TEMA – Principii generale de diagnostic și tratament în afecțiunile nasului și sinusurilor

paranazale. Afecțiunile acute ale nasului și sinusurilor paranazale cu nursing specific și urgențe
medicale.
ANATOMIA NASULUI
Nasul constă din:
 Nas extern (rădăcină, corp, vârf și aripi nazale)
 Nas intern
Nasul extern este acoperit de piele de culoare roz.
Nasul intern sau cavitatea nazală este împărțită în 2 nări – dreaptă și stângă, delimitată de către
septul nazal, care constă din:
 Anterior – țesut cartilaginos
 Posterior – țesut osos
Septul nazal este acoperit de o mucoasă fină, roz fiind foarte vascularizată. În cavitatea nazală
pe părțile laterale se află:
 3 cornete nazale (inferior, mediu, superior)
 3 meaturi nazale (inferior, mediu, superior)
Cavitatea nazală se termină cu 2 coane. La fel, cavitatea este acoperită de o mucoasă fină de
culoare roz. Aceasta este bine vascularizată și inervată.
SINUSURILE PARANAZALE
Cunoaștem 4 sinusuri paranazale:
1. Sinusul maxilar
2. Sinusul frontal
3. Sinusul etmoidal
4. Sinusul sfenoidal
Funcțiile nasului și sinusurilor paranazale:
 Funcția de respirație în timpul căreia aerul se purifică, se umezește și încălzește
 Funcția olfactivă (de miros)
 Funcția de protecție
 Funcția de fonație
 Funcția estetică
METODE DE EXAMINARE
 Examenul extern – prin această metodă se examinează forma nasului, culoarea și
integritatea tegumentelor.
 Narinoscopia – prin această metodă se examinează cavitatea nazală.
Utilajul necesar – lampă electrică, oglindă frontală. Pacientul este așezat pe scaun. Cu mâna
stângă fixăm capul, iar cu mâna dreaptă degetul 2,3,4,5 se aplică pe frunte și cu degetul mare
ridicăm vârful nasului și examinăm cavitatea nazală.
 Rinoscopia anterioară – Prin această metodă se examinează cavitatea nazală.
Utilajul necesar – lampă electrică, oglindă frontală, spec nazal.
 Rinoscopia posterioară – Prin această metodă se examinează nazofaringele.
Utilajul necesar – oglindă frontală, lampă electrică, spatulă, oglindă mică cu mâner lung,
spirtieră sau apă caldă pentru a încălzi oglinda mică ca să nu aburească.
 Examenul radiologic al nasului și sinusurilor paranazale
 Tomografia computerizată, RMN la necesitate
 Puncția sinusurilor paranazale
 Colectarea frotilului din cavitatea nazală
METODE GENERALE DE TRATAMENT
 Picurarea corectă a nasului. Pacientul se culcă pe spate, se înclină capul pe dreapta și se
picură în nara dreaptă și invers (Otilin, Sofradex, Sol. Naftizin 0,1%, Galazolin, Sanorin etc.)
  Curățirea nasului prin suflare, pe rând
 Spălarea nasului
 Spălarea sinusurilor paranazale (seringă 20ml prevăzută cu olivă, aspirator, sol. de
spălătură)
 Aplicarea căldurii pe nas (se încălzește făină sau sare și se pune întro pungă fiind aplicată
pe nas)
 Tratament fizioterapeutic
 Tratament chirurgical
 Cauterizarea mucoase îngroșate fiind efectuată cu nitrat de argint
 Insuflarea pulberilor în cavitatea nazală
 Cauterizarea sau arderea cornetelor nazale inferioare mărite în volum, care se efectuează
cu ajutorul unui aparat special
 Badijonarea mucoasei nazale efectuată cu sonda nazală pe care se înfășoară un tamponaș
de vată
Deviația septului nazal - este devierea septului nazal de la normă.
Etiologie:
 Traume
 Accidente
 Post-naștere
Manifestări clinice:
 Respirație dificilă sau lipsa acesteia
 Cefalee
 Scăderea auzului
 Discomfort estetic
Examenul obiectiv:
 La rinoscopia anterioară se observă deviația septului nazal care poate fi:
o Anterior din dreapta sau stânga
o Posterior din dreapta sau stânga
o Anterior din dreapta, posterior din stânga, sub forma litere S și invers
Tratament:
 Tratamentul este unul de tip chirurgical – Septoplastie, în cazul când pacientul nu respiră
pe nas sau persistă un discomfort
Corpi străini nazali - (sâmburi, mărgele, boboase, bile de masă plastică, fragmente de jucării,
nasturi, țesătură, bumbac, hârtie etc.).
Manifestări clinice:
 Respirație dificilă sau lipsa acesteia
 Cefalee
 Eliminări nazale
 Dureri
 Hemoragii
Examenul obiectiv:
 La rinoscopia anterioară se observă corpul străin și se alege metoda de extragere. Dacă
corpul străin este rotund și neted atunci el se extrage de către medicul ORL cu ajutorul
unor cârlige speciale, ceilanți corpi străini se extrag cu pensa.
Furunculul vestibular nazal - este inflamația foliculului pielos.
Etiologie:
 Iritarea și lezarea mecanică a pielii
Manifestări clinice:
  Dureri violente ce iradiază în toate direcțiile și se intensifică la masticație
 Febră
 Dereglarea somnului
 Semnele intoxicației
Examenul obiectiv:
 La examinare se observă hiperemie și edem pronunțat pe locul furunculului. În cazuri mai
avansate se observă capul furunculului de culoare galbenă.
Tratament:
 Antibiotice
 Antimicotice
 Antihistaminice
 Vitamine
 Imunostimulatori
 Antipiretice
 Analgezice
 Se deschide furunculul de către specialist, se spală cu apă oxigenată 3%, se curăță cu un
șervețel de tifon și se aplică pansament cu Levomicoli.
Hemoragia nazală - este scurgerea de sânge din cavitatea nazală.
Etiologie:
 Traume
 Accidente
 Lezarea mucoasei septului nazal
 Hipertensiune arterială
Manifestări clinice:
 Slăbiciune
 Vertij
 Cefalee
 Greață
Examenul obiectiv:
 Se observă paliditatea tegumentelor și a mucoaselor
Tratament:
 Se oferă pacientului o tăviță renală și se roagă să încline capul deasupra tăviței. Se
introduce în cavitatea nazală un tampon de vată îmbibată cu apă oxigenată 3% și se
compresează nara
 În hemoragiile mari se tratează mai întâi cauza. În caz de hipertensiune arterială se
recomandă preparate antihipertensive, dacă hemoragia nu se oprește atunci se efectuiază
tamponamentul anterior sau posterior al cavității nazale de către medic cu ajutorul unei
meșe de tifon cu lungimea – 50/60cm și lățimea – 1cm
Rinita acută - este inflamația acută a mucoasei nazale.
Etiologie:
 Infecții virale, respiratorii
 Boli infecțioase
 Factori predispozanți (imunitate scăzută, avitaminoze, suprarăceală)
Manifestări clinice:
 Febră
 Respirație dificilă
 Cefalee
 Prurit nazal, strănut
  Lacrimație
 Rinoree seroasă abundentă apoi purulentă
Examenul obiectiv:
 La rinoscopia anterioară se observă hiperemie și edem al mucoasei nazale și îngustarea
meatului nazal
Tratament:
 Tratarea cauzei
 Antihistaminice
 Vitamine
 Imunostimulatoare
 Antipiretice
 Picurarea și spălarea nasului de 3 ori/zi cu apă salină
 Curățarea nasului prin suflare
 Aplicarea căldurii pe nas
 Inhalații
 Băi fierbinți
Sinusita maxilară acută catarală - este inflamația acută a sinusului maxilar.
Etiologie:
 Netratarea rinitelor, adenoiditelor, rinofaringitelor
 Infecții virale respiratorii
 Factori predispozanți
Manifestări clinice:
 Febră
 Frisoane
 Respirație dificilă
 Cefalee
 Eliminări seroase din cavitatea nazală
 Slăbiciuni generale
Examenul obiectiv:
 La rinoscopia anterioară se observă hiperemie și edem al mucoasei nazale, mai ales în
regiunea meatului nazal mijlociu
 La examenul radiologic se apreciază opacitatea intensivă a sinusului maxilar în comparație
cu orbitele
Tratament:
 Tratarea cauzei
 Antibiotice
 Antimicotice
 Antihistaminice
 Imunostimulatori
 Antipiretice
 Picurarea și spălarea nasului de 3 ori/zi cu apă salină
 Curățarea nasului prin suflare
 Aplicarea căldurii
 Inhalații cu plante medicinale
 Băi fierbinți
Sinusita maxilară acută supurată - este inflamația acută supurată a sinusului maxilar.
