SCENETĂ

,, SANIA LUI MOŞ CRĂCIUN”

Studentă: Oprea Emanuela Sabrina Aurica

Personaje:

 Spiriduşi-trei
 Iepuraşul Codiţă
 Ipuraşul Diţă
 Ciocănitoarea
 Vrăbiuţa
 Ariciul Ţepişor
 Bursucul
 Veveriţa
 Vulpea
 Căţelul Azorică
 Moş Crăciun
 Flugi de zăpadă-şase

Decorul: un peisaj din pădure cu copaci şi bradul împodobit, o săniuţă, o ladă

mare.

Costumele: Vor fi confecţionate sau închiriate.

Spiriduşul 1:

Într-o iarnă, în pădure,

N-o să credeţi ce vă spun,

Vulpea s-a gândit să fure

Sania lui Moş Crăciun!

Era foarte supărată

Pe cei de la grădiniţă,

Fiindcă n-a fost invitată

 La serbare în poieniţă.

Spririduşiii: Ştiţi de ce? Fiindcă e hoaţă

Şi pe toţi îi păcăleşte,

Face câte-o boroboaţă

Şi de loc nu se căieşte!

Spiriduşul 2:

Plănuind o răzbunare

Şi dorind ca Moş Crăciun

Să nu vină la serbare,

Că pe jos nu avea cum,

Sănioară fermecată

A luat-o pe furiş

Şi-a ascuns-o deîndată

În pădure-ntr-un tufiş.

Spiriduşul 3:

Dar ca să n-o bănuiască

Nimeni pentru fapta sa,

S-a gândit să păcălească,

Veţi vedea, pe-altcineva!

Cine nu e prea cuminte ,

 E-ncrezut şi necinstit,

Dragi copii, să ţineţi minte:

E uşor de păcălit!

(Spiriduşii se retrag şi intră-n scenă Iepuraşul Codiţă. Puţin mai departe se vede
sania pusă lângă un tufiş, iar de după brad, vulpea la pândă)

Codiţă :

Sunt Codiţă, urechiatul

Şi-s un iepure de soi,

Nu-i ca mine nimeni altul

În pădure şi-n zăvoi!

Mă grăbesc spre grădiniţă

Fiindcă azi avem serbare

Moş Crăciun, în poieniţă,

Va veni c-o traistă mare.

Ştiu eu, ştiu că Moşul vine

Cu ceva la fiecare,

Dar mai ştiu că pentru mine

Are un cadou mai mare.

Ciocănitoarea:
 Cine cântă-aşa de tare?

Ia te uită, e Codiţă!

Bună ziua, frăţioare!

Mergi cumva la grădiniţă?

Codiţă:

Ai ghicit, Ciocănitoare,

Mă grăbesc şi cânt de zor

Fiindcă azi avem serbare,

Iar eu sunt prezentator!

Ciocănitoarea:

Îţi urez succes, şi-ndată

Voi pleca, dragă Codiţă,

Să anunţ pădurea toată,

Să se-adune-n poieniţă.

Sunt cu toţii curioşi

Să vadă ce-au pregătit

Copilaşii cei frumoşi,

Moşului de bun-venit!

(Ciocănitoarea pleacă, iar Codiţă dă să plece şi el, dar vede sania şi se opreşte. Se
apropie de ea încet, o priveşte, se învârte în jurul ei şi apoi se uită curios în jur)

Codiţă:
 Ia te uită! O sănioară!

Asta zic şi eu noroc!

Cât mi-ar place pân’ deseară

Prin zăpadă să mă joc!

( se urcă pe sanie şi încearcă să vadă cum alunecă)

Mamă! Ce alunecuş!

Nu mai pot de nerăbdare,

Sania, pe derdeluş

Am s-o fac acum să zboare!

Cântec: ,,Hai la joacă-afară

Hai la joacă-afară, săniuţa mea!

Hai la joacă-afară, că nu vom cădea
Orice deal îl sare, săniuţa mea
Nimic nu-i stă în cale, fereşte-te de ea!

Uite încep să meargă, sănii cu copii

Hai aleargă-aleargă, de ei să te ţii
Ia priviţi cum fuge, săniuţa mea!
Nimeni n-o ajunge, fereşte-te de ea!

