Sindromul de hipertensiune intracraniana
Hipertensiunea intracraniană (HIC) reprezintă creșterea
presiunii intracraniene din cauza dereglării mecanismelor de
echilibru presional intracranian.
Etiologie
Simptomatologia este determinată de creșterea presiunii
intracraniene și corelată cu afecțiunea cauzală.
Cutia craniană conține encefalul, lichidul cefalo-rahidian și vasele de
sânge. Orice mărire a volumului conținutului cutiei craniene produce
creșterea presiunii intracraniene, deoarece aceasta este închisă și
rigidă.
HIC poate apărea prin:
acumulare de lichid transsudativ în țesutul cerebral (edem
cerebral) în intoxicații, neuroinfecții, alergii, tulburări de
vaso-motricitate;
prin LCR în exces (hidrocefalie) în meningite, hemoragii
subarahnoidiene, traumatisme cranio-cerebrale.
leziuni înlocuitoare de spațiu intraparenchimatoase :
hematom intracerebral, tumoră cerebrală, abces
cauză vasculară: obstacol pe căile venoase, vasodilatație
marcată („creier congestiv“ , distensie.
leziuni mixte traumatice : dilacerare cerebrală.
Presiunea intracraniană este normală prin menținerea constantă a
volumelor intracraniene: parenchimul cerebral, lichidul cefalo-
rahidian LCR și conținutul sanguin.
Creșterea volumului unei componente normale intracraniene fără
scăderea corespunzătoare a volumului celorlalte două componente
și / sau apariția unui volum suplimentar endocranian constituie
mecanismul patogenic al HIC.
Clasificare
Clasificarea HIC în raport de etiologie și de mecanismul patogen prin
care se produce dereglarea relației volum-presiune intracraniană
este :
HIC parenchimatoasă apare în procesele expansive
intracraniene ( tumori cerebrale, hematoame intracraniene,
abcese cerebrale etc.)
HIC vasculară. Creșterea volumului sanguin cerebral apare în
cazul unui aport sanguin arterial crescut intracranian sau în
scăderea ori blocarea drenajului venos. Ex: Encefalopatia
hipertensivă acută.
HIC prin tulburările dinamicii LCR-ului
HIC idiopatică. Apare în boli endocrine, tulburări metabolice
sau diverse boli hematologice etc.
Semne și simptome – Manifestări de dependență în
hipertensiunea intracraniană HIC
cefalee;
o intensitatea durerilor se accentuează progresiv în a
doua parte a nopții, spre dimineață, după strănut,
tuse, schimbarea poziției capului;
o localizarea este occipito-cervicală sau fronto-
supraorbitară, sau cele două zone asociate;
o se diminuează după vărsături;
o nu cedează la antialgice;
o apare la 90% dintre pacienți, dar poate să și
lipsească din tabloul clinic al HIC.
vărsăturile;
o spontane, explozive (în jet “tipic”), neprecedate de
greață și fără legătură cu alimentația;
o provocate de mișcarea capului;
vertij; stare de amețeală
tulburări vizuale (diplopie, vedere estompată).
edem papilar (dilatarea venelor retiniene, zone hemoragice
în retină
semnul pupilei (inegalitate pupilară, midriază unilaterală)
tulburări psihice (apatie, indiferență, somnolență,
dezorientare, confuzie)
tulburări vegetative (bradicardie, tahicardie, bradipnee,
hipoxie)
crize epileptice
Diagnostic
Examen fund de ochi (FO)
Radiografia craniană
Electroencefalografia (EEG)
Ventriculografia
Angiografie cu substanță de contrast
CT, RMN
Puncție lombară
Tratament
Tratamentul este cel al cauzei, în funcție de etiologie (medicamente
antihipertensive, ablația tumorii, diminuarea edemului prin manitol
și corticosteroizi).
Problemele pacientului cu HIC
cefalee, disconfort din cauza tensiunii exercitată asupra
vaselor sanguine;
vărsături;
modificări ale respirației, circulației;
dezechilibru fizic;
modificarea percepției senzoriale: vederea;
modificarea procesului gândirii;
complicații potențiale: hipoxie, modificarea integrității fizice.
Obiectivele asistentului medical pentru pacientul cu HIC
să i se reducă presiunea intracraniană;
să se diminueze durerea de cap;
să se diminueze vărsăturile;
să se mențină funcțiile vitale în limite normale;
să fie menținută orientarea pacientului;
să nu prezinte complicații.
Îngrijirea pacientului cu hipertensiune intracraniană
Intervențiile asistentului medical pentru pacientul cu HIC
asistentul medical poziționează pacientul cu capul puțin mai
ridicat față de pat, la 15-30 grade (facilitează drenajul venos)
sfătuiește pacientul să reducă activitățile care măresc
presiunea intracraniană, să evite flectarea coapselor, gâtului,
rotirea capului, contracțiile izometrice, întoarcerea în pat;
pentru prevenirea efortului de defecație, administrează la
indicația medicului un laxativ ușor;
monitorizează echilibrul hidric și limitează consumul de
lichide;
monitorizează funcțiile vitale;
se pot aplica comprese reci pe frunte pentru ameliorarea
durerii;
asigură menținerea oxigenării creierului prin menținerea
funcționalității căilor respiratorii;
asistentul medical stabilește o comunicare calmă și liniștită
cu pacientul, îi asigură securitatea și îi oferă sprijin;
administrează oxigen și lichide intravenos (manitol, glucoză
hipertonă, corticosteroizi, soluții clorurate izotone) la
indicația medicului;
intervenția asistentului medical de schimbare a poziției, de
aspirație, trebuie să se facă la intervale de timp mari și
numai când este necesar pentru a permite pacientului să se
odihnească