UNIVERSITATEA VALAHIA DIN TARGOVISTE

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

SPECIALIZAREA MANAGEMENT

TEMA : ,, Manager de succes ,,

Profesor: Anișoara Duică Studentii: Costache Ionuț

Pascal Valentina
 I. CONCEPTUL ŞI CARACTERISTICA GENERALĂ A MANAGEMENTULUI

[Link] de Management
Conceptul de management s-a impus în sfera afacerilor în 1941 prin lucrarea “The Managerial
Revolution ”, publicată de James Burnham la New York, în care a fost stabilit termenul de manager, ca vector
al inovaţiei şi progresului, iar termenul de management, având semnificaţia de analiză a rolului managerului în
societatea contemporană
Managementul – reprezintă procesul de coordonare a resurselor materiale, umane, financiare şi
informaţionale ale unei organizaţii, în scopul realizării obiectivelor esenţiale ale acesta (fig.1.1)

Management

Resurrs Resurse Resurse

materiale Resurse umane financiare informationale

Obiectivele organizației

Fig.1.1. Sinteza primei definiţii a managementului

Managementul este ştiinţă interdisciplinară, care are tangenţe şi se bazează pe o serie de ştiinţe:
Psihologia, ştiinţa care se ocupă de studierea şi prognozarea comportamentului indivizilor, determină
factorii ce contribuie sau împiedică comportamentul raţional al individului.
Sociologia – ştiinţa care studiază comportamentul uman în grupe, astfel ea lărgeşte baza metodologică a
conducerii prin 13 studierea sistemelor sociale în care indivizii intră în relaţii reciproce.
Economia – ştiinţele economice se ocupă de studierea modului raţional de utilizare a resurselor.
Dreptul – cunoaşterea acestuia rezidă în faptul că toate acţiunile întreprinse trebuie să se încadreze în
limitele legale ale societăţii.
Praxiologia – ştiinţă care se ocupă de studiul activităţii eficace şi eficiente a oamenilor. În contextul de
management se referă la studierea practicii celor mai performante companii.
Ca proces, managementul are o serie de trăsături:
 a. Este unitar – adică funcţiile managementului sunt corelate şi constituie împreună un tot întreg.
b. Este tipic – adică funcţiile lui sunt exercitate în toate tipurile de organizaţii şi toate nivelurile de
conducere.
c. Este contextual – adică se adaptează la situaţia concretă a sistemului sau organizaţiei.
d. Este orientat spre conducerea oamenilor – anume pentru oameni şi prin intermediul oamenilor sunt
stabilite şi realizate obiectivele.
e. Este continuu.

1.2. Niveluri şi arii de management în cadrul organizaţiei

Obiectivul general al unui sistem complex nu se poate propaga până la elementele primare, fără a suporta
transformări specifice. În primul rând, are loc o descompunere succesivă pe obiective specifice care, la rândul
lor, devin sarcini pentru diverse compartimente productive sau funcţionale fiind în continuare descompuse în
comenzi de producţie. Aceste descompuneri succesive ale obiectivului global generează o ierarhie de
subobiective în paralel în care există şi o ierarhie a nivelurilor de conducere. În linii generale, într-o organizaţie
deosebim 3 mari niveluri ale procesului de management.

