Textul este scris pentru a fi reprezentat pe scenă

- genul literar dramatic / dramaturgia / teatrul în care autorul își exprimă ideile
în mod indirect, prin intermediul acțiunii și a personajelor; modul de expunere
este dialogul, monologul și monologul interior, care transformă relatarea specifică
epicului în reprezentare, personajele preiau cu totul locul naratorului;
- prezența directă a autorului se exprimă doar prin indicațiile scenice, didascalii
- indicațiile scenice/ didascaliile includ: lista personajelor, timpul și locul
desfășurării acținii, numele personajelor din fața replicilor, explicațiile dintre
paranteze referitoare la decor, vestimentație, gesturi mică

Locul personajelor interpretate de actori și acțiunii

Singurele intervenții directe sunt didascaliile/ indicațiile scenice/ notațiile
autorului

Didascaliile au rolul:
- de a ghida jocul actorilor - ele pun în evidență atitudinea, relațiile, stările
sufletești ale personajelor
- de a da informații despre decor: în special la începutul piesei de teatru sau la
începutul actelor
- de a fixa timpul și locul acțiunii
- de a oferi informații despre statutul personajelor

Rolul indicaţiilor scenice

Indicaţiile scenice oferă îndrumări esenţiale pentru transpunerea textului în

spectacol, sprijinind jocul actorilor. Acestea constituie o caracteristică
esenţială a genului dramatic.

În textul fragmentar prezentat selectat din opera [***], acestea au rolul/notează

succint detalii privind decorul (ex. de citate), elemente nonverbale, precum:
limbajul trupului, gesticulaţia, mimica, mersul-exemple pentru fiecare. Totodată,
acestea surprind şi elementele paraverbale, care fac referire şi la manifestările
involuntare ale unor emoţii, ale unor stări de spirit: tremurul vocii, râsul,
bâlbâiala, oftatul, geamătul, mormăiala ezitantă, suspinele, tusea, plânsul în
timpul vorbirii, văicărelile, ridicarea vocii-dai exemple de citate pentru fiecare.

Textul dramatic fragmentar selectat din opera [***] este semnificativ

pentru prezentarea acestor indicaţii scenice, care conferă informaţii preţioase nu
doar în jocul scenic, ci şi în lectura propriu-zisă, ajutând cititorul să-şi
reprezinte mintal evenimentele şi personajele.

Schemă de rezolvare

Rolul indicațiilor scenice: "În fragmentul [...] scris de [...], rolul indicațiilor
scenice, singura intervenție a autorului, este acela de a oferi cititorului
informații cu privire la decor, gesturi, mimică. / rolul indicațiilor scenice au
rol în a caracteriza personajele, în prezentarea peisajului descris, în orientarea
jocului actorilor și a lecturii cititorului. Astfel, (4-5 indicații scenice
comentate în context, adică de ce zice asta, față de cine, ce modalități de
caracterizare folosește în cazul în care se poate).

MODELE DE REZOLVARE AL SUBIECTULUI TIP II ÎN CARE SE CERE ROLUL NOTAȚIILOR

AUTORULUI / DIDASCALIILE
subII-romana-ses-speciala_bac2019

Varianta 8, sesiunea specială, bacalaureat 2019

Rezolvare 1: (190 cuvinte)

