NATIONAL.

PAVILIOANE NATIONALE

Națiunea – o fabricație politică și socială de secol XIX

- “o comunitate imaginată” (Benedict Anderson) – diferită de o comunitate reală care se bazează pe

contacte față-în- față

Global≠Național, Național≠Global

Național nu înseamnă local

O țară e o sumă de local-uri foarte diverse

Naționalul e o formă de globalizare la scară mai mică

Și globalul și naționalul uniformizează

Naționalul e mai eficient chiar decât globalul în a șterge diferențele pentru că e mai apropiat de local

Naționalul forțează omogenizarea în numele “unității”

Pentru global, naționalul e local; pentru local, naționalul e global; în realitate e în opoziție cu ambele

Stilul național

- tema principală de la sfârșitul sec. XIX începutul sec. XX

- stil național a fost o fabricație

- școlile de arhitectură aveau rolul de a găsi limbajul arhitectural care să construiască “unitatea”
națională prin unitate stilistică

- ex. Stilul Neo-românesc dezvoltat de Ion Mincu și proliferat peste tot, deși regiunile erau f. diferite
arhitectural (vezi arh. Dobrogeană vs. Arh. moldovenească sau arh. Oltenească vs. Arh. Deltei)

- ideea de stil național a fost reluată și în comunism - ex. arhitectura lui Porumbescu (Primăria Satu-
Mare) copie în beton a arhitecturii de lemn

Pavilione naționale care au marcat istoria arhitecturii

Crystal Palace, Expo Londra 1851

- prima expoziție universală, a fost mai degrabă un târg industrial

- Anglia putere colonială și pionier al tehnologiei

- Structură de fontă și lemn cu închidere de sticlă, una din primele folosiri ale modulării și prefabricării în
arhitectură

Tour Eiffel, Expo Paris 1889

- Exprimarea sinceră a structurii

Pavilionul Germanei, Expo Barcelona 1929 – Mies van der Rohe

- relația interior exterior, descompunerea volumului în linii și planuri, suplețea structurii, integrarea
materialelor inedite: marmura, onyx, travertin

- manifest modernist

ARHITECTURA CONTEMPORANĂ DIN ROMÂNIA

Neo-modernismul

- Întoarcerea la limbajul modernismului interbelic, considerat a fi perioada de sincronizare istorică între

arhitectura românească și arhitectura europeană

- Citate din modernismul timpuriu

- Revenirea la modernism ca atitudine conservatoare (manierism al limbajului), nu ca atitudine modernă

(adică nu e dorința unei schimbări radicale)

- Influența modernismului e foarte puternică și astăzi

Exemple

STARH – Casa Budai, București (1996-1998)

Graphic Studio – Casa Pipera, București (2006)

Atelier Trei – Casa Tudosie, Timișoara (2007-2008)

De stijl – caz particular al influenței modernismului

- Preluarea limbajului mișcării olandeze De Stijl în arhitectura contemporană timișoreană

- Influențe din arhitecturala lui Rietvelt (Casa Schroder din Utrecht, 1924) sau din pictorul Piet Mondrian

Exemple

Trâmbițaș & Szorad – Casa Tudor, Timișoara (1999-2000)

Adriana Ionașiu – Casa Medeșan, Timișoara (2005-2006)

Parasite Studio – White Apartment, Timișoara (2006)

Archaeus – Tg House, Timișoara (2008)

Conservatorismul

- Apelul la arhetipuri, la matrici preexistente, la origini și la tradiție

- Valorizarea a ceea ce este consacrat, nu a avangardei sau experimentului,

- Ceea ce e constant e verificat, nu a ceea ce e nou privit cu circumspecție și reținere

- Recurgerea la modele

Exemple

Andreescu & Gaivoronschi – Complex hotelier Perla, Timișoara (1994-2000)

Andreescu & Gaivoronschi – City Business Center, Timișoara (2013-2015)

Dan Marin & Zeno Bogdănescu – Sediul Uniunii Arhitecților din România, București (1992-2003)