Etiologie:
 Netratarea sinusitelor maxilare catarale
  Netratarea rinitelor
 Infecții virale respiratorii
 Factori predispozanți (suprarăceala, avitaminozele)
Manifestări clinice:
 Febră
 Respirație dificilă
 Cefalee
 Eliminări purulente din cavitatea nazală
 Durere și presiune în regiunea sinusului maxilar, mai ales la aplecarea capului în jos
Examenul obiectiv:
 La rinoscopia anterioară se determină hiperemie și edem al mucoasei nazale, din meatul
nazal inferior eliminări purulente cu miros fetid
 La examenul radiologic se determină nivelul de puroi în cavitatea sinusului maxilar
 La puncția sinusului maxilar se obține conținut purulent
Tratament:
 Tratarea cauzei
 Antibiotice
 Antimicotice
 Antihistaminice
 Vitamine
 Antipiretice
 Analgezice
 Picurarea și spălarea nasului de 5-6 ori/zi cu apă salină
 Curățarea nasului prin suflare
 Inhalații
 Băi fierbinți
 La necesitate puncția sinusului maxilar
Sinusita frontală acută catarală - este inflamația acută a sinusului frontal.
Etiologie:
 Netratarea sinusitelor maxilare
 Netratarea rinitelor
 Infecții virale respiratorii
 Factori predispozanți (suprarăceala, avitaminozele)
Manifestări clinice:
 Febră
 Respirație dificilă
 Cefalee
 Eliminări purulente din cavitatea nazală
Examenul obiectiv:
 La rinoscopia anterioară se determină hiperemie și edem al mucoasei nazale, eliminări
serosae sau purulente de sus în jos sub formă de fâșie
Tratament:
 Tratarea cauzei
 Antibiotice
 Antimicotice
 Antihistaminice
 Vitamine
 Antipiretice
  Analgezice
 Picurarea și spălarea nasului de 3 ori/zi cu apă salină
 Curățarea nasului prin suflare
 Inhalații
 Băi fierbinți
Sinusita frontală acută purulentă - este inflamația acută a sinusului frontal.
Etiologie:
 Netratarea sinusitelor frontale catarale
 Netratarea sinusitelor maxilare
 Netratarea rinitelor
 Factori predispozanți (suprarăceala, avitaminozele)
Manifestări clinice:
 Febră
 Respirație dificilă
 Cefalee
 Eliminări purulente din cavitatea nazală
 Durere și presiune în regiunea sinusului frontal, mai ales la aplecarea capului în jos
Examenul obiectiv:
 La rinoscopia anterioară se determină hiperemie și edem al mucoasei nazale, eliminări
purulente de sus în jos sub formă de fâșie
 La examenul radiologic se determină nivelul de puroi în cavitatea sinusului frontal
 La puncția sinusului frontal se obține conținut purulent
Tratament:
 Tratarea cauzei
 Antibiotice
 Antimicotice
 Antihistaminice
 Vitamine
 Antipiretice
 Analgezice
 Picurarea și spălarea nasului de 5-6 ori/zi cu apă salină
 Curățarea nasului prin suflare
 Inhalații
 Băi fierbinți
 La necessitate puncția sinusului frontal
TEMA – Afecțiunile cronice ale nasului și sinusurilor paranazale.
Rinita cronică catarală – este inflamația cronică a mucoasei nazale.
Etiologie:
 Netratarea rinitelor, adenoiditelor, sinusitelor
 Infecții virale, respiratorii
 Factori predispozanți
Manifestări clinice:
 Respirație dificilă
 Cefalee
 Eliminări seroase sau purulente din cavitatea nazală
 Diminuarea mirosului
 Discomfort
Examenul obiectiv:
 La rinoscopia anterioară se determină hiperemie și edem al mucoasei nazale
Tratament:
 Tratarea cauzei
 Antihistaminice
 Vitamine
 Imunostimulatori
 Picurarea și spălarea nasului de 3 ori/zi cu apă salină
 Curățarea nasului prin suflare
 Aplicarea căldurii locale
 Inhalații (aerosolterapia)
 Băuturi calde
 Băi fierbinți la mâini și picioare
Rinita cronică hipertrofică – este inflamația cronică a mucoasei nazale ce se manifestă prin
hipertrofia mucoasei.
Etiologie:
 Factori chimici (aburi, gaze, prafuri)
 Utilizarea sol. Naftizin (mai mult de 7 zile)
 Factori predispozanți
Manifestări clinice:
 Respirație dificilă
 Cefalee
 Eliminări seroase din cavitatea nazală
 Discomfort
Examenul obiectiv:
 La rinoscopia anterioară se determină hiperemie și edem al mucoasei nazale, pe alocuri
mucoasa este îngroșată
Tratament:
 Înlăturarea factorilor predispozanți
 Antihistaminice
 Imunostimulatori
 Picurarea și spălarea nasului de 3 ori/zi cu apă salină
 Curățarea nasului prin suflare
 Inhalații
 La necesitate, se efectuează cauterizarea mucoasei îngroșate
Rinita cronică atrofică – este inflamația cronică a mucoasei nazale ce se manifestă prin atrofia
mucoasei.
Etiologie:
 Factori fizici (aerul prea rece sau prea fierbinte)
 Factori chimici (aburi, prafuri, gaze)
 Factori predispozanți
Manifestări clinice:
  Respirație dificilă
 Cefalee
 Senzații de uscăciune
 Înțepături
 Usturime
 Lipsa eliminărilor nazale
Examenul obiectiv:
 La rinoscopia anterioară se observă mucoasa uscată, palidă, netedă, lucioasă și subțire.
Din cauza uscăciunii pe mucoasă se formează fisuri și cruste purulente
Tratament:
 Tratarea cauzei
 Antihistaminice
 Vitamine
 Imunostimulatori
 Mucoasa se badijonează cu uleiuri
 Inhalații cu mușețel în care se adaugă ulei
Rinita cronică alergică – este o maladie alergică a mucoasei nazale ce se dezvoltă după
expunerea la alergeni.
Etiologie:
 Factori alergeni (medicamentoși, alimentari, polen, puf, praf, căpușe, ambrozie)
 Alergeni fungici (mucegaiul)
 Alergeni epidermali (particule de piele, mătreață, păr de animale)
 Acarieni care se află în plapume
În dependență de durata maladiei pot fi:
 Rinită alergică intermitentă (de sezon, acută, întâmplătoare). Simptomele persistă mai
puțin de 4 zile în săptămână sau mai puțin de 4 săptămâni.
 Rinită alergică persistentă (perenă, cronică de lungă durată). Simptomele persistă mai
mult de 4 zile în săptămână sau mai mult de 4 săptămâni.
Tratamentul după Protocolul Centrului Național (PCN):
 Eliminarea alergenilor cauzali
 Reducerea contactului copilului cu acarienii prafului de casă
 Spălarea săptămânală a lenjeriei de pat
 Îmbrăcarea pernelor și cuverturilor în huse impermiabile la acarieni
 Scoaterea covoarelor și draperiilor din dormitor
 Înlocuirea covoarelor cu linoleum sau parchet în special în dormitoare
 În locul mobilierului tapițat, utilizarea cu piele sau mobilier din lemn simplu
 Antihistaminice
 Înlăturarea factorilor
 Vitamine
 Imunostimulatori
 Picurarea nasului de 3 ori/zi cu soluții antialergice (Nazol)
 Spălarea nasului cu apă salină
  Curățarea nasului prin suflare
 Înhalații
 Băuturi calde
Rinita cronică vasomotorie – este inflamația cronică a mucoasei nazale.
Etiologie:
 Dereglări neurovegetative
 Factori predispozanți
Manifestări clinice:
 Respirație dificilă
 Cefalee
 Eliminări purulente
 Iritabilitate
 Discomfort
Examenul obiectiv:
 La rinoscopia anterioară, mucoasa este vineție, edemațiată, iar cornetele inferioare mărite
în volum
Tratament:
 Tratarea cauzei
 Antihistaminice
 Vitamine
 Imunostimulatori
 Picurarea și spălarea nasului de 3 ori/zi
 Curățarea nasului prin suflare
 Inhalații
 Băuturi calde
 La necesitate, se efectuează cauterizarea cornetelor inferioare
Sinusita maxilară cronică – este inflamația cronică a mucoasei sinusului maxilar.
