1.
De calculat poziţia a 5 canale consecutive cunoscind valoarea frecvenţei purtătoare
a primului canal.
Varianta 1.
Frecvenţa purtătoare este de 371 MHz.
Pentru a putea calcula poziţia a 5 canale consecutive ne vom folosi de
caracteristicaradiofrecvenţă nominală a unui canal de televiziune:
După caracteristica dată şi valoarea purtătoarei( conform variantei ) trebue să aflăm limita
de jos a canalului , limita de sus , foв , foR ,frecvenţa purtătoare a sunetului şi frecvenţa
purtătoare pentru fiecare canal aparte.
Cunoscînd frecvenţa purtătoare a primului canal şi folosind caracteristica nominală a unui
canal calculăm:
- limita de jos: 371-1,25= 369,75 MHz
- limita de sus: 369,75 + 8 = 377,75 MHz
- foв: 371+ 4,25 =375,25 MHz
- foR : 371+ 4,406 = 375,406MHz
- f purtătoare a sunetului : 371+ 6,5 =377,5 MHz
Deoarece, după cum se vede din caracteristica rodiofrecvenţă, durata unui canal este
standartă de 8 MHz şi deci valorile indecilor canalului consecutiv varia cu această valoare
standartă. Putem calcula indicii daţi pentru fiecare canal consecutiv doar adunînd valorile
calculate ale primului canal cu 8 MHz.
Deci pentru canalul al doilea vom avea:
- f purtătoare a canalului: 371+ 8= 379 MHz
- limita de jos : 369,75 +8 = 377,75 MHz
- limita de sus : 377,75 +8 =385,75 MHz
- foв : 375,25 +8 = 383,25 MHz
- foR : 375,406 + 8 =383,406 MHz
- f purtătoare a sunetului: 377,5 + 8 = 385, 5.
Deci pentru canalul al trei-lea vom avea:
- f purtătoare a canalului: 379+ 8= 387 MHz
- limita de jos : 377,75 +8 = 385,75 MHz
- limita de sus : 385,75 +8 =393,75 MHz
- foв : 383,25 +8 = 391,25 MHz
- foR : 383,406 + 8 =391,406 MHz
- f purtătoare a sunetului: 385,5 + 8 = 393, 5.
Deci pentru canalul al patrulea vom avea:
- f purtătoare a canalului: 387+ 8= 395 MHz
- limita de jos : 385,75 +8 = 393,75 MHz
- limita de sus : 393,75 +8 =401,75 MHz
- foв : 391,25 +8 = 399,25 MHz
- foR : 391,406 + 8 =399,406 MHz
- f purtătoare a sunetului: 393,5 + 8 = 401, 5.
Deci pentru canalul al cinci-lea vom avea:
- f purtătoare a canalului: 395+ 8= 403 MHz
- limita de jos : 393,75 +8 = 401,75 MHz
- limita de sus : 401,75 +8 =409,75 MHz
- foв : 399,25 +8 = 407,25 MHz
- foR : 399,406 + 8 =407,406 MHz
- f purtătoare a sunetului: 401,5 + 8 = 409, 5.
Astfel calculăm pentru fiecare canal consecutiv şi îtroducem valorile obţinute in tabela:
N limita de limita de f OB , MHz f , MHz
OR f purtătoare f purtătoare
Can. jos , MHz sus , MHz MHz sunet ,MHz
1 369,75 377,75 375,25 375,406 371 377,5
2 377,75 385,75 383,25 383,406 379 385,5
3 385,75 393,75 391,25 391,406 387 393,5
4 393,75 401,75 399,25 399,406 395 401,5
5 401,75 409,75 407,25 407,406 403 409,5
Partea teoretică:
Ecranele cu plasmă PDP - Plasma Display Panels
Tehnologia utilizată în realizarea ecranelor cu plasmă este în dezvoltare de mai mulţi ani, şi
promite foarte mult în domeniul afişării informaţiei.
Un strat de gaz special este interpus între două ecrane transparente, pe care există fixate
rânduri respectiv coloane de electrozi sub formă de pelicule transparente.
Prin activarea unei anumite perechi de electrozi rând-coloană, gazul de la intersecţia lor se
ionizează, emiţând lumină. Tipul gazului determină culoarea de afişare. Imaginile afişate prezintă
contrast şi strălucire excelente, şi, în plus, scalarea la dimensiuni mai mari se poate face uşor. Nu
sunt în totalitate rezolvate problemele legate de afişarea în nivele de gri şi color.
