Prin diversitatea serviciilor oferite, turismul a devenit odată cu trecerea timpului o
valoroasă ramură a economiei globale. Indiferent de structura scopului turismului,
capacitatea acestuia de a îndeplini numeroase funcții în ceea ce privește cererea
turistică, oferă o stabilitate acestui domeniu compact. Multiplicitatea formelor de
turism care pot fi practicate pe un teritoriu receptor, precum şi complexitatea
elementelor componente ale unui produs turistic, în care serviciile oferite de
prestatori. Formele turistice pot îmbrăca, după caz, cele mai diverse forme
organizatorice, łuând seama de profilul şi volumul de activitate, dar și sfera lor de
[Link]ținerea turismului în plan economic de către anumiți pioni costanți
reprezentați de furnizorii de servicii întăresc conceptul de turism și oferă nu doar
credit , ci și asigură o bună diversificare. Patrimoniul cultural-artistic reprezintă o
categorie valoroasă a resurselor turistice şi cuprinde totalitatea elementelor care ţin de
cultura omenirii pe durata evoluţiei sale: de la teatrele şi amfiteatrele antichităţii, la
edificii apărute mai târziu – stadioane, opere, universităţi, muzee, colecţii, biblioteci,
case memoriale ş.a. Aceste obiective îşi păstrează, în majoritatea cazurilor, funcţia
iniţială, completând-o cu cea turistică. Atributele atractive ale edificiilor culturale sau
sportive provin atât din arhitectura lor, cât şi din exercitarea funcţiei lor iniţiale.
Printre atracţiile culturale de importanţă naţională şi locală se remarcă în special
muzeele, care formează o reţea ramificată pe întreg teritoriul ţării, întrunind circa 84
de instituţii muzeale cu profil de istorie, etnografie şi istorie naturală, artă plastică,
arheologie ş.a. Centrul muzeistic al ţării este oraşul Chişinău, în care funcţionează mai
multe muzeie, dar interes major pentru turism îl prezintă, în special, Muzeul Naţional
de Etnografie şi Istorie Naturală, Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei
şi Muzeul Naţional de Arte Plastice. Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie
Naturală, este cel mai vechi din R. Moldova (fondat în 1889), fiind amplasat într-o
clădire construită în stil arhitectonic original (pseudomauritan), în prezent deţine un
patrimoniu de peste 135 mii de piese. Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a
Moldovei cuprinde colecţii de arheologie (peste 17 mii de piese), de istorie, de arme
şi armuri, numismatică ş.a., care ilustrează istoria acestui teritoriu din cele mai vechi
timpuri până în prezent. Muzeul Naţional de Arte Plastice dispune de cea mai bogată
colecţie din ţară de opere de artă, având în sălile şi depozitele sale peste 18 mii de
obiecte de artă. Muzeul „A.S. Puşkin” conţine obiecte din prima jumătate a sec. al
XIX-lea, legate de viaţa marelui poet rus la Chişinău. O filială a muzeului se află în s.
Dolna (rn. Străşeni). Însă, slaba mediatizare a valorii exponatelor din muzeele ţării
face ca acestea să fie puţin cunoscute, prin urmare ele beneficiază de cererea turistică
sub capacitatea sa. În ţara noastră un inters deosebit il au si teatrele, majoritatea sunt
situate în Chişinău: Teatrului Naţional „Mihai Eminescu”, „Guguță”, „Licurici”,
„Luceafărul” și altele la care se adaugă şi teatrele
din Tiraspol, Bălţi, Cahul şi Ceadâr-Lunga. Pe lângă activitatea teatrală, prezintă
interes şi arhitectura unor edificii, în special cea a Teatrului Naţional „Mihai
Eminescu” din Chişinău. Din potenţialul turistic arhitectonic fac parte edificiile
construite care, în funcţie de destinaţie, pot fi divizate în câteva tipuri: monumente
locative (palate, case, conace), construcţii civile (teatre, spitale, bănci), religioase
(mănăstiri, biserici din lemn).
