TESTUL NR.

Subiectul I

Citește fiecare dintre textele de mai jos pentru a putea răspunde cerințelor formulate.

Textul 1

Mare lucru era însă când ținea moș Timofte la cineva. Erau elevi, protejații lui, cărora le-ar fi
deschis la orice oră din zi și din noapte sălile de clasă, de laborator, sala de gimnastică, chiar dacă
ar fi trebuit să trudească apoi ore întregi pentru a rândui lucrurile ca mai înainte. [...] Dar, pentru
a te bucura de prețuirea și ajutorul lui moș Timofte, trebuia să fii un elev de „prima mână“, ce mai!
un model între modele. Și dacă moșul te trecea printre protejații lui și se întâmpla să ai vreun
conflict cu pedagogii, îți anticipa viitorul în fața lor cu o siguranță nemaipomenită. Era de ajuns să
dea două, trei exemple de oameni mari care fuseseră cândva în situații asemănătoare, cu acel
belșug de amănunte al sincerității și nădejdii, și profesorii începeau să privească altfel lucrurile și
să-și cam schimbe părerile. Pentru că bătrânul vorbea deschis, adevărat, privea drept în ochi și se
pare că nu greșise niciodată când luase apărarea cuiva.
În anul în care începe povestirea noastră, moș Timofte își avea, ca întotdeauna, protejați și
nesuferiți. De bună seamă că numai întâmplarea hotărâse ca principalii săi favoriți să fie niște
elevi dintr-a opta, care locuiau cu toții în cartierul Cireșului și pe care se obișnuise să-i numească
„Cireșarii“.[...] N-am putea spune însă adevărul întreg dacă n-am destăinui, de la bun început, că
elevul pe care moș Timofte îl iubea cel mai mult, primul dintre favoriții lui, era un prichindel dintr-a
cincea, un șmecher fără seamăn în toată școala, poate chiar în istoria școlii, dar căruia bătrânul
nu-i arătase niciodată pe fată dragostea. Mai degrabă îl muștruluia pentru năzbâtiile și șotiile sale;
niciodată nu-l alintase, nici măcar în glumă, cum făcea cu ceilalți elevi la care ținea. Dacă în cei
cincizeci de ani de slujbă moș Timofte n-ar mai fi întâlnit un caz asemănător, dacă nu i s-ar mai fi
întâmplat, cu vreo treizeci și cinci de ani în urmă, să-i ticăie inima pentru un puști nebunatic, care
la fiecare pas făcea o năzdrăvănie, care în fiecare frază rostită strecura un ghimpe și care acum
era unul dintre oamenii de mare faimă ai țării, e mai mult ca sigur că prichindelul cel șmecher,
blond și ciufulit, ar fi intrat în gloata nesuferiților. Dar cum moșneagul avea o memorie precisă a
cazurilor și un simt al comparației și previziunii care nu dădea greș, s-a lăsat cu bună știință
subjugat de apariția veselă și cuceritoare a lui Tic, trecându-l în rândul favoriților. Adică i-a acordat
în sinea lui un mare viitor.
Tic n-avea însă de unde să știe aceasta și de câte ori trecea pe lângă moș Timofte, dacă nu-și
ducea mâna la nas pentru a flutura din degete, atunci trăgea după sine un dulău imaginar, prins
de un lanț gros, pe care-l întreba chiar în clipa când trecea prin fața gheretei bătrânului paznic:

