• Celula procariota

• Celula eucariota
• Organite citoplasmatice comune
specifice
Celula vegetala Celula animala
Celula este unitatea structurala si functionala a tuturor organismelor.
Citologia este stiinta care se ocupa cu studiul morphologic, anatomic si fiziologic al
celulelor.
Inceputul cercetarilor…
In urma cu peste 300 de ani, englezul Robert Hooke(1665) a privit la un microscop
rudimentar o sectiune printr-o bucata din scoarta stejarului de pluta si a obsevat niste
camarute mici cu pereti rigizi. Acestea au primit numele de celule.

Robert Hooke
(1635-1703)
 Mult mai tarziu…
Structura mai simplificat a celulei a fost descrisa mai intai, la plante de catre botanistul Matthais Schlaiden in anul
1838 si la animale in anul 1339 de catre Theodor Schwann
Putin mai tarziu ei au formulat independent teoria celulara care sustine, in principal, ca toate plantele si animalele
sunt alcatuite din celule nucleate, cresteerea si dezvoltarea organismelor avand la baza inmultirea acestora.
In conceptia actuala, teoria celulara isi pastreaza principalele postulate:
• Celula este unitatea biologica structural si functioanala a materiei vii;
• Ea intra in component tuturor organismelor, fiind cea mai mica unitate vie capabila sa se multiplice
• Nu exista viata in afara celulei
• Fiecare celula se naste dintr-o alta celula, se divide si moare;
• Celula apare ca un ansmblu de parti diferite care se gasesc intr-o stransa corelatie si interactiune, formand un tot unitar;
• Celula este un sistem biologic aflat intr-un permanent schimb de materie, informatie si energie cu mediul.

Theodor Schwann Matthias Schleiden

(1810-1882) (1804-1881)
Celulele, fie ca au o existenta individuala,fie ca fac parte din organizarea unui individ pluriceular, au, in
general toate caracteristicile vietii.
Ele manifesta functii neintalnite in sistemele nervii ale materiei si anume:
• Pot conserva mediul intern pe baza acumuarii si tansformarii materiei si a energiei, intr-o stare de
echilibru(homeostazie)
• Sintetizeaza compusi proprii dupa reguli precise(un anumit cod);
• Au capacitate de refacere si autoreproducere;
• Manifesta reactii adaptive fata de conditiile variabile ale mediului
Forma celulelor:
Forma celulelor difera in functie de pozitia si rolul pe care il indeplinesc. Ea este mai putin variata la plante
decat la animale.
Celuele pot fi: sferice, ovale, cubice, cilindrice, prismatice, poliedrice, stellate, fusiforme etc
Dimensiunile celulelor:
Celulele pot avea diferite dimensiuni, ele masurandu-se in microni.
Durata vietii celulare:
La om, celulele hepatice traiesc 10-20 zile, globulele rosii -120 zile, iar globulele albe 1-3 zile
 Celula procariota
Caracteristici
• Sunt foarte raspandite, deoarece au o mare capacitate adaptiva(sunt
aerobe sau anaerobe, autotrofe sau hetrotrofe etc), ele ocupand cele
mai variate medii.
• Celulele procariote au metabolismul mult mai intens decat al celulelor
eucariote, datorita valorii ridicate a raportului suprafata-volum si
anumarului mare de substante pe care le catabolizeaza.
• Procariotele pot metaboliza anumite substante exclusiv
• Durata dintre generatii este foarte scurta (procariotele se divid de
cateva ori pe zi, prin diviziune directa)
 Celula procariota
Celulele de tip procariot se intalnesc la bacterii si alge albastre-verzi.
Sunt primele cellule care au aparut cu 3-4 miliarde de ani in urma. Desi au o structura simpla, ele
sunt foarte rspandite.
Celulele procariote sunt foarte mici(de ordinul milimicronilor), sferice sau cilindrice, slab
compartimentate.
Structura:
• Perete celular rigid, care ii asigura forma, contine mureina
• Membrana citoplasmatica permite intrarea si iesirea din citoplasma a diferitelor substante. La unele
bacterii, membrana se invagineaza si se pliaza sub forma de mezozomi, care au rol in respiratie si
ancorarea macromoleculei de AND.