Etiologie:
 Netratarea sinusitei acute maxilare
 Netratarea rinitelor, nazofaringitelor, adenoiditelor, polipi
 Deviația septului nazal
 Proces inflamator a dinților
Manifestări clinice:
 Respirație dificilă
 Cefalee
 Durere și presiune în zona sinusului maxilar
 Eliminări purulente din cavitatea nazală
Examenul obiectiv:
 La rinoscopia anterioară se observă mucoasa nazală vineție, cu pete albe, eliminări
purulente din meatul nazal mijlociu
 La examenul radiologic se apreciază nivelul de puroi în sinusul maxilar
Tratament:
  Tratarea cauzei
 Antibiotice
 Antimicotice
 Antihistaminice
 Vitamine
 Imunostimulatori
 Analgezice
 Picurarea și spălarea nasului de 3 ori/zi cu apă salină
Sinusita frontală cronică – este inflamația cronică a mucoasei sinusului frontal.
Etiologie:
 Netratarea sinusitei maxilare acute, cornice
 Netratarea rinitelor, nazofaringitelor, adenoiditelor, polipi, deviația septului nazal
 Proces inflamator al dinților
Manifestări clinice:
 Respirație dificilă
 Cefalee
 Durere și presiune în regiunea sinusului frontal, mai ales la aplecarea capului în jos
 Eliminări purulente din cavitatea nazală
Examenul obiectiv:
 La rinoscopia anterioară se observă mucoasa nazală hiperemiată și edemațiată, scurgeri
purulente de sus în jos sub formă de fâșie
Tratament:
 Antibiotice
 Antimicotice
 Antihistaminice
 Analgezice
 La necesitate, se efectuează puncția sinusului frontal
TEMA – Principii generale de diagnostic și tratament în afecțiunile faringelui. Afecțiunile acute
ale faringelui cu nursing specific și urgențe medicale.
ANATOMIA FARINGELUI
Faringele constă din 3 segmente:
 Nazofaringe sau rinofaringe
 Mezofaringe sau bucofaringe
 Hipofaringe sau laringofaringe
În componența faringelui intră “Inelul Pirogov” (valve) care constă din:
 2 amigdale pare (palatine și tubare)
 2 amigdale impare (faringiană – care se găsește în nazofaringe și lingual – care se găsește
la rădăcina limbii)
Faringele este acoperit de o mucoasă fină de culoare roz. Acesta este bine vascularizat și
inervat.
Fucțiile faringelui:
 Parțial gustativă
  Fucția de protecție
 Prin faringe trece bolul alimentar și aerul
 Fucția de formare a imunității (amigdalele palatine)
 Funcția de fonație
METODE DE EXAMINARE
 Bucofaringoscopia – prin această metodă se examinează porțiunea medie a faringelui.
Utilajul necesar – lampă electrică, oglindă frontal, spatula. Pacientul se așează pe scaun, se
roagă să deschidă larg gura, cu spatula se îndepărtează obrajii și se examinează mucoasa
obrajilor, dinții, gingiile și limba. Se roagă pacientul să respire adânc pen as ca să nu provocăm
voma. Cu spatula se apasă pe rădăcina limbii și se examinează amigdalele palatine, peretele
posterior al faringelui și uvula.
 Colectarea frotilului din faringe
 Examinarea radiologică a faringelui
 TC sau RMN la necesitate
 Rinoscopia posterioară
METODE GENERALE DE TRATAMENT
 Gargarisme (infuzii de plante, bicarbonate de Na, sare de mare)
 Aplicarea compreselor calde în jurul gâtului
 Băi fierbinți la mâini și picioare
 Băuturi calde
 Badijonarea mucoasei faringelui care se efectuează cu ajutorul unei sonde faringiene pe
care se înfășoară un tampon de bumbac (Lugol, Iodinol, Hlofilipt, uleiuri)
 Cauterizarea mucoasei îngroșate cu Nitrat de Argint
 Inhalații (aerosoluri, plante)
 Spălarea criptelor amigdaliene se efectuează cu o seringă special, cu canulă metalică lungă
încovoiată (sol. fiziologică, infuzii de plante)
 Tratament chirurgical
 Tratament fizioterapeutic
Corpi străini în faringe - (oase de pește, mai rar ace la croitorese, cuie la tâmplar, bold,
fragmente de proteze dentare, jucării mici etc.).
Manifestări clinice:
 Durere cu înțepături
 Usturime
 Respirație dificilă
 Hipersalivație
Examenul obiectiv:
 Pe locul osului de pește se observă hiperemie și edem al mucoasei faringelui
Tratament:
 Se extrag corpii străini ai faringelui cu ajutorul pensei sau a cronțangului. După extragere
se recomandă:
o Badijonarea mucoasei faringiene cu sol. Lugol sau Iodinol
o Gargarisme cu plante
Se interzice folosirea corjilor uscate de pâine deoarece corpii străini pot intrat mai adâng
provocând complicații mai grave.
Vegetații adenoide – este mărirea în volum a amigdalelor faringiene.
Etiologie:
 Nu se cunoaște, fiind presupuși diferiți factori
Manifestări clinice:
 Respirație dificilă sau lipsa acesteia
 Pacienții respire cu gura deschisă
 Cefalee
 Dorm cu gura deschisă
 Scade auzul
 Vorbește înăbușit pe nas
Examenul obiectiv:
 Deformarea scheletului feței, fața devine alungită
 Mușcătura dinților devine întredeschisă
 Deformarea cutiei toracice (piept de găină)
 Pacienții prezintă retard în dezvoltarea fizică și psihică
 La rinoscopia posterioară sau examenul radiologic se observă mărirea în volum a amigdalei
faringiene – gradul I, II, III
Tratament:
 Tratament chirurgical în gradul II și III (adenotomie). După operație se interzice efortul
fizic, alimente și băuturi fierbinți. În caz de hemorații nazale se recomandă Vicasol, Ca
gluconat, Ascorutin și aplicarea compreselor reci
Hipertrofia amigdalelor palatine – este mărimea în volum a amigdalelor palatine.
Manifestări clinice:
 Respirație, vorbire și înghițire îngreuiată
Examenul obiectiv:
 La bucofaringoscopie se determină amigdalele palatine mărite în volum, mucoasa de
culoare roz fără unele schimbări
Tratament:
 Tratament chirurgical (tonzilotomie – înlăturarea parțială a amigdalelor palatine). După
operație se interzice efortul fizic, băuturi și alimente fierbinți. În caz de hemoragie se
recomadă Vicasol, Ca gluconat, Ascorutin și aplicarea compreselor reci
Adenoidita acută – este inflamația acută a amigdalei faringiene.
Etiologie:
 Infecții virale
 Infecții respiratorii
 Factori predispozanți
Manifestări clinice:
 Febră
 Respirație dificilă sau lipsa acesteia
 Cefalee
  Eliminări seropurulente sau purulente din cavitatea nazală
Examenul obiectiv:
 La rinoscopia posterioară se observă mărirea în volum a amigdalei faringiene. Mucoasa
amigdalei faringiene este edemațiată, hiperemiată cu mucozități
Tratament:
 Tratarea cauzei
 Antihistaminice
 Vitamine
 Imunostimulatori
 Antipiretice
 Picurarea și spălarea nasului cu apă salină de 3 ori/zi
 Curățarea nasului prin suflare
 Băuturi calde
 Băi fierbinți
 Inhalații cu plante
Faringita acută – este inflamația acută a mucoasei faringelui.
Etiologie:
 Fumatul, alcoolul
 Prafuri, gaze
 Încordarea vocii
 Factori predispozanți
Manifestări clinice:
 Febră
 Tuse uscată care mai apoi trece în umedă
 Durere în gât ce se intensifică la tuse
 Răgușeala vocii
 Senzații de uscăciune, usturime, înțepături
Examenul obiectiv:
 La faringoscopie se observă hiperemie și edem al mucoasei faringelui
Tratament:
 Tratarea cauzei
 Antihistaminice
 Vitamine
 Imunostimulatori
 Antipiretice
 Antitusive
 Repausul vocii
 Badijonarea mucoasei faringelui
 Gargarisme cu infuzii de plante
 Băuturi calde
 Băi fierbinți
 Aplicarea compreselor calde la gât
Amigdalita acută catarală – (Angina) este o inflamație infecțioasă a țesutului limfoid a
amigdalelor palatine.
Etiologie:
 Streptococul B-hemolitic
 Staphilococi, mai rar pneumococci
 Factori predispozanți
Manifestări clinice:
 Febră
 Dureri în gât ce se intensifică la deglutiție
 Senzație de uscăciune, usturime, înțepături
 În unele cazuri apar simptomele intoxicației neînsemnate
Examenul obiectiv:
 La faringoscopie se determină mărirea în volum a amigdalelor palatine, hiperemie și edem
al mucoasei amigdalelor și stâlpilor palatine. Pe amigdale se observă depuneri albicioase.
