CAP. 5.

CÂ MPUL ELECTROMAGNETIC

Breviar

a) Câ mpul electromagnetic
Câ mpul electromagnetic este o forma de materie, diferita de corpuri, care exercita
asupra corpurilor forte si momente care depind de starea lor de electrizare si magnetizare.
b) Legea inductiei electromagnetice
Circulatia intensitatii câ mpului electric, din lungul oricarei curbe inchise Γ, este
egala cu viteza de scadere a fluxului magnetic care trece prin orice suprafata SΓ limitata de
curba Γ:
d
∫ E⋅ d l = − d t ∫ B ⋅ d S
Γ SΓ
c) Legea circuitului magnetic
Fata de un sistem de referinta, referitor la care elementele de suprafata au viteza
v, legea circuitului magnetic se exprima in urmatoarea forma dezvoltata:
∂D
∫ H ⋅ d l = ∫ J⋅ d S + ∫ v⋅ ρ v ⋅ d S + ∫ ⋅ d S + ∫ rot(D x v) ⋅ d S
Γ SΓ SΓ SΓ ∂t SΓ
Marimile din membrul al doilea al relatiei care contribuie la stabilirea câ mpului
magnetic ca si intensitatea curentului electric de conductie:
iS Γ = ∫ J⋅ d S
SΓ
se numesc, respectiv, intensitatea curentului electric de convectie (iv), intensitatea
curentului electric de deplasare (id) si intensitatea curentului electric Roentgen (iR):
∂D
iv = ∫ ρ v ⋅ v⋅ d S ,id = ∫ ⋅ d S ,iR = ∫ rot(D x v)⋅ d S
SΓ SΓ ∂t SΓ
d) Energia câ mpului magnetic al unei bobine cu miez neferomagnetic
φ ⋅ I L I2 φ 2
W m = = = , unde:
2 2 2L
φ – flux magnetic al bobinei;
I – intensitatea curentului electric din bobina;
L – inductivitatea.
e) Energia câ mpului magnetic al unui sistem de doua bobine cu miezuri
neferomagnetice:
2
L 11 ⋅ I12 L 22 ⋅ I2
W m = + + L 12 ⋅ I1 ⋅ I2 , unde:
2 2
– L11, L22 si L12 – inductivitatile proprii, respectiv mutuale a bobinelor;
– I1, I2 – intensivitatile curentilor din cele doua bobine.
f) Expresia fortei de atractie (purtatoare) a unui electromagnet este pentru un
pol:
B2
F= ⋅A , unde:
2µ 0
 – A – aria unei fete polare a electromagnetului;
– B – inductia magnetica in intrefier.
g) Forta de atractie dintre doua conductoare filiforme, rectilinii, paralele, situate
in aer si parcurse de curenti de intensitate I1, respectiv I2, are expresia:
µ0 ⋅1
F= ⋅ I1 ⋅ I2 , unde:
2π ⋅ d
1 – lungimea celor doua conductoare;
d – distanta dintre ele.

5.1. (R) Doua bobine cu n1=50 spire si n2=100

spire sunt infasurate pe un miez magnetic de reluctanta
Rm=5⋅105⋅A/Wb. Cele doua bobine (fig.5.1) au rezistentele
electrice R1=0,02Ω si R2=0,5Ω si sunt strabatute de curenti
electrici i1=4⋅e-200tA, respectiv i2=0,6⋅e-200tA. Sa se
determine raportul u1/u2 al tensiunilor la bornele celor doua
bobine.
Rezolvare: Fluxul magnetic fascicular rezultant,
utilizâ nd un sens de referinta asociat dupa regula
burghiului drept fata de sensul de referinta al curentului i1,
are expresia:

F ig.5.1

u1 ⋅ i1 − u2i2
φf = = 28 ⋅ 10 − 5 ⋅ e − 200 tW b
R m
Tensiunile la bornele celor doua rezistente se calculeaza pe baza legii lui Ohm
generalizate:
d φf
u1 = n1 ⋅ + R 1 ⋅ i1 = −2,72 ⋅ e − 200 tV
dt
dφ
u2 = − n2 ⋅ f + R 2 ⋅ i2 = 5,9⋅ e − 200 tV
dt
u1
rezulta: = −0,462
u2
Se remarca faptul ca, daca se neglijeaza caderile ohmice de tensiune R1⋅i1 si R2i2
fata de tensiunea electromotoare indusa in fiecare din bobine, raportul tensiunilor la borne
devine egal cu raportul numerelor de spire (cu semn schimbat).
u1 n
= − 1 = −0,5
u2 n2
Se obtine o valoare apropiata de cea calculata mai sus.

