“ Ş coala cea mai bună e aceea în care înveţi

înainte de toate a învă ţa”

Nicolae Iorga .

. Viaţa e într-o continuă mişcare şi mereu ne cere să tindem spre schimbări, atât
cantitative cât şi calitative, în propria experienţă, pe plan profesional, cât şi în
propriul stil de lucru. Aş dori să pătrundem în anumite subtilităţi a pedagogiei
moderne. Prin eforturi comune să încercăm:
- să învăţăm printr-un schimb de experienţă ;
- să cercetăm sau cel puţin să facem nişte observaţii asupra unor legităţi, fapte
constatând cum se manifestă acestea în cadrul procesului de studii;
- să punem în discuţie aspecte care ar produce schimbări atât cantitative cât şi
calitative în colectivul de elevi şi de ce nu şi în propria experienţă şi în propriul stil de
muncă;
- să găsim răspuns la întrebările:

 Ce schimbări la nivel de organizare a colectivului de elevi urmează să realizăm

pentru a-i motiva pe toţi în procesul formării de competenţe?
 Care este rolul mediului în procesul de motivare pentru învăţare?
 Ce strategii şi ce metodologii ar facilita motivarea tuturor elevilor pentru
formarea competenţelor?
 Cum să organizez învăţarea pentru a o face mai atractivă?
 Cum să-i ajut pe elevi să studieze mai uşor, cu plăcere obiectul informatica (nu
doar să se gonească după note mari) ?
 Cum să contribui la motivarea lor pentru o învăţare continuă şi o implicare
activă la formarea de competenţe ?
Informatica are drept scop principal formarea şi dezvoltarea gândirii
algoritmice şi logice a elevului şi se întemeiază pe principiile:
- îmbinării proceselor de predare-învăţare a cunoştinţelor teoretice cu
activităţile practice la calculator;
- adaptării cunoştinţelor predare la vârsta elevilor;
- interdisciplinarităţii;
- adecvării metodelor de predare-învăţare la instruirea asistată de calculator;
- echilibrării încărcăturii informaţionale şi continuităţii între clase şi trepte de
învăţământ prin eşalonarea materialului studiat în funcţie de particularităţile de
vârstă ale elevului şi în concordanţă cu performanţele programelor de instruire,
programelor de aplicaţii şi programelor de sistem ale calculatorului;
- diferenţierii şi individualizării predării-învăţării;
- stabilirii unui nivel obligatoriu de pregătire în domeniul informaticii şi formării
capacităţilor de avansare în însuşirea temelor necunoscute şi în aplicarea
tehnologiilor informaţionale moderne.
Pentru formarea competenţelor de aplicare, analiză şi sinteză este necesar de a:
identifica competenţa; stabili obiectivele; selecta conţinuturile; selecta instrumentalul
1
didactic: metode, mijloace de învăţămînt, forme de învăţare etc; evaluarea la finele
modulului; analiza rezultatelor obţinute. Aşadar, menirea noastră e „producerea” de
minţi luminate. Profesorul continuă să rămînă un ostaş al datoriei şi al omeniei, al
sacrificiului de sine, un semănător de lumină. Pentru început trebuie să “ semănăm ”
în sufletul copilului convingerile care la rândul lor şi ele motivează învăţarea:
- tot ce are omul mai de preţ e raţiunea;
- ştiinţa informaticii constituie cea mai nobilă şi cea mai puternică acumulare
intelectuală a omului;
- prin învăţătură acumulezi totul: înţelepciune, multă gândire, omenie, demnitate,
răbdare, dragoste, abilităţi, competenţe etc;
- omul informat se afirmă oriunde: în ţara sa dar şi în afara graniţelor ei etc.
Intenţia noastră este să ajutăm elevii să înveţe a învăţa, să le provocăm doar
curiozitatea, să le aprindem scânteia , să le insuflăm încrederea, folosind cu
chibzuinţă metodele de instruire.