TOP
MANAGEMENT

MIDDLE
MANAGEMENT

LOWER sau FIRST MANAGEMENT

Figura 1.2. Niveluri de management

La nivel operativ – are loc conducerea nemijlocită a proceselor şi activităţilor direct specifice pentru
respectivul sistem de producţie. Are loc urmărirea realizării obiectivelor proprii şi corectarea abaterilor ce au
un caracter curent.
First (lower) managerii poartă răspunderea de producţia mărfurilor şi serviciilor, sunt reprezentate prin
şefii de echipă, maiştri, supraveghetori, office-manageri. Aceşti manageri supraveghează şi coordonează
activitatea lucrătorilor operativi.
 La nivel funcţional – se urmăreşte realizarea obiectivelor derivate din obiectivul global. Se realizează
sarcini specifice şi se iau decizii de corectare a abaterilor ce pot apărea în subsistemele conduse şi coordonate,
au caracter periodic.
Middle managerii – managerii funcţionali includ şefi de departamente, de diviziuni, de servicii. Acestea
sunt primii responsabili de implementarea politicilor şi planurilor de dezvoltare, precum şi pentru
supravegherea (conducerea) managerilor de la nivel ierarhic inferior, fiind necesar pentru a face legătura între
nivelul top şi nivelul operaţional
La nivel strategic – amploarea obiectelor vizează organizaţia în întregime, iar perioada de acţiune este
definită pe un termen lung.
Top managerii – este grupul de manageri format din preşedinţi, vicepreşedinţii companiilor, directori
executivi. Sunt grupuri relativi mici de persoane care controlează organizaţia în întregime şi care stabilesc
obiectivele globale ale organizaţiei, strategia generală, ei conduc cu organizaţia în întregime.
Pentru a-şi îndeplini atribuţiile sale, managerii trebuie să posede o serie de cunoştinţe şi capacităţi care
pot fi divizate în 3 categorii distincte:
a) Cunoştinţe şi capacităţi conceptuale (cognitive) – se referă la abilitatea managerului de a înţelege
complexitatea organizaţiei ca sistem integru şi, totodată, capacitatea de a evidenţia interdependenţa
elementelor. Aici avem în vedere gândirea conducătorului şi abilitatea lui de a prelucra informaţia parvenită şi
a planifica activităţile. Managerul trebuie să conştientizeze locul şi funcţia fiecărei componente a organizaţiei
în procesul de realizare a obiectivelor precum şi rolul companiei în mediul de afaceri. Toate acestea implică
însuşirea de a gândi în mod strategic deci în perspectivă îndelungată.
b) Cunoştinţe şi capacităţi privind resursele umane – abilitatea de a lucra cu oamenii incluzând
înţelegerea procesului de motivaţie şi de conducere cu oamenii. Managerul înzestrat cu asemenea capacităţi
poate motiva subalternii spre autorealizarea potenţialului intern, stimulează implicarea acestora în activitatea
organizaţiei. Rolul acestor abilităţi este în permanentă ascendenţă, fapt cauzat de procesul de globalizare şi
sporire a nivelului de diversitate a forţei de muncă. Managerul eficient este cel care poate realiza concomitent
rolul de căpitan al echipei sale, de antrenor, de educator şi de adjunct al subalternului.
c) Cunoştinţe şi capacităţi tehnico-profesionale – referitoare la abilitatea de a folosi cunoştinţe, metode şi
echipamente pentru realizarea sarcinilor specifice de producţie. Posedarea acestor abilităţi presupune existenţa
cunoştinţelor profesionale în domeniu, capacităţi analitice şi măiestria de a utiliza corect instrumentele sau alte
mijloace necesare pentru a soluţiona problemele într-un domeniu concret de activitate. Se obţin prin instruire şi
prin experienţa profesională.
Managerii de la diferite niveluri organizatorice şi de conducere pot lucra în diverse domenii (arii de
management) ale organizaţiei din care ei fac parte. Pentru o întreprindere de producţie principalele arii de
management sunt domeniile funcţionale (compartimentele) care există în cadrul ei: producţia, cercetare şi
dezvoltare, financiar-contabil, comercial, personal

II. PROFILUL IDEAL DE PERSONALITATE AL UNUI MANAGER DE

SUCCES

„Să formezi o echipă este doar începutul, să rămâi împreună este progresul, să lucrezi împreună este
succesul”-Henry David Thoreau
O veche controversă între specialişti se referă la educabilitatea abilităţilor manageriale. Altfel spus,
managerii sunt înnăscuţi sau se pot crea prin educaţie? Talentul şi înclinaţiile naturale au fără îndoială un
rol important, dar a deveni manager este rezultatul unui proces de transformare personală. Lărgirea
perspectivei şi concepţiei despre lume şi viaţă, sporirea nivelului de conştiinţă, descoperirea motivaţiilor şi
principiilor corecte creează premisele necesare ca pentru a deveni o persoană capabilă să-i conducă pe ceilalţi,
adică o persoană care să merite să fie urmată de alți oameni şi să îi aibă în grijă şi nu în subordine. Persoanele
optimiste, care se relaţionează uşor cu ceilalţi, care sunt organizate, comunică excelent, sunt dotate cu
intuiţie şi empatie, care dau dovadă de forţă de caracter, care au un dezvoltat sentiment de comuniune socială
şi care îşi dezvoltă competenţele tehnice necesare sunt clar avantajate în ocuparea şi îndeplinirea cu succes a
unor funcţii manageriale.
Deşi nu se pot trage concluzii absolute privind corelaţiile dintre trăsăturile de personalitate şi
comportamentul de conducere, totuşi unele trăsături de personalitate par a fi mai strâns legate de conducere
decât altele. Au fost făcute cercetări care au încercat să determine ce trăsături fizice sau personale se corelează
cu postura de manager.

