PLUMB

de George Bacovia

I
George Bacovia este un reprezentant de marca al simbolismului romanesc alaturi
de Traian Demetrescu si Stefan Petica.
Simbolismul este un curent literar aparut in Franta si promovat la noi de
Alexandru Macedonski. El se opune naturalismului și parnasianismului.
Poezia “Plumb” deschide volumul cu acelasi nume aparut in 1916 si marcheaza
debutul bacovian.
Un prim argument ce justifica incadrarea in simbolism este muzicalitatea operei
redata prin aliteratia “stam singur” si asonanta “amorul meu de plumb”. De
asemenea verbele la imperfect: dormeam, stam ; impreuna cu imaginile auditive :
“scartaiau coroanele” ; “am inceput sa il strig” subliniaza acelasi aspect.
Un al doilea argument care confirma incadrarea operei in simbolism consta in
valorificarea corespondentelor, asfel, poezia dezvolta doua planuri: exterior si
interior.
Planul exterior obiectiv domina strofa intai si ofera imaginea unei naturi peste
care se lasa “mugurul mortii”. Cadrul este unul artificial cu metafore care trimit la
ideea de moarte: sicriu, cavou.
Planul interior este prezent in al doilea catren si pune accent pe solitudinea
umana, tristetea dintre o iubire neimpartasita, versul: “dormea intors amorul meu
de plumb” ilustreaza dragostea care i se refuza eului liric.

II
Tema textului o constituie esecul existential: moartea, singuratatea. De
asemenea putem identifica si o tema a iubirii care i se refuza poetului.
 O primă secventa ce subliniaza tema este reprezentata de strofa intai a poeziei.
Sicriele si cavoul sunt metafore care sugereaza claustrarea si captivitatea fintei
umane, la fel de evident ar simboliza camera poetului, orasul de provincie,
societatea.
A doua scenă semnificativă pentru tema este constituita de cea de a doua strofa
ce vorbeste despre moartea iubirii. In acest context strigatul devine unul al
disperarii “si-am inceput sa-l strig”. Prin secventa “era frig” poetul realizeaza
corespondenta dintre planul naturii si cel sufletesc. Metafora “aripi de plumb” pune
in evidenta de asemenea zborul in jos, poetul find un icar sacrificat care incearca sa
se inalte dar nu reuseste.

III
Titlul poeziei contine un element cu valoare de symbol ce sugereaza apasarea
angoasa, greutatea sufleteasca. El devine cuvantul cheie al poeziei, un motiv
central ce sugereaza moartea din punct de vedere cromatic.
La nivel compozitional textul este alcatuit din doua catrene perfect simetrice,
atrage atentia repetitiei cuvantului plumb, care apare de 6 ori in poezie, creându-se
o senzatie de monotonie si spleen.
Primul vers al poeziei infatiseaza lumea asemenea unui cimitir, termeni precum
sicrie, cavou, flori, fac parte din campul lexico – semantic al mortii. Metafora
“flori de plumb” si inversiuena “funerar vestment” contureaza acelasi spatiu
sufocant, pietrificat. Vantul este unul rece al mortii, aspect evidentiat prin imaginea
auditiva: “si scartaiau coroanele de plumb”.
In ceea ce priveste prozodia, constatam rima imbratisata ; masura fixa de 10
silabe, consoanele “grele” produc o muzicalitate interioara.
In concluzie, poezia lui Bacovia descrie prezenta lirica a mortii, a esecului
existential, a iubirii neimpartasite. Intr-un text care se incadreaza perfect esteticii
simboliste.