Tratament:
 Antibiotice
 Antimicotice
 Antihistaminice
 Vitamine
 Imunostimulatori
 Antipiretice
 Analgezice
 Regim la pat
 Administrarea lichidelor calde
 Gargarisme cu infuzie de plante
 Băi fierbinți
 Tratament fizioterapeutic
Amigdalita acută foliculară – este o inflamație infecțioasă a țesutului limfoid a amigdalelor
palatine.
Etiologie:
 Staphilococi, streptococci, mai rar pneumococci
 Factori predispozanți
Manifestări clinice:
 Febră până la 38-39°C
 Dureri în gât ce iradiază în cap, ureche și se intensifică la deglutiție
 Cefalee, greață, vomă
 Slăbiciune general
 Dureri în articulații, mușchi, regiunea inimii, rinichilor
Examenul obiectiv:
 La faringoscopie se observă mărirea amigdalelor palatine mărite în volum, hiperemie și
edem al mucoasei amigdalelor palatine. Pe amigdale se observă depuneri purulente
punctiforme.
Tratament:
 Antibiotice
 Antimicotice
 Antihistaminice
 Vitamine
 Imunostimulatori
 Antipiretice
 Analgezice
 Regim la pat
 Administrarea lichidelor calde
 Gargarisme cu infuzii de plante
 Inhalații
 Băi fierbinți
 Aplicarea compreselor calde în jurul gâtului
 După tratarea anginei, se recomandă spălarea lacunelor 4-5 proceduri
Amigdalita acută lacunară – este o inflamație infecțioasă a țesutului limfoid a amigdalelor
palatine.
Etiologie:
 Staphilococi, streptococci, mai rar pneumococci
 Factori predispozanți
Manifestări clinice:
 Febră până la 40°C
 Dureri în gât ce iradiază în cap, ureche și se intensifică la deglutiție
 Cefalee, greață, vomă
 Slăbiciune general
 Dureri în articulații, mușchi, regiunea inimii, rinichilor
Examenul obiectiv:
 La faringoscopie se observă mărirea amigdalelor palatine mărite în volum, hiperemie și
edem al mucoasei amigdalelor palatine. Pe amigdale se observă depuneri purulente sub
formă de insuliță.
Tratament:
 Antibiotice
 Antimicotice
 Antihistaminice
 Vitamine
 Imunostimulatori
 Antipiretice
 Analgezice
 Regim la pat
 Administrarea lichidelor calde
 Gargarisme cu infuzii de plante
 Inhalații
  Băi fierbinți
 Aplicarea compreselor calde în jurul gâtului
 După tratarea anginei, se recomandă spălarea lacunelor 4-5 proceduri
TEMA – Afecțiunile cronice ale faringelui cu nursing specific.
Abscesul paratonzilar – este o complicație a anginelor purulente suportate. Se întâlnește la
bolnavii cu amigdalită cronică.
Etiologie:
 Angine purulente
 Factori predispozanți
Manifestări clinice:
 Febră
 Cefalee
 Durere în gât ce iradiază în ureche, dinți și se intensifică la deglutiție
 Pacientul refuză mâncarea și băuturile
 Trizm (pacientul nu poate să deschidă gura, vorbește printre dinți)
 Vorbă înăbușită
 Poziție forțată a capului, pe o parte
 Semnele intoxicației (greață, vomă)
Examenul obiectiv:
 La examinare se simte miros neplăcut din cavitatea bucală. În regiunea edemului
pronunțat se observă fluctuație. Pentru determinarea conținutului purulent se efectuează
puncția diagnostică.
Tratament:
 Tratarea cauzei
 Antibiotice
 Antimicotice
 Antihistaminice
 Vitamine
 Imunostimulatori
 Antipiretice
 Analgezice
 Pentru cuparea trizmului și deschiderea abscesului se efectuează anestezia locală cu
substanță anestezică
 Spălarea cu soluții antiseptic
 Drenarea plăgii
 Recomandat este tonzilectomia (înlăturarea totală a amigdalelor palatine) după tratarea
abscesului
Amigdalita cronică – este o afecțiune a întregului organism, caracterizată printr-o inflamație
nespecifică, alergică, infecțioasă a țesutului limfoid din amigdalele palatine.
Etiologie:
 Streptococul B-hemolitic din grupa A
 Stafilococi
  Pmeumococi
 Bacterii anaerobe
 Viruși
 Ciuperci
Factori favorizanți:
 Frigul
 Respirația bucală
 Infecția din vecinătate
 Vegetațiile adenoide
 Carența de vitamin
 Alimentația insuficientă
 Scăderea imunității
Clasificarea amigdalitelor cornice:
 Specifice (tuberculoase, sifilitice etc.)
 Nespecifice
o Formă compensate
o Formă decompensată (tratament chirurgical – tonzilectomie)
Manifestări clinice:
 Miros fetid din orofaringe
 Discomfort orofaringian (în special în timpul deglutiției)
 Înțepături
 Senzații de prezența unui corp strain în gât
 Senzații de arsură și uscăciune în faringe
Examenul obiectiv:
 Puroi în lacune
 Mase cazeoase în lacune
 Cicatrice
 Chisturi
 Micropolipi
 Adenopatie submandibulară (mărirea ganglionilor limfatici submandibulari)
Tratament:
Trebuie să fie unul complex și să fie aplicat sistematic (1-3 cure pe an, toamna și primăvara)
 Antihistaminice
 Vitamine
 Imunostimulatori
 Lavajul criptelor cu soluții antiseptic
 După lavajul lacunelor se efectuează badijonarea mucoasei amigdalelor palatine cu sol.
Lugol
 Tratament fizioterapeutic (10-15 ședințe)
 În amigdalitele cronice decompensate se recomandă tratament chirurgical prin înlăturarea
totală a amigdalitelor palatine. După intervenție se interzice efortul fizic, băuturile și
alimentele fierbinți și se recomandă repausul vocii 24h
Tratament profilactic și măsuri sanitaro-igienice:
 Restabilirea respirației nazale 9deviație de sept nazal, polipi nazali, rinită cronică
hipertrofică)
 Asanarea sinusitelor, rinosinusitelor, faringitelor
 Supravegherea prin dispensarizare a bolnavilor cu faringite acute și angine purulente
 Asigurarea alimentației raționale
Faringita cronică catarală – este inflamația cronică a mucoasei faringelui.
Etiologie:
 Netratarea faringitei acute
 Fumatul, alcoolul
 Încordarea vocii
 Factori predispozanți
Manifestări clinice:
 Tuse uscată care mai apoi trece în umedă
 Dureri în gât ce iradiază în ureche și se intensifică la tuse
 Răgușeala vocii
 Discomfort
Examenul obiectiv:
 La faringoscopie se determină hiperemie și edem al mucoasei faringelui
Tratament:
 Tratarea cauzei și înlăturarea factorilor
 Antihistaminice
 Vitamine
 Imunostimulatori
 Antitusive
 Gargarisme cu infuzie de plante
 Inhalații
 Băi fierbinți
 Badijonarea mucoasei faringelui
Faringita cronică hipertrofică – este inflamația cronică a mucoasei faringelui ce se manifestă
prin hipetrofia mucoasei.
Etiologie:
 Factori chimici
 Fumatul, alcoolul
 Încordarea vocii
 Factori predispozanți
Manifestări clinice:
 Senzații de corpi străini în gât
 Tuse uscată care mai apoi trece în umedă
 Dureri în gât ce se intensifică la tuse
 Răgușeala vocii
 Discomfort
Examenul obiectiv:
 La faringoscopie se observă mucoasa faringelui hiperemiată și edemațiată, pe alocuri
îngroșată sub formă de granule roșii de mărimea unui bob de grâu
Tratament:
 Înlăturarea factorilor
 Antihistaminice
 Vitamine
 Imunostimulatori
 Antitusive
 Băuturi calde
 Inhalații
 Băi fierbinți
 Comprese calde în jurul gâtului
 La necesitate se efectuează cauterizarea mucoasei îngroșate cu nitrat de argint
Faringita cronică atrofică – este inflamația cronică a mucoasei faringelui ce se manifestă prin
atrofia mucoasei.
