Complementul indirect
A.
T.R. (centru):
- verbe predicative – la moduri personale / forme verbale nepersonale
- locuțiuni verbale – la mod personal
- adjective propriu-zise / participiale
- adverbe
- interjecții predicative (vai, bravo etc.)
T.S. (adjunct): c. indirect (D)
Ex.
T.R. verbe: Profesorul le predă elevilor o lecție nouă.
T.R. forme verbale nepersonale:
- infinitiv: E greu a-i face pe plac
- gerunziu: Te simt mai aproape scriindu-ți des.
- Astea sunt sfaturi de dat copiilor.
T.R. locuțiuni verbale: Aducea aminte fiecăruia despre problemele lui.
T.R. adjective:
Au luat o decizie favorabilă mie.
E interesantă cartea oferită lui Ion.
T.R. adverbe: A răspuns potrivit așteptărilor.
T.R. interjecții:
Bravo vouă!
Vai mie! -> Vai de mine! (Ac / c.p.)
B. Părțile de vorbire prin care se exprimă complementul indirect
1. Substantiv (D):
Am promis colegilor o partidă de fotbal. -> Le-am promis o partidă de fotbal.
Mariei îi merge bine. / Îi merge bine Mariei.
Obs. C.I. cu T.R. verb poate fi dublat prin clitic pronominal în D., fie anticipare, fie reluare; cele
două componente „legate” prin dublare constituie o singură funcție sintactică.
2. Pronume (D):
Nu dădea nimănui nimic.
Unora le place teatrul.
Vouă nu vă convine salariul.
3. Numeral cu valoare pronominală (D):
Primului din clasă i se dă un premiu.
Celor trei li s-a interzis să vină.
Obs. C.I. poate fi exprimat și cu prepoziția „la”, când grupul este substituibil cu un dativ (se dublează):
Ex.
Le trimite la trei copii lecțiile. -> Le trimite copiilor lecțiile.
Am trimis invitații la doi dintre colegi.
CONFUZII
Pron. personal / reflexiv Pron. personal / reflexiv Pron. reflexiv
D, clitic / c.i. D. posesiv / c. (ind.) posesiv D, clitic / marcă a verbului în
construcție reflexivă
- Îmi pare bine de - I-au plecat copiii - El își revine după boală.
cunoștință. (săi/lui). - El își închipuie numai
- Ți-ai ales un măr stricat. - Și-a pierdut cartea (sa / rele.
- Maria și Ion își scriu ei). - El își aduce aminte de
săptămânal. - Ion își spală mașina (sa). ceva.
- Ion își impune (sieși) să
rămână calm.
Obs. Unele clitice pronominale nu îndeplinesc funcție sintactică:
a. „Dativul etic”: Mi ți-l ia de urechi cât e de mare.
b. „Dativ cu valoare neutră”: „Și dă-i, și luptă.”
Propoziția subordonată completivă indirectă (P.C.I.)
I. Definiție:
Completiva indirectă constituie, în frază, o realizare propozițională a complementului indirect.
Ex.
|Eu dau apă 1-PP | unui călător. 2-PCI|
|Eu dau apă 1-PP| oricui îi este sete. 2-PCI|
II.
T.R.
- Verb predicativ
- Locuțiune verbală
- Adjectiv
- Adverb
- Interjecție
Pronume / adjective pronominale relative:
Cui, cărei / cărui / căror (D)
Conectori
Pronume / adjective pronominale nehotărâte:
Oricui / oricărei / oricărui (D)
T.S. P.C.I.
Ex.
|Povestește1-PP| oricui ascultă.2-PCI|
|Biblioteca e un mediu propice1-PP | cui are de citit. 2-PCI |
|Se comportă aidoma1-PP | cui l-a educat. 2-PCI |
|Vai1-PP | cui greșește. 2-PCI |
|E ostil1-PP | căror colegi nu-l susțin. 2-PCI |
|Împrumut cărți1-PP | oricărui coleg vrea2-PCI |
|Le-a răspuns1-PP | cărora îi erau prieteni. 2-PCI |
Obs.
1. Uneori C.I. se dublează prin clitic:
|I-am trimis cartea1-PP| cui are nevoie.2-PCI|
2. Nu întotdeauna funcția sintactică a pronumelui relativ / nehotărât coincide cu funcția
subordonatei (IMBRICAREA):
Ex.
|Trimite cărțile1-PP| cui are nevoie.2-PCI| -> cui = cineva / f.s. subiect
|Oferă flori1-PP| oricui merită. 2-PCI| -> oricui = cineva / f.s. subiect
III. Punctuația:
P.C.I. stă, de regulă, după regentă și nu se desparte niciodată prin virgulă de aceasta, indiferent de
poziția ei.