Tehnologia isi gaseste originile in anii '60. De la ecranele-gigant montate in public,
urmatorul pas a fost productia de masa. Televizoarele cu tub catodic (CRT) au fost, treptat,
inlocuite cu retroproiectoare bazate pe cristale lichide (LCD) si apoi cu ceea ce se numeste
"televiziune digitala" (PDP). Clasicul ecran cu tub catodic compune o imagine usor deformata,
imperfecta. Ecranul PDP foloseste doua straturi de sticla, intre care se afla un gaz nobil, xeon sau
neon, si o matrice de celule de fosfor (pixeli). Compozitia gazoasa, supusa unui camp electric
puternic, atinge starea de plasma, degajand o stralucire ultravioleta. Aceasta actioneaza asupra
fiecarui pixel din matrice in parte. Un pixel este alcatuit din trei subcelule, rosie, verde si albastra,
care compun imaginea finala in mod digital, la o anumita rezolutie. Avantajele tehnologiei PDP
Imaginea afisata pe un ecran pe baza de plasma nu mai prezinta distorsiunile caracteristice
ecranelor obisnuite. Totodata, imaginea este omogena in luminozitate, mai clara si mai
stralucitoare (cu o acuratete de peste 16 milioane de nuante de culoare), fara deficiente de
focalizare si fara zone usor intunecate sau supraluminate.
Spre deosebire de ecranele clasice, unde distanta optima de vizionare este de 4,5 ori
dimensiunea diagonalei tubului, ecranele moderne permit vizionarea optima de la orice distanta,
oricat de apropiata. Si aceasta datorita faptului ca imaginea nu mai este compusa din linii, ci din
puncte fine (pixeli).
Modelele pretentioase ofera rezolutii inalte, pentru un afisaj desavarsit, iar calitatea
superioara este data si de stabilitatea imaginii, care nu mai "palpaie", nu afecteaza vederea si nu
da dureri de cap. Nu in ultimul rand, este remarcabila absenta interferentelor magnetice,
televizorul cu plasma putand fi amplasat in apropierea difuzoarelor sau a altor elemente
audio/video perturbatoare, fara ca imaginea sa aiba de suferit. Un avantaj extrem de important
este ergonomia unui astfel de ecran. La o diagonala de 81 cm, grosimea ecranului nu depaseste
15 cm, comparativ cu cel putin 60 cm, cat ar masura adancimea unui televizor obisnuit de 51 cm.
Adevaratul ecran plat este dat doar de tehnologia pe baza de plasma. Utilizarea practica
Destinatiile principale ale ecranelor bazate pe plasma sunt prezentarile multimedia, publicitate in
locuri mari.
Tehnologia digitala a schimbat multe aspecte din viata noastra. Transformarea televiziunii
analogice intr-una digitala, care acum este "pe val", nu a mai mirat pe nimeni. Avantajele
televiziunii digitale sunt impresionante: lipsa perturbatiilor, a imaginii "duble", economie de
canale de transmisie prin codare si posibilitatea de transmisie la definitie mai mare. O transmisie
digitala poate "corecta" problemele de receptie intr-o anumita masura. Puterea semnalului
receptionat nu mai este atat de importanta ca in transmisia analog, dar daca rata de erori este prea
mare, atunci receptia se intrerupe in totalitate.
In conluzie, un pas important a fost digitizarea semnalului TV care se transmite pe
diverse cai, care pot fi aceleasi ca in cazul transmisiilor de date: cablu coaxial, fibra optica,
tranmisii de date wireless, satelit digital. Este important de retinut: TV digital nu este sinonim cu
TV de inalta definitie (HDTV). Daca achizitionati un sistem de receptie HDTV, verificati daca
poate face autoconversie in sus sau in jos.
O alta comparatie intre HDTV si sistemul standard este la numarul de pixeli. Cu cat mai
multi, cu atat mai bine, este o regula arhicunoscuta. Ei bine, sistemele de inalta definitie respecta
aceasta regula si surclaseaza, oferind o imagine de aproape 4,5 ori mai detaliata decat sistemul
analog - foarte important mai ales in cazul televizoarelor cu diagonala mare.