(Codiţă iese din scenă cu sania, iar vulpea îşi freacă lăbuţele foarte satisfăcută şi
fuge în urma iepuraşului. Apare bursucul.)
Bursucul: (strigând)

Codiţă! Codiţă!

Pe unde o fi Codiţă?

Nicăieri nu îl găsesc,

N-a ajuns la grădiniţă

Şi pe-aici nu îl zăresc!

(Apare Ariciul Ţepişor, cu gentuţa de grădiniţă)

Bursucul:

Bună ziua, Ţepişor,

Bine că te-am întâlnit,

Am nevoie de-ajutor!

Oare tu n-ai auzit

C-ăn pădure, lumea toată

Pe cărări s-a adunat

Şi e foarte supărată

Pentru ce s-a întâmplat?

Moş Crăciun, încă de-aseară,

Sania şi-a pregătit-o

Lângă poarta de afară

Şi azi nu a mai găsit-o!

Ţepişor:

Vai de mine, ce-ntâmplare,

Sania a dispărut

Şi noi azi avem serbare!

Oare ce e de făcut?

Să fugim la grădiniţă,

Pe copii să îi chemăm

Şi apoi prin poieniţă,

Sania s-o căutăm!

(Bursucul şi Ţepişor ies grăbiţi împreună şi apoi apare Codiţă trăgând de sanie)

Codiţă:

Vai, cât am întârziat!

Şi-astăzi sunt prezentator!

De serbare am uitat,

S-o iau iute la picior!

(Ascunde sania în tufiş şi iese fugind din scenă. Apare vulpea tiptil, ia sania şi o
bagă în ladă. Tocmai atunci apar fulgii, iar vulpea se ascunde.)

Fulgi de nea

[Link]âm din norișori îmbrăcați în pluș,

 Și ne plac grozav copiii strânși pe derdeluș.
Suntem albi cu toți
Pe obraji aterizăm,
Ne amesctecăm cu ei
Și ne bucurăm.
Refren:
Suntem fulgi de nea,
Ne-a născut o stea,
Peste case și alei
Curgem veseli , Hei!

2. Noaptea atârnăm de crengi pe lângă ferești

Și-ascultăm tare cuminți basme și povești.
Nu dormim defel
Când e noaptea de Crăciun
Fiindcă moșul și cu noi
E prieten bun.
Fulgiii:
Un-doi-trei, un-doi-trei,
Suntem fulgii mititei,
Iarna ne-a trimis la drum
În calea lui Moş Crăciun.

Fulgul 1:
-Nu mă ştiţi?
Eu sunt Fulguţa.
 Din steluţe mi-e rochiţa.
De mă-nvârt odată bine
Alb covor aştern, copile!

Fulgul 2:
Bucuroşi am pornit
Şi pe Moş l-am întâlnit.
Ce ducea el în spinare?
O desagă mare, mare!

Fulgul 3:
Iar în ea, dragi copii,
Avea dulciuri, jucării
Pregătite de cu seară,
Să le pună-n sănioară.

Fulgul 4:
Cui aduce, cui adduce
Păpuşele, turtă dulce,
Maşinuţe, căluşei?
Celor mici şi cuminţei!

(Diţă şi Ciocănitoarea, vin bucuroase în calea fulgilor)

Diţă:
Fulgi de nea, bine-aţi venit
Astă seară la serbare!
 Noi de mult ne-am pregătit
Pentru această sărbătoare.

Vrăbiuţa:
Dar cu mare neplăcere
Trebuie să spun ceva:
Suntem în întârziere,
Mai lipseşte cineva!

Diţă:
Încă n-a venit Codiţă,
Nu ştiu ce s-a întâmplat!
N-a fost nici la grădiniţă
Şi sunt c-am îngrijorat.

Fulgul 5:
Noi vrem să vă ajutăm!
Doar un pic să aşteptaţi
Şi îndată-l căutăm,
Nu mai fiţi îngrijoraţi!

Fulgul 3:

Vântul pe a lui aripă

Ne v-a duce-n grabă mare

 Pe Codiţă, într-o clipă

Vi-l aducem la serbare.