Etiologie:
 Factori fizici (aerul prea fierbinte, prea rece)
 Factori chimici (aburi, prafuri, gaze)
 Fumatul, alcoolul
 Încordarea vocii
 Factori predispozanți
Manifestări clinice:
 Senzație de uscăciune, usturime, înțepături în gât
 Tuse uscată cu eliminări de cruste purulente
 Dureri în gât ce se intensifică la tuse
 Discomfort
 Răgușeala vocii
Examenul obiectiv:
 La faringoscopie se determină mucoasa faringelui uscată, palidă, lucioasă, netedă. Din
cauza uscăciunii pe alocuri se formează fisuri și cruste purulente
Tratament:
 Înlăturarea factorilor
 Antihistaminice
 Vitamine
 Imunostimulatori
 Antitusive
 Badijonarea permanentă a mucoasei cu uleiuri
 Inhalații cu plante în care se adaugă ulei
TEMA – Principii generale de diagnostic și tratament în afecțiunile laringelui, traheei. Afecțiunile
acute ale laringelui, traheei cu nursing specific și urgențe medicale.
ANATOMIA LARINGELUI
Laringele este situate pe partea anterioară a gâtului la nivelul vertebrelor cervicale 4-6.
Laringele constă din 3 cartilaje pare:
 aritenoizi
 cuiniformi
 corniculate
și 3 cartilaje impare:
 tiroid
 cricoid
 epiglotă
Toate cartilajele în afară de epiglotă începând cu vârsta de 25 – 65 ani suferă procesul de
osificare. Epiglota rămâne elastic pe parcursul întregii vieți. În laringe se află coardele vocale.
Cartilajele sunt unite între ele prin ligament și membrane. Laringele este acoperit de mușchi,
mucoasă de culoare roz care este foarte sensibilă la diferiți factori. Laringele este bine enervate
și vascularizat.
ANATOMIA TRAHEEI
Traheea este alcătuită din 16-18 semiinele, deoarece posterior de trahee se găsește esofagul.
Semiinelele sunt unite între ele prin ligamente. Traheea este acoperită de mușchi, mucoasă de
culoare roz care este sensibilă la diferiți factori. Traheea este bine vascularizată și inervată.
Funcțiile laringelui și traheei:
 Funcția respiratorie
 Funcția de tusă și expectorație
 Funcția de fonație
 Funcția de protecție
METODE DE EXAMINARE
 Palparea laringelui
 Laringoscopia directă
Utilajul necesar: laringoscopul steril, substanțe anestezice și trusa pentru traheostomie în caz
de laringospasm. Pacientul este culcat pe spate pe o masa tare, sub omoplați se aplică un sul,
pentru ca organelle respiratorii să se afle pe o linie dreaptă.
 Laringoscopia indirectă – scopul este determinarea stprii laringelui.
Utilaj necesar: oglindă frontal, lampă electrică, oglinjoară mica prevăzută cu mâner lung, apă
caldă sau spirtieră pentru a încălzi oglinjoara ca să nu aburească, la examinare oglinjoara
trebuie să fie îndreptată cu oglinda în jos, șervețel de tifon pentru a scoate limba din gură.
 Bronhoscopia – metodă de examinare a laringelui, traheei și bronhiilor.
Bronhoscopul constă din:
 sistem optic
 sistem de iluminare
 dispozitiv pentru introducerea și extragerea substanțelor medicamentoase
 dispozitiv pentru extragerea corpilor străini
 dispozitiv pentru colectarea materialului la biopsie
 dispozitiv pentru înlăturarea unor polipi sau tumori mici
  Colectarea frotilului din laringe
 Examenul radiologic al laringelui și traheei
 Tomografia computerizată
 Rezonanța magnetică nucleară
METODE GENERALE DE TRATAMENT
 Băuturi calde
 Gargarisme cu plante
 Aplicarea compreselor calde în jurul gâtului
 Badijonarea mucoasei laringelui (se efectuează numai de către medic cu ajutorul sondei
laringiene pe care se înfășoară un tampon de vată cu sol. Lugol, Iodinol)
 Tratament chirurgical
 Aerosoli
 Cauterizarea mucoasei îngroșate
 Tratament fizioterapeutic
 Inhalații direct în laringe (se efectuează în cabinetul de fizioterapie)
 Instilații direct în laringe (Utilaj necesar: seringă special cu canulă metalică lungă,
încovoiată, substanțe medicamentoase)
Corpi străini ai laringelui și traheei – (bol alimentar, fărâmituri, bomboane, monede, nasturi,
fragmente de jucării, proteze dentare, boboase etc.)
Etiopatogenia:
 Copii cână la 6-7 ai reprezintă majoritatea cazurilor cu corpi străini care pot nimeri în
timpul jocului.
 O altă categorie des afectată sunt bătrânii cu reflexe diminuate ale mucoasei laringo-
faringiene.
Manifestări clinice:
 Reflector apare tusa spastică
 Sufocare
 Dispnee intensă până la apnee
 Observăm la pacient paliditatea tegumentelor până la cianoză
 Înfățișare speriată, îngrijorată
 La maturi frica de moarte
Diagnostic:
 Corpul străin laringian se diagnostichează ușor în cazurile când datele anamnezei nu
prezintă îndoieli, bolnavii sau membrii familiei își amintesc împrejurările.
 La adulți corpul străin nimerește în laringe de regulă în timpul mesei, iar la copii în timpul
jocului.
Tratament:
 Corpul străin trebuie extras imediat, pentru a evita edemul laringelui care este periculos
pentru viața pacientului.
  În caz de corp străin mic el se expulzează în timpul tusei sau vomei provocate.
 Corpii străini mari din laringe și trahee se extrag cu ajutorul bronhoscopului.
 În cazuri grave intervenim la traheostomie dacă celelalte metode nu au avut efect.
Prognostic:
 La maturi letalitatea constituie 2-3%
 La copii letalitatea constituie 30%
Laringita acută – este inflamația acută a mucoasei laringelui.
Etiologie:
 Netratarea rinitelor, faringitelor
 Infecții respiratorii, virale
 Fumatul, alcoolul
 Factori predispozanți
 Frigul și umezeala
 Aerul prea fierbinte sau prea rece
 Prafuri, gaze iritante, vapori
 Corpi străini
 Suprasolicitarea vocii
Manifestări clinice:
 Febră moderată
 Respirație dificilă
 Tuse uscată care mai apoi trece în umedă
 Dureri în gât ce se intensifică la tuse
 Răgușeala vocii
 Discomfort
Examenul obiectiv:
 La laringoscopia indirectă se observă mucoasa hiperemiată, edemațiată cu secreții
mucopurulente pe plicele vocale.
Tratament:
 Tratarea cauzei și înlăturarea factorilor
 Repaus la pat
 Repausul vocii
 Evitarea fumatului, alcoolului
 Antibiotice, antimicotice (la necesitate)
 Antihistaminice
 Vitamine
 Imunostimulatori
 Antipiretice (la necesitate)
 Antitusive
 Expectorante
 Inhalații, instilații
  Băuturi calde
 Băi fierbinți la mâini și picioare
 Aplicarea compreselor calde la gât
 Aerosoli cu antibiotice și corticosteroizi
 Aerisirea și umezeala încăperii
Laringotraheita la copii – este inflamația acută a laringelui și traheei.
Etiologie:
 99% - infecții virale suportate anterior
 1% - alte cauze (traume, corpi străini, combustii etc.)
Manifestări clinice:
 Febră
 Tuse lătrătoare
 Sufocare
 Respirație zgomotoasă
 Dispnee până la asfixie
 Paliditate până la cianoza tegumentelor
 Față speriată
 Prinde aerul cu gura ca peștele
Asistență de urgență:
 Tratarea se efectuează în staționar
 Se cheamă de urgență ambulanța
Până la sosirea ambulanței:
 Se administrează i/m Dexametazon (un antihistaminic)
 Se formează microclimate favorabil în încăpere
 Se aplică foițe de muștar
 Se aplică comprese calde
 Inhalații, aerosoli cu medicamente
 Fricțiuni la mâini și picioare
TEMA – Afecțiunile cronice ale laringelui, traheei cu nursing specific.
Laringita cronică catarală – este inflamația cronică a mucoasei laringelui.
Etiologie:
 Netratarea laringitelor acute, rinitelor, faringitelor
 Fumatul, alcoolul
 Încordarea vocii,
 Factori predispozanți
Manifestări clinice:
 Tuse uscată care mai apoi trece în umedă
 Dureri ce se intensifică la tuse
 Respirație dificilă
 Răgușeala vocii
 Înțepături și usturime în laringe
Examenul obiectiv:
 La laringoscopia indirectă se evidențiază hiperemia și edemul mucoasei laringelui,
îngustarea lumenului laringelui.