Fragmentul "Întâmplări din capitală" de Tudor Mușătescu sintetizează descrierea

unei încăperi și un dialog realizat prin intermediul a două personaje. Aceste două
lucruri sunt creionate prin intermediul intervenției directe a autorului, adică
prin notațiile sale.
În incipit notațiile autorului ne introduc în firul povestirii prin prezentarea în
amănunt a camerei: "e o încăpere simplă, dar foarte îngrijită[...] are aspectul
obișnuit al sufrageriilor modeste [... ], Uși spre vestibul, bucătărie și
dormitor". Imediat după prezentarea încăperii, tot prin intermediul notațiilor
aflăm și timpul desfășurării acțiunii: "e mai, spre seară", astfel autorul fixează
reperele temporale și spațiale ale acțiunii.
În continuare ne sunt prezentate personajele Catinca "servitoarea familiei" și Puiu
un "băiat de 16 ani ", astfel, autorul ajută lectorii cu informații despre statutul
personajelor.
În final, prin notațiile sale autorul ghidează dialogul, punând în evidență
atitudinea lor: "îi pare rău că l-a trezit așa brusc", de unde reiese caracterul
sufletist a servitoarei ; "sare ars", de unde reiese faptul că băiatul a fost
deranjat de intrarea servitoarei, în cameră.
În concluzie prin intermediul notațiilor scenice, autorul reușește să ghideze jocul
personajelor, să le caracterizeze și fixează timpul și spațiul desfășurării
acțiunii.

Rezolvare oferită din amabilitatea elevei Negrușeri Domnica, Liceul Tehnologic

''Ștefan cel Mare'' Cajvana, Suceava

Model de rezolvare 2: (94 de cuvinte)

Rolul notațiilor autorului din textul dramatic este de a contura cadrul în care
se desfășoară acțiunea, astfel cele două personaje, Catinca și Puiu se află în
"Sufrageria familiei Cristian", de asemenea, au rolul de a indica timpul: "E în
mai,
spre seară". Didascaliile reprezintă un mod direct de caracterizare a personajelor,
Catinca fiind "(servitoarea)edec* a familiei, 60 de ani'. Încă vioaie și
vrednică.", iar Puiu "un băiat de șaptesprezece ani".
Astfel, notațiile autorului/didascaliile au un rol important deoarece este
ilustrată scena, decorul, timpul, dar și trăsături fizice și morale ale
personajelor participante la acțiune.

* * *Poți să oferi alte exemple sau să le adaugi, precum elementele nonverbale

(mișcări scenice, poziție, mimică, gestică) și paraverbale (pauze în discurs, tonul
folosit, ritmul etc. ).
ex: (nonverbale: "intră și trântește ușa"; paraverbale: "sare ars").

SUBIECTUL al II-lea (10 puncte)

Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, rolul notațiilor autorului în următorul
fragment:

SCENA II
(Coana Efimiţa se aşază pe o ureche şi adoarme şi ea. Unul după miezul nopţii sună
rar în vecinătate: patru bătăi de sferturi, apoi o bătaie mai gravă pentru ceas.
[...] Câteva momente pauză, după care s-aud în
depărtare două – trei detunături de puşcă şi chiote surde; apoi, altele mai multe
şi strigăte mai distincte, şi încă o dată.)
EFIMIŢA (Se deşteaptă şi se ridică-n pat, privind cu nedumerire către uşă şi
întrebând cu neastâmpăr.): Cine e? (Pauză.) Cine e? (Pauză; sare din pat, aleargă
repede la uşă şi o încearcă dacă e bine încuiată, asemenea, la fereastră, şi se-
ntoarce mai puţin intrigată să se aşeze iar la loc, făcându-şi o cruce.) Cine ştie
ce-oi fi visat!... (Se culcă şi aţipeşte iar; în orchestră melodramă; pauză; o
salvă de detunături şi strigăte înmulţite, cocoana sare din pat cât colo.) Cine
e?... (O pauză; merge tremurând la masă, caută p-întunerec chibriturile şi aprinde
lampa; foarte emoţionată, încearcă încă o dată uşa, merge în vârful degetelor la
dulapul de haine, îl încuie repede, ca şi cum ar fi prins pe cineva în el, şi
ascultă cu palpitaţie ce se petrece înăuntru; se uită apoi pe sub paturi şi prin
toate colţurile, stinge lampa, se-nchină şi se urcă iar în pat.) Ce-o fi şi asta?

I. L. Caragiale, Conu Leonida față cu reacțiunea

Varianta 5 subiect de rezervă, sesiunea august-septembrie bacalaureat 2019

Notă
Pentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte
(utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct;
ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).
În vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă
minimum 50 de cuvinte şi să dezvolte subiectul propus.