Pentru ca demersul comun al profesorului și elevilor să
fie încununat de succes este necesară adoptarea unei strategii de acțiune, a unui anumit
mod de abordare și rezolvare a sarcinilor concrete de instruire. Întregul proces
instructiv-educativ se desfășoară prin potrivirea obiectivului urmărit a strategiilor
susceptibile de reușită. Strategiile de predare și învățare ocupă un loc central în cadrul
tehnologiei didactice. Proiectarea și organizarea activităților instructiv-educative se
realizează în funcții de decizie strategică a profesorului.
Foarte mulți profesori reproșează elevilor faptul că nu fac eforturile necesare pentru a
învăța și că nimic nu-i motivează. Orice profesor care dorește stimularea motivației
elevilor pentru activitatea de învățare trebuie să înceapă prin a-și analiza și autoevalua
propria motivație, precum și modul în care își desfășoară activitățile de predare-
învățare-evaluare. Nivelul competenței profesorului, ca și gradul lui de implicare în
activitatea didactică, entuziasmul, pasiunea cu care își face meseria influențează
profund dinamica motivațională a elevilor. Lipsa de motivație a profesorului este o
problemă la fel de gravă ca și incompetența sa. Există profesori care nu manifestă nici
un interes pentru profesiunea lor. Deși contextul social și economic poate explica acest
fenomen, nu e mai puțin grav faptul că lipsa de motivație a profesorului se poate afla la
originea lipsei de motivație a elevului. Știm că sună ca un slogan, dar este adevărat că
un profesor plictisit, blazat nu poate fi o sursă de inspirație și de motivație pentru elevii
lui. Dacă vrei să motivezi pe cineva, trebuie să fii motivat tu însuți.
De asemenea, profesorul trebuie să-și îndrepte atenția către activitățile de predare-
învățare. Multă vreme activitatea esențială a elevilor în clasă a constat în a asculta în
mod pasiv expunerea magistrală a profesorului. O activitate didactică cu adevărat
motivantă trebuie însă să-i implice pe elevi în mod activ și să le capteze interesul.
Cadrul didactic trebuie să fie capabil sa stârnească curiozitatea elevilor prin elemente
de noutate, prin crearea unor conflicte cognitive, prin utilizarea studiului de caz ori
prin antrenarea elevilor în realizarea unor proiecte de echipă.
În alegerea strategiilor didactice şi a tehnologiilor pot fi utilizate sugestiile
recomandate de Curriculum, rubrica “Activităţi de învăţare şi evaluare”, Ghidul
profesorului la manual şi alte surse, decizia finală privind organizarea şi desfăşurarea
activităţilor la orele de Informatică aparţinând profesorului. Activităţile de învăţare şi

2
evaluare recomandate sunt grupate pe nivele de complexitate şi vizează, atât
competenţele cu caracter de înţelegere şi aplicare (rezolvarea exerciţiilor, rezolvarea de
probleme), cât şi competenţele cu caracter de integrare (studiul de caz, experimentul,
proiectul). Metodele recomandate la disciplina Informatică sunt: expunerea
materialului teoretic, lucrul la calculator, individual și/sau sub conducerea cadrului
didactic, exercițiul, rezolvarea problemelor, lucrarea practică, lucrarea de laborator,
studiile de caz, elaborarea proiectelor individuale și/sau în grup. O atenție deosebită se
va acorda elaborării de către elevi a proiectelor cu caracter trans- și interdisciplinar,
asigurându-se astfel implementarea în demersurile didactice a abordărilor STE(A)M.
Alegerea instrumentului informatic, necesar pentru implementarea Curriculumului este
la libera alegere a instituțiilor de învățământ, cadrelor didactice și elevilor.
Temele pentru acasă vor fi alese și personalizate în așa mod, încât fiecare din elevi să
aibă posibilitatea să le realizeze indiferent de disponibilitatea și specificul
instrumentarului informatic la domiciliu. Totodată, în scopul eficientizării procesului
de predare-învățare, recomandăm şi utilizarea diverselor surse electronice, instrumente
digitale.
