Școala Postliceală Sanitară "Grigore Ghica Vodă" Iași

MODULUL 21: MEDICINĂ INTERNĂ ȘI NURSING SPECIFIC II

Prof. Lică Maricica

GASTROENTEROLOGIE ȘI NURSING SPECIFIC

-suport de curs-

1
 I. NOŢIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE

Aparatul digestiv este alcătuit din organe la nivelul cărora se realizează digestia alimentelor și,
ulterior, absorbția lor, iar la nivelul ultimului segment - rectul - eliminarea resturilor
neabsorbabile - prin actul defecației.
Este alcătuit din tubul digestiv și glandele anexe care își varsă produșii în acesta.
1. Tubul digestiv
a) Cavitatea bucala, formata din:
- vestibulul bucal: are un perete antero-lateral, format de buze si obraji si un perete postero-
medial, reprezentat de arcadele alveolo-dentare.
- cavitatea bucala propriu-zisă, delimitata astfel:
- antero-lateral de arcadele dentare;
- posterior de valul palatin (superior) si istmul faringian (inferior);
- superior de bolta palatină,
- inferior de planseul bucal.
Limba, situată in cavitatea bucală, este un organ musculo-membranos cu rol in
masticatie, supt, deglutitie, articularea cuvintelor, perceperea sensibilititii de cald, rece, durere,
tact. Limba este si organ gustativ, pe fata ei dorsala aflandu-se papilele gustative, cu rol in
receptionarea senzatiilor gustative.
Dintii sunt formatiuni osoase dure, fixati in alveole, in arcadele dentare. La om există două
dentitii:
- dentitia de lapte, formată din 20 de dinti: I4C2PM4
I4C2 PM4
- dentitia definitiva, formată din 32 de dinti: I4C2PM4M6
I4C2 PM4 M6
Dentitia de lapte se schimba la 6-7 ani.
b) Faringele: - este situat inapoia cavitatii bucale;
- conduct musculo-membranos cu trei etaje: nasofaringe, bucofaringe și laringofaringe
- este organul la nivelul caruia se incruciseaza calea respiratorie cu cea digestiva.
c) Esofagul: - este un organ tubular, lung de 20- 25 cm, cu diametrul de 2 - 2,5cm;
- canal de trecere a bolului alimentar din faringe în stomac
- comunica cu stomacul prin orificiul cardia.
d) Stomacul: - este segmentul cel mai larg al tubului digestiv; este situat in cavitatea abdominala,
in partea stanga, sub diafragm; are 25 cm lungime, 10 cm latime, 8 cm grosime și capacitate de
1300ml;
- are două parti: - una verticală, care cuprinde fundul stomacului (fornix sau camera cu aer) care
nu se umple cu alimente si corpul gastric;
- una orizontală, formata din antrul si canalul piloric;
- comunica cu intestinul subtire prin orificiul piloric.
e) Intestinul subtire:
- este segmentul cel mai lung al tubului digestiv (peste 4 m) si are diametru de 5 cm;
- are trei segmente: duoden (25 - 30 cm lungimesi forma de potcoava), jejun si ileon;

2
- la nivelul său se deschid canalul pancreaticsi canalul coledoc;
- comunica cu intestinul gros prin valvula ileo-cecala.
f) Intestinul gros: - este ultimul segment al tubului digestiv;
- se întinde de la valvula ileo-cecala pană la orificiul anal;
- are 1,40 - 2m lungime și 3,5- 4 cm latime;
- are formaliterei U rasturnata;
Are mai multe portiuni:
- cecul sau "fundul de sac";
- colonul (ascendent, transvers, descendent si sigmoid), lung de 1,5 m;
-rectul: prezintă un segment dilatat numit ampula rectală și altul care străbate perineul, canalul
anal; are 15-20cm lungime și se termina cu anusul.

2. Glandele anexe sunt:

a) Glandele salivare (parotide, sublinguale si submaxilare) produc saliva cu ajutorul careia se
realizeaza digestia bucala.
b) Ficatul: - este cea mai mare glanda din organism; este situat in cavitatea abdominala, în partea
dreaptă, imediat sub diafragm; are greutate de aproximativ 1500g, culoare rosie căramizie,
datorită cantitatii mari de sânge pe care o contine; are o structura segmentară, fiind format din
lobi și lobuli;
- locul ocupat de ficat se numeste lojă hepatică; indeplineste mai multe functii: secretă și excreta
bila, functii metabolice, functie hematopoietica, functie antitoxica, functie de termoreglare.
c) Pancreasul: - este o glandă cu secretie mixta; este asezat in cavitatea
abdominală, retroperitoneal; are greutate de 70 - 90g; este format din cap (situat in potcoava
duodenului), corp și coadă; pancreasul exocrin secretă sucul pancreatic, iar cel endocrine insulina
si glucagonul.

Fiziologia aparatului digestiv

Transformarile fizice si chimice pe care le sufera alimentele in tubul digestiv, pentru a le face
capabile să strabată mucoasa acestuia și să ajunga in sange si limfă, poartă numele de digestie.
Clasificarea digestiei:
- fizică: consăt in inmuierea gi faramitarea alimentelor,
- chimică: constă in transformarea moleculelor alimentare in molecule simple, care pot strabate
peretele tubului digestiv sub actiunea sucurilor digestive si macinare.
Fermentii digestivi: reprezintă componentii principali ai sucurilor digestive. Ei sunt substanțe
organice proteice care au proprietatea de a provoca transformarea chimică aalimentelor, prin
simplificarea moleculelor complexe, cu fixare de molecule de apa.
Fermentii digestivi se grupeaza in:
- proteaze sau fermenti protidici, care actionează asupra proteinelor, pe care le descompun pana
la aminoacizi;
- amilazele sau fermenti glucidici, transforma glucidele pana la monozaharide;
acizi grasi.
-lipazele sau fermenți lipidici, acționează asupra lipidelor, transformându-le în acizi grași și
glicerină.
Digestia:

3
- digestia bucală - alimentele sunt fărâmițate, amestecate cu saliva, amilaza salivară transformă
amidonul în elemente simple. Se formează bolul alimentar care trece în esofag prin actul de
deglutiție
- digestia gastrică - stomacul se umple, bolul alimentar se amestecă cu sucul gastric (conține
acid clorhidric, fermenți proteolitici și lipolitici), proteinele se transformă până la stadiul de
peptone, se formează chimul alimentar care trece în duoden prin acțiunea mecanică a stomacului
- digestia intestinală - etapa finală a procesului unitar al digestiei alimentelor în intestin funcția
secretorie este îndeplinită de:
- pancreasul exocrin, prin sucul pancreatic ce conține tripsină. lipază, amilază
- ficatul, prin secreția biliară ce conține săruri biliare cu rol în digestia și absorbția grăsimilor
și vitaminelor liposolubile. Pigmenții biliari dau culoarea scaunului
- glandele intestinale, prin sucul intestinal ce conține fermenți proteolitici, lipolitici și
glucolitici.
Aceste secreții duc la fragmentarea principiilor alimentare până la formele asimilabile:
aminoacizi, acizi grași și glicerina, monozaharide.
Absorbția se realizează:
- slab la nivelul cavității bucale
- la nivelul stomacului (pentru alcool și unele medicamente)
- la nivelul intestinului gros pentru apă, săruri minerale, vitamina K
- la nivelul intestinului subțire - monozaharidele la nivelul jejunului. glicerina și acizii grași în
prima porțiune a intestinului subțire, aminoacizii în tot intestinul subțire.
În urma acestor procese chilul intestinal lichid este transformat în masa fecaloidă ce conține 90%
resturi alimentare, 10% mucus, epitelii, leucocite, bacterii, care se elimină prin procesul de
defecație.

II. PROCESUL DE ÎNGRIJIRE LA PACIENȚII CU AFECȚIUNI

DIGESTIVE

TERMENI MEDICALI
Eructatia = eliminarea gazelor din stomac și intestinul anterior pe gura; se intalneste la persoane
nervoase și la cei care manânca repede si inghit aer.
Anorexie = lipsa poftei de mancare.
Disfagie = dificultate de inghitire a alimentelor.
Sialoree = salivatie abundenta.
Pirozis = senzatie de arsură la stomac și esofag
Regurgitatie = revenirea alimentelor ingerate din stomac in esofag, fara efort
de varsatura.
Colică = durere violentă.
Rectoragie = hemoragie rectala,
Hematemeză = varsatura cu sange.
Melena = evacuarea prin anus de sînge negru (digerat) amestecat sau nu cu materii fecale, avand
aspect Iucios ca păcura.
Constipatie =stare patologică in care scaunul se elimina cu intarziere (la 3 ~ 4zile)
Diaree = tranzit intestinal accelerat, cu eliminarea unui numar crescut de scaune moi sau lichide
in 24 deore.

4
Meteorism = distensia abdomenului prin acumulare de gaze in intestin sau in spatial peritoneal.
Stoma = gura, deschidere pe cale chirurgicala
Boala Crohn = inflamatie cronică transmurală si discontinuă ce cuprinde tot tubul digestive de la
cavitatea bucala pana la anus localizandu-se cu predilectie la nivelul ileonului terminal
Rectocolita cronică ulcero - hemoragica (RCUH) = inflamatia colonului si a rectului cu leziuni
predominantulcerative si hemoragice
Polipi intestinali = exscrescente mucoase caracterizate printr-o proliferare de tip benign a
glandelor maturate care se pot maligniza in timp
Polipoza intestinala = un numar de mai multi 100 polipi diseminati în colon.
Diverticuloză colonică = herniere a mucoasei prin tractul muscular realizandu-se o dilatatie
sacciforma formata din mucoasa tesut conjuctiv si seroasa
Diverticuloză gastrică = boala rara cu diverticuli localizati gastric de obicei unic
Diverticulită = inflamatia acuta a unui diverticul
Atrezie = malformatie congenitală manifestată prin absenta deschiderii naturale a unei structuri
tubulare anus, vagin.
Hemoroizi = sunt echivalenti cu variculozitati ale venelor hemoroidale, datorită cresterii
presiunii portale, pot fi externi prin dilatări ale venulelor plexului hemoroidal inferior si interni
prin dilatari ale venulelor plexului hemoroidal superior.
Megacolonul este o boală congenitală ce constă in dilatatia anselor colonice manifestată 1a nou -
născuți prin distensie acută a colonului, varsături si tulburari de tranzit, iar la adulti prin
costipatie.

A. CULEGEREA DE DATE

ANAMNEZA
Trebuie efectuată atent, dând importanţa cuvenită datelor pe care le relatează pacientul. Ea
cuprinde:
 Date personale: vârsta pacientului, poate uneori să fie corelată cu anumite boli
digestive (ulcerul gastro-duodenal la 30- 40 ani, cancerul de colon în jur de 50 ani
sau după 65 ani);
 Sexul: ciroza biliară primitivă apare mai ales la femei (35-60 ani); ulcerul
duodenal este mai frecvent la bărbaţi;
 Profesia pacientului: mese neregulate, munci stresante, eforturi prelungite, fără
repaus postprandial, expunerea la noxe;
 AHC: incidenţă crescută familială a litiazei biliare, a ulcerului gastro-duodenal,
sindroame ereditare prin deficit de glucurono-transferază şi creşterea bilirubinei
(sindrom Gilbert, Crigler-Najhar), polipoza colonică familială, etc.
 APF: pot avea uneori semnificaţie la femei multipare prin dezvoltarea unor ptoze
viscerale, colite,etc.
 APP: infecţia cu virus B sau C, intervenţii chirurgicale, transfuzii pot avea
importanţă pentru hepatite cronice, ciroze hepatice; gastrectomii sau colectomii cu
efect tardiv prin malabsorbţie; consum de medicamente pentru alte boli, care pot
fi toxice hepatice, etc.
Debutul bolii: este important de precizat modalitatea de debut, acut sau cronic, care
au fost primele manifestări, dezgust faţă de unele alimente, inapetenţa, pirozis,

5
 greaţă, vărsături postprandiale, eructaţii, balonări postprandiale, dureri abdominale
legate sau nu de alimentaţie, felul de alimentaţie, etc.