Fenomenologia

- Sensibilitatea detaliului și materialului

- Senzorialitate și accentul pus pe percepție

- Scenografic

- Exprimarea materialelor brute: beton, metal ruginit

- Contraste de materiale și de senzații greu-ușor, mobil-fix

- Carlo Scarpa e un model des invocat

Exemple

Radu Mihăilescu – Casa Herczeg, Timișoara (1997-2000)

Radu Mihăilescu – Capela subterană, Memorialul închisorii Sighet (1996)

STARH - Casa Bogatu, București 2008-2012

Comercial

- Comercialul e caracterul dominant al arhitecturii românești

- Arhitectura în care predomină conținutul comercial (comanda, dezvoltarea imobiliară maximală)

- Arhitectura ca business

- Generică, e interesată să reproducă propria rețetă, indiferent de loc

- Nu experimentează, merge pe rețete consacrate și sigure

- Accent pe estetizare, doar ce se vede contează. Arhitectură a suprafețelor (de fațadă)

- Accent de tehnologie. Tehnologia ca imagine

Exemple

Radu Mihăilescu – Iulius Mall, Timișoara (2001-2005)

Starh – Hotel Stil, București (2001-2003)

Tecon – Futura Building, București (2007-2008)

Archaeus & Act – White Dream, Timișoara (2006-2008)

Westfourth Architecture (Vladimir Arsene) – Europe House, București (2001-2002)

Westfourth Architecture (Vladimir Arsene) – Charle de Gaulle Plaza, București (2003-2005)

Westfourth Architecture (Vladimir Arsene) – Ambasada Canadei, București (2005-2006)

DE3 Grup – Hotel Privo, Târgu Mureș (2013)

Avangarda

- Refuză modelele preexistente

- Provocatoare și radicală

- Noul și diferitul sunt privite ca valori în sine

- Ireverențios față de tradiție, indiferentă față de loc

- Exaltarea tehnologie

- Experimentul

- Utopică, precum modernitatea ideologică

Exemple

AA Studio – BS Apartament, București, 2007

Re-Act Now – C.A.P. (Cantilevered Abstract Product), 2014

[Link], DSBA (Dorin Ștefan) – Floating Observatories, 2010

Noua Generație

- Legarea de locul particular, contextualism

- Refuzul discursului conservator al identității culturale

- Pragmatism, nu localism

- Localul în sens de puctual, de situație particulară

- Responsabilitatea socială și sustenabilitatea ecologică

Exemple

SKBD – Pensiunea Larix (2006-2008)

SKBD – Casa Dincă, Borșa (2008-2010)

abruptarhitectura – Centru Comunitar, Ghețari - Munții Apuseni, (2009)

abruptarhitectura – Casă lângă București, Brigadiru (2012)

 ARHITECTURA DIN JAPONIA
Efemeritate

Sărbătoarea cireșilor înfloriți

- Ilustrează conceptul “Mono no aware” (conștientizarea efemerității vieții), vezi „memento mori” din
cultura occidentală

- Totul e efemer, conform tradiției budiste

- Orientalii percep timpul ca fiind ciclic, occidentul privește timpul ca fiind liniar

- Occidentul fetișizează permanentul și materialul (conservarea ruinelor, de pildă), oriental fetișizează

efemerul ca fiind viața însăși (sărbătoarea cireșilor infloriți la japonezi sau mandala - arta budistă
tibetană în nisip)

TRADIȚIE. PREMODERNITATE

Sanctuarul din Ise

- Se reconstruiește o dată la 20 de ani

- Principiul și procesul sunt importante, nu materia

- La reconstrucție se păstrează totuși maximul posibil din material

- Templul e efemer și permanent în același timp

- Memoria e întreținută de ritualul refacerii, nu de materie

- Tradiția construirii se transmite de la o generație la alta și ea e cea care dăinuie

- Raportul dintre original/copie, autentic/nautentic, adevărat/fals e f diferit de cel al culturii occidentale

Casa tradițională japoneză

- Locuința nu e împărțită nu pe funcțiuni spațiile fiind flexibile, ci în funcție de ierarhizarea spațiilor