Profesorul poate aborda conținutul unei lecții în felul următor: - Prezintă sarcinile de
lucru de la ușor la dificil în fișele lecției - Fișe de lucru pe mai multe nivele de
dificultate, astfel încât elevul să își poată alege gradul de dificultate - Fișe ajutătoare
pentru cei care au nevoie și cei care le cer - Organizarea de activități alternative prin
compactarea curriculumului pentru elevii care știu deja conținutul lecției -
Flexibilizarea grupurilor constituite pentru soluționarea unei sarcini de lucru -
Schimbul de roluri: verificarea colegială, predarea între elevi - Cunoașterea tuturor
stilurilor de învățare: vizual, auditiv, practic/kinestezic.
Rolul profesorului în procesul de predare-învăţare este esenţial. Pentru a fi eficienţi,
profesorii trebuie să se folosească de o rezervă impresionantă de talent şi abilităţi
pedagogice, precum şi de calităţi specific umane. El are sarcina de a facilita şi
intermedia învăţarea, de a fi partener în învăţare, de a-i ajuta pe elevii săi să înţeleagă,
să argumenteze puncte de vedere proprii, de a alege strategii adecvate prin care să-i
pregătească pe elevi să facă faţă şi să se integreze optim unei societăţi aflate într-o
dinamică fără precedent.
Rolul elevilor este de a fi activi! Activ este elevul care depune efort de reflecţie
personală, interioară şi abstractă, care întreprinde o acţiune mintală de căutare, de
cercetare şi redescoperire a adevărurilor, de elaborare a noilor cunoştinţe. Din
experienţa proprie, am observat că indicatorii de calitate pentru elevi sunt:
comportamentul, ţinuta, disciplina, cunoştinţele, atitudinea, abilităţile, capacităţile şi
deprinderile.
Actul educaţional se finalizează cu rezultate de calitate dacă ambientul / spaţiul de
învăţare îndeplineşte câteva condiţii strict necesare:
 Dotat cu mijloace şi resurse
 Estetic
 Funcţional
 Stimulativ
 Plăcut
 Confortabil
 Specializat
3
  Relevant
 Multifuncţional
 Modern
Privit ca un ajutor important în desfăşurarea activităţii didactice la clasă, materialul
didactic şi mijloacele de învăţământ trebuie folosite ca un stimulent pentru elevi,
pentru crearea unui mod atractiv de a învăţa, fiind o necesitate.
Acestea nu trebuie să existe doar pentru a decora clasa, ci trebuie utilizate în mod
concret la lecţii. Implicarea elevilor în crearea materialelor, le trezeşte interesul şi le
facilitează înţelegerea mesajului pe care urmărim să-l transmitem.
Este necesar ca materialele şi mijloacele utilizate să îmbine permanent tradiţionalul
cu modernul, utilul cu plăcutul, teoria cu practica, pentru a evita monotonia, dar fără a
cădea în extrema cealaltă.
 Strategia didactică este coroborarea acţiunilor întreprinse pentru atingerea
scopurilor şi obiectivelor cu resursele, conţinuturile şi procedurile de monitorizare
evaluare.
În elaborarea strategiilor didactice, orientarea modernă a determinat noi roluri
pentru fiecare participant la actul învăţării, noi modalităţi de realizare a învăţării,
alte perspective de evaluare.
 Strategiile interactive sunt indispensabile pentru asigurarea calităţii educaţiei, fiind
caracterizate în primul rând de dinamism. Ele stimulează o cunoaştere activă, prin
participări şi asocieri la situaţii practice, învăţarea fiind un proces activ şi
constructiv.
 Strategiile didactice interactive au un rol important în dezvoltarea capacităţilor /
abilităţilor sociale, de comunicare între participanţi, prin promovarea lucrului în
echipă. Un plus al strategiilor didactice interactive, comparativ cu lucrul individual,
constă în faptul că grupul repartizează sarcinile între membrii săi, iar bucuria
reuşitei este mai mare dacă este împărtăşită cu ceilalţi. Baza acestor strategii este
căutarea-cercetarea, învăţarea prin sprijin reciproc stimulând astfel participările
individuale, antrenând întreaga personalitate a participanţilor: abilităţi cognitive,
afective, volitive, sociale.