Printre obiectivele de importanţă arhitectonică şi turistică se evidenţiază casele-muzeu
şi conacele boiereşti. În Republica Moldova sunt peste 40 de case-muzeu şi în jur de
25 de conace care s-au păstrat până astăzi. Casele-muzeu sunt edificii cu funcţie
turistică de o mare varietate a atracţiei şi pot înmagazina referinţe privind personaje
politice, artistice, culturale etc. Ele înglobează un număr de obiecte şi mărturii despre
viaţa şi personalitatea celui care s-a născut sau a locuit în respectivul edificiu. În unele
situaţii construcţiile în sine posedă o valoare arhitecturală recunoscută. Dintre cele
mai vizitate se remarcă casele-muzeu „A. Mateevici” (or. Căinari, rn. Căuşeni), „A. S.
Puşkin”, „A. Şciusev” (Chişinău), „Constantin Stamati-Ciurea” (s. Ocniţa, rn.
Ocniţa), „P. Zadnipru” (s. Sauca, rn. Ocniţa), „I. Vieru” (s. Cernoleuca, rn.
Donduşeni) ş.a. Conacele boiereşti păstrate au fost construite, în majoritatea cazurilor,
în sec. al XIX-lea: Conacul Ralli-Arbore (filiala muzeului „A.S. Puşkin”) din s. Dolna
(rn. Străşeni), conacul familiei Donici (Muzeul „Patria lui A. Donici” din s. Donici
(fostul Bezeni) (rn. Orhei), complexul architectural „Conacul Manuc-Bey” din or.
Hânceşti, conacul Russo din s. Micăuţi (rn. Străşeni), conacul Iuşnevschi din s.
Hristovaia (rn. Camenca), conacul familiei Lazo din s. Piatra (rn. Orhei), Conacul
familiei Balioz (Muzeul Meşteşugurilor Populare, filială a Muzeului Naţional de
Etnografie şi Istorie Naturală) din s. Ivancea (rn. Orhei) ş.a. Casele din oraşe s-au
păstrat în special încentrele istorice din Chişinău, Tighina, Soroca, Bălţi. Cele mai
valoroase din acest punct de vedere sunt cele construite în sec. al XIX-lea şi începutul
sec. al XX-lea din Chişinău (proiectate, în special, de renumiţii arhitecţii Al.
Bernardazzi şi A. Şciusev.
În perioada postbelică au apărut multe construcţii de o valoare arhitectonică deosebită,
preponderant în Chişinău. Oraşul are un plan polinuclear, fiind divizat în 5 sectoare
administrative (Centru, Botanica, Râşcani, Buiucani, Ciocana). Cartierele
(„microraioanele”) noi ale oraşului au o axă central – un bulevard larg, mărginit de
străzi paralele, intersectat de numeroase străzi secundare. Un monument urbanistic
tipic arhitecturii sovietice sunt aşa numitele „Porţi ale oraşului”, care se află la
intrarea în oraş dinspre sud-est, direcţia spre aeroport şi Odesa (Ucraina). Mai pot fi
menţionate porţile, gardurile şi fântânele executate după schiţele arhitecţilor. Un
exemplu
de asemenea obiecte pot constitui gardul de fontă din parcul Ştefan cel Mare,
reconstruit după desenul lui Alessandro Bernardazzi. Potenţialul turistic arhitectonic,
chiar dacă nu este foarte diversificat, rămâne totuşi destul de important şi poate fi
valorificat, constituind puncte de atracţie de valoare internaţională.
Printre manifestările culturale de importanţă internaţională se evidenţiază, în primul
rând, festivalul de operă „Invită Maria Bieşu” şi festivalul „Mărţişor”. De asemenea,
sunt importante expoziţiile internaţionale desfăşurate de firmele „Moldexpo”ş.a.,
printre care şi cele consacrate activităţilor turistice, la care participă firme din mai
multe ţări. Printre alte manifestări ce ar putea genera unele fluxuri turistice
menţionăm concertele unor staruri de muzică sau evenimentele sportive de genul
meciurilor internaţionale de fotbal (stadioane moderne de fotbal sunt prezente la
Chişinău şi Tiraspol)ş.a.
