SARPELE
Regn:
Animalia
Increngatura:
Chordata
Clasa:
Reptila
Șerpii, cunoscuți și sub numele de ofidieni, sunt reptile cu solzi a căror principală caracteristică este mobilitatea unică a oaselor
faciale, forma lungă a corpului și lipsa membrelor. Capul, trunchiul și coada sunt acoperite de solzi duri. Partea caracteristică a
scheletului unui șarpe este craniul: articulațiile maxilarelor au un ligament extrem de elastic, ceea ce le dă o mobilitate
extraordinară. Astfel se explică de ce șarpele își poate mișca gura în toate direcțiile și o poate deschide extrem de larg, reușind
să înghită o pradă mult mai mare decât propriul său cap.
Anatomia serpilor:
Au schelet; corpul conține numeroase vertebre,
fiecare dintre ele atașată de o pereche de coaste care,
01 într-un fel, substituie membrele, deoarece se termină
cu o formațiune musculară conectată de partea
ventrală, pe care șarpele se deplasează.
Se deplasează cu ajutorul mușchilor. Deplasarea lor
02
generală este cea în zig-zag.
Ochii au ploapele unite, privirea fixă și nu clipesc.
03 Văzul este dezvoltat. Ei văd în infraroșu, adică văd
căldura corpului altor animale.
Urechile nu au pavilioane. Șerpii nu aud, ci doar simt
04 vibrațiile cu ajutorul [Link] este foarte bine
dezvoltat. Limba este lungă, bifurcată și servește la
miros.
Raspindirea serpilor:
Șerpii se găsesc în absolut orice tip de
mediu, de la cele mai uscate și mai aride
deșerturi până la cele mai umede păduri
tropicale. Sunt în special răspândite în
regiunile tropicale și subtropicale din Africa,
Asia, Australia și cele două Americi, pentru
că aici temperaturile sunt mai ridicate și
există o mare diversitate de specii cu care se
pot hrăni. Multe specii de șerpi trăiesc in
arbori, dar altele preferă să trăiască pe sol,
în mlaștini sau în câmp deschis. Există șerpi
marini care își petrec aproape toată viața în
largul oceanului.
Hrana serpilor:
Se hrănește cu broaște, șoareci, șopârle, insecte și cu alti serpi. Înghite și
animale mai voluminoase decât corpul sau datorită ligamentului elastic, care
leagă cele două jumătăți ale mandibulei și a osului patrat. În repaus acesta are
poziție orizontală. Când șarpele se hrănește, osul are poziție verticală, mărind
cavitatea bucală. Dinții curbați spre interior rețin prada. Alunecarea hranei prin
SARPELE BOA CURCUBEU faringe și esofag se datorează elasticității acestor organe, secreței de salivă și
INGHITIND UN SOARECE lipsei sternului.
Reproducerea:
Înmulțirea șerpilor constă în depunerea ouălor în găuri în
nisip, pentru protejarea și încălzirea lor. Majoritatea
șerpilor depun ouă, dar unii nasc pui vii. Spre deosebire
de ouăle păsărilor, cele de șarpe au învelișul flexibil,
pielos. Puii de șarpe au un fel de dinte ascuțit pe bot, cu
ajutorul căruia ies din ou.