Rezultatele procesului instructiv-educativ sunt mult mai de calitate dacă se
selectează conţinuturile învăţării din sfera de interese ale elevilor , în concordanţă
cu programa şcolară şi cerinţele societăţii actuale. Elevii sunt mult mai atenţi şi
mai receptivi la informaţiile care vin din, despre şi pentru aspiraţiile generaţiei lor.
Cercetările de specialitate au arătat că, datorită activităţilor extracurriculare, este
sporită calitatea actului educaţional ,în condiţiile în care acestea sunt realizate ritmic,
dacă sunt variate şi diverse, având scopuri şi obiective stabilite în conformitate cu
orele de curs obişnuite.

Învăţarea se constituie pe trei dimensiuni:

 Dimensiunea afectivă (motivaţia);
 Dimensiunea cognitivă (înţelegerea, organizarea, abilităţi de învăţare);
 Dimensiunea metacognitivă.
Motivaţia şcolară provoacă interesul elevului care îl determină să vină la şcoală şi
să înveţe. Motivaţia admite mai multe forme:
- pozitivă (produsă de recompense) respectiv negativă (evitând pedepsele);
4
 - intrinsecă (sau stimulenţi morali ce generează apariţia respectului de sine,
a satisfacţiei în urma obţinerii rezultatelor scontate) şi extrinsecă (sau
stimulenţi materiali: burse, premii, renume, avansare în carieră, a alege o
profesie datorită salariului etc.);
- cognitivă sau afectivă.
Motivele extrinsece pot avea un impact negativ asupra caracterului şi rezultatelor
procesului instructiv. De aici rezultă că una din sarcinile de bază este dezvoltarea
motivaţiei intrinsece. Motivaţia intrinsecă reprezintă un sistem de control intern ce
presupune interes şi entuziasm şi generează apariţia respectului de sine, a satisfacţiei
în urma obţinerii rezultatelor scontate etc. În lipsa lor poate surveni apatia,
plictiseala, neglijenţa. Cercetările demonstrează, de asemenea, faptul că atunci când
elevii stabilesc legături între propria lor identitate şi şcoală, acestea favorizează o
învăţare care durează.
În categoria motivelor cognitive intră dorinţa elevilor de a cunoaşte (în sens
general – curiozitatea) declarată ca factor dinamic de bază al activităţilor de învăţare
(„învăţ pentru că vreau să cunosc cât mai mult”; „învăţ la toate pentru că învăţarea
îmi dă satisfacţii”), şi, în acelaş timp, atracţia (interesul teoretic) exprimată de elevi
pentru unul sau mai multe obiecte de învaţământ („rezolvarea problemelor la
calculator îmi dă o mare satisfactie”; „prin intermediul calculatorului însuşesc şi alte
disciplini” etc).
Sfera motivelor de ordin afectiv înglobează motivele cu o predominantă bază
emoţională, atât pozitivă, cât şi negativă: dragostea şi respectul faţă de părinţi,
sentimentul datoriei faţă de părinţi, dorinţa de a crea mulţumire părinţilor, simpatia şi
respectul faţă de profesor (pentru că „explică bine”, „este înţelegător”), teamă de
pedepsele aplicate de părinţi, sentimentul de regret sau de ruşine faţă de profesori,
părinţi sau colegi.
