Scribd
Încărcați
7 vizualizări1 pagină

Fondarea Romei

Legenda spune că Romulus și Remus, doi frați gemeni abandonați la naștere, au fondat orașul Roma în anul 753 î.Hr. Romulus a devenit primul rege al Romei după ce a văzut mai mulți vulturi zburând pe cer în timp ce stabilea granițele orașului. El l-a ucis pe fratele său Remus care a trecut peste brazda sacră trasată de Romulus.

Încărcat de

Miruna Gugu
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
7 vizualizări1 pagină

Fondarea Romei

Legenda spune că Romulus și Remus, doi frați gemeni abandonați la naștere, au fondat orașul Roma în anul 753 î.Hr. Romulus a devenit primul rege al Romei după ce a văzut mai mulți vulturi zburând pe cer în timp ce stabilea granițele orașului. El l-a ucis pe fratele său Remus care a trecut peste brazda sacră trasată de Romulus.

Încărcat de

Miruna Gugu
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

Fondarea Romei

După legenda latină, Romulus a fondat orașul Roma pe amplasamentul muntelui


Palatin, pe Tibru la data de 21 aprilie 753 î.Hr.

Pornind de la această dată imaginară romanii au socotit anii. Această convenție


necesita o justificare legendară pentru a-i afirma caracterul sacru

Potrivit legendei raportate de Titus Livius[1], Procas, regele Albei Longa, avea doi fii:
Numitor și Amulius. La moartea tatălui lor, moștenirea a fost împărțită în mod egal: cel
mai mare, Numitor, a obținut tronul, iar Amulius, cel mai tânăr, a primit bogățiile și banii
părintești.

Decepționat de această împărțeală, Amulius l-a detronat pe fratele său și l-a ucis pe fiul
lui Numitor, Lausus. Pentru a fi sigur că descendența lui Numitor dispare, a făcut-o pe
nepoata sa, Rhea Silvia (fiica lui Numitor), o vestală, al cărei sacerdoțiu o obliga să
rămână fecioară pe tot timpul vieții sale.

Cu toate acestea, zeul Marte s-a îndrăgostit nebunește de fată care a născut doi
gemeni: Romulus și Remus. Amulius a dispus zidirea vestalei și i-a condamnat pe
sugari să fie aruncați în Tibru. Copiii au fost abandonați pe un teren mlăștinos, pe malul
fluviului, de către servitorul însărcinat cu executarea sentinței.

Copiii au fost adăpostiți de o lupoaică care i-a alăptat în grota Lupercal, la poalele
Palatinului. În continuare, păstorul Faustulus, martor al acestei minuni, i-a adăpostit pe
gemeni sub un smochin sălbatic situat la intrarea în grotă și i-a crescut, alături de soția
sa, Acca Larentia. Aceasta ar fi fost o prostituată pe care păstorii din împrejurimi o
porecleau lupa, în latină, „lupoaică” sau „prostituată”. Legenda lupoaicei care alăptează
gemenii și-ar avea originea din această poreclă.

Deveniți adulți, Romulus și Remus au hotărât să fondeze un oraș.[4] Nereușind să


hotărască cine dintre ei îi va da numele noului oraș, ei s-au încredințat augurilor. Remus
a fost primul care a văzut șase vulturi zburând pe cer. Îndată după aceea, Romulus a
văzut doisprezece vulturi. Remus avea, prin urmare, primatul, în timp ce Romulus avea
numărul cel mai mare. De aceea Romulus a fost desemnat în final.

În timp ce trasa pomœrium, brazda sacră ce delimita orașul, ridicând plugul pentru
rezervarea porților, fratele său, Remus, pentru a-și bate joc de slăbiciunea noului oraș,
a trecut cu un pas acest zid de apărare simbolic. Îndată Romulus l-a ucis gândindu-se
la zicala Insociabile regnum (în română: „Puterea nu se împarte”) care marchează
astfel, în mod simbolic, intransigența trufașă a Romei în fața oricărei incursiuni
răuvoitoare.

Acest rit fondator este urmat de diverse evenimente care concură la popularea inițială a
Romei

S-ar putea să vă placă și