7
 — Cuțu, cuțu, Ţângulică, ia spune-mi din coadă cât e ceasul?!... Elevii cei mici râdeau de se
prăpădeau, moș Timofte se încrunta și amenința teribil cu degetul, dar Tic, nedumerit, făcea
sforțări cumplite (hm!) pentru a afla cauza veseliei din jur. Într-atâta se obișnuise Tic cu această
șotie nevinovată, încât înscenase o a doua ceremonie de botez, adăugând numele de Ţângulică lui
Ţombi, cățelul lui credincios pe care voia să-l facă celebru.
Se chinuia ca un drac să-l învețe diviziunea timpului și citirea orelor după mersul soarelui. Dar
pentru ca noul nume să nu rămână o simplă adăugire, sortită unei uitări timpurii, și pentru că se
credea persecutat de moș Timofte, prichindelul a hotărât să folosească numele de Ţângulică atunci
când cățelul trebuia certat, adică atunci când îl descoperea în roluri negative, și numele de Ţombi când
cățelul trebuia alintat sau când merita să fie încurajat, adică atunci când interpreta roluri pozitive. [...]
În ciuda acestor aparențe, Tic ținea la moș Timofte, ba în adâncul sufletului îl iubea chiar foarte
mult. Îl strâmba el, îi imita vocea și strănutul, îi flutura mereu din degete, dar cine altul îi strecura
în gheretă, pe neobservate, într-o anumită zi a săptămânii, o portocală învelită frumos în hârtie
roșie, mătăsoasă? Printr-o întâmplare foarte norocoasă, aflase puștiul că nimic nu-i place mai mult
bătrânului paznic decât portocalele și se făcea luntre și punte pentru a avea întotdeauna un fruct
portocaliu gata de sacrificiu.
După cum se vede, nici bătrânul, nici puștiul nu aveau curajul să-și dea pe față dragostea pe care
în adâncul sufletului și-o purtau. Ceea ce li se întâmpla amândurora cam pentru prima dată în viață.
Constantin Chiriță, „Cireșarii“ în volumul I „Cavalerii florii de cireș“

Textul 2

Prietenia

Prietenia este o relație afectivă și de cooperare între ființe umane, care se caracterizează prin
sentimente de simpatie, respect, afinitate reciprocă. Prietenia presupune o atitudine de bunăvoință
reciprocă, suport reciproc la nevoie sau în criză, de loialitate, bună-credință și altruism.
La scară largă, prietenia este o relație afectivă și de cooperare care leagă două sau mai multe
persoane, însă la nivel personal, fiecare dintre noi are propriul său mod de a percepe o relație de
prietenie, în funcție de experiențele trăite de-a lungul vieții sale.
Deși de cele mai multe ori este rezultatul unor conjuncturi în care ajungem să ne cunoaștem
unii pe ceilalți, prietenia reprezintă mai mult decât atât. Ea se naște din nevoia de afecțiune, de
comunicare, de apartenență, de acceptare necondiționată a fiecăruia dintre noi.
Prietenia nu este o competiție, ci presupune o relație de egalitate, un parteneriat în care fiecare
dă celuilalt acces la propria sa persoană și se lasă cunoscut în profunzimea și intimitatea sa.
O prietenie profundă și autentică nu se măsoară în cantitatea de timp petrecută împreună, ci
în calitatea acestuia, în sprijinul și dragostea dăruită, în grija investită pentru ca această legătură
să fie unică, să se împlinească și să reziste în timp.
[Link]/dezvoltare-personala-cunoaste-te-2/cunoaste-te/5-principii-pentru-o-
prietenie-adevarata-2155812?v=f5b15f58caba

8
A.

1. Notează, din Textul 1, două tipuri de încăperi care se regăsesc în școală.

2. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din Textul 1.
Principalii favoriți ai lui moș Timofte din acel an sunt elevi:
a) în clasa a cincea
b) în clasa a doua
c) în clasa a opta
d) în clasa a opta și a cincea
Răspunsul corect: 🖵
3. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din Textul 2.
O prietenie adevărată se măsoară în:
a) numărul de mesaje schimbate zilnic
b) timpul petrecut împreună
c) calitatea timpului, în sprijinul și dragostea dăruită, în grija investită
d) competiția stabilită între cei doi prieteni
Răspunsul corect:
🖵
4. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din Textul 1.
În fragmentul extras din romanul „Cireșarii“, de Constantin Chiriță, se evidențiază:
a) importanța educației
b) valoarea prieteniei
c) dorința elevilor de a fi foarte buni
d) prețuirea adevăratelor valori
Răspunsul corect:
🖵
5. Notează X în dreptul fiecărui enunț pentru a stabili corectitudinea sau incorectitudinea acestuia,
bazându-te pe informațiile din cele două texte:

Enunțul Corect Incorect

Moș Timofte are mereu preferați printre elevi.
Elevii preferați din acel an nu locuiau toți în cartierul Cireșului.
Între Tic și moș Timofte, afecțiunea este reciprocă, dar nemărturisită.
Cățelul lui Tic are un singur nume.
Prietenia presupune o atitudine de bunăvoință reciprocă, suport
reciproc, de loialitate, bună-credință și altruism.
Prietenia este o competiție între două persoane.