MANIFESTĂRI DE DEPENDENȚĂ

1. Durerea abdominală se clasifică în 3 categorii:

- viscerală - este surdă și insuficient localizata, sediul fiind în zona mediana a epigastrului,
periombilical sau zona mediană a abdomenului inferior, descrisă ca o arsură, crampă, pacienții
căutând zadarnic o poziție antalgică;

- parietală - intensă și precis localizată este agravată de mișcări, tuse;

- reflectată - iradiata în abdomen de la o suferință extraabdominală (durerea epi- gastrică din
infarctul miocardic).
Poate fi acută în - colecistita acută - începe cu o colică biliară, grețuri, vărsături; este
localizată în cadranul abdominal superior drept, cu iradiere ascendentă și apărare musculară; apar
febra și icterul.
- pancreatita acută - dureri în epigastru sau abdomenul superior, cu iradiere dorsal sau în
regiunea scapulară stângă și însoțite de grețuri, vărsături, alterarea stării generale;
- ulcer duodenal perforat - debutează cu o durere abdominală ascuțită și severă în epigastru, dar
care se poate extinde în tot abdomenul, în special în dreapta. Durerea abdominală de cauză
medicală nu se însoțește de semne de iritație peritoneală lipsind apărarea musculară. Se întâlnește
la pacienții cu ulcer gastroduo- denal, gastroenterite acute, hepatite acute virale, pielonefrite,
putând avea și cauze extraabdominale.
- cronică - cea mai frecventă cauză pentru care pacienții cu suferințe gastrointes- tinale consultă
medicul. Intensitatea variază de la simplul disconfort până la forme supărătoare. Cauza poate fi
mecanică: litiază biliară, hernii; inflamatorie: boli inflamatorii intestinale, ginecologice; diverse
suferințe de organ: dispepsia ulceroasă, sindromul de colon iritabil; metabolice: cetoacidoza
diabetică; diverse neoplasme, pancreatita cronică.
Localizare:
- epigastrică postprandială sau nocturnă întâlnită în ulcerul
gastroduodenal
- retrosternală în bolile esofagului
- hipocondrul drept în colecistită
- flanc stâng, drept în cancer de colon
- abdominală difuză în rectocolită
- fosa iliacă dreaptă, în apendicită
- supraombilical, hipocondrul stâng - în bară în pancreatită
Iradiere - în spate, în ulcerul gastroduodenal
- în umărul drept, în litiaza veziculară
Manifestare - ca un „pumnal" în cazul perforațiilor
- foame dureroasă în boala ulceroasă
- de intensitate crescută - colică, biliară, apendiculară, intestinală

6
 Ritmicitate - marea periodicitate (durerea apărută toamna și primăvara)
 - mica periodicitate (imediat după mese sau la 2-4 ore) în ulcer
gastric sau duodenal
Condițiile de apariție sau intensificare:
 în raport cu alimentația- ulcer gastric
 alimente colecistokinetice- colica biliară
 abuz de alcool- pancreatita acută, gastrita acută
 în raport cu defecația- în afecțiuni rectosigmoidiene
Factori care ameliorează durerea:
- alimentația în boala ulceroasă
- eliminarea scaunului în colite
-tenesme, senzație imperioasă de defecare întâlnite în procesele
rectosigmoidiene

2. Hemoragia: sângerările gastrointestinale sunt probleme cu importanță majoră pentru

diagnostic și conduita terapeutică. Sângerările acute se pot manifesta prin:
- hematemeză - eliminarea pe gură, prin vărsătură a unei cantități de sânge de culoare roșu
închis, până la negricios, care provine din esofag, stomac sau duoden, porțiunea inițială. Cea mai
gravă este dată de ruptura varicelor esogastrice din hipertensiunea portală a cirozelor hepatice.
- melenă - scaun negru, lucios ca păcura, la început moale și persistă cu aspect de constipație 3-
4 zile după oprirea hemoragiei.
- hematochezia - eliminarea de sânge prin rect, provenind dintr-o sângerare intestinală; poate fi
roșu sau maroniu, cu cheaguri, simplu, sau amestecat cu materii fecale, sau diaree sangvinolentă.
- rectoragia- hemoragie la nivelul ultimei porțiunia tubului digestiv; sângele este roșu și acoperă
scaunul.
3. Disfagia - dificultatea la înghițire, cu senzație că alimentele se opresc la un anumit nivel în
drumul lor spre stomac. Poate fi însoțită de durere retrosternală, regurgitații, disfonie, scădere
ponderală.
- de cauză orofaringiană - în boli neuro-musculare care afectează hipofaringele și esofagul
superior, bolnavul nu este capabil să inițieze deglutiția;
- de cauză esofagiană - poate apărea la solide sau lichide din cauza afectării mo- tilității
esofagiene.
4. Odinofagia - durerea la deglutiție; este localizată retrosternal și iradiază în spate. Reflectă
un proces inflamator sever ce afectează mucoasa.
5 .Pirozisul - senzație de arsură localizată retrosternal sau epigastric. Însoțește de obicei
regurgitațiile și apare în esofagite, ulcer esofagian, gastric sau duodenal, după consum de
alimente condimentate, dulciuri concentrate, prăjeli sau în caz de aerofagie. Are caracter ritmic și
periodic, cauza fiind hiperaciditatea.
6. Regurgitațiile - revenirea în cavitatea orală a unei mici cantități din conținutul esofagului
sau stomacului, prin reflux. Originea gastrică este dată de gustul acid, amar sau alimentar al
conținutului regurgitat. Apar frecvent în ulcer, herniile hiatale. Sunt însoțite de arsură
7
retrosternală. Ruminatia consta intr-o regurgitatie devenita obisnuinta, mestecarea continutului
regurgitat si inghitirea lui din nou.
7. Eructațiile - evacuarea pe gură a aerului din stomac înghițit în timpul deglutiției. Apare la
cei care mănâncă repede, în stază gastrică.
8. Meteorismul – acumularea gazelor în intestin, este întâlnită în colite, colecistite, ciroză
hepatică.
9. Tulburări de salivație:
- hipersalivația - ptialism, - sialoree. Saliva se revarsă în afara cavității bucale (se întâlnește în
stomatite și stenoză esofagiană)
- hiposalivația - asialie, este cauzată de deshidratare.
10. Inapetența - pierderea apetitului este un simptom frecvent în bolile digestive: neoplazii, boli
febrile, suferințe hepatobiliare, boli digestive cu hiposecreție gastrică etc. Poate fi selectivă
pentru carne și grăsimi.
11. Greața și vărsăturile - apar în bolile digestive și extradigestive. Vărsăturile provocate de
pacient pot calma durerile din ulcerul gastroduodenal.
Fazele varsaturii:
 premonitorie (vagotonica) caracterizata prin stare de rau, jena epigastrica, transpiratii,
paloare, bradicardie;
 ejectie: contractia musculaturii gastrice, abdominale si diafragmului, in timp ce pilorul se
inchide iar cardia se deschide, determina expulzarea brusca si cu forta a continutului
gastric in esofag si apoi in gura, in una sau mai multe reprize;
 postvomitiva: senzatie de usurare, recolorarea tegumentelor, puls normal
Cantitatea lichidului variază, 200-300ml (peste 1l în stenoza pilorică).
Conținutul este variabil, de la alimentar la cel lichidian:
- conținut alimentar în gastrite, boala ulceroasă
- conținut alimentar vechi (alimente ingerate cu 24—48 ore înainte) în stenoza pilorică
- conținut biliar - în dischineziile biliare
- conținut sanguin - hematemeză - în complicațiile bolii ulceroase, cancer gastric
- mucos; fecaloid
Orarul - cele care survin în timpul sau imediat după mese - în ulcer gastroduodenal, tulburări
de motilitate gastrică din diabet zaharat, sau după intervenții chirurgicale (vărsături precoce)
- cele care apar matinal, imediat după micul dejun - la alcoolici, gravide, uremiei, uneori după
gastrectomie.
- la 2-3 ore după masă în ulcerul duodenal (vărsături tardive); cu cât apar mai târziu după mese,
cu resturi alimentare, sugerează obstrucția evacuării gastrice.
12. Edemul - acumularea de lichid in tesutul celular subcutanat; pielea edematiata este lucioasa
si transparenta, cu stergerea cutelor si pierderea elasticitatii
13. Icterul - reprezintă colorația în galben a tegumentelor și mucoaselor datorită depunerii în
țesuturi a bilirubinei aflată în exces în organism. Poate fi:
 hemolitic (prehepatic) - distrugere excesiva a eritrocitelor si formarea unei mari cantitati
de bilirubina neconjugata
 hepatocelular (hepatic) - incapacitatea celulei hepatice de a prelua, metaboliza sau
secreta bilirubina

8
  obstructiv (posthepatic) – intrahepatic (ciroza, cancer hepatic) sau extrahepatic -
obstacol pe caile biliare extrahepatice (neoplasm, litiaza)
14. Ascita = existenta unui revarsat in cavitatea abdominala, fiind expresia unui fenomen
inflamator, neoplazic, circulator.
Cauze:
 ciroza hepatica (de departe cauza cea mai frecventa)
 metastazele peritoneale (cancer digestiv sau genital)
 tuberculoza peritoneala
 insuficienta cardiaca congestiva
Acumularea de lichid poate fi:
 în cantități mici (1-2 I) care nu modifică forma abdomenului;
 cu volum mediu ce determină bombarea abdomenului;
 acumulări foarte mari de lichid ce determină apariția abdomenului globulos.
Obiectiv se constată:
 abdomen marit de volum cu aspect de “batracian” in clinostatism
 aspect de abdomen “in desaga” in ortostatism
 circulatie venoasa colaterala bine dezvoltata (“cap de meduza”)
 herniere a ombilicului “in deget de manusa” (cand cantitatea de lichid este abundenta)
14. Tulburări de tranzit:
Diareea - eliminarea frecventa de scaune, neformate, insotite de o digestie incompleta; elementul
hotarator pentru definirea diareei este prezenta scaunului neformat si cu resturi alimentare
nedigerate sau incomplet digerate (macro- sau microscopic) si nu frecventa scaunelor.
Constipatia - o evacuare intarziata a continutului intestinului gros (peste 48 ore), cu materii
fecale in cantitate redusa, consistenta crescuta si digestie completa.
Poate fi:
 primitiva (habituala) – tulburare functionala motorie a intestinului gros
 simptomatica – leziuni obstructive ale colonului, megacolon, hemoroizi, fisuri anale, boli
endocrine
Constipatia determinată:
- repaus prelungit la pat
- procese stenozante - cancer de colon
- afecțiuni anale - hemoroizi
- ca efect secundar al unor medicamente
- tenesme rectale
- perioade alternante de diaree și constipație întâlnite în cancerul de colon
Examenul coprologic macroscopic
 Volumul si numarul scaunelor – 100-200 gr/24h
 Culoarea
 normal – bruna

9
  anormal – alba (obstructii de cai biliare), verde (tranzit accelerat, consum de vegetale),
rosie (sange, consum de sfecla, unele medicamente), neagra (melena, medicamente cu
fier, consum de mure, afine)
 Forma
 normal – cilindrica, cu Ø de 2 – 4 cm
 anormal – panglica, fecaloame
 Consistenta – pastoasa, se modifica in diaree, steatoree, constipatie
 Mirosul – depinde de alimentatie (puternic mirositor la cei care consuma multa carne)

Manifestari generale:

a. Alterarea funcțiilor vitale și vegetative

Dispneea – cauzată de:
 durere – de ex. in colecistita acuta
 ocluzia intestinala – pareza de intestin → limitarea excursiilor costale
Tahicardia = reactia SNVS la stress. Cauzată de:
 durere
 hemoragia – hematemeza, melena
Hipotensiunea arteriala cauzată de:
 durere – actiunea SNVS
 hemoragia
Febra: apare în bolile digestive infecţioase
 subfebrilitate: hepatitele acute, colecistite
 stări septice febrile: abcese hepatice, neoplasm de colon
b. Facies – modificarea lui în peritonite acute până la cel hipocratic (obraji subţi, nas ascuţit,
buze uscate, ochi înfundaţi în orbite); facies cirotic - cu coloraţie icterică, hiperemie sau
teleangiectazii ale obrajilor, buze şi limbă carminate, steluţe vasculare; dispariţia firelor de păr
din treimea externă a sprâncenelor; xantelasme în unghiul intern al ochilor la pacienţii cu
dislipidemie sau colestaze cronice, ciroza biliară primitivă, etc.
c. Scăderea în greutate- denutriția
Cauze
 prin scaderea aportului alimentar – inapetenta, varsaturi, afectarea masticatiei si
deglutitiei
 prin tulburari de digestie si absorbtie intestinala
 scaderea secretiilor digestive – hipo/aclorhidrie, icter mecanic, pancreatite
cronice, enterite
 hipermotilitate gastro-intestinala
 reducerea absorbtiei intestinale – deficite enzimatice, carente vitaminice, tulburari
ale circulatiei intestinale
Clinic:
 deficit ponderal peste 15% din greutatea ideala
 se utilizeaza indicele de masa corporala IMC = G / T²
 astenie, reducerea rezistentei la frig, piele uscata, edeme, hipotensiune arteriala,
bradicardie, ptoze viscerale, tulburari genitale.
 casexia = stadiul avansat al denutritiei
d. Tulburari de cunostinta si de comportament:

10
  apar în encefalopatia hepatică din cauza acumulării substanțelor toxice (amoniac) în
sângele arterial
 stari de apatie si lentoare intelectuala
 ulterior bolnavul devine iritabil, agitat, euforic si uneori agresiv, cu un comportament
“bizar”, paranoid
 intr-o faza mai inaintata, apar crize de agitatie psihomotorie , cu logoree incoerenta,
alternand cu stari de somnolenta, tulburari maniacale in stadiu avansat, apare torpoare
progresiva care merge pina la o stare comatoasa, din care, din cand in cand, bolnavul se
trezeste brusc, complet dezorientat, agitat, ca apoi, dupa un timp relativ scurt, sa recada in
starea comatoasa anterioara.

d. Starea generală: este alterată în sindroame acute de tip: perforaţii digestive, ocluzii
intestinale, infarct mezenteric,etc.
e. Poziţia antalgică: specifică în criza de ulcer (flexia ventrală cu apăsarea mâinii pe
abdomen sau poziţia ghemuită); poziţia culcat, nemişcat cu respiraţii superficiale, în peritonite
acute, etc.
f. Paloarea: apare după hemoragii digestive superioare fiind asociată cu anemii,
hipotensiune, colaps; culoarea palid teroasă apare la cei cu neoplazii digestive (gastrice,
pancreatice), etc.

B. ANALIZA ȘI INTERPRETAREA DATELOR

Constă în stabilirea problemelor de dependență, a surselor de dificultate și enunțarea

diagnosticelor de nursing după formula PES.
Surse de dificultate
- de ordin fizic (leziuni ale aparatului digestiv),
- de ordin psihologic (anxietate, stres),
- de ordin social (izolare, sărăcie),
- lipsa de cunostinte.
Probleme de dependenta:
- alterarea nutritiei prin deficit
- durere acuta/cronica,
- anxietate
- hipertermie
- deshidratare
- postura inadecvata,
- disconfort abdominal,
- alterarea eliminării digestive,
- exces au deficit de volum lichidian,
- risc înalt de sângerare,
- modificarea tegumentelor si mucoaselor
- dificultate de a se autoingriji
- risc înalt de alterare a conceptului de sine.
- dificultate de a dormi și a se odihni
Diagnostice de nursing (exemple):

11
- Alterarea nutriției prin deficit cauzată de leziuni la nivelul mucoasei gastrice,
manifestată prin senzație de foame, balonare, scădere în greutate.
- Discomfort abdominal cauzat de alterarea mucoasei gastrice, manifestat prin dureri
epigastrice, pirozis.
- Alterarea eliminării intestinale cauzată de leziuni la nivelul intestinului gros, manifestată
prin scaune rare de consistență crescută.

C. PLANIFICAREA ÎNGRIJIRILOR

Obiective de îngrijire:
- pacientul să prezinte stare de confort fizic
- diminuarea durerii
- combaterea anxietății
- menținerea stării de nutriție
- pacientul să prezinte temperature corporală normal
- pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic
- să prezinte eliminări intestinale normale
- să prezinte tegumente curate și integer
- pacientul să se poată autoingriji
- pacientul să aibă un somn odihnitor

Intervenţiile autonome și delegate:

- asigură repausul fizic în poziție corespunzătoare: pacienții cu ciroză hepatică (ascită) adoptă o
poziție care favorizează respirația; se reduce la maxim efortul fizic prin deservirea acestuia la
pat, pentru a-i conserva energia;
- menține igiena tegumentelor și a lenjeriei și a mucoaselor; îngrijește cavitatea bucală, îndeosebi
în caz de gingivoragii și gust amar;
- supraveghează funcțiile vitale și vegetative; monitorizează temperatura corporală, pulsul şi
tensiunea; supraveghează vărsăturile cantitativ şi calitativ şi notează în foaia de temperatură;
supraveghează scaunul- frecvența, consistența.
- supraveghează semnele de deshidratare: piele uscată, oligurie.
- reechilibrează hidroelectrolitic pacientul cu perfuzii intravenoase cu ser fiziologic, glucoza
5%, bicarbonat de sodiu, după datele ionogramei
- urmărește raportul ingesta-excreta
- măsoară greutatea corporală
- asigură dieta în funcție de afecțiune
- educă pacientul și antrenează familia pentru a respecta alimentașia si normele de viață impuse,
în funcție de stadiul bolii
- pregăteşte pacientul pentru examenele radiologice şi ecografice în vederea stabilirii
diagnosticului.
- recoltează sânge și alte produse biologice și patologice pentru examene de laborator;
- administrează medicația prescrisă: antiinflamatoare, antispastice (papaverină, scobutil,
atropină), antiemetice şi antiinfecţioase (ampicilina, gentamicină) prescrisă de către medic
- supraveghează durerea, notând caracteristicile ei şi mijloacele nefarmacologice (punga cu
gheaţă) folosite pentru diminuarea ei; recomandă poziția antalgică pentru diminuarea

12
 - instruieşte pacientul privind regimul de viaţă după externarea din spital, îl învaţă să-şi prepare
alimentele numai prin tehnici simple (fierbere, frigere, înăbuşire) şi să evite excesele alimentare
- pregăteşte psihic, pacientul în vederea actului chirurgical, atunci când medicul hotărăşte
această conduită terapeutică.

Plan de îngrijire
Nume: N.
Prenume: C.
Diagnostic medical: Ulcer duodenal

Diagnostic de Obiective Intervențiile asistentului proprii și

Data nursing actual sau delegate Evaluare
potențial
Alimentație insu- Bolnavul să se Discută cu pacientul despre regimul Bolnavul respectă
ficientă calitativ și alimenteze în alimentar pe care trebuie să-l regimul alimentar,
cantitativ Cauza: funcție de respecte și care sunt alimentele consumă mult lapte
alterarea integrității necesități. interzise. mai ales noaptea.
mucoasei gastrice Asigură dieta de protecție gastrică
Manifestări: sen- individualizată: lapte dulce, făinoase
zație de foame, fierte în lapte, carne de pasăre fiartă
balonare. sau grătar, pâine veche de o zi, supe
de zarzavat, legume sub formă de
piureuri, fructe coapte. Repartizează
alimentele în 5-7 mese pe zi.
Menționează bolnavului să păstreze
repaus postprandial.

Dificultate de a se Bolnavul să se Sfătuim bolnavul să păstreze repaus Bolnavul se plimbă

deplasa mobilizeze prin la pat în perioadele dureroase și când nu este balonat.
Cauza: durere salon și la salaimediat după mese, în perioadele de
epigastrică și de mese. calm poate merge la sala de mese să
balonare. mănânce cu ceilalți bolnavi, îl
Manifestări: evită sfătuim să se ridice din pat încet, nu
deplasarea. brusc pentru a nu accentua durerile.
Dificultate în a se Bolnavul să Explicăm bolnavului importanța Bolnavul s-a odihnit 5
odihni doarmă 7 h pe somnului. h, s-a trezit, a băut un
Cauza: dureri noapte. Asigurăm liniștea și ambientul pahar ceai de
epigastrice, Să aibă un somn plăcut. Explicăm să-și aleagă o sunătoare și a dormit
Manifestări: odihnitor. poziție relaxantă care să-i permită încă 3 h.
oboseală. odihna.
Administrăm o cană ceai călduț de
tei la culcare.
La indicația medicului administrăm
un sedativ ușor.

13
 Disconfort Bolnavul să aibă Asigur repaus fizic și psihic, repaus Bolnavul prezintă
abdominal Cauza: o stare de obligatoriu post-prandial. Asigur dureri diminuate în
alterarea digestiei confort fizic. dieta de protecție gastrică intensitate, fără
Manifestări: dureri Administrez medicația prescrisă de balonări.
epigastrice care medic: antiacidă, alcalinizantă,
apar la 1-2 h după antisecretoare, sedativă.
mese, balonări,
Constipație Cauza:
pirozis. Bolnavul să Explicăm bolnavului să consume Bolnavul are scaun
alterarea digestiei aibă scaun în 24 mai multe lichide, supe, ceaiuri, după clismă.
Manifestare: lipsa h. lapte, compoturi.
scaunului de 2 zile. Să revină la un Efectuăm clismă evacuatoare pentru
tranzit normal. a elimina și gazele.

Deficit de Bolnavul să Oferim bolnavului informații despre Bolnavul discută cu

cunoștințe despre primească boala sa. Aducem pliante și broșuri colegii de salon și cu
autoîngrijire Cauza: informațiile pe despre ulcerul duodenal. pacienții care se vor
lipsa interesului care le dorește Prezentăm bolnavi cu afecțiune externa.
despre boală despre boala asemănătoare, cu evoluție bună, pe Starea lui psihică la
Manifestări: cere sa. cale de externare. externare este bună.
informații despre
boală și
autoîngrijire.

III: EVALUAREA MORFO-FUNCTIONALĂ A APARATULUI

DIGESTIV Șl GLANDELOR ANEXE
A. EXAMENUL FIZIC:
- inspecția - se apreciază aspectul pacientului, starea de nutriție, cașexie, mărirea de volum a
abdomenului, culoarea tegumentelor.
- palparea - pune în evidență sediul durerii, accentuarea sau reducerea ei la compresiune,
apărarea musculară;
- percuție - evidențiază meteorismul abdominal, volumul ficatului;
- auscultație - pune în evidență zgomotele intestinale, prezența clapotajului.
B. EXAMENE DE LABORATOR:
a) Examenul sângelui
- Investigarea pancreasului: Amilaza serică: se recoltează prin p.v. 2 ml sange fara anticoagulant
VN = 16 - 32 u.W.(Wohlgemuth).
- Investigarea functiei hepatobiliare: se recoltează sânge prin p.v. 5ml fără anticoagulant pentru
determinarea:
- Proteine totale VN = 60 — 80%; raportul Alb/Glob>1;
- Electroforeza: albumine = 60%;
globuline: α1 =3-6%
α 2 =7-12%
β =12-17%
γ =14-20%

14
- Imunoelectroforeza:
IgG = 12-14g %o (creste in hepatite acute si cronice); 8-15 g/l
IgA = 2-4 g %o; 100 -350 mg/dl
IgM = 1 g %o; 0,45 — 1,5 g/l
IgD = 0,03 g%o; <8 mg/dl
IgE = 0,003 2%o (creste in alergii); < 0,025 mg/dl
-VSH-ul este crescut in tumori și infectii hepatobiliare; recoltare 1,6 ml sânge + 0,4 citrat
desodiu 3,8%.
- Enzimele hepatice:
TGP (ALAT) =5-40ui. <35 u/l
TGO (ASAT) =5- 25 ui.
GGT(gamaGT) = 11 - 50 u/l creste la consumatorii de alcool
LDH (lactic dihidrogenaza) - VN = 40-160 u/l;
FA (Fosfataza alcalina) se recoltează 5 ml p.v. + picătura de heparina VN = 1-4 uBodanski sau
25-115 U pe litru.
- Sideremia (fier seric) se recolteaza fara anticoagulant VN = 60-140 µg%;
- Cupremia (cupru seric) VN = 70-140 µg%; cresc in hepatite toxice.
- Bilirubinemia totala VN = 0,2-1 mg%.
- Alfafetoproteina se recolteaza prin p.v. fara anticoagulant VN = 6 ku/L.
b) Examenul secretiei salivare se face prin:
- examen biochimic din saliva si determinarea pH-ului (VN = 5,75 - 7,50); se recoltează saliva
(eprubete curate și uscate) se eticheteaza si se trimite la laborator.
c) Examenul urinei:
- Examen sumar de urină: se recoltează cativa ml de urină dimineata la prima mictiune in
sticlute curate si uscate; se determina prezenta albuminei, glucozei și sedimentul.
- Urobilinogen: se recolteaza la fel cu sumarul de urină. VN = 0,05 - 2,5 mg/24h
- Amilazuria: se recoltează din urina de dimineată cativa ml in recipiente curate si uscate.
d) Examenul materiilor fecale:
-Macroscopic: cantitate, forma, culoare, miros, resturi alimentare nedigerate, produsepatologice:
mucus, puroi, sdnge, paraziti.
-Microscopic (proba de digestie): fibre musculare, grasini, amidon, celuloza - normal, acestea
sunt rare; Cu 3 zile înainte pacientul ține un regim:
- dimineata: 500ml lapte, un ou moale sau pâine cu unt;
- pranz: - 125g carne tocată pregatita;
- supa de carne sau legume;
- 250g piure de cartofi + 100ml lapte + 20g unt.
- seara: lapte (ceai), cartofi copti, 20g unt, sunca fiarta.
Acest regim contine 200-300g cartofi, 50-60g unt, 200g carne, 500-800ml lapte, 100g pâine. Se
recoltează scaunul in coprocultor fara mediu de cultura, se eticheteaza si se trimite la laborator.
- Chimic: pH, continut in substante chimice.
-Determinarea hemoragiilor oculte - reactia Adler
Pregătirea bolnavului: timp de 3 zile bolnavul va primi un regim lacto-fainos, nu se
administrează medicamente pe bază defier, legume verzi, preparate de carne, ciocolată, nu se fac
extractii dentare, seobserva daca bolnavul prezinta epistaxis, [Link] = negativ.