Multe evenimente ştiinţifice şi culturale ce au avut loc pe teritoriul R. Moldova au
fost consemnate prin plăci comemorative şi monumente. La Chişinău, pe Aleea
clasicilor au fost înălţate monumentele unor oameni de cultură, ca: D. Cantemir, N.
Milescu-Spătaru, G. Asachi, A. Donici, V. Alecsandri, [Link], A. Mateevici, L.
Blaga ş.a. Tot la Chişinău, în anul 1948, a fost deschisă Casa-muzeu A. S. Puşkin, iar
în s. Dolna (unde este o filială a acestui muzeu) a fost înălţat un monument de bronz
dedicate marelui poet rus. De asemenea, şi locurile legate de viaţa unor mari oameni
de cultură originari din [Link] au fost comemorate de diferite monumente, plăci
şi busturi.
Exemple :
Casa-muzeu „Aleksandr Pușkin
Casa-muzeu „Aleksandr Pușkin” este un muzeu și monument de arhitectură de
valoare națională, inclus în Registrul de monumente de istorie și cultură a
municipiului Chișinău. Edificiul este cel în care faimosul poet rus Aleksandr Pușkin a
locuit timp de două luni, după ce sosise în capitala Basarabiei țariste pe 21 septembrie
1820. Casa, care la moment aparținea generalului Inzov (anterior aparținuse
negustorului Naumov, care la rândul său a cumpărat-o de la bunicul astronomului
Nicolae Donici), a obținut statut de muzeu la 10 februarie 1948. În total, Pușkin a
petrecut trei ani (perioada 1820–23) pe teritoriul guberniei, după ce anterior fusese
exilat aici de către administrația țaristă. Muzeul rămîne a fi o parte componenta a
istoriei, culturii, societatii de atunci. Mulți din vizitatorii muzeului rămîn placut
surprinși de stilul architectural exterior dar și cel din interior. Adresa: str. Anton
Pann, 19, [Link]șinau. MD-2005
Muzeul a fost inaugurat cu 68 ani în urmă (februarie 1948), la sfârşitul secolului
al XVIII-lea în casa negustorului Naumov. În cele 4 săli expoziționale se regăsesc
materiale dedicate operei şi activităţii poetului rus Alexander Pușkin. In curte se află
şi casa memorială în care a locuit Pușkin, căreia i s-a restabilit aspectul exterior şi
interior de la începutul secolului XIX. Monumentul de arhitectură de valoare
naţională, inclus în Registrul de monumente de istorie şi cultură a municipiului
Chişinău, este o casă cu o structură tradiţională, alcătuită din trei camere, aflate de o
parte şi alta a unei tinzi [Link]ţada este simetrică, cu o compoziţie alcătuită din
cinci axe, patru goluri de ferestre şi unul de uşă, amplasat central. Ulterior casa a
intrat în componenţa unei clădiri aliniate perimetral străzii Anton Pann. Proprietatea
negustorului Ivan Naumov, în 1948, la 18 februarie, conform deciziei de organizare a
casei-muzeu A.S. Puşkin, complexului de clădiri i s-a donat proprietatea vecină, a
cărei construcţii au fost distruse în timpul celui de al doilea război mondial. Toată
activitatea de creaţie a lui Puşkin din acea perioadă a fost marcată de romantismul
progresiv. În timpul perioadei de exil la Chişinău, poetul a făcut în opera sa o trecere
de la romantism la realismul critic, identitatea sa a început să se manifeste mai
strident, se îmbunătăţeau abilităţile sale artistice, într-un cuvînt, se maturiza geniul
creator al marelui poet rus.
În muzeu, sunt expuse materiale referitoare la viața poetului din Chișinău - tablouri,
printuri, obiecte a artei decorative de la sfîrșitul secolului XVIII-lea începutul
secolului XIX, sculpturi, precum și ediții ale operelor sale scrise in Basarabia.