Majoritatea elevilor studiază utilizarea calculatorului cu mare plăcere, pe când
studierea programării este puţin mai dificilă deşi ea contribuie foarte bine la
dezvoltarea gândirii. Deaceea e cazul să insistăm asupra motivaţiei studierii
programării. Chiar din clasa a IX-a, cînd începem studierea programării, venim cu
exemple care i-ar convinge pe elevi, că dacă gândeşti bine şi ştii cum să-i dai de lucru
calculatorului, îţi faci timp şi pentru distracţii. De exemplu, după ce elevii au însuşit
principiile de execuţie a instrucţiunii IF, le propunem să găsească soluţiile la un
număr de aproximativ 50 de ecuaţii de gradul doi. Elevii cu interes descoperă şi
elaborează programul de rezolvare a ecuaţiei de gradul doi. Scriindu-l la calculator şi
dându-l la execuţie, foarte rapid găsesc soluţiile ecuaţiilor date. Mai târziu, după ce au
făcut cunoştinţă cu instrucţiunea REPEAT/WHILE, le propunem să modifice acel
program pentru scrierea şi mai rapidă a soluţiilor ecuaţiilor date. În rezultat elevii
conştientizează: dacă omul gândeşte corect instrucţiunile de lucru pentru calculator şi
utilizează corect calculatorul poţi găsi soluţiile multor probleme într-un timp fulger.
Motivaţia va dispune de o intensitate, forţă propulsivă cu atât mai ridicată asupra
conduitei persoanei, cu cât în acelaşi subansamblu motivaţional vor fi atrase motive
tot mai numeroase şi diverse. De exemplu, elevul care se pregăteşte pentru admitere
este multiplu motivat: pe de o parte atracţia pentru materia respectivă şi viitoarea
profesie iar pe de altă parte, asigurarea în perspectivă a unui venit sau acţionează la
insistenţa părinţilor .

5
 Adesea privind elevii dintr-o parte, îi surprindem trişti şi îngânduraţi . Rămâne să
ne dăm seama, că motivaţia învăţării depinde şi de o stare lăuntrică a copilului care
reiese din atmosfera binevoitoare, democratică din familie cu părinţii în preajma lor
şi, cel mai important, cu o responsabilitate sporită faţă de viitor.
Influenţa motivaţiei asupra învăţării reflectă importanţa ideilor, valorilor,
intereselor, obiectivelor elevului, a succesului preconizat de individ, precum şi a
stării afective capabile să producă o motivaţie negativă sau pozitivă asupra învăţării.
Caracteristicile sarcinilor de lucru care stimulează motivaţia includ curiozitatea,
creativitatea şi gândirea de ordin superior, care sunt stimulate de obiective de învăţare
relevante, autentice, de dificultate optimă şi originale pentru fiecare elev.
La orele de informatică, dezvoltăm gândirea analitică, ajutându-i să-şi exerseze
capacităţile de gândire, înţelegere, interpretare, iar efectele învăţării - într-un proces
plăcut. În procesul predării, la momentul potrivit, venim cu exemple de maxime în
ideea de a-i face pe elevi să sesizeze şi să comenteze efectul educativ şi instructiv al
acestora. De exemplu: „O gândire este un act, un cutremur al nervilor. Cu cât nervii
se cutremură mai des, mai liber, cu atât cugetarea este mai clară” /[Link]/,
„Dacă vei adăuga cât de puţin la puţin şi dacă vei face des aceasta în curând grămada
va deveni mare”, „ Nu vă siliţi să umpleţi memoria, lăsând mintea şi conştiinţa
deşarte”, „Din înţelepciune provin trei lucruri: gândire justă; vorbire fără greş;
acţiune dreaptă”, „Exerciţiul dă mai mult decât talentul” etc.
Alegerea corectă a metodei didactice contribuie la dezvoltarea corectă a
personalităţii. Atingerea obiectivelor propuse sunt determinate de strategiile
didactice.
Studiul informaticii este eficient dacă porneşte de la descoperire spre aplicare.
Elevul, devenind un utilizator al calculatorului, descoperă. De fapt are loc o
interacţiune între gândirea analitică şi descoperire. Cercetând cele mai complicate căi
de soluţionare a sarcinilor, elevul le trece prin gândirea lui analitică şi astfel apare
motivarea învăţării. În acest sens elevului îi apare şi spiritul creativităţii şi totodată
trece printr-o experienţă proprie de elaborare, prin eforturi intelectuale supreme.
