’’.
Mesajul se construiește pe baza temei, călătoriei, iar conflictul dramatic, redat prin discuțiile dintre
personajele Corina și Bogoiu, valorifică emoțiile de entuziasm ale celui din urmă atunci când îi povestește
femeii: ,,Dar odată și odată am să mă duc și p-acolo’’. Bogoiu își manifestă cunoștințele atunci când îi
răspunde întrebărilor Corinei, desprinzându-se de stresul acumulat la locul de muncă.
Mesajul textual este completat de indicațiile pe care autorul le oferă în indicațiile scenice cu scopul de a
orienta jocul actoricesc și de a oferi expresivitatea datorită fiecărei replici. Corina se simte visătoare,
melancolică și își dorește ca viața ei să fie la fel de plină de aventuri ca a lui Bogoiu: ,,Tace o secundă și
apoi brusc’’, ,,rămâne gânditoare’’, în timp ce Bogoiu se simte superior și atotștiutor, idee susținută de
replicile sale: ,,Auzi, colo, dacă o cunosc?’’/ ,,Cum să nu știu?’’, dar și curios de emoția pe care i-a stârnit-
o Corinei: ,,Dar ce-i cu dumneatale? Ai rămas pe gânduri…’’
Așadar, textul fragmentar dramatic reușește să transmită un mesaj profund, folosind ideile prezente în
replici, cât și în indicațiile scenice, determinându-l pe cititor să reflecteze asupra unor aspecte importante
pentru el și călătoria rămâne o formă de cunoaștere pentru fiecare dintre noi.