Instrumente optice: definitie, clasificare, exemple
Instrumentul optic sau aparatul optic este o combinație de oglinzi, lentile, prisme, formând un ansamblu unitar,
destinat observării și măsurării unor mărimi optice.
De exemplu, intr-o oglindă plană, un fascicul paralel de lumină își modifică direcția de propagare, rămănând paralel;
imaginile formate de o oglindă plană formează o imagine virtuală, de aceeași mărime cu a obiectului original. De
asemenea, oglinzile concave transformă un fascicul paralel într-un fascicul convergent, ale cărui raze se vor
intersecta în focarul oglinzii. În cele din urmă, oglinzile convexe, care transformă un fascicul paralel într-un fascicul
divergent, cu raze care se deplasează de la o intersecție comună din "spatele" oglinzii. Oglinzile concave și convexe
sferice nu focalizează razele paralele într-un singur punct datorită aberației sferice. O rază de lumină se reflectă pe
oglindă la un unghi de reflexie care e egal cu unghiul de incidență. Acest lucru are loc când o rază de lumină cade pe
o oglindă pe verticală, formează un unghi de 30° și se reflectă de la punctul de incidență la 30 ° în direcția opusă pe
verticală.
Aparatele optice se clasifică în:
aparate cu obiective (reale): furnizează imagini reale și pot înregistra imaginea obiectelor pe un receptor
fizic (placă sau film fotografic), unde ca exemple se pot da: aparatul fotografic, aparatul de proiecție,
retroproiectorul, epidiascopul etc.;
aparate cu imagini virtuale (oculare): dau imagini virtuale, funcționează odată cu ochiul și imaginea se
formează în ochiul observatorului, pe retină, de exemplu: lupa, luneta, microscopul, telescopul etc.
Caracteristicile instrumentelor optice: Mărirea liniară, Puterea, Grosismentul, Puterea separatoare, Câmpul
unui aparat optic, Claritatea,
Aparatele optice sunt caracterizate prin anumite mărimi care permit să se facă comparația între două aparate de
același tip și să se poată alege care dintre ele îndeplinește anumite cerințe.
Aparate optice-exemple:
Aparatul fotografic (sau aparat de fotografiat) este un aparat optic cu ajutorul căruia pot fi obținute imagini reale
ale obiectelor. La aparatele clasice, fixarea acestor imagini se făcea pe plăci sau filme acoperite cu un strat de
emulsie fotografică. În urma revoluției digitale, majoritatea aparatelor de fotografiat transformă informația vizuală în
informație digitală, cu ajutorul unui senzor de imagine.
Părțile principale sunt:
obiectivul fotografic (fix sau interschimbabil);
obturatorul (controleaza timpul in care filmul a fost expus la lumina. Este un mecanism complex care
poate functiona in modul automat sau manual, putand controla timpul in care acesta sta deschis.)
camera obscură (rigida sau pliabilă)
caseta materialului fotosensibil (fixă sau interschimbabilă);
Diafragma
este un dispozitiv care controlează și cantitatea de lumină care ajunge la film sau senzor in cazul
aparatelor digitale. Închiderea si deschiderea acesteia adaptează luminozitatea la condițiile de expunere și
extinde câmpul de claritate. Este ca și irisul ocular, se deschide și se închide în funcție de cantitatea de
lumină procurată, doar că în fotografie noi avem control deplin .
O lupă este un instrument optic format dintr-o lentilă convergentă sau dintr-un ansamblu convergent de lentile,
fixate într-o montură, care, așezat în fața unui obiect, dă o imagine mărită a acestuia, permițând examinarea unor
obiecte de foarte mici dimensiuni. O lupă uzuală are o distanță focală de circa 25 cm, corespunzând unei puteri
optice de 4 dioptrii. Grosismentul (mărirea aparentă a dimensiunilor unui obiect cu ajutorul unor instrumente
optice) unei astfel de lupe este de „2×”. Grosismentul unei lupe de ceasornicar sau de bijutier ajunge până la
valoarea de „10×”.
Telescopul (din greacă: tele = departe, skopein = a cerceta, a examina) este un instrument care colectează lumina de
la un obiect îndepărtat, se concentrează într-un punct (numit focar), și produce o imagine mărită. Deși se indică cu
termenul „telescop”, de obicei, telescopul optic, care operează în frecvențele luminii vizibile, există, de asemenea,
telescoape sensibile la alte frecvențe ale spectrului electromagnetic.
După principiul de funcționare există două tipuri principale de telescoape optice: reflector și refractor. În telescopul
reflector imaginea observată este reflectată de o oglindă intr-un sistem de prisme si apoi la o lentilă ocular, așezată
de obicei pe partea laterală a instrumentului. În telescopul refractor se folosește refracția în lentile.
Întrucât luneta astronomică se bazează pe refracția în lentile a luminii este cunoscută și sub numele de telescop
refractor (în engleză refracting telescope), sau pur și simplu: refractor, în opoziție cu telescoapele bazate pe reflexia
luminii (realizată cu obiective construite din oglinzi parabolice sau sferice), cunoscute și sub numele de telescoape
reflectoare (în engleză reflecting telescope).