9
6. Precizează, în două-trei enunțuri, o trăsătură morală a personajului moș Timofte, identificată
în fragmentul de mai jos, și mijlocul de caracterizare, ilustrându-l cu o secvență:
„Dar cum moșneagul avea o memorie precisă a cazurilor și un simț al comparației și previziunii
care nu dădea greș, s-a lăsat cu bună știință subjugat de apariția veselă și cuceritoare a lui Tic,
trecându-l în rândul favoriților. Adică i-a acordat în sinea lui un mare viitor.“

7. Prezintă, în 30-70 de cuvinte, un element de conținut comun celor două texte date, valorificând
câte o secvență relevantă din fiecare text.

8. Crezi că dezvăluirea sentimentelor dintre moș Timofte și Tic ar schimba relația dintre cei doi?
Motivează-ți răspunsul, în 50-100 de cuvinte, valorificând Textul 1.

9. Asociază fragmentul din „Cireșarii“, de Constantin Chiriță, cu un alt text literar studiat sau citit
ca lectură suplimentară, prezentând, în 50-100 de cuvinte, o valoare culturală comună, prin
referire la câte o secvență relevantă din fiecare text.

B.

1. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect.

Sunt despărțite corect în silabe ambele cuvinte din seria:
a) ne-dum-e-rit, cu-noaș-tem
b) ne-du-merit, cu-noaș-tem
c) ne-du-me-rit, cu-noaș-tem
d) ne-du-me-rit, cun-oaș-tem
Răspunsul corect:
🖵
2. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect.
Fac parte din același câmp lexical toate cuvintele din seria:
a) școală, laborator, conjunctură, egalitate
b) școală, elev, premiant, clasă
c) relație, prietenie, afecțiune, concurență
d) timp, dragoste, scară, afinitate
Răspunsul corect:
🖵
3. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect.
Sensul construcției subliniate: „Mai degrabă îl muștruluia pentru năzbâtiile și șotiile sale“ este:
a) îl alinta
b) îl lăuda
c) îl îndemna

10
d) îl certa
Răspunsul corect: 🖵
4. Scrie în casetă litera corespunzătoare răspunsului corect.
Sinonimele potrivite pentru cuvintele subliniate în fragmentul: „O prietenie profundă și autentică
nu se măsoară în cantitatea de timp petrecută împreună“ sunt:
a) subțire, falsă
b) dușmănie, amiciție
c) adâncă, reală
d) reală, continuă
Răspunsul corect: 🖵
5. Selectează din fragmentul următor trei substantive aflate în cazuri diferite, pe care le vei preciza.
„De bună seamă că numai întâmplarea hotărâse ca principalii săi favoriți să fie niște elevi dintr-a
opta, care locuiau cu toții în cartierul Cireșului și pe care se obișnuise să-i numească «Cireșarii».“

6. Alcătuiește un enunț asertiv în care substantivul „prietenie“ să aibă funcția sintactică de

complement prepozițional și un enunț interogativ în care pronumele interogativ „care“ să aibă
funcția de nume predicativ.

7. Transcrie propozițiile din fraza următoare, precizând felul acestora: „Prietenia este o relație
afectivă și de cooperare între ființe umane, care se caracterizează prin sentimente de simpatie,
respect, afinitate reciprocă.“

8. Enunțul următor reprezintă mesajul primit de la un prieten pe o rețea socială. Rescrie-l,

corectând greșelile de orice natură:
Am citit o carte extraordinară zilele astea și kiar vroiam săți spun despre ea. Se numește Marile
speranțe, de Charles Dickens, și trebuiește săți spui că mi s-a părut minunată.

Subiectul al II-lea

Scrie o compunere, de minimum 150 de cuvinte, în care să îl caracterizezi pe moș Timofte,

personajul din Textul 1.
În redactarea compunerii:
– vei menționa două trăsături ale personajului;
– vei ilustra două modalități de caracterizare diferite, prin câte o secvență comentată;
– vei corela o valoare transmisă prin acest personaj cu una importantă pentru tine, justificându-ți
răspunsul.

11
12