CENTRUL ŞCOLAR DE ASISTENŢĂ PSIHOPEDAGOGICĂ BUZĂU
CABINETUL ŞCOLAR DE ASISTENŢĂ PSIHOPEDAGOGICĂ A LICEULUI CU PROGRAM SPORTIV ,,IOLANDA BALAŞ
SOTER’’BUZAU
CE ESTE REZILIENŢA EDUCAŢIONALĂ?
Conceptul de rezilienţă a reprezentat o temă a cercetării ştiinţifice în ultimii 60 de ani,
fiind o noţiune frecvent utilizată atât în psihologie şi ştiinţele educaţiei, cât şi în economie,
inginerie, ecologie şi medicină. În esenţă, rezilienţa reprezintă capacitatea unui system dinamic
de a rezista sau de a-şi reveni în urma unor provocări semnificative care îi ameninţă stabilitatea,
viabilitatea sau dezvoltarea (Masten, 2011).
1. Rezilienţa educaţională
Rezilienţa educaţională, academică, a primit mai multe definiţii de-a lungul timpului,
printre care probabilitatea ridicată de a obţine succes şcolar şi alte realizăr iîn viaţă în pofida
vulnerabilităţilor personale sau a circumstanţelor adverse provocate de experienţele şi condiţiile
de mediu” (Wang, Haertel&Walberg, 1994, p. 46), capacitatea de a atinge performanţa şcolară în
condiţiile confruntării cu factori de risc care ameninţă succesul şcolar (Alva & Padilla,1995) sau
abilitatea de a face faţă provocărilor şi presiunilor mediului şcolar (Fallon, 2010).
2. Succesul şcolar
Succesul şcolar este interpretat atât ca un indicator al unei rezilienţe psihologice ridicate
(Kumpfer, 1999), cât şi al acestui tip distinct de rezilienţă,cea educaţională. Însă dacă succesul
şcolar poate fi identificat şi măsurat cu uşurinţă, circumstanţele şi experienţele adverse şi efectul
lor asupra elevilornu pot fi conceptualizate, recunoscute şi evaluate într-un mod unitar.
Revista de Pedagogie • LXIV • 2016 (1) 37 În literatura de specialitate, aceste condiţii adverse
care ameninţă succesul şcolar al elevilor sunt numite factori de risc, şi anume acele caracteristici
genetice, biologice, demografice, comportamentale şi socioculturale care
Influenţează probabilitatea evoluţiei şcolare eficiente a elevilor. Principalele categorii de factori
de risc identificate prin intermediul studiilor ştiinţifice sunt sărăcia, violenţa comunitară şi
şcolară, bolile cronice, familiile monoparentale, consumul de droguri, conflictele familiale,
pierderea unei personae dragi, apartenenţa la o minoritate etnică etc. (Masten& Powell, 2003;
Waxman, Gray & Padron, 2003; Cefai, 2008; Williams, 2011). Prezenţa factorilor de risc nu
garantează apariţia problemelor şcolare sau comportamentale, însă cresc probabilitatea
manifestării unor astfel de dificultăţia cademice.
1
CENTRUL ŞCOLAR DE ASISTENŢĂ PSIHOPEDAGOGICĂ BUZĂU
CABINETUL ŞCOLAR DE ASISTENŢĂ PSIHOPEDAGOGICĂ A LICEULUI CU PROGRAM SPORTIV ,,IOLANDA BALAŞ
SOTER’’BUZAU
3. Factorii protectivi
În general, conceptul de rezilienţă educaţională nu este considerat drept un atribut fix, ci
o caracteristică ce poate fi dezvoltată, prin focalizarea pe factorii modificabili, care au un impact
asupra succesului şcolar al elevului (Waxman, Gray & Padron, 2003). Aceşti factori sunt
cunoscuţi în literatura de specialitate drept factori protectivi, implicând resurse personale,
familial şi instituţionale, iar cunoaşterea lor are o importanţă foarte mare pentru construirea unor
strategii eficiente de intervenţie în vederea dezvoltării rezilienţei educaţionale a elevilor.
Un model reprezentativ al rezilienţei educaţionale este cel construit de Silas Casillas în 2008, în
cadrul căruia autorul a identificat patru mari categorii de factori protectivi, care sprijină elevii
aflaţi în situaţii de risc pentru atingerea succesului şcolar (Sandoval-Hernandez & Cortes, 2012):
1) factori personali– încrederea în sine şi motivaţia pentru învăţare;
2) factori familiali – sprijinul emoţional, sprijinul material şi modelul personal
de rezilienţă educaţională;
3) factori şcolari – sprijinul emoţional/recunoaşterea socială, sprijinul logistic/
managementul administrativ, relaţia profesor-elev/modelul personal oferit
de profesori;
4) factori comunitari – infrastructura necesară procesului educaţional.
Conform autorului, resursele personale au cea mai mare importanţă în atingerea şi
menţinerea rezilienţei educaţionale, acestea fiind esenţiale şi obligatorii în procesul de adaptare
eficientă la condiţiile adverse. Astfel, chiar dacă ar exista celelalte trei categorii de factori
protectivi, aceştia nu ar favoriza atingerea succesului şcolar în lipsa celor de natură personală.