Un alt aspect este formatul ecranului, in format standard TV proportia este 4:3, iar cel
HDTV este 16:9, cu 1/3 mai mare decat cel standard. Ecranul lat (wide) are ca punct de inceput
anii Ô50, cand cinematografia a cautat noi atractii pentru publicul tot mai mult atras de televizor,
comparativ cu sala de cinema. "Gurile rele" spun ca astfel s-a incercat si ingreunarea transmisiei
pe tv a filmelor.
O explicatie rationala ar fi ca proiectia pe ecran lat este mai apropiata de modul de vedere
natural. 30 de grade stanga si dreapta este raza vizuala obisnuita a omului, ecranul 4:3 acoperind
10 grade stanga si dreapta, in timp ce 16:9 acopera 30 de grade.
In general, Europa este in urma continentului nord-american in ceea ce priveste HDTV,
dar companiile TV nu ignora acest aspect si PLASMA-SURFACE-TECHNOLOGY · PLASMA
ETCHER · PLASMA CLEANER ]
Era televizoarelor cu plasma se apropie de sfarsit in opinia specialistilor. Motivul il
reprezinta dezvoltarea exploziva a LCD TV-urilor, noile televizoare pe cristale lichide. Chiar
daca lupta dintre cele doua tipuri de sisteme este la inceput, importatorii promit ca acest razboi va
revolutiona pur si simplu conceptul de televiziune.
Startul a fost dat de Samsung, Sony si Panasonic, care au lansat de curand monitoare LCD
TV la dimensiuni mai mari de un metru si avand caracteristici ce pot detrona televizoarele cu
plasma din categoria celor mai cautate sisteme pentru cei care doresc o imagine de calitate pe un
ecran imens in casa.
Formele plate ale celor doua tipuri de televizoare, atat cele cu plasma, cat si cele cu
cristale lichide, permit posesorilor sa le monteze oriunde, chiar si pe tavan. In plus, daca adaugam
conectivitatea wireless, accesul la Internet si faptul ca, de la o luna la alta, apar modele din ce in
ce mai impresionante ca marime, acestea au devenit o piatra grea de gatul receptoarelor clasice,
care nici n-au ajuns la o diagonala de 100 cm.
In momentul de fata, cel mai mare televizor cu plasma are 2,5 metri. In magazinele din
Moldova, cele mai avansate modele au doar doi metri. De asemenea, cel mai mare LCD a ajuns
la doi metri. In magazinele de la noi, cel mai mare are 1,1 metri.
In general, pretul televizoarelor cu plasma este mai mic decat al LCD-urilor, datorita
proceselor de productie. Cu toate acestea, pe piata autohtona, pretul unui TV cu plasma, cu
diagonala de un metru, incepe de la 88 de milioane de lei si poate ajunge pana la 400 de milioane
pentru un brand. In acelasi timp, LCD TV-urile cu diagonala de 72 de centimetri, foarte
raspandite la noi, pornesc de la 40 de milioane si urca pana la circa 80 de milioane de lei. “Insa
preturile sunt in scadere dramatica la LCD-uri si au avantajul ca permit rezolutii mai mari, deci o
imagine mult mai fidela. Sunt chiar mai subtiri decat cele cu plasma si au o durata de viata mai
mare. In plus, pentru ca au rezolutii mai bune, pot fi folosite si ca monitoare pentru computere”,
explica Ionut Mares, manager al unui magazin IT.
Televizoarele cu plasma au o durata de viata mica. Noile modele au garantie de 60.000 de
ore, ceea ce inseamna o folosire nonstop de sase ani. LCD-urile nu au probleme de acest gen,
fiind asigurate pentru un timp de viata mult mai mare.
Avantaje si dezavantaje
In opinia specialistilor, televizoarele cu plasma pot suferi un efect de remanenta ireversibila,
produs de imaginile statice. Dupa perioade mai lungi, imaginile nemiscate produc acest efect, iar
utilizatorul ramane pentru totdeauna cu imaginea “fantoma” pe fundal. In cazul LCD TV-urilor,
riscul cel mai mare este provocat de defectarea unui “pixel” din multitudinea celor folosite de
cristalele lichide. Acesta, avand dimensiunea unui varf de ac, se poate incapatana sa nu mai
functioneze, tronand undeva pe ecran fara sa mai redea ceva. Oricum, acest lucru se intampla
numai dupa o folosire indelungata a respectivului televizor.