15
-Determinarea antigenului pentru diagnosticul infectiei cu Helicobacter pylori: se recoltează
scaun intr-un recipient steril se etichetează si se trimite la laborator; se întrerupe medicatia cu cel
putin 3 zile înainte de examen .VN. = negativ.

C. EXAMINAREA RADIOLOGICĂ A TUBULUI DIGESTIV

Scop:
-stabilirea diagnosticului în gastrite cronice, ulcer, gastroduodenal, tumori ale tubului digestiv
- evidenţierea varicelor esofagiene, hernie hiatali şi a refluxului gastro-esofagian
Rolul asistentului medical:
-pregăteşte pacientul conform recomandărilor medicului clinician;
-pregăteşte materialele şi însoţeşte pacientul la serviciul de radiologie;
-îngrijeşte pacientul după examen.
Segmentele tubului digestiv nu sunt vizibile radiologic fără substanţă de contrast.

I. RADIOGRAFIA ABDOMINALĂ PE GOL

Se practica inaintea altor explorari imagistice și nu necesita pregatire speciala. Se execută în
ortostatism (F+P) sau în decubit dorsal (F). Este contraindicată la gravide. Poate evidentia:
calculi biliary, ocluzia intestinala cu prezenta nivelelor hidroaerice sau prezenta corpilor straini
(monede).
[Link] RADIOLOGICE ALE TUBULUI DIGESTIV CU SUBSTANTA DE
CONTRAST
Scop: diagnostic –ulcer gastric, duodenal, tumori ale tubului digestiv
Contraindicații: pacienti in stare grava, adinamici, cu perforatii ale tubului digestiv, cu
peritonita, gravide
Materiale necesare: sulfat de bariu 150 grame, apa, cana, purgativ (ulei de parafina).
[Link] la explorarea radiologică gastro-intestinală (tranzitul baritat)
Pregătirea pacientului
-pacientul este anunţat cu două zile înainte de procedură;
-se explică pacientului în ce constă examenul;
-este atenţionat ca înainte cu cel puţin 8 ore şi în dimineaţa examenului să nu mănânce, să nu
fumeze (creşte secreţia gastrică);
-este informat că înaintea examenului, 1-2 zile trebuie să consume un regim neflatulent şi uşor de
digerat, format din: supă, ouă, pâine prăjită, unt, făinoase, produse lactate;
-seara, în ajunul examenului, se face pacientului o clismă evacuatoare;
-în dimineaţa examenului este condus la serviciul de radiologie având asupra lui substanţa de
contrast (BaSO4);
-este atenţionat ca în timpul examenului să urmeze indicaţiile medicului
-se efectueaza F+P, iar la sfarsit examinarea pacientului in Trendelenburg, in vederea evidentierii
unui reflux gastro-esofagian.
-este informat că suspensia baritată are gust de cretă.
Îngrijirea pacientului după examenul radiologic
-pacientul este informat că scaunul are culoare albă 1-2 zile după examen;
-pacientul este informat că este posibil să apară constipație, caz în care se administrează o lingură
ulei de parafină, sau un laxativ;
-dacă medicul recomandă, pacientul revine la serviciul de radiologie după 2, 8 sau 24 ore;
16
-pacientul poate să mănânce după 2 ore.

[Link] la examinarea radiologică a colecistului şi căilor biliare prin

opacifiere intravenoasă
Vezicula biliara este vizibila pe radiografia simpla abdominala, doar daca contine calculi, in rest
vizualizarea ei presupune administrarea unei substante de contrast pe cale orala sau I.V.
A. Colecistografia: radiografierea veziculei biliare (colecistului) umpluta cu substanta de
contrast administrata de obicei pe cale orala. Tehnica: dupa masa de seara inghite substanta de
contrast sub forma de cp sau cps, de obicei iodata- Acid iopanoic, la adulti obisnuit 6
comprimate (3 g), inghitite impreuna cu un pahar cu apa cu 10-14 ore inaintea colecistografiei.
Substanta este opaca la razele X si ajunge in ficat, apoi se acumuleaza in vezicula biliara.
Pacientul nu mananca, nu bea, nu fumeaza in dimineata respectiva. Examenul se efectueaza in
decubit dorsal. Pregatirea psihica si fizica:
- 2-3 zile cate 2tb carbune de 3 ori pe zi
- regim hiperproteic
- 1-2 zile regim dietetic usor digerabil evitandu-se alimentele cu continut bogat in celuloza si
hidrocarbonatele concentrate
- la pranzul din ziua precedenta: oua, smantana, unt, care provoaca contractie puternica si golirea
veziculei biliare
- dupa masa se efectueaza o clisma evacuatorie cu ser fiziologic pentru evacuarea gazelor din
colon
Se testeaza toleranta la substanta iodata, dupa amiaza la ora 16 in preziua examenului, cu o
tableta; daca apar reactii alergice se containdica investigatia, daca nu apar reactii alergice la 30
min se administreaza inca 3 tb. Se aseaza pacientul in decubit lateral drept timp de 30-60 min.
Examenul se efectueaza la 14-16 ore de la administrarea substantei de contrast. Daca vezicula nu
s-a umplut cu substanta de contrast se mai administreaza 4 tb si examenul se repeta a 3- a zi. Se
administreaza pranzul Boyden: 2 galbenusuri crude frecate cu 30 g de zahar sau 50 g ciocolata.
Se efectueaza radiografii in serie la 30-60-90 min.
B. Colangiocolecistografia: radiografierea cailor biliare inclusiv a colecistului dupa
admnistrarea substantei de contrast pe cale I.V.
Materiale necesare:
- substanta radioopaca –Pobilan
- medicatie de urgenta
- alimente pentru pranzul Boyden
Pregatirea pacientului –psihica; nu necesita pregatire dietetica Testarea tolerantei la iod: se
instileaza in sacul conjunctival 1 picatura din fiola de Pobilan; daca apare hiperemie rezulta ca
reactia este pozitiva si este contraindicata explorarea. De asemeni se testeaza si prin administrea
I.V. a 1 ml din fiola de Pobilan; daca apare reactie alergica este C.I. explorarea. Administrarea
fiolei se face foarte lent I.V., in serviciul de radiologie (1f Pobilan = 20ml). Dupa terminarea
injectarii se efectueaza radiografii ale cailor biliare intrahepatice, apoi extrahepatice, care se
opacifiaza in 15-30 min. Se administreaza pranzul Boyden pentru stimularea contractiilor
veziculei biliare pentru efectuarea radiografiilor seriate la 30-60-90 min.
[Link] ABDOMINALA
Tomografia abdominala este un examen radiologic care are drept scop obtinerea de imagini
succesive in sectiune a organelor abdominale. Un emitator mobil de raze X baleaza suprafata
abdominala, apoi este deplasat pacientul in jurul unei axe. Pentru fiecare noua pozitionare se

17
efectueaza clisee radiologice. Astfel abdomenul este decupat in sectiuni furnizand un diagnostic
de certitudine. T.C. poate fi nativa si cu substanta de contrast. T.C completeaza de obicei
diagnosticul endoscopic determinand extensia unei tumori locoregionala, ganglionara, eventual
hepatica si facand posibila evaluarea indicatiei chirurgicale.
[Link] MAGNETICA NUCLEARA
Explorarea nu este invaziva, pacientul este asezat in decubit dorsal pe o masa mobila care
culiseaza in interiorul unui electromagnet. RMN permite studiul formei, structurii, functiei
organelor si vaselor intraabdominale. C.I.: claustrofobie, peace –maker, tije metalice, etc.

D. EXAMINAREA ENDOSCOPICĂ A TUBULUI DIGESTIV

Reprezintă vizualizarea și examinarea directă a organelor sau cavităților cu ajutorul

endoscoapelor- aparate cu fibre optice și un system de lentile atașate unui tub flexibil sau rigid.
Scop:
-examinarea cavităților și organelor pentru stabilirea diagnosticului
-efectuarea unor manevre sau intervenții chirurgicale
-recoltarea unor fragmente de țesut în vederea biopsiei.

1. Participarea asistentului medical la efectuarea esofago-gastro-

duodenoscopie
Esofagogastroduodenoscopia este examinarea endoscopica a porţiunii superioare a tubului
digestiv (esofag, stomac, duoden).
Poate fi examinată numai o porţiune (esofagoscopie, gastroscopie, duodenoscopie) sau toate cele
3 segmente.
Scop/indicaţii:
-stabilirea diagnosticului în tumori benigne sau maligne, hernia heatală, esofagita, gastrită,
duodenită, varice esofagiene;
-diagnosticarea infecţiei cu helicobacter pylori;
-biopsia formațiunilor suspecte;
-evaluarea duăa digestia de substanţe corozive;
-identificarea surseri de sângerare;
-intervenţia chirurgicală cu ajutorul laserului.
Materiale necesare
-fibroscop lung flexibil prevăzut cu 3 canale (un canal pentru vizualizare, unul pentru insuflare
de aer, şi aspirare de lichid, și al treilea pentru introducerea diverselor anexe sau instrumente);
-anexele fibroscopului;
-recipiente pentru recoltări;
-flacoane cu soluţie conservantă daca se face biopsie;
-medicamente pentru anestezie şi pentru combaterea accidentelor conform recomadării
medicului: xilocaina spray, stomacaina spray, novocaina 1%, xilina pentru badijonare locală;
-material de protecţie: maşti, ochelari, şorturi impermeabile;
-comprese sterile;
-manuşi sterile;
-tăviţă renală.
Pregătirea pacientului
-începe din momentul anunţării necesitătii examenului;