5.2. (R) Un inel de otel de grosime g, este traversat de un tub de flux magnetic
cilindric circular in care inductia magnetica este constanta in spatiu si variabila in timp:
B=Bm⋅sinωt. Dimensiunile inelului fiind indicate in fig.5.2. Sa se determine puterea
disipata in inel prin efect electrocaloric. Se considera cazul câ nd variatia lui B in timp este

2
suficient de lenta pentru a se neglija câ mpul magnetic suplimentar produs de curentul indus
in inel.
Aplicatie: Bm=0,5 Wb/m2, a=4 cm, b=6 cm, c=8 cm, g=4 mm, f=50 Hz.

Fig. 5.2
Rezolvare: Observâ nd simetria axiala a sistemului si aplicâ nd legea inductiei
electromagnetice de-a lungul unor cercuri de raza r, cu centrul pe axa de simetrie se obtine:
E1 ⋅ 2π ⋅ r = ω ⋅ π ⋅ r 2 ⋅ B m ⋅ cosωt pentru r ≤ b
E2 ⋅ 2πr = ω ⋅ π ⋅ b 2 ⋅ B m ⋅ cosωt pentru b ≤ r
In conductor câ mpul electric indus stabileste un curent electric de conductie
J = σ ⋅ E. Liniile de curent sunt, de asemenea, cercuri. Puterea disipata prin efect Joule
p=σ⋅E2 in intregul volum se calculeaza cu ajutorul integralei:
b c
P = p ⋅ d v= σ ⋅ E12 ⋅ g ⋅ 2πr ⋅ d r + σ ⋅ E22 ⋅ g ⋅ 2πr ⋅ d r =
∫ ∫ ∫
a b
V

= 50,3ω2 ⋅ cos2 ωt m W
5.3. (R). O bobina dreptunghiulara avâ nd un numar de spire N=200, cu sectiunea
S=50 cm2, se roteste cu o viteza unghiulara constanta n=3600 rot/min intr-un câ mp
magnetic omogen de inductie B=2000 Gs in jurul unei axe perpendiculare pe directia
câ mpului.
Sa se calculeze valoarea maxima si frecventa
tensiunii electromotoare induse in bobina si sa se scrie
expresia valorii instantanee a acestei tensiuni fig. 5.3.
Rezolvare: Sensul pozitiv al tensiunii
electromotoare induse in bobina se considera cum se arata in
figura, iar sensul pozitiv al fluxului prin suprafata spirei se
asociaza dupa regula burghiului drept. Se considera ca
origine a timpului momentul câ nd normala la suprafata spirei
face cu axa verticala unghiul α′=π/3.
Tensiunea electromotoare indusa in bobina este:

F ig.5.3

3
 d d
e = −N ⋅ ∫ B ⋅ d A = − N ⋅ [B ⋅ A ⋅ cos(α + π /6)]
dt dt
d
e = − N ⋅ B ⋅ A ⋅ [cos(ωt+ π /6)] = N ⋅ B ⋅ A ⋅ ω ⋅ sin(ωt+ π /6) =
dt
= Em ax ⋅ sin(ωt+ π /6)
⋅ A ⋅ ω = 200 ⋅ 0,2 ⋅ 50 ⋅ 10 − 4 ⋅ 120 ⋅ π = 75,5V
Emax=N ⋅ B
2⋅π⋅n
ω= = 120 rad /s
60
ω n
f= = = 60H z.
2π 60
Deci, valoarea instantanee a tensiunii electromotoare este:
E=75,5 sin (120 πt+π/6)