Tratament:
 Tratarea cauzei și înlăturarea factorilor
 Repausul vocii
 Antihistaminice
 Vitamine, imunostimulatori
 Antitusive
 Gargarisme
 Inhalații direct în laringe
 Băuturi calde
 Băi fierbinți la mâini și picioare
 Aplicarea compreselor calde în regiunea laringelui și traheei
 Instilații direct în laringe (antibiotice, suspenzie de hidrocortizon)
 Umezirea aerului din încăpere
 La necesitate badijonarea mucoasei laringelui
Laringita cronică hipertrofică – este inflamația cronică a mucoasei laringelui ce se manifestă
prin hipertrofia mucoasei. Se întâlnește mai des la bărbați.
Etiologie:
 Factori chimici (aburi, prafuri, gaze)
 Alcoolul, fumatul
 Încordarea vocii
 Factori predispozanți
Manifestări clinice:
 Senzații de corpi străini în gât
 Tuse uscată care mai apoi trece în umedă
 Dureri în gât ce se intensifică la tuse
 Răgușeala vocii mai intensă
 Discomfort
Examenul obiectiv:
 La laringoscopia indirectă se determină mucoasa laringelui hiperemiată și edemațiată, pe
alocuri mucoasa și coardele vocale sunt îngroșate, lumenul laringelui este îngustat.
Tratament:
 Înlăturarea factorilor
 Repausul vocii
 Antihistaminice
 Vitamine
 Imunostimulatori
 Antitusive
 Instilații direct în laringe (antibiotice, corticosteroizi, antihistaminice)
  La necesitate se administrează antibiotic, antimicotice
 Gargarisme
 Băi fierbinți la mâini și picioare
 Inhalații
 La necesitate se cauterizează mucoasa îngroșată
Laringita cronică atrofică – este inflamația cronică a mucoasei laringelui ce se manifestă prin
atrofia mucoasei.
Etiologie:
 Factori chimici (prafuri, aburi, gaze)
 Factori fizici (aerul prea fierbinte sau prea rece)
 Alcoolul, fumatul
 Încordarea vocii
 Factori predispozanți
Manifestări clinice:
 Senzații de uscăciune, usturime, înțepături în gât
 Tuse uscată chinuitoare cu eliminări de cruste purulente
 Dureri în gât ce se intensifică la tuse
 Răgușeala vocii intensă
Examenul obiectiv:
 La laringoscopia indirectă se determină mucoasa uscată, palidă, lucioasă, netedă cu fisuri
și cruste purulente, subțierea pliurilor vocale, îngustarea lumenului laringelui
Tratament:
 Înlăturarea factorilor
 Repausul vocal
 Antihistaminice
 Vitamine
 Imunostimulatori
 Antitusive
 Băuturi calde
 Gargarisme cu mușețel
 Badijonarea mucoasei laringelui cu uleiuri
 Inhalații în care se adaugă uleiuri
Stenozele laringelui – reprezintă îngustarea, strâmtorarea anatomică a cavității laringiene –
rimei glotice, care duce la insuficiență respiratorie.
Clasificare:
Stenozele sunt:
 congenitale
 dobândite
După durata manifestării:
 vremelnică
 periodică
 permanent
După timpul și rapiditatea dezvoltării
 fulgerătoare – de la câteva secunde până la câteva minute. Apar în caz de corpi străini ai
laringelui, edem al laringelui, trauma, edemul Quincke, gripă, combustii.
 acute – de la câteva ore până la 24 ore. Pot fi provocate de angina laringiană, edemul
laringelui, combustii, laringotraheobronșită striduloasă.
 subacute – de la câteva zile până la o săptămână. Factorii declanșatori sunt difteria,
paralizia laringelui.
 cronice – de la osăptămână până la câteva luni, ani. Pot fi cauzate de tumori, chisturi,
anomalii, granuloame.
Manifestări clinice:
Cunoaștem 4 stadii a stenozei laringelui:
1. Stadia de compensare – pacientul este liniștit, respirația este îngreuiată la effort fizic sau
plans, respirație zgomotoasă, dispnee inspiratorie.
2. Stadia subcompensată – pacientul este neliniștit, respirație zgomotoasă în repaus, inspire
prelungit, expirație spontană, participarea la respirație a mușchilor ajutători, tahicardie,
mărirea TA, poziție forțată cu capul înclinat pe spate, tegumente acrocianotice.
3. Stadia decompensată – neliniște bruscă, frică, respirație superficială, tahicardie, mărirea
TA, tegumente acoperite cu transpirații reci, unghii și buze cianotice, voce și tuse fără
sunet.
4. Stadia asfixie – pierderea cunoștinței, respirația Cheyne-Stokes, pupilele mărite, TA
micșorată, pulsul lipsește, paliditatea tegumentelor accentuate, survine sfârșitul letal.
Asistența de urgență:
 Repausul vocii
 Poziție ridicată
 Băi cu muștar la picioare
 Asigurarea cu aer curat și umed
 Spitalizarea urgentă
 Bolnavii se tratează în staționar
 În stadiu 3-4 se efectuează traheostomia
Traheostomie – este deschiderea lumenului traheei prin incizia peretelui trahial cu
introducerea canulei traheostomică.
Indicații:
 Corpi străini ai laringelui
 Laringotraheită la copii
 Traume ale laringelui
 Edemul Quincke
 Stenoze acute, cronice ale laringelui
 Intubație nereușită
 Combustii grave
 Pacienților pentru restabilirea respirației care se află în comă
Îngrijirea pacienților cu canulă traheostomie:
 Poziția pacientului semișezândă
  Aerul din încăpere curat, umed și cald
 Se monitorizează parametrii vitali (P, TA, R, T)
 La necesitate se scoate canula internă, se spală, se dezinfectează și se clătește
 Din canula externă se aspire mucozități cu aspiratorul apoi canula internă se introduce la
loc
 Pe canulă se aplică un șervețel de tifon umezit
 Pentru prevenirea complicațiilor prin canula traheostomică se pot administra preparate
medicamentoase (antibantibiotice, corticosteroizi)
TEMA – Principii generale de diagnostic și tratament în afecțiunile urechii. Afecțiunile acute ale
urechii cu nursing specific.
ANATOMIA URECHII
Urechea constă din:
 Urechea externă
 Urechea medie
 Urechea internă
Urechea externă constă din:
 Pavilionul urechii (helix și antihelix)
 Conductul auditiv extern (constă din 2 părți) :
o Partea externă din țesut cartilaginos
o Partea internă din țesut osos
 Tragus
Urechea externă este acoperită de piele de culoare roz, fără schimbări. În conductul auditiv
extern se conțin foliculi piloși, glande ce secretă cerumen.
Urechea medie constă din timpan, după acesta se regăsește căsuța timpanică unde se află 3
osicioare:
 Scărița
 Ciocănașul
 Nicovala
Timpanul este hotarul dintre urechea externă și urechea medie, reprezentând o membrană
foarte fină de culoare surie. Căsuța timpanică este acoperită de o mucoasă foarte fină de
culoare roz. Căsuța timpanică comunică cu nazofaringele prin trompa lui Eustachio. Trompa lui
Eustachio se deschide în nazofaringe la nivelul amigdalei faringiene.
Urechea internă constă din:
 Vestibul
 Melc
 3 canale semicirculare umplute cu limfă care după componența sa se aseamănă cu lichidul
cefalorahidian
 Fereastră ovală ce separă urechea medie de cea internă
 Fereastră rotundă este săpată în os și se află între urechea medie și cea internă
Urechea este bine vascularizată și inervată.
 PARTICULARITĂȚILE ANATOMICE A URECHII LA COPII
Pavilionul urechii este moale și se formează la vârsta de 4 ani. Conductul auditiv extern
reprezintă un conduct îngust și scurt. Timpanul este mai dur în comparație cu timpanul la
maturi. Căsuța timpanică este plină cu țesut mixoid care este un mediu nutritiv pentru
dezvoltarea microorganismelor. Trompa lui Eustachio este mai scurtă, mai largă și este situată
orizontal ceea ce permite pătrunderea mai ușoară a infecției din nazofaringe în urechea medie.
Funcțiile urechii:
 Funcția auditivă
 Funcția vestibulară sau de echilibru
 Funcția de protecție
 Funcția estetică
METODE DE EXAMINARE
 Examenul extern al urechii - prin această metodă se atrage atenția asupra formei urechii,
culorii și integrității tegumentelor.
 Palparea urechii externe – pentru determinarea prezenței unor simptome.
 Otoscopia – prin această metodă se examinează conductul auditiv extern și timpanul.