18
-se încurajează pacientul, se lămuresc unele temeri;
-se explică modul de derulare a procedurii şi de cooperare;
-dacă se recoltează pentru biopsie este necesar un bilanţ al hemostazei;
-se obţine consimţământul;
-pacientul este anunţat că în seara dinainte şi în dimineaţa examenului să nu mănânce;
-dacă funcţia evacuatorie a stomacaului este încetinită, în seara premergătoare examenului se
face o spălătura gastrică;
-se administrează medicaţie preprocedurală la pacientul axios (seara şi dimineaţa) conform
indicaţiei medicului.
- în cazul în care se indică sau doreşte efectuarea cu sedare a investigaţiei pacientul va face: un
consult preanestezic la medicul anestezist, un set de analize uzuale (hemoleucogramă, IP, APTT,
INR, uree, glicemie, ionograma serică) la care se vor adăuga analize specifice,
electrocardiogramă, radiografie toracică (în funcţie de recomandările anestezistului (dacă
bolnavul are diverse afecţiuni cronice); se va plasa un cateter venos pentru administrarea
medicaţiei anestezice
- pacientul va fi interogat asupra posibilelor alergii la xilină (anestezicul local cu care se face
procedura fără sedare)
- pacientul va fi invitat să îşi scoată protezele dentare mobile înainte de investigaţie pentru a evita
riscul de înghiţire al acestora
- dacă pacientul este anticoagulat oral se va trece pe anticoagulare cu heparine fracţionate cu 3
zile înainte de procedură sub controlul parametrilor de coagulare iar după procedură se va reveni
la anticoagularea orală
- dacă pacientul primeşte antiagregante plachetare acestea se vor întrerupe cu 7 zile înaine
(aspirina) sau cu 3-4 zile înainte (clopidogrelul) iar după procedură se vor relua în dozele
anterioare
Participarea asistentului medical la procedură
-examinarea se face în laboratorul de endoscopie;
-pacientul este aşezat pe masă în decubit lateral stâng;
-se servesc medicului materiale necesare pentru anestezie;
-se introduce fibroscopul încet până în stomac;
-pentru vizualizare cavităţilor digestive se insuflă aer;
-se explorează fiecare segment;
-la sfârşitul procedurii se aspiră excesul de aer şi secreţiile gastrointestinale;
-produsele recoltate se pregătesc pentru laborator.
Îngrijirea pacientului după procedură
-pacientul rămâne sub supraveghere la laboratorul de endoscpie 30 minute;
-nu mănâncă, nu bea 2 ore până la restabilirea reflexului de deglutiţie;
-este posibil să acuze uşoară disfagie şi disfonie;
-este informat că manisfestările dispar, se recomandă gargară şi inhalaţii cu mentol;
-senzaţia de balonare este normală după esofagogastroduodenoscopie. Daca nu dispare, pacientul
nu elimină mucusul şi aerul, acuză dureri se anunţă medicul care poate să recomande aspiraţie cu
sonda gastrică;
-se supraveghează scaunul;
-se măsoară temperatura;
-se observă respiraţia;
-dacă apar sângerare, febră sau dureri abdominale se anunţă medicul.

19
 [Link] CU VIDEOCAPSULĂ
Este o investigație facilă, nedureroasă, cu pregătiri minime și fără riscuri care ajută la
vizualizarea aparatului digestiv și care înlocuiește cu succes procedura neplăcută și dureroasă a
endoscopiei digestive clasice. Este destinată explorării intestinului subțire sau a colonului.
Acest tip de endoscopie se bazează pe înghițirea unui dispozitiv de mărimea unei capsule de
antibiotic. Dispozitivul conține una sau două camere video color, un transmițător radio, o sursă
de lumină și o mini-baterie. Are un sistem de captare a imaginilor înregistrând leziuni de o
zecime de milimetru. În zona abdominală a pacientului se atașează un „receiver” ce captează
imaginile în mod continuu. De la receiver datele sunt trimise la un computer, unde sunt analizate
de specialiști prin confruntare cu imagini dintr-o bază de date largă de imagini. Pentru efectuarea
endoscopiei cu videocapsula aceasta se înghite cu apă în condiții de repaus alimentar. Se elimină
odată cu materiile fecale din tubul digestiv.
Indicații: rectocolită ulcero-hemoragică, boala Crohn, anemie severă cauzată de deficitul de fier,
sângerări rectale, polipi recto-colonici, constipație sau diaree recent instalată, tumori digestive,
ciroză hepatică complicată cu varice esofagiene cu risc mare de ruptură.
Contraindicații: pacient cu tulburări de deglutiție(există pentru această categorie, dispozitive de
inserare direct în intestinul subțire), bolnavi cu stenoze și fistule digestive, pacienți cu dispozitive
cardiace de tip pacemaker sau defibrilatoare implantabile, pacienți cu vârste mai mici de 10 ani,
gravide.
Tehnică: se anunță pacientul cu o zi înainte să consume doar lichide, în cazul investigației
colonului pacientul va ingera cu o zi înainte 2-3 plicuri de Fortrans dizolvate în apă. În ziua
investigației pacientul va fi poziționat în decubit dorsal, i se vor atașa cu adeziv 8 senzori la
nivelul abdomenului, senzorii având rol de a capta imaginile transmise de video-capsula din
tubul digestiv. Servește pacientul cu capsula și un pahar cu apă. După ingerare, pacientul poate
pleca dar, se întoarce la cabinet după 8-12 ore. Pe măsură ce video capsula traversează tubul
digestiv, transmite imagini dispozitivului de înregistrare și stocare , pe care pacientul îl poartă la
nivelul taliei. După finalizarea procedurii, medicul vizualizează și interpretează imaginile pe
calculator și formulează diagnosticul endoscopic. În ziua investigației pacientul consumă doar
lichide(după 2 ore de la administrarea videocapsulei).
Reguli: în timpul investigației pacientul nu va sta în vecinătatea aparatelor care produc câmpuri
magnetice(telefoane, în aeroporturi, computertomografe, aparate cu rezonanță magnetică
nucleară), nu stau lângă radiatoare, sobe sau la lumină ultravioletă(solar). Nu este permis
pacientului, să facă duș sau baie, pe perioada investigației. Se recomandă evitarea
clinostatismului. După terminarea investigației, se vor scoate centura cu recorder-ul și se vor
dezlipi senzorii de pe abdomen. Imaginile înregistrate vor fi descărcate într-un calculator și
examinate de medic.

E. EXAMENUL CU IZOTOPI RADIOACTIVI-SCINTIGRAFIA

Rolul asistentului medical în efectuarea examenelor cu izotopi radioactivi (scintigrafie)
Este examinarea cu radionuclizi care emit radiaţii gamma, care se pot pune în evidenţă cantitativ
şi calitativ
e. cu ajutorul detectoarelor.
Radionuclizii prezintă afinitate pentru anumite organe, pentru ţesuturi paciente în care se fixează.
Scop/indicaţii:
- detectarea modificărilor structurale ale unor organe bazată pe existenţa unor diferenţe de
concentraţie a materialului radioactiv în tesuturile normale şi anormale în ariile studiate;
20
 - vizualizarea unor organe şi regiuni care nu pot fi văzute radiologic;
- depistarea tulburărilor perfuziei tisulare la nivelul organelor şi ţesuturilor;
- diferenţierea tumorilor maligne de cele benigne;
- monitorizarea evoluţiei tumorilor şi a raspunsurilor la tratamente (iradiere, chimioterapie).
Examenele cu izotopi se fac numai în departamentul de medicină nucleară.
Examenele se fac şi ambulator.
Pacientul are nevoie de informaţii preprocedurale şi de educaţie post procedurală.
Substanţele marcate cu izotopi radioactivi se administrează de către personal instruit, la
serviciul de medicină nucleară.
Se folosesc:
-substanţele marcate cu izotopi recomandate pentru un anumit tip de examen;
-substanţe care limitează fixarea izotopilor în alte organe (daca este cazul);
- materiale necesare administrării trasorilor (radionuclizilor);
- materiale de protecţie specifice serviciilor de medicină nucleară.

Pregătirea pacientului:
-se explică pacientului riscurile şi beneficiile;
Beneficii:
-eliminarea substanţei radioactive se face relativ repede prin urină şi fecale;
-technetiu, cel mai utilizat trasor, se reduce dupa 6 ore şi dispare dupa 24 ore;
-metastazele sunt depistate cu 6-12 luni înainte;
-iradierea este mai mică decât în cazul examinării radiologice
Riscuri:
-un pericol radioactiv există dar este minim deoarece se folosesc doze foarte mici;
-uneori localizarea tumorilor este foarte dificilă, apar contururi neclare deoarece ţesutul normal
din jur absoarbe radionuclidul;.
Scintigrafia esofagiana: scop – studiul dinamicii alimentelor precizandu-se astfel miscarile de
contractie si de relaxare ale esofagului. Pacientului i se daministreaza o masa marcata cu
substanta radioactiva. Anterior explorarii pacientul nu mananca. Scintigrafia nu este insotita de
efecte secundare, dar este C.I. la gravide. De obicei scintigrafia esofagiana este un examen
complementar manometriei esofagiene.
Scintigrafia gastrica: scop – dinamica alimentelor
Pacientului i se administreaza o masa cu alimente marcate radioactiv. Alimentele solide sunt
marcate cu Technetiu 99 (radioactiv), iar alimentele lichide cu Indiu, studiidu-se atat dinamica
solidelor, cat si a lichidelor
Scintigrafia hepatobiliară
Foloseşte ca radiotrasor technetiu 99m administrat i.v. Apreciază funcţiile ficatului şi vezicii
biliare, permite vizualizarea vezicii biliare, identifică disfuncţia sfincterului Oddi. Pentru
stimularea contracției ampulei Vater se administrează i.v. morfină sulfat care reproduce
simptomatologia tipică colicii biliare. Ritmul obţinerii imaginilor depinde de prezenta sau
absenţa vizualizării vezicii biliare, ductului biliar comun sau duodenului.
Scintigrafia hepatosplenică
Dă relaţii cu privire la poziţie, formă şi dimensiunile normale. Poate detecta tumori metastaze
hepatice şi splenice, traumatisme hepatice sau splenice, ciroza hepatică. Procedura constă în
administrarea i.v. a unui radiotrasor (albumina coloidală marcată cu sulfură de tehnetiu). Cea mai
mare parte de radio nuclid se concentrează în ficat. Nu necesită pregătire preprocedurală şi
îngrijire după examen.
21
IV. INTERVENȚII SPECIFICE ÎN AFECȚIUNILE DIGESTIVE

1. PUNCȚIA ABDOMINALĂ- PARACENTEZA

Definiție: traversarea peretelui abdominal si patrunderea in cavitatea peritoneala,cu ajutorul

unui ac sau trocar.
Dacă este urmat de plasarea unui cateter intraperitoneal, care permite efectuarea fie a lavajului,
fie a dializei peritoneale, vorbim de lavaj peritoneal
Scop:
 explorator - pentru confirmarea prezenţei sau precizarea naturii unui revărsat peritoneal
diagnosticat clinic, precum şi în cazul unui traumatism abdominal cu suspiciune de
hemoperitoneu prin leziune de viscer parenchimatos
 evacuator - pentru evacuarea lichidului peritoneal din colecţii libere voluminoase care
produc tulburări respiratorii şi hemodinamice, ca urmare a compresiunii pe diafragm,vena
cavă inferioară; pentru drenajul colecţiilor septice intraabdominale;
pentrudializă peritoneală
 Indicatii
a) analiza unui revarsat peritoneal diagnosticat clinic
b) depistarea unui hemoperitoneu la pacientii politraumatizati la care se suspecteaza leziuni
ale organelor interne
c) evacuarea unui revarsat lichidian peritoneal în vederea ameliorarii functiei respiratorii si
circulatorii
d) ascita în tensiune (în cadrul unei insuficiente cardiace, ciroze hepatice sau sindrom
nefrotic)
e) ascitã la pacienti decompensati (febrili, cu distensie abdominalã dureroasã, iritatie
peritonealã, hipotensiune, encefalopatie)
f) evidentiere a colectiilor pelvine, la femei (sarcina extrauterina rupta, chist de ovar,
hidrosalpinx, piosalpinx), prin punctionarea fundului de sac Douglas
g) suspiciune de ascitã neoplazicã
h) pacienti cu dializã peritonealã care acuzã dureri abdominale, febrã sau alte semne si
simptome de sepsis
 Contraindicatii
- bolnavii febrili, cu stare generală foarte alterată
- hemoragii digestive recente
- abdomenul acut chirurgical, sarcina
- colectii închistate (peritonita tuberculoasa, ascita închistata)
- prezenta de aderente peritoneale (zone cicatriciale posttraumatice sau postoperatorii)
- diateze hemoragice (necorectate)
- pacienti cu meteorism abdominal
- infectii tegumentare (celulitã) la locul punctiei
 Materiale necesare:
 ac/trocar steril pentru puncție, cateter special din plastic siliconat(trusă de perfuzie)/ tub
de drenaj (50cm)
 câmp steril, comprese sterile, seringi 2 ml+ace injectie sterile
 1-2 fiole novocaina 1% , tonicardiace