• Citoplasma ocupa aproape tot sptiul cellular. Ea este vascoasa, lipsita de curenti citoplasmatici,
citoschelet si organite celulare.
• Nucleoid format dintr-o singura molecula circular de ADN; el nu este delimitat de o membrana, astfel
ca vine in contct direct cu citoplasma.
Celula Procariota
 Celula eucariota
Celulele eucariote sunt caracteristice tuturor organismelor care fac parte din cele 4 regnuri:
protiste, fungi, plante și animale.
Ele au apărut după celulele procariote, in urma cu 1-3 miliarde de ani.
Celulele eucariote sunt mai mari decat cele procariote (masoară zeci…sute de microni).
În citoplasmă se află organite celulare. În funcție de prezenta sau absența membranelor,
organitele celulare pot fi
 Cu membrană dublă: cloroplaste, mitocondii, nucelul
 Cu membrană simpla: reticolul endoplasmatic, aparatul Glogy, lizozomi, vacuole
 Fara membrană: ribozomi, controzomi, cili si flageli
Celula eucariotă
 Membrana celulară
Membrana celulara delimiteaza continutul celular, confera individualitate celulei si mentine diferentele esentiale
între citosol si mediul extracelular. Realizeaza transportul molecular si ionic, conexiunile intercelulare si ancorarea
celulelor în matricea extracelulara, este sediul reactiilor enzimatice asociate structurilor membranare, are rol în
semnalizarea celulara, recunoasterea, legarea si transmiterea moleculelor semnal care înmagazineaza informatie,
precum si în imunitate.
Toate membranele celulare au o structura si o organizare moleculara unitare. Ele sunt alcatuite, in principal, din
lipide si proteine.
Lipidele, reprezentate mai ales, de fosfolipide, se distribuie in doua straturi in care sunt inglobate proteine.
Există mai multe tipuri de proteine:
• Canale
• Receptori
• Enzime
• Markeri
• De sustinere
 Peretele celular
Există la bacteri, ciuperci şi celulele plantelor; se deosebeşte insă prin compozitia chimică. El se
formează cu participarea membranei plasmatice.
La plante, peretele celular este alcătuit din molecule lungi de celuloză substanta predominantă), grupate
in mănunchiuri, inglobate într-o matrice de pectina si hemiceluloză. Celuloza formează scheletul peretelui şi
conferä acestuia elasticitate; celelalte două conferă peretelui plasticitate.
La tulpinile lemnoase, pe parcursul creşterii celulare, pe fata internă a peretelui celular primar apare
peretele secundar, datorită formării de noi straturi si depozitării de noi substante; acestea reprezintă produse
secundare ale metabolismului celular: de exemplu, suberina în celulele tesutului suberos, lignina din celulele
fasciculelor libero-lemnoase, ceara din cuticula cehulelor epidermice etc. Astfel, peretele celular devine foarte
rezistent.
Rolul peretelui celular este de a asigura pozitia in spatiu a plantelor şi rezistenta lor la actiunea unor
factori mecanici din mediu(vânt, furtună, ploaie etc,) si invinge forta gravitatională. De asemenca, el
reprezintă şi o cale importantă de transport, fiind permeabil pentru apă şi majoritatea substantelor solubile in
apă.
Peretele celular
 NUCLEUL
Nucleul coordonează procesele biologice celulare fundamentale. El este prezent la majoritatea celulelor eucariote (exceptie
fac hematiile adulte şi celulele vaselor conducătoare liberiene mature de la plante); este situat de obicei central.
Majoritatea celulelor au un singur nucleu, dar există şi celule binucleate (hepatocitele) sau polinucleate (fibra musculară
striată).
Forma caracteristică este, se obicei, cea sferică, iar dimensiunile sunt de ordinul milimicronilor (3-40 mu), nucleul fiind
însă în raport constant de 1/3-1/4 cu citoplasma.
Structură. Componentele structurale ale nucleului sunt: membrana nucleară, carioplasma şi 1-2 nucleoli Membrana
nucleară este dublă, străbătură de pori prin care se face schimbul între nucleu şi citoplasmă. Membrana externă prezintă ataşati
ribozomi şi se continuă cu membrana reticulului endoplasmic.