(Fulgii-de –nea ies unul după altul pe melodia cântecului )

,,Fulgii de nea, mii şi mii”

Refren: Fulgi de nea

Mii şi mii
Strada şi pomii
Au haine argintii.

Fulgi de nea
Cad din cer
Nasu şi obrajii
Sunt roşii de ger.

Mii de stele de zăpadă

Vin din nori pufoşi şi gri
Neaua s-a depus pe stradă
Hai cu sania copii.
R:...
Voie bună veselie
Râzi cu pofta nebunie
Iarna este bucrie
Când vin fulgii argintii.

Codiţă:
 Iată-mă, eu sunt Codiţă,

Cel mai bun prezentator!

Te salut prietene Diţă!

Bună seara tuturor!

(Îşi fac apariţia Diţă, Veveriţa şi Vrăbiuţa, îl privesc uimite)

Codiţă:

Ştiu, prieteni, foarte bine,

Aşa cum le ştiu pe toate,

Că serbarea, fără mine

Să înceapă, nu se poate!

Diţă:

Măi Codiţă, ce-i cu tine?

Ştii cât ai întârziat?

Nu crezi tu că se cuvine

Să-ţi ceri scuze imediat?

Veveriţa:
 Vii aici şi dai năvală

Lăudându-te de zor,

Fără urmă de sfială,

Cum c-ai fi prezentator!

Diţă:

Ce spui tu, mie îmi pare

Mai mult laudă de sine!

Ce vor crede, frăţioare,

Invitaţii despre tine?

Codiţă:

Treaba lor, ce-mi pasă mie?

Spun ce trebuie să spun!

Altfel cum ai vrea să ştie

Cine este cel mai bun?

Vrăbiuţa:

Cât eşti de modest, Codiţă,

Cât eşti de politicos!

Te cam umfli în blăniţă

Şi eu cred că nu-i frumos!

Codiţă:

Iată-mă, eu sunt Codiţă!

(Este intrerupt de intrarea în scenă, cu grabă, a ariciului Ţepişor, a Bursucului şi

a căţelului Azorică)

Ţepişor:

Ce-i cu graba asta mare?

Stai şi-ascultă-mă un pic:

Nu va fi nici o serbare,

Nu mai anunţa nimic!

Diţă:

Nu va fi? Asta e bună!

Dar ea tocmai a-nceput!

Ce vrea Ţepişor să spună,

Că nimic n-am priceput?

Codiţă:

Ei, ce vrea? Îl ştii prea bine

Că mereu ne dă de furcă:

Peste tot pe unde vine!

 Iţele ni le încurcă!

Ţepişor: (se apropie şi mai mult de Codiţă)

Măi Codiţă, frăţioare,

Eu nimic n-am încurcat!

Ştii tu bine, mi se pare,

Cine este vinovat!

Diţă: (uimit)

Vinovat? De ce anume?

Cum poţi spune-aşa ceva?

Ţepişor: (hotărât)

Uite, pot! Nimic pe lume

Nu mă poate-mpiedica!

Codiţă:

Ia ascultă, măi Ţepilă,

Ia aminte ce vorbeşti!

Ţepilă:

Tu s-asculţi, măi Urechilă,

Dacă nu vrei s-o păţeşti!

Vrăbiuţa:
 Ia priviţi-I cum se ceartă

Şi cum se împung de zor!

Nu vrei să ne spui odată

Ce se-ntămplă, Ţepişor?

Bursucul:

Vă spun eu, dragă surată:

Azi, un zvon foarte ciudat,

Colindând pădurea toată,

Foarte tare ne-a-ntristat!

Azorică:

Sania lui Moş Crăciun

Dispăruse şi se pare,

Moşul nu mai are cum

Să ajungă la serbare!

Ciocănitoarea:

Dimineaţă, ni s-a spus

Că pe deal şi-n poieniţă

Aleargă în jos şi-n sus

Cu o sanie, Codiţă…
(În timpul cântecului Codiţă foarte speriat se retrage).

Săniuţa fuge

Săniuţa fuge,

Nimeni n-o ajunge.

Are dor de ducă

Parcă-ar fi nălucă.

R:Toată ziua prin zăpadă,

Vine lumea să-o vadă.

Săniuţa e uşoară

Fuge parcă zboară.