Proiectarea unei lecţii este o artă, de aceea avem nevoie să folosim diferite strategii
pentru a-i echipa pe elevi cu „uneltele” necesare de muncă şi cu iscusinţa folosirii
acestora pentru ca ei, elevii, să-şi realizeze obiectivele date. Încerc să formez un
context adecvat pentru ca activităţile ce au loc în clasă să fie realiste cu un scop
anume. Pentru fiecare oră proiectez şi desfăşor un demers didactic după modelul:
Evocare-Realizarea sensului-Reflecţie-Extindere (ERRE). Pentru formarea acestor
tipuri de competenţe cel mai frecvent utilizez următoarele metode: [Link]
ciorchine: stimulează realizarea unor asociaţii noi de idei ce oferă posibilitatea
formării celor trei tipuri de competenţe: de aplicare, analiză şi sinteză; permite
cunoaşterea propriului mod de a studiere a unui anumit subiect; aceeasată metodă o
utilizez în cadrul multor ore, exemplu clasele a VII-VIII. [Link] stelară –
metodă de stimulare a creativităţii, o modalitate de relaxare a elevilor şi se bazează pe
formularea de întrebări pentru rezolvarea de probleme şi noi descoperiri. Începe din
centrul conceptului şi se împrăştie în afară, cu întrebări, asemenea exploziei stelare.
Această metodă o aplic în realizarea sarcinilor cu diverse nivele de complexitate, ceea
ce permite atât formarea competenţelor de aplicare, cât şi a celor de analiză şi sinteză.
Drept exemplu ofer realizarea metodei în clasa 9, modulul: Tipuri de date simple,

6
perimetrul dreptunghiului cu laturile a şi b. [Link]. Este cea mai simplă
metodă de a stimula creativitatea şi de a genera noi idei într-un grup; se poate practica
oral şi se foloseşte pentru a găsi cât mai multe soluţii pentru o problemă. Ea poate fi
utilizată în cadrul tuturor orelor, la fiecare clasă. [Link] proiect. Chiar dacă este
de durată metoda proiect la orele de informatică este instructiv educativă, oferind
posibilitatea implicării active şi libertate în acţiune fiecărui elev. Metoda proiect este
în corelaţie directă cu algoritmizarea astfel cercetându-se cele mai actuale, moderne şi
utile subiecte, elevii vin cu prezentări în Power Point sau în Prezi la diferite teme.
[Link] noţională. Unitatea de învăţare Tipuri de date simple. [Link] T. La
unitatea de învăţare Informaţia. Diagrama Venn, determinaţi prin diagrama Venn
asemănările şi deosebirile dintre tipurile integer cu real sau deosebirea dintre
instrucţiunea repeat şi while. Rebusul, parte integrantă a jocurilor de cuvinte
încrucişate, este jocul inteligenţei, joc care vine să dezvolte copilului procesele
psihice: gândirea, memoria, atenţia, creativitatea, voinţa. Folosit ca joc, face ca elevul
să înveţe de plăcere, şi să devină interesat de activitatea ce se desfăşoară şi îi ajută şi
pe cei mai timizi să devină mai volubili, mai activi, mai curajoşi, să capete mai multă
siguranţă şi încredere în capacităţile lor, mai multă siguranţă şi tenacitate în
răspunsuri. Practic îl utilizez la fiecare clasă. Folosind forma de instruire învăţarea
prin colaborare şi cooperare, prin metoda descoperirii, urmată de problematizare, la
tema Editarea textelor în Microsoft Word, elevii clasei a VIII-a, completează fişele
primite, având ca mijloace: calculatorul, manualul. În concordanţă cu curriculum-ul,
care îl are pe elev ca subiect al învăţării, utilizez metoda „Ascultădescoperăfă
concluziiaplică”. Exemplu: explic principiul de execuţie a instrucţiunilor: de
atribuire; if; compusă; vidă; case; while; repeat; for; with; procedurale. În baza unor
exemple concrete cer de la elevi să verifice cele auzite, descoperind ce va realiza
programul dat în urma execuţiei (varianta fără calculator, apoi - cu calculator).