Utilajul necesar – oglindă frontală, lampă electrică, spec auricular (metalic sau din masă plastică
de diferite dimensiuni).
Pentru determinarea funcției auditive se folosesc metode ca:
 Acumetria fonică – vorbirea în șoaptă
Pacientul se așează pe un scaun într-o încăpere liniștită cu dimensiunea de 10m, iar acesta se
așează la o distanță de 6m de medic. Medicul șoptește diferite cuvinte apropiindu-se de
pacient. Rolul pacientului este că când acesta începe să audă trebuie să repete după medic. În
acest moment se fixează distanța de la medic până la pacient însă acestă metodă nu este destul
de exactă.
 Acumetria instrumentală – cu ajutorul camertoanelor de diferite dimensiuni
Se ia camertonul de mâiner cu mâna dreaptă și se lovește de palma mâinii stângi, după aceea
se apropie de urechea pacientului. Pacientul trebuie să audă un sunet muzical, fixăm cât timp
aude pacientul sunetul în secunde.
 Audiometria – metodă de apreciere a pragului auditiv pe cale aeriană și osoasă.
Audiometria se efectuează cu ajutorul unui aparat special – Audiometru. Procedura se
efectuează într-o încăpere închisă, liniștită fără zgomote. Rezultatul se primește sub formă de
audiogramă – înregistrare grafică a auzului.
Pentru determinarea funcției vestibulare se folosesc probe ca:
 Rugăm pacientul să se deplaseze pe o linie dreaptă, dacă acesta se abate de la linie, atunci
el are dereglări ale funcției vestibulare a urechii.
 Se așează pacientul pe un scaun rotator, îl rotim în partea dreaptă apoi îl oprim. Dacă
pacientul se înclină în partea dreaptă atunci avem dereglări a funcției vestibulare a urechii
din dreapta sau invers.
  Colectarea frotilului din conductul auditiv extern
 Examenul radiologic
 Tomografia computerizată
 RMN la necesitate
METODE GENERALE DE TRATAMENT
 Spălarea sau lavajul urechii. Se efectuează cu seringa Janet, canula seringii se îndreaptă
spre peretele superior al conductului auditiv extern. Categoric se interzice de a îndrepta
getul de apă direct pe timpan.
 Picurarea urechii:
o Sol. alcoolică Levomicitină 5%
o Suspenzie de hidrocortizon
o Sofradex
o Otipax etc.
 Aplicarea căldurii uscate (se încălzește sare, nisip sau făină, se pune într-o pungă de
țesătură naturală și se aplică pe ureche)
 Insuflarea pulberilor în conductul auditiv extern. Se efectuează cu ajutorul unei pare de
cauciuc de volum mic.
 Aplicarea unguentelor pe meșe de tifon cu ajutorul pensei auriculare
 Tratament chirurgical
 Tratament fizioterapeutic
 Paracenteza – deschiderea timpanului cu ajutorul unui ac special
 Insuflarea trompei lui Eustachio cu pară de cauciuc de volum mare
Corpi străini auriculari - (boboase, mărgele, bile metalice sau de masă plastică, sâmburi,
insecte, vată, hârtie, burete, țesătură, fragmente mici de jucării, plăcuțe metalice de la căști
etc.).
Manifestări clinice:
 Scăderea auzului
 Discomfort
 Prurit, dureri auriculare (în unele cazuri)
 Zgomot în urechi
Examenul obiectiv:
 La otoscopie se determină corpul străin și se alege metoda de extragere. Corpii străini
rotunci și netezi se extrag cu ajutorul unor cârlige speciale, ceilalți corpi străini se extrag cu
ajutorul pensei auriculare.
 Dacă se depistează insecte atunci se picură sol. alcoolică de Levomicitină 5% sau ulei, apoi
facem spălătura auriculară cu seringa Janet.
Dopul de cerumen – este acumulare de cerumen în conductul auditiv extern.
Etiologie:
 Hipersecreția glandelor ce elimină cerumenul
  Lipsa igienei conductului auditiv extern
 Conductul auditiv extern îngustat
 Utilizarea bețișoarelor pentru urechi
Manifestări clinice:
 Scăderea auzului
 Eliminări de culoare galben-cafeniu
 Înfundarea urechii mai ales după baie
 Autofonie
 Discomfort
Examenul obiectiv:
 La otoscopie se determină dopul de cerumen de culoare cafeniu întunecat, de consistență
vâscoasă sau dur de culoare alb-suriu.
Tratament:
 Se înlătură dopul de cerumen prin spălarea cu seringa Janet și apă caldă
 Înainte de a spăla urechea, se picură timp de 24h cu H2O2 (peroxid de hidrogen) 3% sau la
un pahar de apă caldă se adaugă o linguriță de bicarbonat de sodiu
 Dopul de cerumen se înmoaie, se umflă, se dezlipește de peretele conductului auditiv și
ușor se spală
Furunculul conductului auditiv extern – este inflamația foliculului pielos.
Etiologie:
 Iritarea și lezarea mecanică a pielii conductului auditiv extern
 Factori predispozanți
Manifestări clinice:
 Dureri violente ce iradiază în regiunea capului, gâtului și se intensifică la masticație
 Refuzul mâncării
 Febră
 Scăderea auzului
 Dereglări de somn
 Cefalee
 Discomfort
Examenul obiectiv:
 La otoscopie se observă hiperemie și edem pronunțat, în stadiile avansate putem observa
capul furunculului de culoare gălbuie.
Tratament:
 Antibiotice
 Antimicotice
 Antihistaminice
 Imunostimulatori
 Vitamine
 Antipiretice
 Analgezice
  Tratament local – Furunculul se deschide pe cale chirurgicală de către chirurgul ORL, se
spală cu peroxid de hidrogen 3%, se curăță cu sonda auriculară pe care se înfășoară un
tampon de vată, apoi se aplică pe furuncul o meșă cu unguent de Levomicoli, repetând
procedura 2 ori/zi.
Otita externă difuză – este inflamația acută a conductului auditiv extern.
Etiologie:
 Iritarea și lezarea mecanică a pielii conductului auditiv extern cu nimerirea infecției
 Factori predispozanți
Manifestări clinice:
 Febră
 Dureri violente ce iradiază în regiunea capului, gâtului și se intensifică la masticație
 Refuzul mâncării
 Dereglarea somnului
 Scăderea auzului
 Prurit, eliminări auriculare
 Cefalee
 Discomfort
Examenul obiectiv:
 La otoscopie se observă hiperemie și edem al conductului auditiv extern. Conductul auditiv
extern este îngustat iar piele discuamată. Din cauza edemului pronunțat se formează fisuri
cu eliminări seroase.
Tratament:
 Antibiotice
 Antimicotice
 Antihistaminice
 Vitamine
 Imunostimulatori
 Analgezice
 Antipiretice
 În conductul auditiv extern se picură sol. alcoolică Levomicitină 5% pentru dezinfecție. Se
curăță conductul auditiv cu sonda auriculară pe care se înfășoară un tampon de vată. Se
aplică o meșă de tifon cu unguent de Levomicoli, procedura fiind repetată de 2-3 ori/zi.
Otita medie acută catarală – este inflamația acută a urechii medii.
Etiologie:
 Netratarea rinitelor, sinusitelor, rinofaringitelor, adenoiditelor
 Factori predispozanți
Manifestări clinice:
 Febră
 Dureri violente ce iradiază în toate direcțiile și se intensifică la masticație
 Scăderea auzului
 Pacientul refuză mâncarea
  Dereglarea somnului
 Iritabilitate
 Cefalee
Examenul obiectiv:
 La otoscopie se observă hiperemie și edem al timpanului. Timpanul este de culoare mat,
retras.
Tratament:
 Tratarea cauzei
 Antibiotice, antimicotice (la necesitate)
 Antihistaminice
 Imunostimulatori
 Vitamine
 Antipiretice
 Analgezice
 Picurarea urechii de 3 ori/zi cu Sofradex, sol. alcoolică 5% de Levomicitină, Otipax etc.
 Aplicarea căldurii uscate
 Picurarea corectă a nasului de 3 ori/zi cu soluție vasoconstrictoare
Otita medie acută supurată – este inflamația acută a urechii medii (inflamația mucoasei căsuței
timpanice).
Etiologie:
 Netratarea otitelor acute catarale, rinitelor, adenoiditelor, nazofaringitelor
 Boli infecțioase
 Factori predispozanți
Otitele medii acute supurate după manifestările clinice se împart în 3 stadii:
Manifestări clinice în stadia 1:
 Dureri violente ce iradiază în toate direcțiile și se intensifică la masticație
 Pacientul refuză mâncarea
 Dereglarea somnului
 Scăderea auzului
 Febră
 Cefalee
 Agravarea stării generale
 Înfundarea urechii
Examenul obiectiv:
 La otoscopie se observă timpanul bombat, lucios, de culoare gălbuie.
