Pământul (numit și Terra sau „Planeta albastră”) este a treia planetă de la Soare și cea mai mare

dintre planetele telurice ale Sistemului Solar, atât pentru masă, cât și pentru diametru. Este
singurul corp ceresc despre care se știe că adăpostește viață. Aproximativ 29,2 % din suprafața
Pământului este un uscat format din continente și insule. Restul de 70,8 % este acoperit cu apă,
[16] în mare parte de oceane, mări, golfuri și alte corpuri de apă sărată, dar și de lacuri, râuri și
alte ape dulci, care împreună constituie hidrosfera.[28] O mare parte din regiunile polare ale
Pământului sunt acoperite cu gheață. Stratul exterior al Pământului este împărțit în mai multe
plăci tectonice rigide care migrează pe suprafață de-a lungul a multe milioane de ani. Interiorul
Pământului rămâne activ cu un nucleu interior din fier solid, un miez exterior lichid care
generează câmpul magnetic al Pământului și o manta de convecție care conduce tectonica
plăcilor.

Atmosfera Pământului este formată în principal din azot și oxigen. Regiunile tropicale primesc
mai multă energie solară decât regiunile polare și este redistribuită de circulația atmosferică și
oceanică. Gazele cu efect de seră joacă, de asemenea, un rol important în reglarea temperaturii
suprafeței. Clima unei regiuni nu este determinată doar de latitudine, ci și de înălțime și de
apropierea de ocean, printre alți factori.

Gravitația Pământului interacționează cu alte obiecte din spațiu, în special cu Soarele și Luna,
singurul satelit natural al Pământului. Pământul orbitează în jurul Soarelui în aproximativ 365,25
de zile. Axa de rotație a Pământului este înclinată în raport cu planul său orbital, producând
anotimpuri pe Pământ. Interacțiunea gravitațională dintre Pământ și Lună cauzează mareele,
stabilizează orientarea Pământului în jurul axei sale, și încetinește treptat rotația acestuia.
Pământul este cea mai densă planetă din Sistemul Solar și cea mai mare dintre cele patru planete
telurice.

Conform datărilor radiometrice și a altor dovezi, Pământul s-a format în urmă cu peste 4,5
miliarde de ani din gazele sistemului solar timpuriu.[29][30][31] În timpul primului miliard de
ani din istoria Pământului s-a format oceanul și apoi s-a dezvoltat viața în el. Viața s-a răspândit
la nivel global și a modificat atmosfera și suprafața Pământului, ducând la proliferarea
organismelor anaerobe și, mai târziu, a organismelor aerobe. Unele dovezi geologice indică
faptul că viața ar fi putut să apară încă de acum 4,1 miliarde de ani. De atunci, combinația
distanței Pământului față de Soare, proprietățile fizice și istoria geologică au permis vieții să
evolueze și să prospere.[32][33] În istoria vieții pe Pământ, biodiversitatea a trecut prin perioade
lungi de expansiune, ocazional punctate de extincții în masă. Peste 99 % din toate speciile[34]
care au trăit vreodată pe Pământ sunt extincte.[35][36] 8 miliarde de oameni trăiesc astăzi pe
Pământ și depind de biosfera și resursele sale naturale pentru supraviețuire. Oamenii au un
impact din ce în ce mai mare asupra suprafeței Pământului, a hidrologiei, a proceselor
atmosferice și a altor vieți.

Nume și etimologie[modificare | modificare sursă]

Pământul este singura planetă din Sistemul Solar al cărei nume nu derivă din mitologia greacă
sau romană. Toate celelalte planete au fost denumite după zei și zeițe din mitologia greco-
romană. În română, cuvântul „pământ” este moștenit din latină pavimentum,[37] care înseamnă
„pământ bătătorit și nivelat”, „pardoseală cu lespezi sau mozaic”, „pavaj”[38], „podea”, „drum
pietruit”, „loc neted”, „bătătură”.[39]

Terra provine din latinescul tĕrra (pământ, sol), care la rândul său derivă din termenul de origine
indo-europeană terse, cu sensul de „parte uscată”, opus „părții apoase”. Dar Terra a mai fost
denumită în trecut și ca orbe terracqueo. Cuvântul latin orbe a avut mai întâi semnificația „cerc”
și apoi de „lume”.