- Venerarea naturii – arhitectura vine din natură și își găsește loc în armonie cu natura

- Casa trăiește în ritmul naturii – pereții de hârtie nu asigură o izolație

- Confortul (termic, de intimitate) e înțeles altfel decât în lumea occidentală

- „o casă, o generație” („ikken ichidai”)

- o civilizație a lemnului, spre deosebire de una a pietrei, își bazează perpetuarea pe refacere și
reinterpretare – japonezii au cotruit până în modernitate exclusiv în lemn

- frecventele cutremure impun înlocuiri permanente

- Doma – spațiul cu pământ bătut sau pavată cu dale sau pietriș

- Itanoma – spațiul ceva mai înălțat, cu dușumea pentru bucătărie sau circulații
- Tatami – acoperit cu saltele modulare (90x180 cm) cu același nume

- Tokonoma – spațiul cel mai înălțat și cel mai important ierarhic, care e doar privit, asimetric, decorat cu
suluri de hârtie sau ikebana

- Absența mobilierului, a decorațiilor,

- așezarea direct pe sol

- shoji – panourile cu hârtie de orez nu asigură izolare fonică și nici prea mult confort termic, lumina e
filtrată ele fiind translucide, nu transparente

- camerele nu sunt decomandate, e favorizată familia, nu individul, se educă autocontrolul

- structura e modulată funcție de tatami care devine un fel de unitate standardizată – rigoare, simplitate
elasticitate

- modularitatea determină flexibilitatea

- spațiu de tip colivie, fără pereți structurali, doar pe sistem trilitic – relația interior exterior e favorizată

- Fusuma – panouri glisante de hartie opacă pot fi așezați în multiple moduri rezultând o flexibilitate în
plus.

Relația cu natura

- Panteismul (Dumnezeu este în toate, Universul ca totalitate) specific orientului

- Vezi cultul muntelui Fuji

- Diferența dintre natural și antropic e mereu exprimată

- Arhitectura e pusă și ea în legătură cu natura,

- Arhitectura peisageră este foarte veche în cutura japoneză – totul e pus la locul lui fiecare pom, piatră
sau floare păstrând aparența intâmplătoare/naturală

- relația dintre exterior și interior e mediată spațial printr-o mare varietate de spații intermediare –
engawa, de pildă

- vara panourile de închidere ale casei pot fi complet scoase

- Ritualul ceaiului (sukiya) – orice casă are o cameră a ceaiului sau o construcție separate „casă a
ceaiului”

MODERNITATE

- Există o relație specială între arhitectura tradițională japoneză și modernism.

- Modernismul a fost mai ușor asimilat în Japonia

EX

Kenzo Tange – Primăria din Kurashiki

Kenzo Tange – Stadionul Olimpic

Kisho Kurkawa - Turnul Nakagin (1972)

- Expresie a metabolismului japonez (mișcare preocupată de megastructuri arhitecturale, de creștere

biologică și de teoriile de stânga)

- în 2007 se pune în discuție demolarea lui, locuitorii susțin varianta demolării, pt. că nu e sigură la
incendiu, iar azbestul este considerat azi un material nesănătos și interzis în f multe țări

- Doar 30 din cele 140 de capsule mai sunt folosite

- Arata Isozaki susține că turnul trebuie păstrat pt. valoarea sa de icon cultural și ca model cultural al
unei epoci

- Toyo Ito susține că o clădire trebuie să rămână atâta timp cât ea are valoare economică și asigură
locuințe cetățenilor, conservarea e pt. el o măsură irațională

- În plus, metabolismul concepea arhitectura ca fiind demontabilă, interșanjabilă și amovibilă

- Deși s-a hotărât păstrarea clădirii, recesiunea a amânat reabilitarea

Tadao Ando

Arhitectura poate schimba societatea, „să schimbi locuirea înseamnă să schimbi orașul și să reformezi
societatea”

- Ando nu face diferențieri între locuire (nu suntem diferiți unul de celălalt, scopul locuirii este să ofere
locus minții, locuirea are și încărcătură spirituală nu doar funcțională) și nu face diferențieri între biserici
funcție de rit (rolul bisericii e acela de spațiu spiritual, de loc al regăsirii liniștii minții)