5.4. O bobina cu n1=20 spire este strabatuta de un curent de intensitate

i1=10⋅sin22π Ω tA. Dimensiunile circuitului magnetic sunt indicate in milimetri, iar
permeabilitatea miezului este µ=500µ0. Sa se determine tensiunile masurate de voltmetrele
conectate, asa cum se indica in figura 5.4, la bornele bobinei cu n2=10 spire. Se neglijeaza
dispersia liniilor de câ mp magnetic, considerâ nd un acelasi fenomen magnetic pentru cele
doua bobine.

Fig. 5.4

R: Uv1=0,366 V; Uv2=0,302 V; Uv3=0,336 V.

5.5. Doua bobine cu miez neferomagnetic cu inductivitatile proprii L1, respectiv

L2, au rezistente neglijabile. Plasâ nd cele doua bobine una lâ nga alta, legâ ndu-le in serie si
trecâ nd prin ele un curent i=10 sin 2π⋅500 t A, la bornele celor doua bobine se obtine o
tensiune sinusoidala cu o valoare maxima U′max=163 V sau U″max=156,5 V in functie de
felul cum se conecteaza bornele bobinelor la legarea in serie. Sa se determine tensiunea
maxima Umax la bornele circuitului serie, daca bobinele se indeparteaza mult una de alta
(M=0) si intensitatea curentului ramâ ne aceeasi ca si cea de mai sus.
R: Umax=159,75 V
5.6. Sa se determine valoarea maxima a energiei magnetice totale pentru fiecare
din cele trei regimuri de functionare ale bobinelor, considerate in problema precedenta.
R: a) Wm,max=0,259, b) Wm,max=0,249;

4
 5.7. Conductoarele filiforme 1, 2, 3, drepte,
paralele si foarte lungi sunt situate in aer (fig.5.7).
Conductorul 1 este parcurs de un curent electric de
intensitate I=5 KA. La extremitatile conductoarelor 2
si 3 este legata o rezistenta electrica R=1Ω; pe aceste
conductoare aluneca un conductor drept, filiform,
perpendicular pe ele. Neglijâ nd rezistenta
conductoarelor, rezistenta electrica de contact fata de
rezistenta R si frecarea, sa se determine:
a) viteza de translatie v a conductorului 4 fata
de conductoarele 1, 2, 3 pentru care puterea disipata in
rezistor sa fie P=1mW;
b) forta care trebuie aplicata din exterior F ig.5.7
asupra conductorului 4 pentru a-i mentine constanta
aceasta viteza v.
R: v=13,2 m/s
F=7,610-5 N

5.8. La extremitatea barelor conductoare fixe 1, 2 pe care poate aluneca in lungul

lor, fara frecare, bara conductoare 3, se leaga (fig.5.8) un generator de curent cu rezistenta
interioara Ri=0,3Ω si tensiunea electromotoare E=1 V. Sistemul de bare este situat intr-un
câ mp magnetic omogen de inductie B=1000 Gs perpendiculara pe planul barelor. Distanta
dintre barele paralele 1, 2 fiind l=1 m si rezistenta barelor 1, 2, 3 neglijabila fata de R i sa se
determine:
a) forta F exercitata de câ mpul magnetic asupra barei 3, atunci câ nd aceasta este
imobila V=0;
b) forta F exercitata de câ mpul magnetic asupra barei 3, câ nd aceasta se
deplaseaza cu vitezele v=10,50,100 cm/s;
c) puterea totala a generatorului si felul cum aceasta se repartizeaza in putere
pierduta Ri⋅I2 si puterea mecanica F ⋅ v.

Fig. 5.8

R. a) F=0,333 N; c) Pt=3,33 W=Ri⋅I2

b) F1=0,326 N Pt=3,26 W F1 ⋅ v1 = 0,033W
F2=0,316 N Pt=3,16 W F2 ⋅ v2 = 0,158W
F3=0,300 N Pt=3 W F3 ⋅ v3 = 0,3W