Tratament:
 Tratarea cauzei
 Antibiotice
 Antimicotice
 Antihistaminice
 Imunostimulatori
  Vitamine
 Antipiretice
 Analgezice
 Deschiderea timpanului – paracenteza
 Spălarea conductului auditiv extern cu sol. fiziologică și seringa Janet
 Picurarea nasului cu soluție vasoconstrictoare
 Conductul auditiv extern se curăță cu sonda auriculară pe care se înfășoară un tamponaș
de vată
 În conductul auditiv extern se picură Sofradex sau suspensie de Hidrocortizon de 2-3 ori/zi
Manifestări clinice în stadia 2:
 Eliminări purulente din conductul auditiv extern
 Scade febra
 Scade auzul
 Durerile în urechi se micșorează
 Se îmbunătățește starea general
Examenul obiectiv:
 Înainte de xaminare se spală conductul auditiv extern cu seringa Janet și soluție fiziologică.
La otoscopie se observă eliminări purulente din conductul auditiv extern, timpanul este
hiperemiat, îngroșat, se observă perforarea timpanului.
Tratament:
 Tratarea cauzei
 Antibiotice
 Antimicotice
 Antihistaminice
 Vitamine
 Imunostimulatori
 Conductul auditiv extern se spală cu sol. fiziologică și seringa Janet
 Se curăță cu sonda auriculară pe care se înfășoară un tamponaș de vată
 În conductul auditiv extern se picură Sofradex sau suspensie de Hidrocortizon
 Picurarea nasului cu soluție vasoconstrictoare
Manifestări clinice în stadia 3:
 Eliminările purulente dispar
 Se îmbunătățește auzul
 Starea general se restabilește
Examenul obiectiv:
 Se micșorează hiperemia și edemul timpanului
 Timpanul treptat se cicatrizează
Tratament:
 Insuflarea trompelor lui Eustachio pentru restabilirea funcției trompelor auditive
 Pneumomasaj a timpanului pentru prevenirea apariției cicatricelor și aderențelor
 Proceduri fizioterapeutice după consultația medicului
  Este necesară examinarea funcției auditive a urechii
Catarul acut al trompelor lui Eustachio – este inflamația acută a mucoasei trompelor auditive
care duc la dereglarea ventilatorie a urechii medii, micșorarea presiunii aerului în căsuța
timpanică.
Etiologie:
 Netratarea rinitelor, adenoiditelor, nazofaringitelor
 Netratarea infecțiilor virale repiratorii
 Factori predispozanți
Manifestări clinice:
 Senzație de înfundare și greutate în ureche
 Zgomot în ureche
 Senzație de scurgere a lichidului la schimbarea poziției capului
 Autofonie (singuri ne auzim vocea)
 Scăderea auzului
 Discomfort
Examenul obiectiv:
 La otoscopie se determină edemul timpanului, timpanul retras, mat, se prevede nivelul de
lichid în căsuța timpanică, lipsește conusul luminous, se observă vasele sangvine. La
efectuarea audiogramei, se determină scăderea auzului.
Tratament:
 Tratarea cauzei
 Antihistaminice
 Vitamine
 Imunostimulatori
 Picurarea nasului de 3 ori/zi cu soluții vasoconstrictoare
 Curățarea nasului prin suflarea
 Inhalații
 Insuflarea trompelor lui Eustachio (se efectuează după tratarea inflamației)
 Tratament fizioterapeutic la nas și ureche după consultația medicului
TEMA – Afecțiunile cronice ale urechii cu nursing specific.
Otita medie cronică supurativă – este inflamația cronică a urechii medii.
Etiologie:
 Netratarea otitelor medii acute supurative
 Factori predispozanți
Clasificare:
În dependență de localizarea și mărimea perforației timpanului, otita medie cronică supurativă
se împarte în:
 Mezotimpanică – perforația centrală a timpanului
 Epitimpanică – perforația periferică a timpanului
Manifestări clinice:
 Durere în ureche în timpul acutizării
  Zgomot în ureche
 Scăderea auzului
 Eliminări purulente din conductul auditiv extern
 Cefalee
 Dereglarea stării generale
Examenul obiectiv:
 La otoscopie se observă perforarea timpanului, eliminări purulente din conductul auditiv
extern fără miros, hiperemia și îngroșarea mucoasei timpanului, apariția granulațiilor și
polipilor.
Tratament:
 Tratarea cauzei
 Antibiotice
 Antimicotice
 Antihistaminice
 Vitamine
 Imunostimulatori
 Analgezice (la necesitate)
 Se spală conductul auditiv extern cu sol. fiziologică căldă
 Se curăță urechea
 Se picură în conductul auditiv extern suspenzie de Hidrocortizon
 Se efectuează insuflarea trompelor lui Eustachio
 Tratament fizioterapeutic după consultația medicului
 Tratament chirurgical (Timpanoplastie – închiderea defectului de timpan). Are ca scop
sanarea și restabilirea funcției auditive a urechii.
Mastoidita – este inflamația purulentă a mucoasei și țesutului osos al celulelor mastoidiene.
Etiologie:
 Complicație a otitei medii acute purulente
Manifestări clinice:
 Dureri violente în ureche și după ureche
 Dereglarea stării generale
 Greață
 Vomă
 Febră
Examenul obiectiv:
 La otoscopie se observă îngustarea conductului auditiv extern, hiperemia și îngroșarea
timpanului, în conductul auditiv extern se observă puroi.
 La examenul extern se observă pavilionul urechii îndreptat înainte, fluctație în regiunea
celulelor mastoidiene, hiperemie, edem și infiltrația pielii în regiunea celulelor
mastoidiene.
Tratament:
 Tratarea cauzei
  Antibiotice
 Antimicotice
 Antihistaminice
 Vitamine
 Imunostimulatori
 Antipiretice
 Analgezice
Tratarea bolnavilor se efectuează strict în staționar. Tratamentul este chirurgical, iar în perioada
postoperatorie este necesar:
 Drenarea plăgii
 În fiecare zi se spală plaga cu sol. antiseptice și antibiotice
 Schimbarea zilnică a pansamentului
Catarul cronic al trompelor lui Eustachio – este inflamația cronică a mucoasei trompei auditive
care duce la dereglarea ventilatorie a urechii medii, micșorarea presiunii aerului în căsuța
timpanică.
Etiologie:
 Netratarea rinitelor, adenoiditelor, nazofaringitelor
 Factori predispozanți
Manifestări clinice:
 Senzație de înfundare și greutate în ureche
 Zgomot în ureche
 Senzație de scurgere a lichidului la schimbarea poziției capului
 Autofonie (singuri ne auzim vocea)
 Scăderea auzului
 Discomfort
Examenul obiectiv:
 La otoscopie se determină timpanul retras, mat, se prevede nivelul de lichid în căsuța
timpanică.
Tratament:
 Tratarea cauzei
 Antihistaminice
 Vitamine
 Imunostimulatori
 Picurarea nasului de 3 ori/zi cu soluții vasoconstrictoare sau apă salină
 Curățirea nasului prin suflare
 Inhalații
 Insuflarea trompelor lui Eustachio (se efectuează după tratarea inflamației)
 Tratament fizioterapeutic la nas și ureche după consultația fizioterapeutului
Labirintita – este inflamația urechii interne.
Etiologie:
  Netratarea otitelor purulente acute și cronice a urechii medii
 Factori predispozanți
Manifestări clinice:
 Amețeli
 Cefalee
 Greață
 Vomă
 Dereglări ale echilibrului și mersului
 Nistagm (mișcări involuntare a globului ocular)
Manifestări clinice în caz de labirintită purulentă difuză (complicație în urma netratării otitei
medii cronice):
 Cefalee pronunțată cu dereglarea echilibrului
 Nistagm în direcția urechii bolnave
 Scăderea bruscă a auzului după care apare surditatea
 Febră
 Dereglarea stării generale
Tratament:
 Tratarea cauzei
 Antibiotice
 Antimicotice
 Antihistaminice
 Vitamine
 Imunostimulatori
 Analgezice
 Antipiretice
 Paracenteza (la necesitate)
 Se spală conductul auditiv extern
 Se curăță cu stiletul auricular pe care se înfășoară un tamponaș de vată
 Se picură suspensie de hidrocortizon
 Tratament chirugical (la necesitate)