Urmează să se rezolve probleme din diverse domenii, aplicând instrucţiunile date.
Experienţa profesională acumulată m-a condus la o colaborare de predare şi de către
elevi. Această tehnică de activitate a apărut din situaţia când elevul cunoaşte
calculatorul în prealabil şi la momentul oportun face unele explicaţii în locul
profesorului. Acest fapt îl stimulează şi îl mobilizează, iar colegilor le solicită
interesul pentru învăţare. Exemple: la predarea temelor: Aplicaţia Multimedia,
Aplicaţia Paint, Aplicaţia Notepad, lucrul prin internet etc. Mă strădui să-mi orientez
atenţia şi explicaţiile spre toţi elevii clasei, să lucrez individual şi diferenţiat cu
elevii, să încurajez elevii cu pregătire mai slabă în informatică, să le organizez ajutor
din partea elevilor buni. În felul acesta, tind să nu fac diferenţe în interacţiune, să le
ofer elevilor posibilităţi egale în afirmare; să stabilesc bune relaţii cu elevii, să le dau
acestora din urmă un sentiment de siguranţă sau de ocrotire în mediul în care ei îşi
desfăşoară activitatea, ori de apărare, în unele situaţii, în cazurile anumitor eşecuri la
învăţătură. Tehnicile de predare interactivă, pe care le-am asimilat şi le-am aplicat
pentru predarea disciplinei informatica m-au ajutat să obţin rezultatele dorite.
Alegerea corectă a metodei didactice contribuie la dezvoltarea corectă a personalităţii.
De fapt profesorul nu-l învaţă pe elev ceea ce ştie, dar ceea ce este, ţinând cont de
faptul, că întotdeauna este loc pentru mai bine. Fiecare din noi, atât cei cu experienţă,
cât şi cei începători, avem de învăţat la capitolul: „A şti; a şti să zici; a şti să faci; a şti
să devii”.

7
 Elevii sunt bine motivaţi când rezolvă probleme de tipul: „ Vezi şi aplică ”.
De exemplu: Triunghiul acesta
*
**
***
****
*****
******
*******
********
*********
**********
se obţine după execuţia programului :
program Desen;
uses crt;
var i,j:integer;
begin clrscr;
for i:=1 to 10 do begin
for j:=1 to i do write('*'); writeln end;
end.
Alcătuiţi un program, care după execuţie, va afişa pe ecranul calculatorului un desen
la dorinţa voastră.
Concluzie: exemplele date duc la dezvoltarea interesului pentru programare.
Studiul temei noi prin probleme rezolvate conduc spre eficientizarea procesului
instrucţional. Acest aspect pragmatic al predării-învăţării constituie o treaptă de
afirmare şi pentru profesor, dar şi pentru elevi.
Exerciţiile pentru relaxare de tipul „Continuă gândul” încurajează elevii să fie
mai activi. Exemple:
Tot ce-i căutat este găsit, dacă . . .
Înţeleptul îşi îndreaptă defectele . . .
Care este legea oricărei acumulări ? ... etc.
Bazele învăţării se pun în clasă, deoarece profesorul cunoaşte mecanismele şi îl
poate ajuta pe elev să înveţe eficient, neminimalizând învăţarea de acasă.
O încurajare pentru elevi poate fi şi stabilirea unor relaţii strânse de parteneriat cu
copilul. Ce poţi face pentru el? De exemplu, le putem propune fişe-parabole pentru
comentariu, bileţele ce conţin maxime cu referire la personalitatea copilului ce-l vor
ghida în viaţă.
Lauda (mai mult preferată) şi critica constructivă (mai puţin agreată) , aplicate
doar în contextul respectării anumitor condiţii pot stimula elevii spre noi performanţe
mai valoroase.
Pe lângă lecţii, se pot organiza şi activităţi extracurriculare, care contribuie la
motivarea învăţării.
