Structuri textuale
Structura textuală se referă la modul în care textul este organizat pentru a transmite informații sau idei
într-un mod logic, coerent.
În orice text există segmente mici, compuse din mai multe fraze, care au anumite trăsături ce ne ajută să
le recunoaștem.
• Secventa narativă este compusă din situația inițială, transformarea și situația finală. O astfel de secvență se
poate întâlni în texte literare epice – basm, roman, nuvelă – dar și în relatarea unor fapte diverse în mass-media.
În timp ce povestim, folosim secvențe narative. Secvența narativă prezintă derularea unor întâmplări într-o
ordine logică și temporală, urmărește dezvoltarea unei intrigi într-o înlănțuire de evenimente care au un
deznodământ. Relatarea se face la persoana I sau la persoana a III-a. Florentina Sâmihăian afirmă că accentul
este pus pe acțiune, iar întrebările la care răspunde cel care scrie o narațiune sunt Cine? Ce face? Unde? Când?
Cum? De ce?
• Secvența descriptivă evidențiază liniile de dezvoltare a unei descrierii: aspectualizarea sau prezentarea
părților obiectului descris și a proprietăților acestuia; punerea în relație sau indicarea reperelor spațiale și
temporale în care se situează obiectul descris, precum și comparația acestuia cu alte obiecte de același fel.
Astfel de secvențe apar în proză, în versuri (pasteluri) sau în piese de teatru sub forma didascaliilor, dar
și în descrieri de tip științific sau în reclame sau ghiduri turistice. Se observă folosirea cuvintelor din câmpul
lexical în care se încadrează tema descrierii, preponderența grupurilor nominale (substantiv + adjectiv), prezența
verbelor la prezent sau imperfect. Și aici există o serie de întrebări care ne ajută să redactăm astfel de secvențe
Ce este descris? De către cine? Cum? De ce? (Florentina Sâmihăian, 2014)
• Secvența dialogată apare în textele literare – în piese de teatru, în proză sau în emisiunile TV. Dialogul există
în comunicarea de zi cu zi cu cineva de lângă noi sau cu cineva aflat la depărtare prin intermediul internetului, a
telefonului. O secvență dialogată reproduce întocmai cuvintele unor persoane sau personaje din operele literare
și permite dezvăluirea direct a gândurilor, a sentimentelor și a atitudinilor acestora. Trebuie să avem în vedere
că în secvența dialogată există verbe de declarație ( a afirma, a întreba, a spune, a șopti, a zice etc.), linia de
dialog înaintea replicilor sau marcarea acestora prin ghilimele, marcarea intonației prin punctuație specifică.
Întrebările pentru redactarea textului dialogat sunt Cine vorbește? Cu cine? Despre ce? Unde? Când? De ce? Ce
relații sunt între cei care dialoghează? (Florentina Sâmihăian, 2014).
• Secvența explicativă oferă informații necesare înțelegerii unor acțiuni ale persoanelor sau personajelor, oferă
explicații despre cauzele și caracteristicile unor fenomene sau evenimente. Aici se folosesc cuvinte sau grupuri
de cuvinte de genul mai înainte, în cele din urmă, apoi, în consecință, astfel, deoarece, fiindcă etc. Se utilizează
procedee ca definirea, exemplificarea, compararea, reformularea etc. Întrebările specifice acestei secvențe sunt
Ce este de explicat? De cine? Cum? De ce? (Florentina Sâmihăian, 2014)
• Secvența argumentativă este alcătuită din teză/premisă, argumente și concluzie. Argumentația cuprinde
conector logici , verbe de tipul consider, cred, mi se pare, apreciez. Întrebările pentru secvența argumentativă
sunt Cine argumentează? Ce argumentează? Pe cine dorește să convingă? Cui i se opune? De ce? (Florentina
Sâmihăian)