CONTEMPORANEITATE. ULTRA-MODERNITATE

Tradiție. Citare

House in Saijo / Suppose Design Office

- O casă pt o familie cu 3 copii

- Un singur volum piramidal care e ușor îngropat și înconjurat de un val de pământ pt a obține intimitate

- Arhitecții spun că au fost inspirați de casele semi-îngropate tradiționale

Deschiderea interior- exterior

House N / Sou Fujimoto (2008)

- Interiorul pare exterior, iar exteriorul pare interior

- Conceptul de „casă-în casă”

- Medierea relației interor-exterior printr-o succesiune de spații intermediare

Minimalism. Spațiul Zen

Library House / Shinichi Ogawa & Associates

- casă introvertită, exteriorul e o cutie albă doar cu vitraje translucide

- livingul e un fel de miez mai înalt în jurul căruia se distribuie toate celelalte funcțiuni

Densitate / Microspații

Tokyo este expresia pură a congestiei urbane, densitatea este o stare de fapt în urbanitatea niponă și e o
temă tot mai actuală în sustenabilitatea urbană peste tot îîn lume

În Japonia există o cultură a lucrurilor la scară mică (bonsai- arbori în miniatură, ikebana, origami)

House in Hiro / Suppose Design Office

- Sc=37mp, St=78mp

- o casă cu două curți înterioare/grădini

- o curte e de fapt deasupra băii, separată doar de plasă metalică perforată

Ant House / mA-style architects

- un cub gri antracit la exterior, o casă de formă iconică integrată în interior

- conceptul de „casă în casă”

- lipsa compartimentărilor ferme, doar spațiile băilor sunt complet închise

Garden and House / Ryue Nishizawa

- Pe un sit de 4 m lățime

- O casă pe cinci niveluri

- Toți pereții exteriori sunt vitrați pt a mări senzația de spațiu – impresia de casă fără pereți

- Grădini la toate etajele separate cu ecrane de vegetație de stradă

De ce e arhitectura locuinței așa inovativă în Japonia?

- cultura japoneză e mai relaxată în ce ține de intimitate, confort, estetică, eficiență

- în Japonia foarte rar un arhitect este dat în judecată în procese civile, așa că îți asumă riscuri

- casele se devalorizează la fel de repede precum alte bunuri (mașinile de pildă), în medie o casă e
demolată în Japonia după 30 de ani de la construire

- 87% din locuințele de vânzare din Japonia sunt noi, o casă re-vândută valorează mai puțin decât
terenul după demolarea casei

- Japonezii fetișizează noul

- Constrângeri locale - Cutremurele f frecvente și intense fac ca arhitectura să trebuiască gândită în
temeni de temporar, demontabil, șanjabil

- de altfel și Sanctuarul Ise este reconstruit o dată la 20 de ani

- după Why Japan is Crazy About Housing

ARHITECTURA DIN OLANDA

„Atunci când ești tânăr și vrei să devii un star de cinema, te duci la Hollywood. Dacă vrei să fii un
arhitect, te duci în Olanda. Olanda e Hollywood-ul arhitecturii.” Burton Hamfelt, 2003

Școala de la Amsterdam

- o școală cu o agendă programatică unitară (perioada 1910-1930)

- nu e strict locală, e o tendință ce se înscrie expresionismului internațional

- o întoarcere la tradiția locală, vernaculară și la artă comunitarp, o tendinț anti-industrie

- influențe din Arts & Crafts, exaltarea artizanatului

- construcții din cărămidă, cu țeseri complicate, cu aparență organică (forme rotunjite)

- clădirea e menită să creeeze o experiență arhitecturală totală

- reprezentanți: Michel De Klerk, Piet Kramer

De Stijl

- în paralel cu Școala de la Amsterdam (tendință centripetă), la Rotterdam se dezvoltă un curent

modernist radical De Stijl

- are pretenția unui curent deschis (centrifug) cu mesaj universal

- mentori: Theo Van Doesburg, Piet Mondrian, Gerrit Rietvelt

- neoplasticism, abstractizare, asimetrie, culori primare și non-culori, linii drepte și geometrii

rectangulare

Structuralism

- fenomenele vieții umane nu sunt inteligibile decât prin interelaționarea lor,

- elementele culturale trebuie înțelese în relație cu sisteme mai mari, structuri generale etc