Concluzie : Pentru un profesor este important să deţină un repertoriu metodologic
complex, variat şi adaptat. Metodele nu au însă o valoare în sine. Valoarea lor este
conferită de maniera în care profesorul le integrează în practica instruirii, în armonie
cu celelalte variabile ale spaţiului de instruire (obiective, conţinuturi, pregătirea
elevilor, resursele de timp, mijloacele de învăţământ).
De fapt profesorul nu-l învaţă pe elev ceea ce ştie, dar ceea ce este, ţinând cont
de faptul, că întotdeauna este loc pentru mai bine. Fiecare din noi, atât cei cu

8
experienţă cât şi cei începători, avem de învăţat la capitolul: „A şti; a şti să zici; a şti
să faci; a şti să devii”.
În motivarea elevilor un lucru foarte important este corectitudinea şi competenţa
profesională temeinică pentru fiecare lecţie în parte, pentru a ne impune din punct de
vedere ştiinţific în faţa elevilor, dar şi pentru a nu risca să fim puşi în situaţii dificile
de un şcolar studios. Motivaţia o facem şi instituind o disciplină democratică. Pe
elevi îi motivăm şi printr-o atmosferă distinsă „presurând” lecţia cu puţin umor la
momentul potrivit ori acceptând unele glume nevinovate ale unor elevi isteţi. Atenţia
şi receptivitatea cuvenită, la momentul potrivit, libertatea gândirii, respectarea
reciprocă, buna dispoziţie relaxează, uneşte colectivul de elevi şi îi face pe elevi să
iubească şi să aprecieze profesorul şi disciplina. În acest sens suntem ghidaţi de
spusele lui Goethe: „Tratându-i pe oameni nu aşa cum sunt, ci aşa cum pot şi trebuie
să fie ei au toate şansele să devină astfel”.
Un rol important în procesul de motivare îi revine evaluării şi autoevaluării, care
devine un mijloc de cultivare a unei atitudini pozitive faţă de propria activitate.
Atitudinea elevului faţă de învăţare depinde şi de cerinţele profesorului faţă de
evaluare.
Profesorul de informatică mobilizează elevii pentru studiu şi printr-un model de
exprimare corectă, coerentă şi expresivă.
Resurse și aplicații de învățare pe care le poate crea profesorul sau resurse deja
existente sub formă de prezentări, lecții, fișe, imagini și clipuri pe care le poate folosi
atât în timpul lecțiilor live, cât și ca teme de lucru pentru acasă, folosesc aplicații
precum ASQ, Kahoot, Quizziz, Socrative, Wordwall, Padlet, Mentimeter etc., precum
și surse de inspirație pentru teme și studiu individual.
Una dintre concluzii şi recomandări este că elevii învaţă cel mai bine când
profesorul utilizează în cadrul orelor diverse metode și tehnici pentru a forma
competențe. Un profesor trebuie, în viziunea mea, să rămână cu cercul inteligenţei
mereu deschis. Aceasta încerc să fac urmărind cu atenţie publicaţiile de specialitate
fiind întotdeauna receptivă la nou, dacă aceasta este util şi interesant. Încerc să-mi
construiesc şi să menţin propriul model de predare – învăţare. Aşa voi deveni şi voi
rămînea ,,eu”, şi-i voi învăţa ,,ce sunt” căci ,,Nu-i înveţi pe alţii ceea ce vrei, nu-i
înveţi ceea ce ştii, îi înveţi ceea ce eşti’’.(Confucius)
Câteva sfaturi pentru cadrele didactice:
1. Nu predaţi lucruri noi prea repede, vorbiţi clar, cu rimt mai lent, cu pauze după un
enunţ important pentru a lăsa elevilor “timp de înmagazinare”!
2. Este nevoie de activităţi care să ajute elevii să proceseze informaţiile noi, prin
activităţi ce să le determine să-şi dezvolte un sistem personal de structurare a ideilor
noi!
3. Informaţia stocată în memoria de lungă durată trebuie repetată şi utilizată frecvent,
altfel nu va fi reţinută de către elevi!
Care ar fi problemele pe care le întâlnesc la momentul actual în utilizarea strategiilor
- accesul la calculatoare.

Realizat: Galin Nina