22
  mănuși, musama, aleza
 alcool, tinctura de iod
 cearsaf impaturit in 3 pe lungime
 materiale pentru fixare la perete – leucoplast
 vas colector 10 l/galeata, paravan
Pregătirea pacientului :
- psihica- se explica necesitatea si tehnica,obtinandu-se consimtamintul informat
- fizica - Înainte de efectuarea paracentezei, pacientul va fi evaluat prin examen general şi
local; în caz de politraumatism este importantă starea de conştienţă; cunoaşterea antecedentelor
permite stabilirea contraindicaţiilor sau precauţiilor; statusul respirator şi hemodynamic vor fi
monitorizate, mai ales în situaţia unei evacuări importante de lichid, generatoare de hipovolemie
prin deplasare intercompartimentală a lichidelor organismului. Testele de hemostază sunt
obligatorii. Se recomandă efectuarea unei ecografii abdominale pentru localizarea lichidului şi
evaluarea cantităţii,
- cu 15 min. înainte se administreaza un tonicardiac
- isi goleste vezica
- se aseaza musamaua cu aleza in regiunea lombara si cearsaful impaturit
Pozitia pacientului:
- pentru punctia peritoneala cu abord în fosa iliaca stânga pacientul este asezat în decubit dorsal,
usor înclinat spre stânga (sau chiar în decubit lateral stâng), la marginea patului, (favorizând
astfel acumularea declivă a lichidului).
Locul puncției:
a) în fosa iliaca stânga (colonul descendent fiind situat într-un plan posterior, spre
deosebire de cec, care este foarte aproape de peretele abdominal anterior în fosa iliaca
dreapta), pe linia spino-ombilicala, la unirea 1/3 distale cu 2/3 proximale (corespondentul
punctului McBurney pe stânga) sau la jumatatea distantei dintre cele 2 repere (punctul
Monroe- richter). Acul se introduce în plina matitate percutorie, evitând vasele
superficiale (paracenteza se efectueaza des la pacienti cirotici, cu hipertensiune portala, la
care desenul venos este adesea accentuat). Punctia se poate realiza si sub ghidaj
ecografic, pentru mai multa siguranta si pentru depistarea colectiilor localizate.
b) subombilical - la jumatatea distantei ombilico-pubiana,in dializa peritoneala de preferat,
c) sau supraombilical la 2-3 cm pe linia mediană în caz de suspiciune de fractură de bazin
sau dacă vezica urinară destinsă nu poate fi evacuată
În alegerea locului de puncţie vor fi evitaţi muşchii drepţi abdominali (risc de hemoragie
prin lezarea vaselor epigastrice), cicatricile abdominale (risc de perforare a organelor cavitare
aderente la peretele abdominal), precum şi cadranele superioare ale abdomenului.
Execuția tehnicii:
 se dezveleste regiunea abdominala
 se dezinfecteaza zona cu tinctura de iod si se izoleaza cu câmpuri sterile
 se poate practica anestezie locala cu xilina 1%, strat cu strat (tegument, strat muscular,
peritoneu parietal, astfel ca se pregăteşte seringa cu xilină 1% şi se înmânează medicului
care va efectua anestezia locală
 se ataseaza trocarul la mandren sau acul la o seringa
 se introduce acul/trocarul perpendicular pe peretele abdominal (3-4 cm); depasirea
peritoneului este semnalata printr-o senzatie de "scapare în gol"
 la scoaterea mandrenului sau aspirarea cu seringa apare lichid peritoneal

23
  initial se recolteaza eventualele probe pentru analiza lichidului peritoneal (biochimica,
citologica, bacteriologica)
 daca punctia este evacuatorie, se ataseaza tubul de dren la ac/trocar/cateter si se permite
scurgerea lichidului în recipientul colector; nu se vor evacua mai mult de 5-6 litri/sedinta
si nu se va depasi un debit de 1 litru/5 minute (dacã se tenteazã evacuarea a mai mult de 5
litri, pacientul va primi simultan lichide în perfuzie intravenoasã).
 daca punctia este terapeutica, dupa evacuarea colectiilor septice/neoplazice se introduc
antibiotice/citostatice
 dupa evacuarea cantitatii de lichid stabilite, se extrage brusc acul/trocarul, apoi se
maseaza zona pentru stricarea paralelismului planurilor si se panseaza.
 se cuteaza pielea de o parte si de alta a locului punctiei si se fixeaza cu leucoplast
 se infasoara strins abdomenul cu cearsaful si capetele se fixeaza cu agrafe
 Se etichetează şi se trimit imediat probele la laborator.
Îngrijirea pacientului
- Se aşează pacientul în aşa fel încât locul puncţiei să fie cât mai sus.
- Se asigură în salon o temperatură optimă de 20-22 C° şi linişte pentru pacient
- Se menţine bandajul compresiv în jurul abdomenului 5-6 ore.
- Se supraveghează în permanenţă pacientul cel puţin 24 de ore după puncţie, anunţându-se
medicul la orice suspiciune. Dupã paracentezã, pacientul trebuie monitorizat sub aspectul
tensiunii arteriale, frecventei cardiace, temperaturii si frecventei respiratorii
- Se oferă la pat pacientului toate materialele de care are nevoie.
- Se alimentează pacientul la pat.
- Se administreaz medicatia prescris şi se urmaresc efectele acesteia.
Reorganizarea locului de muncă
- Se colectează materialele folosite în recipiente speciale conform P. U.
- Se îndepărtează mănuşile.
- Se spală pe mâini cu apă curată şi săpun.
Notarea procedurii
Notaţi:
- Procedura în dosarul / planul de îngrijire, Foaia de Obsrvaţie.
- Data, ora, cantitatea, aspectul lichidului
Incidente și accidente
> imposibilitatea patrunderii trocarului (se incizeaza tegumentul cu vârful bisturiului)
> punctie negativa, prin obstructia acului cu fragmente tisulare (se introduce xilina sau ser
fiziologic pentru dezobstruare sau se repeta punctia în alt loc), alegerea eronata a locului de
punctie
> oprirea scugerii lichidului peritoneal denota obstructia acului cu un franjur epiploic sau cu
membrane fibrinoase (se va încerca minima mobilizare a acului sau repetarea punctiei)
Complicații:
 sincopa (reflexul vagal sincopal poate aparea datorita înteparii peritoneului sau evacuarii
prea rapide a unei cantitati mari de lichid): se va practica resuscitarea cardiorespiratorie.
 hemoragii digestive sau intraperitoneale (apar datorita decompresiunii bruste a cavitatii
peritoneale, în special la persoanele cu risc hemoragic - cirotici, ulcerosi, malnutriti)
 hematoame (prin lezarea vaselor parietale)
 lezarea splinei (la pacientii cu splenomegalie importanta) - necesita hemostaza
chirurgicala

24
  lezarea ficatului (la pacientii cu hepatomegalie importanta, când punctia se practica în
fosa iliaca dreapta)
 lezarea viscerelor cavitare (anse intestinale, vezica urinara)
 fistule parietale la locul punctiei
 supuratii locale (aparute ca urmare a nerespectarii masurilor de asepsie si antisepsie)

2. PUNCȚIA HEPATICĂ

Este introducerea unui ac special în ţesutul hepatic pentru extragerea unui fragment.
Puncţia este de compentenţa medicului.
Scop/indicaţii
-stabilirea diagnosticului în:
- hepatomegalie de etiologie necunoscută;
- enzime hepatice crescute;
- suspiciune de tumori, metastaze;
- icter de etiologie necunoscută;
- suspiciune de hepatită.
-când se urmăreşte obţinerea unui fragment dintr-o anumită zonă se poate folosi ghidaj CT sau
RMN.
Materiale necesare:
- ac Menghini (lung de 7 cm cu diametrul de 1,4 mm);
- flacon cu lichid conservant;
- gel pentru anestezie de contact sau flacon cu produs anesteziant (xilocaina 1 sau 2%);
- ace pentru injecţii subcutanate; seringa de 20 ml;
- mănuşi sterile pentru medic; mănuşi de unică folosinţă pentru ajutor;
- câmp cu deschidere steril; câmp pentru tava de materiale;
- materiale de dezinfecţie;
- materiale pentru pansament;
- tava pentru materiale; tăviţă renală;
- container pentru ace; colector pentru celelalte materiale.
Pentru supraveghere
- aparat de tensiune automatic;
- puls oximetru;
- cărucior pentru urgenţe, posibilitate de oxigenoterapie.
Pregătirea pacientului
- se face în prealabil un bilanţ al coagulării: timp Howell, timp Quick, HLG, grup sangvin
Rh, plachete sangvine
-se verifică eventuale tratamente anticoagulante sau antiagregante plachetare;
- se linişteşte pacientul explicându-i derularea examenului şi modul de colaborare;
- se obtine consimţământul;
- pacientul nu mănâncă 12 ore;
- pentru combaterea anxietăţii se administrează un calmat cu 30 minute înainte de procedură;
- se informează pacientul că procedura durează aproximativ 15 minute.
Participarea asistentului medical la procedură
- pacientul este aşezat în decubit dorsal cu mâna dreaptă sub cap;
- se face dezinfecţia tegumentului;
25
- se protejează zona cu câmpul steril;
- medicul face anestezie locală;
- pacientul este pus să respire amplu, apoi este rugat să respire forţat şi să rămână în apnee;
- în expir blocat medicul introduce acul în spaţiul interconstal şi chiar mai jos în caz de
hepatomegalie importantă;
- se retrage acul şi pe locul punctiei se aplică un pansament compresiv steril;
- fragmentul colectat este transferat din lumenul acului în flaconul cu lichid conservant şi trimis
la laborator.
Îngrijirea pacientului după puncţie
- pacientul este instruit să rămână în repaus, 2 ore în decubit lateral drept pentru a reduce
riscurile hemoragiei şi ale scurgerii bilei, 4 ore în decubit dorsal;
- se supraveghează funcţiile vitale TA, P, R, T şi prezenţa durerii la intervale de 15 minute apoi
30 şi o oră;
- dacă există risc de hemoragie, se pune o pungă cu gheaţă la locul puncţiei în hipocondrul drept;
se anunţă medicul dacă acuză: durere, greutate în expiraţie, cianoză deoarece pot apărea:
hemoragie, peritonită chimică;
- pacientul poate mânca după 2 ore de la efectuarea procedurii;
- la recomandarea medicului se pot administra hemostatice;
- la ieşire este sfătuit să evite efortul fizic (ridicarea greutăţilor) cel puţin o săptămână.

V. REGIMUL IGIENO-DIETETIC ÎN AFECȚIUNILE DIGESTIVE

Este de importantă capitală in patologia gastrică si intestinală, atat in tulburari de

ordine functională cat si în cele datorate leziunilor organice. Adeseori, dietoterapia este
mai importantă si mai eficace in ameliorarea si vindecarea acestor tulburari decât
tratamentul medicamentos.
[Link] în BRGE, gastrite, ulcerul gastric şi duodenal
Scopul dietei: reducerea arsurilor, regurgitaţiilor și a durerii; scăderea acidităţii; vindecarea
leziunilor; prevenirea recidivelor; îmbunătăţirea calităţii vieţii; asigurarea unui somn
corespunzator.
Principii generale:
- mese mici cantitativ şi dese (la pacientul cu gastrită și ulcer, de preferat 4-6 mese/zi, la
ore fixe, iar la pacientul cu esofagită, ultima masă nu mai târziu de ora 19)
- mese servite „pe îndelete”, fără grabă, nu „pe fugă”; mâncarea mestecată bine
- evitarea stresului și a fumatului
- somnul realizat cu capul în poziţie înaltă (de exemplu cu 2 perne)
Categorii de alimente contraindicate: dulciurile concentrate (ciocolată, prajituri, bomboane),
alcoolul, zeama de carne (supe, ciorbe), crudităţi (inclusiv sucurile) mai ales citricele,
condimentele iuţi (în funcţie de toleranţă), prăjelile, mezeluri, cafea, cacao. De evitat orice
aliment care declanşează regurgitaţia sau arsura.
Alimente recomandate: supe de zarzavat fierte bine, cu orez, paste; legume şi zarzavaturi fierte
sau coapte; carne macră (fiarta, la gratar, la cuptor) de la orice animal; oua fierte sau ochiuri pe
apă; mere coapte, compoturi neîndulcite, banana; paste făinoase; pâine albă de preferat uscată;
brânză proaspată, lapte, iaurt, urdă, caş; mămăliga (fiartă bine); cartof (fiert, copt, piure, la
cuptor; orez fiert; unt, ulei; peşte (grătar, fiert, la cuptor); ceaiuri tradiţionale (sunătoare,

26
gălbenele, muşetel); dulciuri slabe: papanaş fiert, clatită cu brânză. Restul alimentelor se
consumă dupa toleranță
2. Dieta în diaree
Dieta în diaree trebuie strict individualizată în funcţie de cauza diareei! De aceea trebuie
întotdeauna întrebat medicul cu privire la cauza bolii diareice.
Principii generale:
- hidratarea bună a organismului pentru a suplini pierderile de lichide
- aport de minerale pentru a compensa pierderile
- aport caloric pentru a preîntâmpina malnutriţia
- evitarea alimentelor cu reziduu bogat
- evitarea alimentelor iritante pentru tubul digestiv
- nu se iau antibiotice pentru diaree fără acordul medicului (majoritatea pot determina ele
însele diaree)
- nu se iau medicamente antidiareice fără acordul medicului
Alimente indicate:
1. De primă intenţie: orez fiert foarte bine, paste făinoase simple; pâine albă prajită (pesmet) sau
covrigei uscaţi simpli, carne macră fiartă, sărata normal, de la orice animal, ceaiuri de mentă sau
pojarniţa neindulcite, apă plată, banana.
2. Etapa a 2-a: se adaugă şi lactate fermentate (caşcaval) - fără lactoza (cu prudenţă), morcovi
fierţi foarte bine, ou fiert tare, cartof fiert sau piure, compoturi neîndulcite.
3. Etapa a 3-a: se revine treptat la alimentaţia normală în 7-14 zile în funcţie de evoluţia clinică.
Contraindicate: alcoolul, dulciurile de orice fel, crudităţile, condimentele, cereale integrale,
porumb, cafea sau alimente cu cofeină, laptele, prăjeli, grasimi, seminţe, nuci, legume de tipul
fasole, linte, mazăre.