II.1. Caracteristicile unui manager de succes

Caracteristicile unui manager de succes ar putea fi:
Trăsături fizice. Există tendinţa de a se asocia conducerea cu înălţimea fizică, dar practica arată că, în
mod cert, aceasta nu este o cerinţă preliminară pentru conducere. De asemenea, greutatea nu poate fi
considerată o variabilă relevantă. În schimb, vârsta pare a fi o astfel de variabilă. Deşi în situaţii informale,
liderii pot fi mai în vârstă, mai tineri sau de aceiaşi vârstă cu subordonaţii lor, studiile asupra conducerii
politice sau în afaceri sugerează că cei aflaţi în poziţii de conducere este mai probabil să fie mai în vârstă.
Măsurătorile efectuate în registrul oficial american arată că mai puţin de 10% din directorii executivi au sub
30 de ani, iar 74% au peste 50 de ani. Unul dintre motivele acestei structuri pe vârste ar putea fi faptul că
avansarea pe scara ierarhică durează o perioadă mare de timp în majoritatea organizaţiilor, dar argumentul cel
mai invocat este acela că, în mod tradiţional, se asociază vârsta cu înţelepciunea şi cu experienţa.
 1. Genul. Deşi în ultimii ani tot mai multe femei ocupă funcţii de conducere, decalajul între genuri nu a
dispărut. Cercetările efectuate pe grupuri de dimensiuni mici au demonstrat că numărul bărbaţilor – lider este
mai mare decât numărul femeilor – lider. De asemenea, bărbaţii şi femeile se comportă diferit în funcţie de
sarcina de lucru, s-a constatat tendinţa ca bărbaţii să devină lideri când sarcinile grupului implică abilităţi
asociate în mod tradiţional cu genul masculin, iar femeile să preia această poziţie ierarhică atunci când
sarcinile grupului presupun abilităţi asociate cu genul feminin.
2. Inteligenţa. Un număr mare de studii a testat corelaţia între capacităţile intelectuale şi calitatea de
lider. În general liderii au un coeficient de inteligenţă mai mare decât media membrilor grupului pe care-l
conduc. Un decalaj prea mare faţă de membrii grupului însă, deşi nu afectează cu nimic capacitatea şi
eficienţa unui lider, creează probleme de comunicare şi diferenţe de atitudini şi valori. Deşi personajele foarte
inteligente pot fi lideri extrem de capabili şi eficienţi, grupurile lor pot simţi că diferenţe mari între abilităţile
intelectuale se pot translata în diferenţe mari între interese, atitudini şi valori. Prin urmare, deşi inteligenţa
înaltă poate însemna conducere calificată, nu este exclus ca un grup să prefere să fie “condus prost de oameni
pe care îi poate înţelege”.
3. Trăsături de personalitate. Analizându-se mai multe studii, s-a ajuns la concluzia că liderii, faţă de
membrii grupului, manifestă într-o mai mare măsură trăsături ca adaptabilitatea, ascendenţa, asumarea
responsabilităţii, încrederea în sine şi sociabilitatea. Liderii manifestă mai degrabă abilitatea de a observa
nevoile şi scopurile unui grup constituit şi de a ajusta perspectiva proprie în funcţie de acţiunea grupului.
4. Abilitatea de a îndeplini sarcinile. Posedarea de calificări şi abilităţi care sunt valorizate de către
membrii grupului sau sporesc şansele grupului pentru obţinerea succesului, dau liderului o şansă în plus în
cursul realizării conducerii.
Grupurile acceptă mai mult lideri care au demonstrat anterior abilitate în îndeplinirea sarcinilor specifice
organizaţiei conduse.
Chiar membrii marginali ai grupului, care încalcă frecvent normele grupului, pot deveni lideri, dacă
abilităţile lor în sarcină facilitează semnificativ atingerea scopului.
Numeroase cercetări demonstrează că indivizii competenţi, cu abilităţi tehnice şi de lucru, sunt mai des
recunoscuţi ca lideri. În 35% din cazurile citate în mai multe studii de specialitate, cel mai frecvent factor
exprimat printre caracteristicile unui lider s-a referit la abilităţile tehnice şi de lucru.
5. Rata de participare. O variabilă consistent legată de conducere este rata de participare la discuţiile
de grup. Experimental s-a ajuns la o constatare surprinzătoare: persoana care vorbeşte cel mai mult în grup
este cel mai probabil să devină lider. Mai mult, cel mai important e cât se vorbeşte (număr de remarce) şi nu
ce se vorbeşte (calitatea contribuţiilor). Deşi constatările privind rolul cantităţii participării par paradoxale la
prima vedere, ele capătă sens dacă sunt analizate dintr-o perspectivă atribuţională. Deşi individul ce oferă
sugestii de o foarte înaltă calitate poate fi perceput ca fiind competent, calitatea ca atare pare a fi luată de
membrii grupului ca un indicator al motivaţiei, implicării şi dorinţei de a lucra pentru grup.
Rata înaltă de participare sugerează că individul este interesat de grup şi, prin urmare, are
„dreptul” să-i influenţeze pe alţii. Calitatea nu este pozitiv corelată cu conducerea decât dacă persoana
competentă demonstrează dorinţa sa de a împărţi resursele proprii cu grupul şi este percepută ca încercând în
mod serios să contribuie la obiectivele grupului.
Caracteristica de personalitate Tipul de relaţie
Dorinţa de realizare Pozitivă
Adaptabilitatea Pozitivă
Atenţia Pozitivă
Ascendenţa Pozitivă
Atractivitatea Pozitivă
Dominanţa Pozitivă
Balanţa emoţională Pozitivă