Televizoarele cu plasma clasice au o durata de viata de la 20.000 pana la 30.000 de ore,
echivalent cu minimum doi ani si trei luni de utilizare nonstop, pana cand luminozitatea se reduce
la jumatate. Durata obisnuita de viata a LCD-urilor este de 50.000-60.000 de ore, echivalentul a
cel putin cinci ani de utilizare nonstop.
Totusi, exista cateva avantaje de partea televizoarelor cu plasma. Unul dintre acestea este
rapiditatea cu care imaginea este transmisa pe ecran. Motivul pentru care LCD TV-urile nu se
ridica la aceleasi performante este faptul ca acestea au fost concepute initial ca monitoare pentru
computer, calitatile transmisiei TV nefiind luate in seama la momentul respectiv.
Din punctul de vedere al fiabilitatii, LCD TV conduce detasat. Daca televizoarele bazate
pe plasma au probleme mari la transport sau la instalare, fiind foarte fragile, cele pe cristale
lichide sunt mult mai rezistente. In plus, testele de specialitate au mai gasit o chichita impotriva
receptoarelor cu plasma: nu rezista la altitudini mari. Folosite la inaltime, acestea au avut cateva
probleme mari la ecran, in timp ce LCD-urile s-au comportat foarte bine. E drept, exista TV cu
plasma care au o fiabilitate desavarsita si la altitudine, insa pretul acestora va poate provoca, fara
mari probleme, rau de inaltime.
In fine, testele de specialitate dau castig de cauza noilor LCD TV, aflate in momentul de fata “pe
val”. Pornind de la greutate, unde televizoarele pe cristale lichide inving detasat, si mergand pana
la luminozitate, durata de viata, unghiuri de vizibilitate, capacitati de interconectare, LCD-ul este
castigator. Singura bariera ramasa in fata noilor sisteme consta in faptul ca televizoarele cu
plasma sunt in continuare stapane autoritare in ce priveste dimensiunile ecranului. Dar si acest
“impediment” se va solutiona incepand cu vara acestui an.
Televizorul viitorului, deja pe rafturile magazinelor
Televizoare incastrate in zid imaginate cu zeci de ani in urma in filmele SF au devenit
realitate. LCD TV-urile au aparut ca urmare a atasarii unui tuner TV pe un monitor de calculator
LCD TFT. Acestea combina cele mai avansate tehnologii cum ar fi “picture in picture” (PIP),
boxe stereo, telecomanda cu un design stilat si un pret competitiv. Sunt ideale pentru jocuri video
(cum ar fi Playstation) sau vizionare de DVD-uri. LCD TV-urile aduc si noi avantaje, printre care
contrast si luminozitate mult mai mari, reflexii reduse, lipsa emisiilor de radiatii, posibilitatea
vizionarii de la distante mici fara a afecta vederea (spre deosebire de televizoarele clasice). Toate
LCD TV-urile sunt foarte subtiri, economisind astfel spatiu si permitand montarea facila pe orice
suprafata.
Concluzie:
Tehnologia isi gaseste originile in anii '60. De la ecranele-gigant montate in public, urmatorul pas
a fost productia de masa. Televizoarele cu tub catodic (CRT) au fost, treptat, inlocuite cu
retroproiectoare bazate pe cristale lichide (LCD) si apoi cu ceea ce se numeste "televiziune
digitala" (PDP). Clasicul ecran cu tub catodic compune o imagine usor deformata, imperfecta.
Ecranul PDP foloseste doua straturi de sticla, intre care se afla un gaz nobil, xeon sau neon, si o
matrice de celule de fosfor (pixeli). Spre deosebire de ecranele clasice, unde distanta optima de
vizionare este de 4,5 ori dimensiunea diagonalei tubului, ecranele moderne permit vizionarea
optima de la orice distanta, oricat de apropiata. Si aceasta datorita faptului ca imaginea nu mai
este compusa din linii, ci din puncte fine (pixeli).
Avantajele televiziunii digitale sunt impresionante: lipsa perturbatiilor, a imaginii "duble",
economie de canale de transmisie prin codare si posibilitatea de transmisie la definitie mai mare.
O transmisie digitala poate "corecta" problemele de receptie intr-o anumita masura.
In momentul de fata, cel mai mare televizor cu plasma are 2,5 metri.
Bibliografie:
1. [Link]
2. [Link]
3. [Link]
sfaturi-de-cumparare/