- dezvoltări incremențiale (proloferante) pe trame geometrice

- formule de dezvoltare abstracte, generic, fără legătură cu locul concret

- diferențierea între structura cu un ciclu de viață lung și elementele adiționale cu unciclu de viață scurt,
un cadru care e mai apoi umplut de către utilizatori

- relația dintre formă și utilizatori e bidirecțională (forma influențează utilizatorii și utilizatorii

interpretează forma în felul lor propriu)
- Team 10 clamează reîntoarcerea la umanism în proiectarea de arhitectură

Superdutch

- în anii 90 odată cu creșterea reputației și influenței internaționale a lui Rem Koolhaas se naște un suflu
nou în arhitectura olandeză

- încă din anii 80 s-au format instituții menite să discute arhitectura ca domeniu cultural de larg interes și
care au invitat arhitecții cunoscuți din afară

- acum aproape în fiecare oraș există un centru de arhitectură

- pe de altă parte arhitecți olandezi au studiat în Anglia de pildă (Rem Koolhaas și Ben van Berkel la
Architectural Association Londra) și au adus cu ei ecourile dezbaterilor despre arhitectura contemporană
– azi ei duc la nivel global ecourile arhitecturii olandeze

- în Olanda există funcția de Arhitect Șef în Guvern (Rijksbouwmeester) cu rang de ministru

- o super-modernitate care e deja parte a cuturii globale, dar care nu sacrifică nici calitățile tipic
olandeze: realismul și Sachlichtkeit (obiectivitatea)

UNStudio

- arhitectura și experimentul sunt inseparabile

- chestionează principiile moderniste ale urbanismului

- biroul e un hibrid dintre teorie și realitate

- "culoare este fascinantă, dar nu este vorba de culoare. E vorba despre modul în care putem citi
spații, în care putem adapta și despre modul în care culorile pot da mai multă profunzime în
arhitectură", "trebuie să fim mai flexibili și hibridizând entitățile arhitecturale și cu
tipologiile" (Ben van Berkel , UNStudio)

Rem Koolhaas
- Una din cele mai influente personalități în teoria și practica arhitecturii contemporane

- A fost mai întâi teoretician și abia mai târziu practician

The Generic City

- Identitatea în sens conservator este „o cursă pentru șoareci”, în care „tot mai mulți șoareci trebuie să
împartă momeala originală și care, la o privire mai atentă, ar putea fi goală de secole. Identitatea cu cât
e mai puternică, cu atât încarcerează mai mult, cu atât rezistă mai mult expansiunii, interpretărilor,
reînnoirilor, contradicțiilor

- „identitatea trebuie continuu asumată și imediat pusă sub semnul întrebării”

- Barcelona dacă ar ajunge să își simplifice la maxim identitatea, ar deveni transparent ca un logo, tocmai
complexitatea, suprapunerile și reinventările permanente dau personalitate orașului
- Orașul generic poate să producă o nouă identitate în fiecare luni dimineața

- Serenitatea orașului generic vine din evacuarea tărâmului public

- E fractalic, o repeție infinită care nu are centru

- Este asemenea unui aeroport – un concentrat de hiper-local și hiper-global

- Estetica orașului generic – free style

- E moartea planificării urbane, deși planificate aceste orașe, aceasta nu face nicio diferență

- Orașul generic e creat de sus în jos (top-down) deobicei de un lider mai mult sau mai puțin autoritar

Bigness

- Dincolo de o anume scară arhitectura capătă proprietățile bigness-ului (măreției)

- Bigness-ul este arhitectura supremă

- Mărimea dă trup unui program ideologic

- Cel mai bun motiv să mărești bignessul e motivul pentru care cățărătorii urcă Everestul: pentru că e
acolo