II.2. Caracteristicile unui manager de succes

Caracteristicile unui manager de succes sunt următoarele:

- cunosc bine oamenii din grupul condus şi stimulentele care îi motivează pe indivizii
respectivi;
- cunosc bine domeniul de activitate;
- au o bună reputaţie şi anume antecedente privind succesele în diferite faceri;
- au aptitudini şi competenţe deosebite (capacitate de analiză, gândire strategică, etc)
- au calităţi personale (integritate, onestitate)
- sunt puternic motivaţi pentru a fi lider;
Un adevărat lider se manifestă cu realism, etic şi curajos, pe baza viziunii de ansamblu a sistemului.
Atingerea „celor patru colţuri”- ale liderului –viziune, realism, curaj şi etică este un ideal ( P.
Koestenbaum).Caracteristica definitorie a managerului o constituie puterea sa asupra celorlalţi. Puterea
presupune atât dreptul cât şi abilitatea de a influenţa comportamentul celorlalţi.
Calităţile necesare unui manager de succes Pondere (%)
- capacitatea de a decide 16
- cunoştinţe manageriale 12
- cunoştinţe economice 10
- capacitatea de a menţine bune relaţii umane 10
- capacitatea de a se perfecţiona 10
 - experienţă managerială 9
- cunoştinţe de psiho - sociologie 7
- abordarea hotărâtă a soluţionării problemelor 7
- studii 5
- dorinţa de a conduce 4
- starea sănătăţii 4
- vechimea în organizaţia respectivă 4
- conduită morală 2
TOTAL 100
Abilitatea unui individ de a determina comportamentul celorlalţi, constituie capacitatea sa de influenţă.
Această caracteristică este determinată de calităţile managerului: caracter, temperament , inteligenţă,
cunoştinţe generale şi de specialitate.
Managerii sunt promotorii schimbării, au un orizont filozofic propriu, sunt creativi, au o înaltă ţinută
morală, au capacitatea de a-şi asuma riscuri, sunt altruişti, au încredere în oameni, sunt capabili de
perfecţionare continuă, au capacitatea de a face previziuni şi pot lucra în situaţii complexe. De asemenea,
managerii de succes ţin seama de toate persoanele implicate în procesele de muncă, ascultă toate părţile
înainte de a judeca, sunt oneşti, acceptă criticile, acceptă că pot greşi, contribuie la promovarea carierei
subordonaţilor, ascultă mai mult decât vorbesc, sunt buni planificatori ai utilizării resurselor, întreţin o
atmosferă pozitivă, au simţul umorului, sunt sinceri şi fermi,se grăbesc încet, etc.
În studierea personalităţii managerului de succes se consideră că următoarele variabile deţin o importanţă
majoră:caracteristicile anatomo-fiziologice, gândirea şi preferinţa emisferică, simţul timpului, şi, ca un
corolar temperamentul.
Caracteristicile fizice determină într-o măsură însemnată succesul unui manager. Statura trebuie să fie
impunătoare, iar înfăţişarea trebuie să fie agreabilă. Vârsta potrivită pentru un manager este diferită de la o
ţară la alta, de la o cultură la alta. Managerii tineri sunt mai dinamici, mai ambiţioşi, mai liberali, predispuşi
să-şi asume riscuri, dar sunt lipsiţi de experienţă. Subordonaţii preferă să aibă drept manageri persoane tinere.
Sexul nu condiţionează performanţa managerială. Atât bărbaţii cât şi femeile pot fi autoritari şi au capacitatea
de a influenţa oamenii, însă câteva diferenţe psihologice şi atitudinale sunt evidente.
Gândirea pozitivă reprezintă orientarea îndreptată spre valorile superioare, fiind caracterizată prin
entuziasm şi optimism. Acest lucru presupune două aspecte importante: privirea către viitor şi încrederea
deplină în propria capacitate de acţiune. Un alt aspect care determină comportamentul managerului este
preferinţa emisferică însă una din cele mai importante caracteristici manageriale este simţul timpului. Din
păcate, timpul nu poate fi stocat, nu poate fi înlocuit cu alte resurse şi nu poate fi recuperat. În calitate de
alocator de surse, managerul are datoria să ierarhizeze priorităţile organizaţiei astfel încât să nu fie depăşit de
evenimente. Un manager de succes este managerul realist care reuşeşte să ierarhizeze activităţile importante şi
secundare, urgente şi lipsite de urgenţă şi să le planifice pe toate la timp, ţinând cont de resursele de care
dispune.
Caracterologia managerului cuprinde calităţile, însuşirile, aptitudinile şi cunoştinţele care însumate
determină capacitatea şi profilul managerului. O parte din însuşirile omului depind de temperamentul său.
Aptitudinile sunt complexe de însuşiri psihice. Un bun manager ar trebui să posede următoarele
aptitudini:adaptabilitea – spiritual organizatoric, de conducere, de a fixa prioritatile, de a comunica,
inteligenta, autoîncredere.
Atitudinile sunt insuşiri psihice exprimate în conduita persoanei. Atitudini ale unui manager de succes
sunt:responsabilitatea, bunăvoinţa, sinceritatea, toleranţa, amabilitatea.
Abilităţile sau competenţele sunt comportamente observabile şi obişnuite, cu caracter de
deprinderi.
1. Abilităţi strategice – facilitează generarea de valoare economică pentru firmă prin adaptarea
superioară la mediu:viziunea asupra afacerii, orientarea spre client, luarea deciziilor, gestiunea resurselor
2. Abilităţi organizaţionale – facilitează dezvoltarea capacităţii angajaţilor şi buna înţelegere dintre
aceştia: comunicare,lucru în echipă şi conducerea acesteia, coaching, negociere, organizare relaţionare
3. Abilităţi de eficacitate personală – facilitează conducerea propriei persoane într-o manieră
eficace:autocunoaştere, iniţiativă, motivaţie, învăţare, autocontrol, autocritică, gestiunea timpului, optimism,
creativitate, integritate, gestiunea stresului, gestiunea emoţiilor (inteligenţa emoţională)
Cercetătorul american Robert L. Katz propune 3 categorii de abilităţi:
1. Abilități tehnice: de a lucra cu instrumente și tehnică specifice.
2. Abilități interpersonale: de a lucra cu alți oameni, lucrul în echipă,
comunicare,relaționare, motivare.
3. Abilități cognitive: analiză critică, diagnoză, rezolvare de probleme, gândire creativă,identificare
de soluții, elaborare de strategii, relaționarea cu mediul extern.
Managerii de pe nivele ierarhice superioare au nevoie de un mix al abilităţilor manageriale care este
marcat de trecerea de la activităţile cu caracter tehnic către cele care implică planificare, organizare şi
stabilirea de contacte cu mediul extern al organizaţiei (în cazul organizației școlare – autorități locale, instituții
comunitare, părinți etc.).
 III. Studiu de caz