Are tălpi lucioase,

Vârfurile întoarse,

Pod de scândurele,

Să tot stai pe ele!

Peste hopuri sare,

 Ca un zmeu călare.

Hăţuri de-o să-i scape,

Trânta e aproape.

R:

Veveriţa: (către Vrăbiuţă)

A, de aceea-i da cu zorul,

-Înţelegi tu, Vrăbiuţă?

Dumnealui prezentatorul

Se grăbea la săniuţă!

Diţă:

Eu nu cred! Azi a lipsit!

Nu a fost la grădiniţă…

Auzeam c-ar fi răcit..

Stai puţin! Unde-i Codiţă?

(Toată lumea îl caută cu privirea)

Veveriţa:

Cred c-a şters-o, Urechiatul,

Fiindcă îşi cunoaşte vina,

Numai el şi nimeni altul

 Ştie locul cu pricina!

Vrăbiuţa:

Toată lumea în zăvoi!

Şi pe hoţ, fără sfială,

Să-l aducem înapoi

Şi să-i cerem socoteală!

( Toate personajele ies din scenă grăbite. Apare Vulpea ducându-l de urechi pe
Codiţă. Acesta plânge şi caută scăpare.)

Vulpea:

Ce-i cu tine, Urechilă,

Ce te smiorcă-I ca un ţânc?

Vrei cumva să-mi fie milă

Şi să nu te mai mănânc?

Codiţă:

Vai de mine, vai de mine,

Să nu mă mănânci, te rog!

Tu nu vezi că pentru tine

Sunt prea mic, prea slăbănog?

Vulpea:

Slăbănog? Interesant!

Drept să-ţi spun, nu mi se pare

După cât de important

Erai astăzi la serbare!

Nu eşti nici pipernicit

Fiindcă astăzi, bunăoară,

Auzeam c-ai ,,şterpelit’’

Nu ştiu cui…o sănioară!

Codiţă: (disperat)

Am găsit-o, pe cuvânt,

Părăsită şi tu ştii

Că acuma aveam de gând

Să întreb a cui o fi!

Dar din locul unde-am pus-o

Dispăru-se, drept îţi spun!

N-am ştiut când am ascuns-o

Că e a lui Moş Crăciun!

Vulpea:

Nu ştiai că n-aveai cum,

Dar nici nu te-ai întrebat

Cine ţi-o fi pus-o-n drum,

Iepuraşule-ngânfat!

Codiţă:

Aoleu, ce boroboaţă

Am făcut! Deci ai fost tu?

Eşti o hoaţă, eşti o hoaţă!

Iar eu sunt un prostuţ!

Vulpea:

N-am ce-ţi face, Iepurică,

Prea credeai că eşti cu moţ!

Tremură cât vrei de frică,

Toţi vor crede că eşti hoţ!

( se aud voci de copii)

Vulpea:

Sst! Aud parcă ceva!

Sper că ştii cum să te porţi

 Dacă vine cineva,

Nici o vorbă să nu scoţi!

( Îl bagă în ladă şi pune repede capacul, apoi priveşte neliniştită în jur. În scenă
intră Ariciul, Bursucul, Căţelul, Ciocănitoarea, Vrăbiuţa, Veveriţă, Diţă şi Fulgii.
Mieroasă, Vulpea le iese în cale)

Vulpea:

Căutaţi pe cineva?

Dragi copii? Sau mi se pare?

Pot să vă ajut cumva?

Ştiţi cât sunt de săritoare!

Ţepişor:

Ce-i cu tine pe aici,

Coană Vulpe? Ce-nvârteşti?

Vulpea:

Vai, prietene Arici,

Ce urât poţi să-mi vorbeşti!

Am venit din întâmplare…

Voiam doar să vă salut

Inainte de serbare,
 Doar atât, nimic mai mult!

Azorică:

Doar atât? Cine te crede?

Nu mergi tu din întâmplare

Nicăieri. Precum se vede,

Asta-i o minciună mare!

Vulpea:

Bine, bine, ai ghicit,

N-am vrut doar să vă salut!

Eu, de fapt…ştiţi …am venit

Fiindcă vreau să vă ajut!