Peste 160 de opere de artă au fost scrise de Alexandru Puskin in perioada de ședere în
Republica Moldova. Printre acestea sunt opere de artă excepționale, cum ar fi
"Prisonierul", "Șalul negru", "Prizonierul din Caucaz", "Pentru Ovidiu", "Izvorul
Bahcisaraischii." La Chișinău, Pușkin a început să scrie "enciclopediia viața rusească"
- romanul "Evgheni Oneghin".În 1964 la 08 octombrie, s-a deschis o filială a
muzeului în satul Dolna. Astăzi conacul poartă numele boierului Zamfira Ralli.
Marele poet a fost acolo în 1821.În 1999, la aniversarea de 200 de ani a poetului
Pușkin, s-a pregătit o nouă expoziție, intitulată "Твоей молвой наполнен, сей
предел" (”Zvonul tău cuprinde această limită”) – A.S. Pușkin în Moldova. Expoziția
expune cei trei ani a lui Alexandru peterecuți în [Link] păstrează
materialele originale de la sfîrșitul secolului XVIII-lea - prima jumătate a secolului al
XIX-lea, ediții ale operelor Pușkin scrise în Basarabia, expoziții de arte și meserii,
sculpturi, tablouri, gravații.
Teatru Național „Mihai Eminescu
Teatrul Naţional din Chişinău, prima instituție teatrală de expresie română din
Basarabia și nava pilot a spațiului cultural dintre Prut și Nistru, al cărei succesor de
drept este actualul Teatru Național „Mihai Eminescu” de la Chișinău, a fost inaugurat
oficial la 6 octombrie 1921, fiind creat printr-o Hotărâre de guvern semnată de
ministrul Cultelor şi Artelor, Octavian Goga, la inițiativa unui grup de fruntași ai
vieții publice locale în frunte cu Sergiu T. Niţă, ministru al Basarabiei în guvernul
României, Ștefan Ciobanu, membru al Academiei Române, scriitorii Nicolae N.
Beldiceanu, Nicolae Beldiman, Leon Donici și regizorul Gheorghe Mitu Dumitriu.
În seara de 6 octombrie, în foaierul Teatrului Naţional din Chişinău, a fost dezvelit
bustul lui Bogdan-Petriceicu Hașdeu, au luat cuvântul directorul de atunci al
Naţionalului, Constantin Mărculescu şi academicianul Ştefan Ciobanu. În aceeaşi
seară a avut loc premiera spectacolului „Răzvan şi Vidra” de Hasdeu.
În anul 1922, la cererea Ministerului Culturii din București este întocmit un proiect în
vederea constituirii unei Trupe Permanente de Propagandă a Ministerului Artelor
pentru Basarabia, Bucovina și Transilvania. Timp de un deceniu directoratul Teatrului
Național din Chișinău a fost asigurat de personalități alese: George Topârceanu,
Corneliu Sachel Arescu, Ion Livescu. Actori de renume ca Emil Botta, Ștefan
Braborescu, Sergiu Cujbă, Mișu Fotino au însuflețit chipuri și forme la rampa
primului teatru românesc profesionist de la Chișinău. Legenda vorbește și de unele
spectacole extraordinare, regia cărora a fost semnată de Aurel I. Maican.
Din nefericire printr-un ordin ministerial, în anul 1935 a fost suspendată „din motive
financiare” activitatea a trei teatre naționale din Craiova, Cernăuți, și … Chișinău.
Deși primul Teatru Național din Chișinău nu s-a bucurat de viață lungă, existența sa a
fost de o enormă importanță pentru cultura Basarabiei.
După anexarea, la 28 iunie 1940 a Basarabiei la URSS, la Chișinău s-a constituit
Teatrul Moldovenesc de Stat al Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti (din
1954, Teatrul Moldovenesc Academic Muzical-Dramatic de Stat „[Link]şkin”). În
anii imediat postbelici repertoriul se rezuma în exclusivitate la piese traduse din rusă,
tributare „realismului socialist” conservator, care a și marcat stilistica acestui colectiv
artistic. Inițial, trupa era compusă din actorii basarabeni de formație românească și
actori ai Teatrului Moldovenesc de Stat fondat în 1933, cu scopuri propagandistice, la
Tiraspol, capitala RASSMoldoveneşti. În virtutea misiunii de promovare a
propagandei sovietice în spațiul românesc, Teatrul Moldovenesc de Stat din Tiraspol
avea un repertoriu cu tematică așa-zis revoluționară, ilustrare a celui mai sec realism
socialist, condimentat cu piese din dramaturgia clasică rusă și universală: „Călătoria”
de Nicolai Gogol, „George Dandin” de Moliere, „Azilul de noapte” de Maxim Gorki;.