Carioplasma (nucleoplasma) este formată dintr-o parte lichidă numită cariolimfã-o solutie coloidală cu aspect omogen-si
o parte dispersată sub forma de filamente lungi, subtiri şi încolăcite, care constituie cromatina.
La microscopul electronic, fibra de cromatină apare sub forma unui şirag de mărgele format din proteine pe care se
înfaşoară molecula de ADN.
Fiecare fibră de cromatină reprezintă un cromozom despiralizat, care la inceputul diviziuni celulare se condensează şi
astfel poate fi vizualizat la microscop
Nucleolul. Celulele pot avea unul sau doi nucleoli. Ei au forma unor corpusculi denşi, sferici sau elipsoidali, lipsiti de o
membrană proprie; sunt delimitati de o cromatină nucleară mai condensatä.
Nucleolii contin ARN, ADN şi proteine. Ei se dezorganizează inaintea declanşării diviziunii nucleare şi se reasamblează la
sfärşitul acesteia. Au rol în diviziunea celulară precum şi în biogeneza ribozomilor.
Rol. Nucleul reprezintă,,centrala informatională şi de control" a celulei, dar şi,,sediul" ereditătii. Prin continutul de acizi
nucleici, nucleul poartă şi transmite informatia pentru sinteza proteinelor.
 CROMOZOMII
Cromozomii sunt structuri permanente în nucleu, însă sunt vizibili numai sub forma condensata în timpul diviziunii nucleare. Ei
sunt purtatorii zestrei ereditare.
Sunt două tipuri fundamentale de cromozomi
-cromozomi de tip procariot, caracteristic bacteriilor şi algelor albastre-verzi, format dintr-o singură macromoleculă de ADN
-cromozomi de tip eucariot, care au o organizare mai complexă, fiind alcătuiti, pe lângă ADN, din proteine, mici cantitäti de lipide, ioni de
Mg2 şi Ca2
Procariotele au un singur cromozom circular, alcătuit din ADN puternic condensat; această structură este mentinută cu ajutorul unor
molecule de ARN.
Eucariotele au cantitatea de material genetic mult mai mare decât cea a procariotelor, ea este distribuită intr-un număr variabil de
cromozomi, de dimensiuni diferite si cu o structură caracteristica.
Numărul de cromozomi. Totalitatea cromozomilor existenti într-o celula care prezintă setul de cromozomi. Numärul lor este
constant pentru fiecare
specie (vezi tabelele alăturate).
Celulele corpului (numite şi somatice) au un număr dublu de cromozomi(2n) şi se numesc celule [Link] celula somatică
are cate doua seturi omoloage de cromozomi: unul provine de la tata, iar celalalt de la mama. În unele celule somatice pot exista mai
multe seturi de cromozomi (cazul celulelor
triploide, tetraploide... poliploide). Celulele reproducatoare au un singur set de cromozomi şi se numesc celule haploide
Dimensiunile cromozomilor sunt diferite (intre 0,2-5 μ). Exceptie fac cromozomii din glandele salivare ale larvelor unor insecte
diptere (de exemplu,
musculita de otet - Drosophila melanogaster)
Numărul, mărimea şi forma cromozomilor sunt caracteristice fiecărei specii şi reprezintă cariotipul. Acesta constituie un criteriu
important în
identificarea multor specii.
Reprezentarea schematică a cromozomilor din cariotipul unei specii pe baza unor măsuratori constituie cariograma speciei
respective. Cromozomii sunt
ordonati în perechi omoloage după mărime şi formă. Cariogramele permit analiza cromozomilor.
In cariotipul eucariotelor există în setul cromozomal al fiecărei specii cromozomi identici la ambele sexe, numiț autozomi. La
majoritatea speciilor, în
cariotip sunt doi cromozomi ai sexului notati cu X şi Y, numiti heterozomi. Cariotipul uman are 46 de cromozomi din care 44 autozomi şi
2 heterozomi; indivizii masculi au 2 heterozomi diferiti XY, ar cei femeli, 2 heterozomi identici XX.