- Instigă regimul complexității care mobilizează toată inteligența arhitecturii și domeniilor conexe

- 5 teoreme implicite din Delirious New York

1. Dincolo de o masă critică o clădire devine Clădire Mare: presupune autonomie a părților și totodată
conectare a părților, clădirea nu mai poate fi controlată de un gest arhitectural singular

2. Liftul – mecanica inlocuiește conexiunile arhitecturii, arta arhitecturii e inutilă în biness, iar
problemele de compoziție, proporție, scară, detaliu dispar

3. Interiorul și exteriorul devin proiecte separate, interiorul răspunde instabilității programului,

exteriorul nevoii iconografice și oferă orașului o aparentă stabilitate; așteptarea umanistă a „sincerității”
arhitecturale e distrusă, „ceea ce vezi nu mai e ceea ce primești”

4. Prin mărime aceste clădiri sunt amorale, dincolo de bine și rău, impactul lor e independent de calitate

5. Toate aceste rupturi de scară, de compoziție arhitecturală, cu transparența, cu etica implică cea mai
radicală ruptură dintre toate: ruptura de oraș, bigness-ul nu e parte din nici un țesut urban, există sau
cel mult coexistă

- „doar prin bigness arhitectura se poate disocia de obositoarele mișcări/ideologii ale modernismului și
formalismului pentru a-și recâștiga instrumentalizarea ca vehicul al modernizării” (p. 510)

- „Bigness-ul distruge, dar e și un nou început. Poate reasabla ceea ce strică” (p. 511)

- „Bigness-ul e acolo unde arhitectura devine deopotrivă mai arhitecturală și mai puțin arhitecturală”
(mai arhitecturală prin enormitate, mai puțin arhitecturală pentru că e instrumentul altor forțe, depinde
de alte forțe)
- „Bigness-ul nu mai are nevoie de oraș, el concurează orașul, el reprezintă orașul, el rezervă orașul,
sau/și mai bine el e orașul. Dacă urbanismul generează potențial și arhitectura îl exploatează, bigness-ul
preia generozitatea urbanismului împotriva infamiei arhitecturii” (p. 515)

- Bigness = urbanism vs. Arhitectură

- „Bigness-ul , deși e foarte independent de context, e acea arhitectură care poate supraviețui, chiar
exploata, condiția acum globală de tabula rasa: nu își ia inspirația din datum-uri și prea des stoarce
ultima picătură de sens, gravitează oportunistic în locații de maximă perspectivă de infrastructură, în
fine e propria sa rațiune de a fi (raison d’être)”

- „în ciuda mărimii e modestă”

- „Bigness-ul este ultimul bastion al arhitecturii – o contracție, o hiper-arhitectură.

Containerele bigness-ului vor fi landmark-uri în peisajul post-arhitectural – o lume fracturată de

arhitectură în felul în care picturile lui Richter sunt fracturate de pictură: inflexibile, imutabile, definitive,
permanent acolo, generate de un effort supraomenesc. Bigness-ul predă câmpul post-arhitecturii (after-
architecture).”

REGIONALISM CITIC ȘI CONTEXTUALISM

REGIONALISM CRITIC

- Modernismul căuta teorii generale, globale, postmodernismul a căutat temele particularului, locale

- Regionalismul critic e poetic și critic față de evoluția globală

- Se opune tehnicilor regionaliste, sentimentale, parohialismului profesional

- Keneth Frampton în „Către un regionalism critic. Șase puncte pentru o arhitectură a rezistenței”
formulează termenul așa cum îl înțelegem azi

- Rezistența la cultura mondială omogenă și mediocră

- se opune afluxului megalopolis-ului, consumersismului alienant, locurilor lipsite de caracter

- opus postmdernismului scenografic, acceptă modernitatea

- nu neagă cultura mondială și nici modernismul

- o combinație de arhitectură modernă și identitate locală,

- o sinteză între global și local, universal și particular, vehicul pentru global de a se insera în local

- să te întorci la surse rămânând modern

- civilizația (progresul tehnologic) se poate importa de oriunde, cultura trebuie să fie legată de loc