(Toţi o privesc cu neîncredere. Deodată capacul lăzii se ridică şi iese Codiţă,

ţinând în lăbuţe sănioară)

Codiţă:

Să-i ajuţi, Vulpe şireată?

Te cunosc eu foarte bine,

Vrei să scapi basma-curată

 Şi să dai vina pe mine!

Dragi prieteni, am greşit,

Nici nu ştiţi ce rău îmi pare!

Sunt atât de necăjit!

Tuturor vă cer iertare!

(Speriată, Vulpea vrea să fugă, dar Azorică o ţine bine şi o duce în faţa tuturor.)

Azorică:

Ce faci, Vulpe roşcovană,

Vrei să fugi? Rămâi pe loc

Să îmi dai niţică blană

De-o căciulă şi-un cojoc!

Fulgul 1:

Ce credeai, Vulpe şireată,

Că poţi să ne păcăleşti?

A aflat pădurea toată

Cine eşti şi cât plăteşti!

Fulgul 2:

Dacă ţi-e niciodată

 Moşul nu ţi-a dat nimic,

Te-ai gândit încă o dată

Să îl păcăleşti un pic.

Fulgul 3:

Căutându-l pe Codiţă,

Te-am văzut cum din tufiş

Ai luat, coană Vulpiţă,

Sănioara pe furiş.

Fulgul 4:

După urma din zăpadă,

Pas cu pas te-am urmărit

Cum ai pus sania-n ladă

Şi-n pădure ai fugit.

Flgul 5:

Înşfăcându-l pe Codiţă

Ce-n tufişuri căuta,

L-ai târât din poieniţă

 Şi l-ai ferecat colea! (arătând spre ladă)

Fulgiii:

Pentru fapta-ţi ruşinoasă

Ce a ieşit azi la iveală,

Ţie, Vulpe mincinoasă,

O să-ţi cerem socoteală!

Ciocănitoarea:

Tu, Codiţă frăţioare,

Ce-ai de zis? Eşti bucuros,

Că de-atâta îngânfare

Toate ţi-au ieşit pe dos?

Veveriţa:

În pădure ca şi-n viaţă,

Totul e să fii cinstit,

Cine asta n-o învaţă

Nu va fi nicicând iubit.
Codiţă:

Dragi prieteni, fapta mea

M-a făcut mai înţelept;

Nici nu ştiţi ce mult aş vrea

De acum să mă îndrept.

Daţi-mi voie, sănioara

Să i-o duc lui Moş Crăciun

Ş-apoi singur, întâmplarea

Pe de-a-ntregul să i-o spun!

Diţă:

Bine, du-te frăţioare

Şi-ţi dorim să ai drum bun,

Astă-seară, la serbare

Să te-ntorci cu Moş Crăciun!

(Codiţă pleacă fericit, cu sania Moşului. Ceilalţi rămân în semicerc, avându-i la

mijloc pe Azorică şi pe Vulpe, care încearcă din răsputeri să scape)
Ţepişor: (deschizând lada):

Ce ne facem cu Roşcata?

Vrei să fugi, coană Vulpiţă?

Până-ncepe judecata,

Ia pofteşte în lădiţă!

(Azorică şi ceilalţi o închid în ladă. De afară se aud clopoţeii lui Moş Crăciun.
Acesta intră cu Codiţă.)

Moş Crăciun:

Ho, ho, ho

Bună seara, bună seara,

Dragi copii şi spectatori,

Am venit cu sănioară

Să v-aduc colindători!

(Se opreşte în faţa copiilor. Aceştia aplaudă şi cântă)

Moş Crăciun-cântec

Moş Crăciun cu plete dalbe,

Moş Crăciun cu plete dalbe,

A sosit de prin nămeţi
 Şi aduce daruri multe
La fetiţe şi băieţi.
Moş Crăciun, Moş Crăciun.

Din bătrâni se povesteşte,

Că-n toţi anii negreşit
Moş Crăciun pribeag soseşte
Niciodată n-a lipsit.

Moş Crăciun, Moş Crăciun.

Moş Crăciun cu plete dalbe,

Încotro vrei să apuci?
Ţi-as cânta florile dalbe,
De la noi să nu te duci.
Moş Crăciun, Moş Crăciun.

Spiriduşiii:

Moş Crăcine, Moş Crăcine,

Bine ai venit la noi!

