Elev: IFTINCA DARIUS-CONSTANTIN
Clasa: a V-a A
PROIECT LA ISTORIE
EVOLUȚIA ALFABETULUI
Istoria scrisului cuprinde diferite
sisteme de scriere, primele apărute în epoca
bronzului (sfârșitul mileniului al IV-lea
î.Hr.). În general este acceptat faptul că
adevărata scriere a limbii (nu doar a
numerelor) a fost inventată în mod
independent în cel puțin două locuri:
Mesopotamia (în special în Sumerul antic) în
3200 î.Hr. și în Mesoamerica în 600 î.Hr.. 12
scrieri mesoamericane sunt cunoscute, cea
mai veche fiind cea olmecă sau cea zapotecă, ambele din Mexic.
În unele cazuri cercetătorii civilizațiilor antice consideră scrierea drept elementul de diferențiere
între „oraș” și „sat”. Acești cercetători definesc „satul” ca fiind așezarea în care nu au avut loc schimburi de
informații scrise, în timp ce „orașul” este așezarea în care este folosită scrierea pentru schimburi de
informații și pentru înregistrarea acestora
Grecii antici recunosteau că au învăţat alfabetul de fenicieni. Poate fi determinat contextul istoric în
care a luat naştere această invenţie exceptională? Scrierea alfabetică este considerată, în prezent, un sistem
simplu şi evident. Este primul lucru pe care-l invaţă copiii la şcoală. Cu toate acestea mai mult de un
mileniu şi jumătate s-a scurs intre crearea celei dintai scrieri în Mesopotamia şi inventarea alfabetului,
eveniment considerat o revolutie intelectuală.
În Egiptul antic scrisul a fost inventat
prin modalități diferite de cele din Mesopotamia,
mai ales din cauze istorico-politice. Egiptul, încă
de la apariția sa, avea o monarhie capabilă să
unifice țara și să impună o unitate politică care a
lipsit mult timp în Mesopotamia. Scrierea era
necesară monarhiei egiptene pentru a înregistra
acțiunile faraonului și astfel să-și consolideze
puterea. Apariția scrierii a fost o consecință a
atenției deosebite pe care o manifestau [preoții] egipteni ceremoniilor funerare; conservarea cadavrelor
având o însemnătate nemaiîntâlnită la alte civilizații și ducând la un sistem elaborat de mumificare. Textele
scrise, care erau considerate magice, îi însoțeau pe morți în mormânt, devenind astfel un element principal
al ritualului funerar. Apariția scrierii în Egipt poate fi considerată bruscă, etapele anterioare ale prescrierii
nefiind documentate ca în Mesopotamia. Hieroglifele sunt structurate încă de la apariția lor într-un sistem
lingvistic ce alătură ideograma (semn-cuvânt) și semnul fonetic (semn-sunet). Chiar dacă au existat un
număr mic de semne alfabetice suficiente pentru a scrie orice, nu au fost folosite pentru crearea unui alfabet
propriu-zis.
Cele mai vechi documente care au fost găsite sunt datate în perioada 3100 î.Hr., la puțin timp după
apariția scrierii în Mesopotamia. Deși unii cercetători au avansat ideea că egiptenii au copiat scrierea de la
mesopotamieni, ideea este improbabilă datorită originalității sistemului egiptean.