[Link] în sindromul de intestin iritabil

Scopul dietei: reducerea sau dispariţia simptomelor (dureri, balonări, tulburări de tranzit);
îmbunătăţirea digestiei şi nutriţiei; prevenirea recidivelor
Principii generale:
- mese regulate, mici cantitativ,
- alimente masticate pe îndelete
- nu se consumă alimente prea calde sau prea reci
- masa de seară să fie cu cel puţin 2 ore înaintea somnului
- activitate sportivă minim o oră de 2 ori pe săptămână
- evitarea stresului
- identificarea unor intoleranţe individuale
- nu se consumă dulciuri
- hidratare cu peste 2 litri de lichide pe zi
Alimente recomandate: consumul de fibre (legume, zarzavaturi şi fructe) în cantitate mare cu
coajă şi pulpă; fibrele trebuie introduse treptat iar în formele cu diaree să fie prelucrate termic;
cereale integrale (pâine, paste, cereale ca atare); supe şi ciorbe de zarzavat sărate normal; cartof
fiert, copt sau piure; orez fiert (mai ales în formele cu diaree); oua fierte sau ochiuri pe apă;
ceaiuri tradiţionale (pojarniţă, muşetel, mentă); mămăliguţă fiarta foarte bine; carne fiartă, la
grătar sau la cuptor; peşte proaspăt sau congelat; cafea în cantitate mică şi numai după masa;
sucuri proaspete în cantitate mica; brânza, iaurt, urdă, telemea, caş

27
Alimente nerecomandate: alcooluri, excesul de cafea sau ceai, condimentele iuţi, dulciurile
concentrate, sucurile carbogazoase, mezelurile, rântaşuri, prăjeli, conserve, crudităţi (în formele
cu diaree), leguminoase: fasole, linte, mazăre, grăsimile animale. Restul alimentelor se vor
consuma după toleranţă.

[Link] în meteorism (balonare)

Scopul dietei: reducerea cantităţii de gaze din intestine; reducerea sau dispariţia simptomelor
dureroase sau tulburărilor de tranzit intestinal; îmbunătăţirea digestiei
Principii generale:
- mesele sa fie moderate cantitativ dar frecvente
- mâncatul sa fie pe îndelete şi nu în grabă, masticaţie bună, lentă
- nu se beau lichide cu paiul
- nu se fumează imediat după masă
- se vor consuma alimente bogate în fibre - legume, zarzavaturi şi fructe - dar prelucrate
termic (fierte sau coapte)
- hidratare bună, pâna la 2-3 litri de lichide pe zi; consumul de apă sa fie la o oră după
masă şi nu în timpul mesei
- nu se va purta îmbrăcăminte foarte strâmtă pe abdomen
Contraindicate: băuturile carbogazoase, dulciurile de orice fel, condimentele iuţi, laptele,
excesul de crudităţi, alcoolul in exces, leguminoasele cu coaja dură: fasole, mazare, linte

[Link] în constipaţie
Scopul dietei: asigurarea unui tranzit intestinal satisfăcător (1 scaun la maxim 2 zile);
detoxifierea organismului; ameliorarea sau dispariţia simptomatologiei dureroase associate;
prevenirea complicaţiilor (fisuri anale, hemoroizi, stări subocluzive, greţuri); asigurarea unui
comfort psihic al pacientului
Principii generale:
- activitate fizică intensă (sport) minim 30 minute pe zi
- hidratare bună a organismului (2-3 l de lichide)
- evitarea stresului
- evitarea medicamentelor care au ca efect secundar constipaţia (unele antalgice,
antihipertensive, neuroleptice, sedative) ! întreaba doctorul
- alimentaţie bogată în fibre (legume, zarzavaturi, fructe, cereale integrale)
Recomandate zilnic, la cel putin la 2 mese, în cantitate mare: fructe cu pulpă (măr, pară, gutuie,
cireşe, piersici, caise) mâncate cu coajă; cereale integrale: pâine neagră sau intermediară, paste
integrale; fulgi de cereale (musli) eventual cu fructe deshidratate; legume şi zarzavaturi de orice
fel
! dieta este prin adaugare şi nu prin excludere de alimente, prin urmare, in rest se poate consuma
orice aliment este tolerat de pacient
Metode ajutătoare: ingestia unei căni mari de apă sau ceai dimineaţa pe stomacul gol; consumul
de cafea pe stomacul gol dimineaţa; îndulcirea ceaiului sau cafelei cu miere de albine
Contraindicate (manevre ce determină pierderea reflexului de defecaţie dacă sunt utilizate de
rutină): clismele de evacuare fără acordul medicului!; evacuarea materiilor fecale prin extracţie
cu degetul.

[Link] în pancreatita cronică:

28
Scopul dietei şi principii generale: nutriţie echilibrată în principii alimentare pentru a preveni
malnutriţia; alimente ce stimulează minim secreţia pancreatică; administrarea de fermenţi
pancreatic la mese pentru facilitarea digestiei şi implicit absorbţiei; menţinerea unui echilibru
ponderal normal; menţinerea unui tranzit intestinal normal; mesele mici cantitativ şi frecvente;
mese la ore fixe; hidratare corespunzătoare; masticaţie bună; se interzice fumatul; se interzice
consumul de alcool
Alimente indicate: brânzeturi şi lactate degresate, ou fiert sau ochi pe apă (numai albuşul), pâine
albă prăjită, orez fiert, sare după gust, paste făinoase, cartofi fierţi, copţi, la cuptor sau piure
carne macră: fiartă, la grătar, la cuptor, legume şi zarzavaturi, ulei, în cantitate foarte mica,
ceaiuri tradiţionale, apă plată, fructe cu pulpă (mere, pere, gutui) crude sau coapte, compoturi
neîndulcite
Alimente contraindicate: alcoolul de orice tip, grăsimile animale: unt, smânână, slănină,
mezeluri de orice fel; carnea grasă, unele grăsimi vegetale: alune, nuci, seminţe, gălbenuşul de
ou, dulciurile: bomboane, ciocolată, torturi, sucuri dulci

7. Dieta în hepatită cronică:

Scopul dietei:
- îmbunătăţirea stării metabolice a organismului fără suprasolicitarea ficatului
- prevenirea malnutriţiei sau încărcării grase a ficatului
- creşterea rezistenţei la efort
- prevenirea complicaţiilor
- creşterea perioadelor de inactivitate a bolii
- stabilizarea bolii
Dieta în hepatitele cronice virale nu determină disparitia virusului hepatitic B sau C ci doar
protejează metabolic ficatul
Principii generale:
- excluderea totală a alcoolului
- evitarea alimentelor vechi, cu conservanţi sau coloranţi sintetici
- consumul de alimente proaspete după principiul “ce se găteşte azi se mănânca tot azi”
- odihna prelungită în funcţie de “cât cere organismul”; evitarea surmenajului
- alimentaţie echilibrată fără abuzuri dar suficientă caloric
- alimentaţie bogată în proteine dar săracă în grăsimi
- dieta este de “cursă lungă”, uneori pentru toata viaţa
Alimente indicate: lapte, brânză proaspătă, urdă, caş, telemea, iaurt; în cantitate mică - unt,
smântână; paste făinoase, pâine şi produse de panificaţie preparate în casă, griş, orez fiert, cartofi
fierţi, copţi, piure, mămăligă, fructe de orice fel, legume de orice fel, carne macră de la orice
animal sau de peşte: fiartă, grătar, la cuptor (preferabil proaspătă dar poate fi şi congelată), oua
fierte sau ochiuri pe apa, ulei, în cantitate mică, de preferat de măsline, miere de albine, dulciuri
de casă, sucuri de fructe preparate direct, ceaiuri tradiţionale: tei, sunătoare, muşeţel, mentă cafea
în cantitate mică, măcinată imediat înainte de preparare, condimente tradiţionale: leuştean,
cimbru, tarhon, dafin, chimen, ţelină, mărar
Contraindicate: ALCOOLUL, alimente vechi, conserve de orice fel, afumături, prăjeli,
brânzeturi fermentate, grăsimi de la animale (slănina, untura), condimente foarte iuţi, mezeluri,
dulciurile din comerţ sau foarte concentrate .

[Link] în ciroza hepatică

29
Scopul dietei:
- îmbunătăţirea calităţii vieţii
- îmbunătăţirea stării nutriţionale
- favorizarea regenerării celulelor hepatice
- reducerea dozelor de medicamente
- îmbunătăţirea funcţiei metabolice a ficatului
- detoxifierea ficatului
- reducerea încărcării grase a ficatului
- prevenirea ascitei sau remisia acesteia daca există deja
- ! Ciroza hepatica este o boala ireversibilă (incurabilă) dar cu un tratament şi o dietă
corespunzatoare funcţia ficatului poate fi menţinută pe intervale de timp mai lungi
Contraindicate: băuturile alcoolice de orice tip şi concentratie; alimentele cu conservanţi,
coloranţi şi alte “chimicale”, alimente tip fast food; grăsimile animale în exces; medicamentele
hepatotoxice (de întrebat medicul la fiecare medicament nou introdus în tratament); sarea se
reduce (dar la pacientii cu ascita este interzisă complet); conserve; prăjeli, rântaşuri; se evită
mesele abundente; sarea se reduce sau se exclude in functie de stadiul evolutiv al bolii numai la
indicatia medicului
Permise: carne macră de la orice animal (fiartă, grătar, la cuptor), supe de zarzavat fierte bine,
cu orez, paste, peşte proaspat sau congelat (fiert, grătar, la cuptor), lapte, iaurt, brânza proaspată,
caş, urdă, oua fierte sau ochiuri pe apă, pâine alba, orez, paste făinoase, mămăliga, cartof (fiert,
copt, piure, la cuptor), legume şi zarzavaturi (preponderent fierte, coapte sau pasate), budinci,
miere de albine, dulciuri de casă, fructe (fierte, coapte, rase), unt, ulei (nu în exces), ceaiuri
tradiţionale (pojarniţă, gălbenele, muşeţel, mentă).