Animalele pădurii

Te aşteaptă în zăvoi.
Pentru tine, Moş Crăcine

Acest brad am pregătit

Că ştiam că-n seara asta

Pe la noi vii negreşit!

Cântec: Moş Crăcin, ce drag ne eşti!

Încercăm să n-adormim, urechiușele ciulim

Și-ascultăm de încotro se aude: Ho! Ho! Ho!
Încercăm să n-adormim, urechiușele ciulim
Și-ascultăm de încotro se aude: Ho! Ho! Ho!

Moș Crăciun ce drag ne ești, dintr-o lume de povești

Prin zăpezile-argintii, vii la noi cu jucării
Moș Crăciun ce drag ne ești, dintr-o lume de povești
Prin zăpezile-argintii, vii la noi cu jucării

Nu prea știm cum te strecori, fiindcă peste ochișori

Pleoapele grăbite cad, O, dar ce e-n zori sub brad!
Nu prea știm cum te strecori, fiindcă peste ochișori
Pleoapele grăbite cad, O, dar ce e-n zori sub brad!

Moș Crăciun ce drag ne ești, dintr-o lume de povești

Prin zăpezile-argintii, vii la noi cu jucării
 Moș Crăciun ce drag ne ești, dintr-o lume de povești
Prin zăpezile-argintii, vii la noi cu jucării

(În acest timp, Moşul trage sănioara sub bradul înpodobit şi-I ascultă pe copii cu
bucurie)

Moş Crăciun:

Pentru cântec şi urare

O răsplată vă voi da,

Moşul, pentru fiecare

Are-n traista lui ceva!

(Capacul lăzii se ridică încet şi Vulpea iese afară pe jumătate şi zice foarte
mieroasă)

Vulpea:

Ai cumva şi pentru mine,

Moş Crăciun, ceva frumos?

Vreau să spun că-mi pare bine!

Tare eşti mărinimos!

Moş Crăciun:
 Cum nu, Vulpe vicleană?

Mulţumesc de ,,bun-venit’’!

Şi ţie de bună seamă,

Un cadou ţi-am pregătit!

Ia desaga mea, fă bine,

Să dăm tuturor ceva!

(Vulpea împarte cadouri tuturor, la sfârşit constată că desaga rămâne goală.

Dezamăgită Vulpea o scutură, bagă capul în ea, dar nimic)

Vulpea:

A rămas doar traista goală!

Moş Crăciun, m-ai păcălit!

Moş Crăciun:

Nu e nici o păcăleală!

Asta-I tot ce ai primit!

Dacă o să fi cuminte

Şi în ea mereu vei pune

De acuma înainte,
 Zi de zi, doar fapte bune,

Poate-n anul care vine,

Plină ochi de-o voi găsi,

Voi avea şi pentru tine

Dulciuri, cărţi şi jucării!

(Ruşinată Vulpea pleacă cu capul lăsat)

Spiriduşiii:

Hai copii, veniţi aici

Să întindem hora mare!

Iepuraşi, bursuci, arici,

Veveriţe, căprioare,

Vulpe, păsări, fulgi de nea,

Azorică, Moş Crăciun,

Împreună vom juca

Să avem un an mai bun!

Toţi:

Hai la joc, hai la joc,

Să ne fie cu noroc!
 Învârte-te frate bine

Că şi Vulpea-n horă vine!

Vulpea:

Horă mare, horă mare,

Nu mă călca pe picioare

Fiindcă eu tot am să joc

Că am găuri în cojoc!

Toţi: Să cântăm, să ne-nvârtim

Până o să ne-ncălzim,

Înainte şi-napoi,

C-aşa-i hora pe la noi!

Şi-o jucăm cu Moş Crăciun

Ca s-avem un an mai bun!

Haide, Moşule la joc

Haide, Moşule la joc

Uite aşa!

Să ne fie cu noroc
 Uite aşa!

Tot aşa şi iar aşa,

Uite aşa!

Bate talpa la podea,

Uite aşa!

Şi cu Moşul la un loc,

Uite aşa!

Să-nvârtim hora pe loc

Uite aşa!

Tot aşa şi iar aşa,

Uite aşa!

Bate talpa la podea,

Uite aşa!