➢ Cine este Alice Botnarenco?

Alice Botnarenco a pus bazele unei companii de rent-a-car in 2005, la 23 de ani. A creat apoi
comunitatea Femei in Afaceri ([Link]), pornind de la ideea unui grup de discutii pe Internet.
➢ Interviu realizat de Simona Straton
1 Simona Straton, [Link]: Care este, in viziunea dvs., radiografia unui antreprenor de
succes?
Alice Botnarenco: Traim vremuri interesante! Cred ca un antreprenor trebuie sa fie un profesionist
capabil sa accepte schimbarea, sa se reinventeze si sa se adapteze cerintelor din ce in ce mai diversificate ale
pietei si ale consumatorilor. Trebuie, de asemenea, sa fie sincer cu el insusi si, mai ales, cu persoanele cu care
interactioneaza. Motivarea subordonatilor este un capitol important, astfel incat acestia sa isi desfasoare
activitatea intr-un mediu competitiv, care genereaza performanta.
2. Simona Straton, [Link]: Ce a primat atunci cand ati ales sa va deschideti afacerea: nevoile
sau dorintele?
Alice Botnarenco: La inceput a fost dorinta de independenta, dar nu neaparat cea financiara. Ulterior a
aparut dorinta de a demonstra celor din jurul meu ca pot gestiona o afacere intr-un mediu al barbatilor. In
prezent imi doresc sa demonstrez clientilor mei ca promisiunile facute sunt respectate!
3. Simona Straton, [Link]: Care a fost cel mai dificil moment din viata de antreprenor de pana
acum? Dar cel mai mare succes?
Alice Botnarenco: Au fost multe momente dificile, mai ales prin prisma afacerii, si vorbim aici de
firma de rent a car, o afacere destul de riscanta. Dar vorbind d.p.d.v. antreprenorial mi-a fost greu sa renunt la
oamenii cu care am lucrat, sa reduc salariile, sa iau decizii care i-au afectat, dar care pe termen lung au salvat
afacerea. Cel mai greu lucru a fost sa le explic ca deciziile pe care le-am luat, desi ne afecteaza pe toti pe
termen scurt, ne vor face mult bine pe termen lung. Personal, consider ca daca dupa 2 ani de recesiune si criza
financiara inca activez in acest domeniu reprezinta o performanta!
Faptul ca am reusit sa trec peste una dintre cele mai dificile perioade ale economiei romanesti.
4. Simona Straton, [Link]: Aveti un mentor in antreprenoriat? Pana unde merge epigonismul si
unde intervine individualitatea?
Alice Botnarenco: Da, tatal meu a fost si este in continuare una dintre persoanele care ma inspira.
 5. Simona Straton, [Link]: Care este grupul tinta? Cum ii veniti in intampinare?
Alice Botnarenco: Pentru domeniul auto din fericire am un portofoliu de clienti stabili, pe care i-am
castigat in timp, oferindu-le servicii de cea mai buna calitate. Daca ne referim la Asociatia Femei in Afaceri,
aceasta isi indreapta atentia catre femei care sunt la inceput de drum si doresc sa isi construiasca un business,
la cele care sunt deja antreprenorare si care doresc sa se dezvolte, dar si femei care sunt specialiste in diferite
domenii de activitate.
6. Simona Straton, [Link]: Cat de greu ii este unei femei sa reuseasca intr-un domeniu dur,
considerat predominant masculin?
Alice Botnarenco: Nu este atat de greu! Pana la urma, aceasta este o meserie pe care daca stii sa o faci
bine, nu conteaza ca esti barbat sau femeie. Intr-adevar, clientii tind sa fie mai indulgenti, mai sensibili la
ideea de feminitate, dar eu nu ma bazez pe asta.
7. Simona Straton, [Link]: Cum se cuantifica, in cazul dvs., succesul in afaceri?
Alice Botnarenco: Independenta financiara, renume? Evident ca ambele aspecte sunt corelate, insa
parerea mea este ca mai intai trebuie sa iti construiesti un renume pentru ca ulterior sa beneficiezi de
independenta financiara.
8. Simona Straton, [Link]: Vorbiti-ne un pic despre emisiunea "Business la Feminin".
Alice Botnarenco: Emisiunea se adreseaza femeilor, are acelasi rol ca asociatia. Informam si
promovam femeile in afaceri si ideea de antreprenoriat la feminin.
9. Simona Straton, [Link]: Care este, in momentul acest, viziunea dvs.? Unde vreti sa ajungeti?
Alice Botnarenco: Am mai multe obiective, veti descoperi unde doresc sa ajung!