Cuvintele ce se referă la Terra pot fi formate în mai multe moduri. Primul este folosirea rădăcinii
terra-, ca de exemplu cuvântul „terestru”. Mai există și rădăcina telur-, cum se poate vedea în
cuvintele teluric, telurian. Ambii termeni provin de la zeița romană Terra Mater, ce se pare că și-
a primit numele, la rândul ei, de la vechea denumire de Tellus Mater. Termenii științifici precum
geografie, geocentric, geotermal folosesc prefixul grecesc geo-, derivat din numele zeiței Gaia,
echivalenta Terrei Mater în mitologia greacă.

Cronologie[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Istoria Pământului.

Formare[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Geneza și evoluția Sistemului Solar#Formarea planetelor.

Concepție artistică a unui disc protoplanetar

Cel mai vechi material găsit în Sistemul Solar este datat 4,5672 ± 0,0006 miliarde de ani în urmă.
[40] Acum 4,54 ± 0.04 miliarde de ani în urmă[41] s-a format Pământul primordial. Corpurile
din Sistemul Solar s-au format și au evoluat cu Soarele. Teoretic, o nebuloasă solară separă un
volum dintr-un nor molecular prin prăbușirea gravitațională, care începe să se rotească și să se
aplatizeze într-un disc circumstelar, iar apoi planetele și Soarele se formează din acest disc. O
nebuloasă conține gaz, bucăți mici de gheață și praf cosmic (inclusiv nucleide primordiale).
Conform ipotezei nebulare, planetezimale s-au format prin acreție, Pământul primordial căpătând
o formă în 10-20 milioane de ani.[42]

Un subiect de cercetare este formarea Lunii, acum aproximativ 4,53 miliarde de ani.[43] O teorie
principală (ipoteza impactului gigantic) este aceea că a fost formată prin acumularea de materiale
eliberate de Pământ, după ce un obiect de dimensiunea planetei Marte, numit Theia, a lovit
Terra.[44] În această ipoteză, masa Theiei era de aproximativ 10 % din Pământ,[45] și a lovit o
margine a Terrei, o parte din masa sa fuzionând cu Pământul.[46] Între aproximativ 4,1 și 3,8
miliarde de ani de urmă, numeroasele impacturi ale asteroizilor au provocat schimbări
semnificative în mediul de la suprafața Lunii și, prin inferență, și în cel al Pământului.
După formare[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Istoria geologică a Pământului.

Impresie artistică a Pământului timpuriu nuanțat în portocaliu prin atmosfera timpurie bogată în
metan.[47]

Atmosfera și oceanele Pământului s-au format prin activitatea vulcanică și de expulzare.[48]

Vaporii de apă proveniți din aceste surse s-au condensat în oceane, amplificate cu apă și gheață
de la asteroizi, protoplante și comete.[49] Este posibil ca apă suficientă pentru a umple oceanele
să fi fost întotdeauna pe Pământ de la începutul formării planetei.[50] În acest model, gazele cu
efect de seră din atmosferă au păstrat oceanele să nu înghețe când Soarele nou format nu avea
decât 70 % din luminozitatea actuală.[51] Acum 3,5 miliarde de ani în urmă câmpul magnetic al
Pământului s-a stabilizat, împiedicând împrăștierea atmosferei de către vântul solar.[52]
Pe măsură ce stratul exterior topit al Pământului s-a răcit, s-a format prima crustă solidă, despre
care se crede că a avut o compoziție mafică. Prima crustă continentală, care avea o compoziție
mai felsică, s-a format prin topirea parțială a acestei cruste mafice. Prezența boabelor de zircon
mineral din Hadean în rocile sedimentare eoarhiene sugerează că cel puțin o crustă felsică a
existat încă de acum 4,4 miliarde de ani, la numai 140 milioane de ani după formarea
Pământului.[53] Există două modele principale ale modului în care acest volum inițial mic de
crustă continentală a evoluat pentru a ajunge la abundența actuală:[54] (1) o creștere relativ
constantă până în prezent,[55] care este susținută de datarea radiometrică a crustei continentală la
nivel global și (2) o creștere rapidă inițială a volumului de crustă continentală în timpul
Arheanului, formând cea mai mare parte a crustei