Încrederea în sine, prima resursă personal menţionată de Casillas, implică în special procesul
prin care elevul îşi întăreşte imaginea de sine ca persoană rezilientă din punct de vedere
educaţional, fiind asociată cu experienţele şcolare anterioare. A doua resursă, motivaţia pentru
învăţare, are la bază valoarea acordată educaţiei şi se manifestă prin implicarea perseverentă în
activităţile considerate a conduce la succesul şcolar. De asemenea, factorii personali influenţează
şi modul în care sunt accesaţi factorii familiali, şcolari şi comunitari, dar în acelaşi timp aceştia
conduc la configurarea resurselor personale.
2
CENTRUL ŞCOLAR DE ASISTENŢĂ PSIHOPEDAGOGICĂ BUZĂU
CABINETUL ŞCOLAR DE ASISTENŢĂ PSIHOPEDAGOGICĂ A LICEULUI CU PROGRAM SPORTIV ,,IOLANDA BALAŞ
SOTER’’BUZAU
Consilierea şcolară
Consilierea şcolară reprezintă una dintre cele mai eficiente activităţi educaţionale care
promovează şi dezvoltă rezilienţa educaţională a elevilor aflaţi în diverse situaţii de risc. Ea este
definită drept o relaţie interumană de asistenţă şi support dintre o persoană specializată în
psihologia şi consilierea educaţională (profesor) şi grupul de elevi, în scopul dezvoltării
personale şi prevenţiei situaţiilor problematice şi de criză (Băban, 2003). Consilierea şcolară
reprezintă un demers calificat, organizat pe principia ştiinţifice, care permite acordarea unei
asistenţe de specialitate acelor persoane implicate în procesul educaţional (elevi, studenţi, cadre
didactice, părinţi, diriginţi) (Dumitriu&Dumitriu, 2004).
Conform lui Băban (2003), scopul fundamental al consilierii şcolare este funcţionarea
psihosocială optimă a persoanei/grupului, aceasta fiind realizată prin atingerea următoarelor
obiective:
1. promovarea sănătăţii şi a stării de bine – somatic, mintal, emoţional, social şi
spiritual;
2. dezvoltarea personală – cunoaşterea de sine, imaginea de sine, relaţionarea
interpersonal armonioasă, tehnici de învăţare eficiente, opţiuni vocaţionale realiste;
3. prevenţia dispoziţiei afective negative, a neîncrederii în sine, a
comportamentelor de risc, a conflictelor interpersonale, a dificultăţilor de învăţare,
a dezadaptării şcolare şi sociale.
Consilierea şcolară este o modalitate de intervenţie educaţională prin care pot fi
dezvoltaţi factorii protectivi care asigură o rezilienţă educaţională crescutăa elevilor. Obiectivele
consilierii şcolare enumerate mai sus implică în mod indirect şi dezvoltarea capacităţii elevilor
de a depăşi diversele situaţii adverse cu care aceştia se confruntă. Însă este necesar să fie
construite planuri şi programe centrate în principal pe dezvoltarea rezilienţei educaţionale a
elevilor,având în vedere că există multiple şi diverse situaţii de vulnerabilitate şi risc educaţional.
Concluzii
Rezilienţa educaţională este o necessitate în societatea noastră, având în vedere că elevii
se confruntă cu o multitudine de condiţii care le afectează dezvoltarea şcolară şi profesională –
de la factorii de risc individuali până la cei de sistem. Elevii cu rezilienţă educaţională sunt cei
care îşi păstrează o motivaţie de învăţare şi o performanţă şcolară ridicată în ciuda prezenţei
3
CENTRUL ŞCOLAR DE ASISTENŢĂ PSIHOPEDAGOGICĂ BUZĂU
CABINETUL ŞCOLAR DE ASISTENŢĂ PSIHOPEDAGOGICĂ A LICEULUI CU PROGRAM SPORTIV ,,IOLANDA BALAŞ
SOTER’’BUZAU
condiţiilor de risc care îi fac vulnerabili eşecului şcolar. Consilierea şcolară are un rol active şi
semnificativ în dezvoltarea rezilienţei educaţionale a elevilor, atât prin intervenţiile adresate
direct acestora, cât şi prin cele adresate profesorilor, părinţilor şi prin activităţile de promovare a
colaborării şcoală-comunitate. Având în vedere existenţa unui număr ridicat de elevi care au
nevoie să îşi dezvolte rezilienţa educaţională, este nevoie c atot mai mulţi specialişti să se
familiarizeze cu acest concept şi cu modalităţile concrete de promovare a acestuia în mediul
şcolar.
Bibliografie
Anghel Ramona E. (2016) (1) Rolul consilierii școlare în dezvoltarea rezilienței educaționale a
elevilor, Revista de Pedagogie- LXIV
Băban, A. (2001) Consiliere educaţională, Ed. Psinet, Cluj – Napoca
Cosmovici, A., Iacob, L. (1998) Psihologie şcolară, Ed. Polirom, Iaşi
Eliade, S. (2000) ABC – ul consilierii elevului, Ed. Hiperborea, Turda
Iftene, F. (1999) Psihiatria copilului şi adolescentului, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj
Lemeni, G. Miclea, M. (2004) Consiliere şi orientare – ghid de educaţie pentru carieră, Ed.
ASCR, Cluj - Napoca
PROFESOR PSIHOPEDAGOG, Buzatu Florenta Manuela