10. Simona Straton, [Link]: Este vreo diferenta intr-o afacere condusa de o femeie si una
condusa de un barbat?
Alice Botnarenco: Asa cum am precizat anterior, este foarte important sa iti faci bine treaba. Din
punctul meu de vedere nu este nicio diferenta, barbatul si femeia au calitati care se completeaza intr-o afacere,
dar cu siguranta trebuie sa ai spirit antreprenorial ca sa poti conduce o afacere.
Alice Botnarenco este un manager de success, are toate calitatile necesare acestui domeniu. Important
nu este de unde pleci ci unde vrei sa ajungi, intotdeauna trebuie sa iti asumi riscuri pentru a castiga si sa ai un
plan de rezerva pentru a evita orice situatie. Nu rebuie sa te temi de esec, acesta va veni la un moment dat
important este cum treci de acea perioada dificila si sa ai grija ce decizii iei , ele te pot afecta pe termen lung si
de aceea trebuie sa acorzi importanta maxima sis a dai dovada de seriozitate si obiectivitate
.
 Temperamental, oamenii, deci şi managerii pot fi cuprinşi în următoarele categorii: melancolici,
flegmatici, colerici şi sanguini. Dintre aceştia, colericul poate fi un bun manager pentru compartimente
operaţionale, însă toate cerinţele pentru un adevărat manager sunt întrunite de sanguin. Extrovertit şi echilibrat,
acesta este se remarcă prin : creativitate, flexibilitate,dorinţa de acţiune şi simţ practic dublat de instinct. Se
axează pe relaţiile umane fără să neglijeze fenomenele de sistem. Este prototipul managerului democrat, iubit de
subordonaţi, pe care îi consideră colaboratori.
[Link] formulează competenţele managerului de înaltă performanţă astfel:
Căutarea informaţiei - Managerul îşi organizează structurile funcţionale pentru achiziţia de informaţii şi
colectează diferite tipuri de informaţii pentru a-i permite să decidă în cunoştinţă de cauză.
Formarea conceptelor – Managerul construieşte modele, formulează concepte, ipoteze, generează idei
etc, pe baza informaţiilor dobândite anterior şi a propriei judecăţi. Reuşeşte să înţeleagă problemele globale şi să
întrevadă relaţiile de tip cauză-efect.
Flexibilitatea conceptuală – Managerul identifică diferitele opţiuni alternative, viabile pentru
planificarea şi elaborarea deciziilor. Are capacitatea de a evalua diferitele opţiuni posibil de urmat, identificând
punctele slabe şi punctele tari ale fiecăreia dintre acestea.
Cercetarea interpersonală - pentru a înţelege fenomenele din cadrul organizaţiei şi pentru a-şi clarifica
unele nedumerii, managerul poartă discuţii cu subordonaţii. Are capacitatea de a privi lucrurile şi din punctul de
vedere al interlocutorului.
Managementul interacţiunii – Managerul este capabil să-i implice pe subordonaţi, să realizeze grupuri
de lucru interactive, să conducă la obţinerea satisfacţiilor morale şi materiale.
Orientarea spre dezvoltare – Managerul creează un climat pozitiv, în care individul poate deveni mai
conştient de propriile sale posibilităţi şi limite. El planifică pregătirea şi perfecţionarea resurselor umane.
Impactul – Managerul utilizează o serie de metode (argumentarea persuasivă, modelarea
comportamentului, utilizarea simbolurilor, apelul la interesele comune) ca să obţină sprijinul subordonaţilor,
pentru atingerea ţintelor pe care şi le-a propus.
Încrederea în sine - Managerul este capabil să-şi susţină propriile puncte de vedere; atunci când este
necesar, adoptă decizii fără ezitare, asumându-şi sarcinile care decurg. De asemenea, utilizează metoda delegării