În 1952, Teatrul Moldovenesc Academic Muzical-Dramatic de Stat „[Link]şkin”
angajează un grup de actori de vocație, absolvenți ai Institutului de Teatru, Muzică și
Cinematografie „Aleksandr Ostrovski” din Leningrad. La repertoriul național se
revine abia la sfârșitul anilor 50 prin montarea unor piese din dramaturgia clasică:
„Soacra cu trei nurori”, „O scrisoare pierdută”. În anul 1988 teatrul este zguduit din
temelii de conflicte cu suport divers (etic, social, dintre generații, dintre scoli și stiluri
de joc, etc.) și cade într-un profund colaps, culminând cu închiderea sediului, sub
pretextul reparației capitale ce a durat cinci ani.
În acest răstimp, teatrul este, în fond, reorganizat. Până în 1994 a funcționat ca teatru-
studio, sub conducerea lui Victor Ciutac. Numele lui Mihai Eminescu îi este atribuit
în1988; din iulie 1994, în urma unui concurs de creație, este oficializat ca Teatru
Național, titlu care onorează, dar și obligă.
O epocă nouă a început odată cu revigorarea trupei teatrului cu forțe actoricești tinere
formate din absolvenți ai prestigioaselor scoli de teatru din Moscova, Tbilisi, Iași și
Chișinău. Timp de câțiva ani colectivul Teatrului Național a produs circa 30 de
premiere. Clădirea Teatrului Național "Mihai Eminescu" are statulul de monument de
artă, arhitectură și istorie de însemnătate națională și a fost introdusă în Registrul
monumentelor de istorie și cultură a municipiului Chișinău la inițiativa Academiei de
Științe din Moldova.
Prima încercare de construcție a acestei clădiri a fost la începutul anilor 30 ai
secolului al XX-lea în stil neoclasic, dar în legătură cu depresia economică,
construcția lui a fost conservată. În anii 1949–1953 a fost finisat proiectul, sub
conducerea arhitectei Galadjeva de la trustul unional "Teatrproiect", interioarele și
fațadele – sub conducerea arhitecților din RSSM V. F. Smirnov și V. P. Alexandrov,
cu păstrarea formelor și stilisticii interbelice. Construcția clădirii a fost finisată în
primăvara anului 1954. „Teatrul e o boală, dacă ai luat-o și ai jucat pe scenă, acolo îți
cântă cucul.” spunea Nicolae Darie, unul dintre marii actori care au umplut de
spectatori sala TNME. Același lucru îl putem remarca și astăzi, întrucât principiile
fixate de teatru, care au la bază cultura și subramurile vieții culturale. Astazi,TNME
încă se bucură de succes, având la moment 27 de piese de teatru puse la dispoziție. Pe
lângă activitatea actoricească, colaborează intens în organizarea sau participarea
evenimentelor culturale, atat naționale, cât și internationale. Spre exemplu, Teatrul
Național ”Mihai Eminescu” a prezentat pe data de 8 decembrie 2021 pe Scena Mare a
Teatrului Național din Budapesta spectacolul ”Dosarele Siberiei, iar la 20 decembrie
2021, au participat la Gala Premiilor UNITEM 2021, ediția a XX-a, aniversară!
Toate reușitele TNME sunt motivul fiecăruia dintre noi de bucurie, întrucât TNME
reflectă nu doar cultura, dar și istoria noastra, păstrând între pereții lui impunători
creativitate, dorința și talent. Este o obligație a fiecăruia să pătrundă acest mediul cel
puțin o dată, iar recomandarea mea este să investim timp în lucrurile care ne pot
inspira cel mai profund, teatrele.