- regionalismul critic e o formă de modernitate, iar modernitatea înseamnă a adopta o poziție critică

- nu privește nici numai înapoi, nici numai înainte

- se bazează pe o esență care rămâne neschimbată indiferent de circumstanțe

- „vizual-tactil” – anti-abstract

- „locul-formă”

- „cultură-natură”

- „tectonicul” = expresia structurală, non-scenografic, non-simbolic

- Regionalismul critic ≠ regionalismul vernacular

- E o noțiue datată

- Koolhaas – teoria regionalismului critic a fost una bun, punctul slab e că nu era despre
internaționalismul critic

CONTEXTUALISM

- Contextual = tesut în context

- Sensul derivă din textul în care se inserează

- Contextualism arhitectural = e înțeles mai ales în sens concret, inserție în sațiul fizic

- Inserție urbană armoniasă

- Noțiune a teoriei postmodrne

- Modernismul – indiferență față de context, ruptură cu contextul

- Colin Powe introduce noțiunea, critică mdernismul și insistă pe noțiunea de „textură” urbană

- Termenul inițial „contexturalism” (context + textură)

- Rowe propune „colajul” și „bricolajul” ca metode de lucru

- A da importanță sitului – caracterului clădirilor adiacente, caracterului locului, o judecată de valoare

asupra condițiilor existente care pot fi comunicate prin noua clădire

- Dubla imagine figură fond din Gestalt

- A plasa, a pune împreună

METAMODERNISM
Postmodernismul a murit, învins de criza economică, dacă nu de propria lui ineficiență

Post-postmodernism = metamodernism (Vermeulen, van den Akker) = altermodernism (Nicolas

Bourriaud) - „a traduce valorile culturale ale grupurilor locale și a le conecta la rețeaua globală”

Bourriaud – altermodernismul este „percepție globalizată, nomadismul cultural, creolizare, artistul

altermodernist este un Homo Viator eliberat de obsesia originilor sale, liber să călătorească și să
exploreze și care percepe peisajul global ca o nouă „terra incognita” a istoriei”.

„o prețuire (reînnoită) pentru o estetică a sobrietății și o etică a meșteșugului și un interes (reînnoit)

pentru o estetică a ecologiei și o etică a sustenabilității” (Vermeulen, van den Akker)
- romanele lui Haruki Murakami sau Jonathan Franzen

- filmele lui Wes Anderson (Moonrise Kingdom), Michael Gondry (Eternal Sunshine of the Spotless Mind)
sau Spike Jonze (Being John Malkovich)

- Peter Zumthor, David Chipperfield, Herzog & de Meuron sau Caruso St. John

- „-meta” = între („in between”) modernism și postmodernism, dar și dincolo de („beyond”)

- Metamodernismul nu are nici funcționalismul modernist și nici formalismul postmodernist

- Dacă arta postmodernă a fost esențialmente conceptuală, dezabuzată, pastișă, ironică, arta
metamodernistă include „figurativul, emotivitatea, miturile, sinceritatea și meșteșugul”

- „Nu am fost niciodată moderni” Latour

- „Încă nu am ajuns să fim moderni” Richard Sennett

- „perspectiva modernă ar putea fi caracterizată ca entuziastă, naivă sau fanatică, mentalitatea

postmodernă ca ironică, sceptică sau apatică și atitudinea metamodernă ca un soi de idealism
pragmatic, naivitate informată sau fanatism moderat”

- Metamodernismul îmbină strategiile moderniste și tacticile postmoderniste

- „metamodernismul oscilează între modern și postmodern. Acesta oscilează între entuziasmul modern
și ironia postmodernă, între speranță și melancolie, între naivitate și informare, empatie și apatie,
unitate și pluralitate, totalitate și fragmentarea, puritate și ambiguitate. Într-adevăr, oscilând încoace și
încolo sau înainte și înapoi, metamodernismul negociază între modern și postmodern.”

- Îmbină utopia modernistă și pragmatismul postmodernist

- Tensiunea dintre dorința modernistă pentru sens și dubiul postmodern al oricărui sens.