de competenţe către subordonaţi. Este încrezător în capacitatea de a conduce şi în viabilitatea obiectivelor pe
care şi le asumă.
Comunicarea - Managerul îşi prezintă ideile cu claritate şi dezinvoltură, utilizând materiale şi date
convingătoare pentru subordonaţi şi pentru parteneri.
Orientarea practică - Managerul general structurează sarcinile echipei manageriale cu care lucrează. El
pune în aplicare toate planurile şi ideile pe care echipa le-a adoptat şi îşi asumă responsabilitatea realizării
acestora.
Orientarea spre reuşită - Managerul îşi fixează la un nivel înalt standardele de lucru, îşi asumă sarcini
ambiţioase dar realizabile. El se străduieşte să obţină performanţe mai bune,să devină mai eficace, mai eficient
şi îşi evaluează rezultatele după standardele adoptate şi în raport cu obiectivele propuse.
În mediul educațional, succesul demersului managerial este condiționat de deținerea de către cadrele
didactice a următoarelor categorii de competenţe:
1. Competenţe de comunicare şi relaţionare:
2. Competenţe psiho-sociale
3. Competenţe de utilizare a tehnologiilor informaţionale:
4. Competenţe de conducere / coordonare şi organizare:
5. Competenţele de evaluare:
6. Competenţele de gestionare şi administrare a resurselor:
7. Competenţe care vizează dezvoltarea instituţională:
8. Competenţele care vizează managementul propriei persoane:
 Indiferent de domeniul în care îşi desfăşoară activitatea, de naţionalitatea lor sau de cultura căreia îi
aparţin, toţi managerii de succes din lume par să aibă în comun anumite lucruri.
Alte “ calităţi”ale managerului de succes:
Calitatea tehnică reprezintă abilitatea de a folosi cunştinţele, tehnicile şi resursele disponibile în vederea
realizãrii cu succes a muncii.
Calitatea analitică. Presupune utilizarea abordãrilor ştiinţifice şi tehnice în rezolvarea unor probleme.
Managerul trebuie sã identifice factorii-cheie şi sã înţeleagã relaţiile de interdependenţă dintre ei, sã aibã
capacitatea de a diagnostica şi evalua. Pentru aceasta trebuie înţelese problemele şi găsite soluţiile pentru
rezolvarea lor.
Calitatea de luare a deciziei. Toţi managerii trebuie sã ia decizii, sã aleagă din mai multe variante pe
aceea care sã ducã la o eficienţã maximă. Această însuşire este influenţatã direct de calitatea de analist: dacã
analiza nu este făcută bine, decizia luatã pe baza ei va fi ineficientã. Cel mai des, calitatea aceasta implicã
hotărâre şi capacitate de risc.
Calitatea ,,computerială". Managerii care dispun de aceastã calitate au înţeles şi ştiu să foloseascã
computerul şi software-ul necesar muncii pe care o desfăşoară. Un studiu efectuat asupra a 100 de manageri ai
unor firme prestigioase din SUA a arătat cã 70% din ei considerã această calitate
ca fiind foarte importantă, esenţială pentru dezvoltarea managementului. Folosirea calculatorului conduce
la creşterea productivitãţii managerului.
Calitatea de a lucra cu oamenii. Abilitatea de a lucra cu oamenii, de a comunica cu ei, de a-i înţelege,
este deosebit de importantã pentru un manager.
Calitatea de [Link] obţinerea performanţei managerul trebuie sã găseascã cele mai bune căi
de comunicare cu alţii, astfel încât să fie înţeles şi ascultat.
Calitatea conceptuală. Constă în abilitatea de a vedea organizaţia în toată complexitatea ei, în a sesiza
care părţi din organizaţie sunt în strânsă legătură şi contribuie la atingerea obiectivelor generale ale acesteia.
Pornind de la dorinţa de a identifica calităţile unui manager de succes, Center for Creative Leadership din