Atelierul de Ceramica Artistica si Olarit “Fratii Scutelnic”
Frații Lilian și Ruslan Scutelnic sunt doi meșteri populari dornici să transmită valori
autentice. Încă din copilărie, lutul a devenit posibilitatea de expresie pentru Lilian
Scutelnic. Acesta a devenit talisman pe care îl modelează după propriile trăiri. A
construit sute de căsuțe din lut pentru sine și pentru cei care îi admiră lucrările.
Lilian a devenit un exemplu pentru fratele său, Ruslan Scutelnic. Acesta, chimist de
profesie, s-a lăsat ademenit de motivația și pasiunea cu care lucrează fratele său.
Tandemul lor generează rezultate uimitoare sub forma unor căsuțe de lut.
Brandul fraților Scutelnic poate fi considerată căsuța, așa cum o creează nimeni.
Printre multiplele suvenire se conturează clar tematica vinului, figurine, teasc, ulcior
sau măcar o cană cu vin.
Cei doi frați creează lucrări în serie, dar și lucrări unice. Au o experiență de peste
cincisprezece ani. Prima lor lucrare a fost un clopoțel.. Acesta rămâne a fi cel mai
popular și solicitat produs.
Frații Scutelnic provin dintr-o familie de gospodari din părțile Floreștiului.
Străbuneii lor au stat la baza fondării satului Mărășești, raionul Florești. Pictura,
tapiseria și prelucrarea artistică a metalului sunt disciplinele pe care le-a învățat
Lilian. Prioritatea și pasiunea lor actuală este arta ceramicii artistice. Până și copii
acestora au moștenit dragostea pentru modelarea lutului. Pana sa ajunga cunocuti in
toata tara, Fratii Scutelnic erau mandria satului Truseni, fiind participanti de onoare a
festivalurilor si evenimentelor locale.
Prima expozitie la care fratii Scutelnic au participat a fost Cea de-a IX-a ediţie a
Expoziţiei naţionale de artă plastică, fotografie şi meşteşuguri populare "Ax-Art-
2006” a fost inaugurată, la CIE „Moldexpo” din Chişinău.
Ulterior, invitatiile la expozitii si targuri au fost extrem de multe. Acestia spun ca anul
2008 a fost cel mai productiv an, fiind imboltul necesar pentru a continua activitatea
si pana in ziua de azi.
La începutul lunii decembrie curent, au fost desfășurate Ateliere de creație artistică
destinate persoanelor cu necesități speciale, în cadrul proiectului „Acces egal, bazat
pe drepturile omului, a persoanelor cu dizabilități de vedere și auz la patrimoniul
national” .
Evenimentul a fost găzduit cu ospitalitate de Atelierul de Ceramică Artistică şi Olărit
„Fraţii Scutelnic" Acest atelier, în afara faptului că întrunește condițiile tehnice
necesare parcurgerii tuturor etapelor prelucrării artistice a ceramicii, include și un
spațiu de creație destinat pentru vizitatori de toate vârstele, dornici de a cunoaște și de
a parcurge principalele etape, ce țin de modelarea artistică a lutului. În alegerea
locației desfășurării atelierului am ținut cont de condițiile necesare unor persoane cu
dizabilități de vedere și de auz. La fel de importantă a fost și atitudinea binevoitoare a
meșterilor, imparțiali cu fiecare vizitator, indiferent de necesitățile acestora. Am ales
anume prelucrarea ceramicii, deoarece este un proces inofensiv, creativ, plăcut vizual
și tactil. Acum 15 ani, un pictor și un chimist au devenit olari iscusiți, iar lutul
încălzit și modelat de mâinile lor se transformă în opere de artă. Talentele satului
Truseni, Lilian si Ruslan, plini de vointa, dragoste fata de patrie si entuziasm ne
demonstreaza inca o data valoarea pe care o purtam in sufletele noastre, asezata subtil
langa iubirea fata de cine suntem, de unde venim si incotro ne indreptam. Sunt sigura
ca Ruslan si Lilian Scutelnic au transmis prin nenumaratele mici minunatii un
amalgam de emotii, lucru care merita intr-adevar apreciat.