Carolina de Nord a efectuat un studiu incepând cu 1983 pe un eşantion format din bărbaţi şi femei manager din
America de Nord si Europa . Iată, pe scurt, concluziile acestui studiu..
Un manager de succes este:
• un bun ascultator
• disponibil pentru altii,
• deschis spre colaborare,
• cu capacitatea de a imparti responsabilitatea,
• nu abuzeaza de autoritate,
• orientat spre echipa,
• suportiv cu ideile altora,
 • onest, de incredere, sincer, etic.
Încercând o sinteză a caracteristicilor şi cerinţelor atribuite unui bun manager din învăţământ, vom
susţine că acesta ar trebui să fie:
- sănătos din punct de vedere fizic şi psihic;
- rezistent la efort intelectual prelungit şi la stres;
- energic şi perseverent (capabil să-şi asume iniţiative şi să le ducă la bun sfârşit);
- hotărât (animat de dorinţa de a acţiona şi de a nu se abate din drumul său);
- responsabil (pentru deciziile şi acţiunile sale, pentru soarta instituţiei şcolare);
- vizionar;
- altruist (capabil să-şi sacrifice ambiţiile personale pentru a promova obiectivele şcolii şi ale
învăţământului);
- loial (instituţiei, învăţământului);
- competent (din punct de vedere profesional şi managerial);
 - model de comportament (în şcoală, în familie, în societate);
- inteligent şi cult;
- deschis către nou;
- capabil să comunice cu cei din jurul său şi să stabilească contacte în folosul organizaţiei
şcolare;
Intuiţia, bunul simţ, talentul organizatoric, asociate cu pregătirea teoretică şi practică la diferite niveluri
ale conducerii, îi vor conferi managerului din învăţământ acele calităţi care îi sunt necesare pentru a deveni
performant..
Un conducător/manager sau lider ar trebui să respecte “cei şapte paşi”:
1. să fie ”proactiv”
2. să cunoască ”existenţa scopului”
3. să distingă “prioritatea priorităţilor”
4. să aibă ”gândirea câştig/câştig”
5. să aplice “a înţelege şi apoi a fi înţeles “
6. să realizeze “activitate creativă”
7. să dorească “continua înnoire de sine”
Managerii de succes sunt cei care încearcă să se autodepăşească. Dorinţa de autodepăşire te face să nu fii
niciodată 100% mulţumit. Este acel grad de nemulţumire care ţine spiritul in alertă şi te face să cauţi în
permanenţă să fii mai bun. Fiind din ce în ce mai bun, ajungi din ce în ce mai sus, fără să fie nevoie să te
raportezi la alţii.
Năzuinţa spre „conducătorul ideal”, spre „ cel mai bun stil de conducere” este neproductivă.
Esenţial este ca proiectarea conducătorului, fundamentarea şi realizarea sa educaţională să ofere
răspunsuri optime solicitărilor tot mai complexe pe care actul conducerii le angajează.
Succesul, definit ca atingerea obiectivelor profesionale sau de business, se atinge printr-o bună
planificare, multă munca şi, de ce nu, puţin noroc.
„Doreşte-ţi succesul şi nu perfecţiunea. Nu renunţa niciodată la dreptul tău de a greşi, pentru că
atunci îţi vei pierde abilitatea de a învăţa lucruri noi şi de a înainta în viaţă”- David Burns
 Energia Pozitivă
Extroversiunea Pozitivă
Naturaleţea Pozitivă
Responsabilitatea Pozitivă
Încrederea în sine Pozitivă
Sociabilitatea Pozitivă
Un manager de succes trebuie să fie motivat pentru a satisface exigenţele posturilor de
conducere pe care le ocupă. El trebuie să dorească să ajungă la performanţă; această caracteristică
umană se manifestă la indivizii care prezintă motivaţii individuale, respectiv motivaţii de ordin social.
Managerii sunt persoane carismatice, simpatice, având o mare disponibilitate pentru comunicare şi, de
asemenea , mare capacitate de înţelegere a problemelor economice şi sociale.