VI. EFECTUAREA TRATAMENTELOR LOCALE ȘI GENERALE ÎN

BOLILE DIGESTIVE

1. Antisecretorii- Acest tratament scade secreţia acidă. Cele două mari grupe de antisecretorii
sunt:
- Blocanţii de receptori H2 histaminici: Ranitidina 2x150 mg/zi, Famotidina 40 mg/zi
(Quamatel), Nizatidina (Axid) 2x150mg/zi. Blocanţii H constituie prima linie de luptă
antisecretorie putând fi utilizaţi pe o perioadă de 2 – 6 săptămâni sau chiar mai mult ca tratament
de întreţinere.
- Blocanţii pompei de protoni. Sunt cei mai potenţi antisecretori fiind rezervaţi cazurilor severe
sau cu simptome importante. Astăzi se cunosc 5 tipuri de blocanţi de pompă de protoni:
Omeprazol (Losec, Ultop, Antra) 2x20 mg/zi, pantoprazol (Controloc) 40 mg/zi, lanzoprazol
(Lanzop, Prevacid) 30 mg/zi, Rabeprazol 20mg/zi, esomeprazol (Nexium) 40mg/zi. Durata
tratamentului este de 4 – 8 săptămâni sau câteva luni pentru întreţinere.
2. Prokinetice- În aceasta categorie intră:
- Metoclopramid administrat 3x1tb (10 mg) cu 30 minute inainte de masa.
- Domperidonul (Motilium)
3. Antiacide-. medicatia cu efect neutralizant direct a excesului de acid cum este Maalox,
Novalox, Rennie, Dicarbocalm care contin saruri de magneziu si aluminiu si pe care bolnavii le
consuma in caz de simptome, pe care le fac sa dispara imediat. Un preparat interesant din
30
această grupă este alginatul de sodiu (Gaviscon, Nicolen), care formează un strat protector la
nivelul mucoasei eso-gastrice.
4. Protectoare ale mucosaei- Sucralfat 4gr pe zi în 4 prize – favorizează cicatrizarea epitelială.
5. Antispastice: No-spa, Spasmomen, Debridat
6. Antidiareice: Smecta, Imodium
7. Substituienti enzimatici pancreatici: Creon, Panzytrat, Festal, Digestal forte etc. cel putin 2
tb/masa.
8. Analgezice pentru episoadele dureroase (Algocalmin, Piafen, Tramal, Fortral).

VII. EDUCAȚIA PACIENTULUI PRIVIND PREVENIREA

AFECȚIUNILOR DIGESTIVE

Factorii de risc exogeni in bolile digestive

1. Alcoolul si cafeaua consumati abuziv produc ulcer. Prima dovada a actiunii iritante a
alcoolului asupra mucoasei apartine Dr. Beaumont care a avut prilejul să studieze mucoasa
gastrică a unui etilic cu gastrectomie. El a descris modificarile morbide care apăreau dupa
consumul in abuz de whisky, lichior, vin sau bere, când acestea continuau câteva zile. După 4 - 5
zile de abstinentă modificarile dispar si reapar la reluarea consumului unor mari catitați de
alcool.
2. Tabagismul- Există dovezi pertinente că fumatul reprezintă un factor etiologic important in
producerea gastritei și ulcerului gastro-duodenal.
3. Agresiunile termice- S-au facut experimente in legitură cu rolul mancărurilor și bauturilor
fierbinți in determinarea gastritei si ulcerului. Ingestia de ceai și alimente fierbinti (46,3°C)
produce leziuni gastrice cat si alimente prea reci dela frigider.
4. Medicamentele- Consumul de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene produce leziuni ale
mucoasei gastrice. Fenilbutazona crește concentrația de acid clorhidric. Salicilatii dintre care:
aspirina are actiune corozivă asupra mucoasei gastrice, de aceea se administrează cu pansamente
gastrice care neutralizeaza actiunea. Indometacina are efecte asemanătoare. Consumul unui
medicament alcătuit din aspirină, fenacetina si cofeină dezvolta ulcer gastric. Cortizonicele
administrate in doze mari și timp indelungat producleziuni gastrice.
5. Factorii infectiosi- Infectia cu Helicobacter pylori provoaca leziuni, inflamații ale mucoasei
gastrice.
6. Factorii alimentari- Orarul neregulat al meselor expune mucoasa gastrică la un exces de
secretie. Alimentele condimentate, acriturile si muraturile au actiune ulcerogenă prin stimularea
excesiva a secretiei gastrice.
Consumul de alcool, cafea și alte bauturi care conțin cofeină (cola) maresc riscul
pentru dezvoltarea ulcerului gastro-duodenal, deoarece stimulează secretia acidă a
stomacului.
7. Factorii genetici- Incidenta familială a bolilor digestive aste mentionată in 15-50% din cazuri.
Descendentit din părinți ulceroși prezintă manifestări clinice ulceroase precoce.
Educația pentru prevenirea afecțiunilor digestivecuprinde măsuri de profilaxie primară,
profilaxie secundară și profilaxie terțiară.
Măsuri de profilaxie primară:
- educația populației privind igiena buco-dentară. Păstrarea unei dentiții integre care să asigure o
bună masticație. Dinții au rol deosebit în viața omului: asigură vorbirea corectă, buna

31
 mestecare a alimentelor, înfățișare plăcută. O digestie bună începe în cavitatea bucală, iar lipsa
dinților nu asigură mărunțirea alimentelor în mod corespunzător pentru a ușura munca
stomacului;
- educația populației privind igiena alimentară. Alimentația să cuprindă toți factorii nutritivi, să
fie echilibrată calitativ și cantitativ;
- evitarea consumării de alimente prea calde sau prea reci, fără excese de condimente, alcool,
cafea;
- să se respecte orarul meselor, servirea meselor să se facă în condiții de relaxare, ambianță
plăcută;
- educația populației privind abandonarea obiceiurilor dăunătoare: alcoolismul, ta- bagismul;
- dispensarizarea persoanelor cu teren ulceros și educarea să-și schimbe stilul de viață, favorabil
sănătății. Educarea familiilor în acest sens;
- promovarea cunoștințelor de educație pentru sănătate în rândul populației cu risc crescut
pentru bolile digestive.
Măsuri de profilaxie secundară:
- urmăresc supravegherea și tratarea bolnavilor cu afecțiuni digestive cronice, bolnavilor operați
pe tubul digestiv și glandele anexe.
- educația sanitară a pacienților operați în ce privește continuarea tratamentului ambulatoriu,
tratamentul igieno-dietetic, foarte important în afecțiunile digestive;
- prezentarea la controlul medical în cazul acutizării unor simptome;
- supravegherea evoluției bolilor digestive existente;
- educația pentru sănătate a membrilor familiei pentru realizarea unui mediu favorabil stilului
de viață sănătos care să-l ajute pe bolnav să-l schimbe pe al său. Măsuri de profilaxie terțiară:
- urmăresc recuperarea bolnavilor externați.
- educația pentru îngrijirea unui anus iliac; susținerea psihologică și fizică;
- dispensarizarea cazurilor cronice de hepatită; supraveghere și tratament ambulatoriu;
- educația în ce privește reluarea activității la expirarea concediului medical. Schimbarea locului
de muncă dacă boala o cere;
educația privind importanța prezentării ia control medical periodic.

VIII. ÎNGRIJIREA PACIENȚILOR CU AFECȚIUNI DIGESTIVE

BOALA DE REFLUX GASTRO-ESOFAGIAN

Definiție = trecerea continutului gastric in esofag; fenomen fiziologic (postprandial, tranzitor),

devine patologic când mecanismele antireflux sunt depășite.
Bariera antireflux este reprezentată de:
 intrarea oblica a esofagului in stomac, cu formarea unui unghi – pierderea acestui unghi
produce reflux
 sfincterul esofagian inferior – incompetenta acestui sfincter determina reflux
Cauze:
 hernia hiatala
 cresterea presiunii abdominale prin tuse, efort de defecatie, obezitate extrema, ascita,
haine stramte, tumori abdominale masive, stenoza pilorica.

32
 Clinic - simptomele sunt:
 pirozisul - durere sau o senzatie de arsura cu localizare retrosternala si iradiere
ascendenta spre gat; poate fi insotita de un gust acru si sialoree reflexa (hipersalivație)
 odinofagia – deglutitie dureroasa
 disfagia – dificultatea de inghitire (aparitia unei complicatii)
 regurgitatii acide in faringe, in special noaptea, insotite de tuse, laringospasm.
Paraclinic
 pH-metrie
 motilitate esofagiana
 endoscopie, biopsie
 tranzit baritat
Principii de tratament
 evitarea factorilor favorizanti – obezitate, haine stramte
 regim alimentar – evitarea alimentelor ce determina cresterea aciditatii: picant,
condimentat, bauturi carbogazoase, dulciuri concentrate alimente ce determina cresterea
volumului abdominal
 alimentatie cu orar regulat (prânzuri mici și repetate)
 evitarea alimentelor fierbinti sau foarte reci
 evitarea decubitului postprandial
 somn cu capataiul ridicat
 evitarea consumului de medicamente iritante (AINS)
 interzicerea fumatului (nicotina produce scăderea presiunii sfincterului esofagian)
Tratamentul medicamentos
 antiacide (almagel, dicarbocalm, maalox)
 antisecretorii (ranitidina, famotidina)
 inhibitori de pompa de protoni (omeprazol, lansoprazol)
 medicatia prokinetica pentru accelerarea golirii gastrice si cresterea presiunii sfincterului
(metoclopramid, cisaprid)
 medicatie de protectie a mucoasei (sucralfat)
Tratamentul chirurgical (antireflux) este indicat în formele severe, recidivante, greu
influențabile medicamentos; indicația este întărită de existența herniei hiatale.

ESOFAGITA PEPTICĂ

Definiție: una dintre consecințele cele mai frecvente ale RGE din cauza agresiunii mucoasei prin
acidul gastric, pepsină și bilă. Rezultatul acestei agresiuni este inflamația, eroziunea și ulcerația
mucoasei esofagiene.
Simptome:
- pirozis, însoțit frecvent de hipersalivație reflexă, greață,
- disconfort în etajul abdominal superior (meteorism, plenitudine),
- durere toracică mediosternală
- apariția disfagiei marchează apariția complicațiilor
- Tabloul clinic devine dramatic în cazul perforației esofagiene, când pacientul acuză
durere foarte intensă, lancinantă, agravată de deglutiție, însoțită de dispnee cu tahipnee,
febră, semne de șoc (tahicardie, hipotensiune, oligurie).
Paraclinic:

33
 - examenul scaunului pt hemoragii oculte;
- pHmetria ambulatorie pe 24-48ore,
- endoscopia esofagiană (permite prelevarea de biopsii), videocapsula endoscopică,
- radiografia baritată esofagiană (evidențiază stenoze peptice benigne, ulcere esofagiene,
tumori)
Complicații:
- stenoze și ulcere esofagiene,
- dezvoltarea esofagului Barrett (stare precanceroasă), hemoragia digestivă superioară;
- mai rar: perforația esofagului, mediastinita,
- scăderea ponderală, deshidratarea,
- complicații respiratorii (laringită, pneumonie de aspirație, bronhospasm).

ESOFAGITA POSTCAUSTICĂ
Definiție= o inflamatie acuta a mucoasei esofagiene cauzată de ingestia unor substante corozive,
caustice:
- alcali (soda caustică, produse de albire) = dizolva tesuturile prin producerea unei necroze
de lichefiere (afecteaza esofagul si mai putin stomacul)
- acizi (apa tare, HCl) - produc necroza de coagulare, ce este oarecum autolimitata
(afecteaza in special stomacul)
Leziunile parcurg o evoluție stadială, conducând invariabil la stenoza esofagului.
Clinic: dureri toracice si abdominale intense, sfasietoare, accentuate de deglutitie; paloare; febra;
odinofagie; sialoree; dispnee (prin edem al laringelui); uneori soc. Cel mai important pentru
diagnosticul imediat este anamneza, fie a pacientului, fie apartinatorilor.
Paraclinic:
- Examenul radiologic baritat al esofagului: inițial edem la nivelul mucoasei, atonie, zone
îngustate; tardiv se obiectivează stenoze cicatriceale filiforme, cu margini regulate.
- Endoscopia digestivă superioară
- Radiografia toracică- poate identifica concomitența unei pneumonii de aspirație.
Tratamentul
 initial este suportiv, cu lichide si analgezice intravenos
 aspiratia nazo-gastrica poate fi periculoasă
Complicații: perforația esofagului; complicații septice: pneumonie de aspirație, peritonită,
mediastinită, sepsis; alterarea motilității esofagiene, stenoze cicatriceale severe.

HERNIA HIATALĂ
Definiție= trecerea permanenta sau intermitenta a unei portiuni a stomacului, prin hiatusul
diafragmatic, deasupra jonctiunii eso-gastrice, in torace.
Clasificare:
- axiala (prin alunecare)
- paraesofagiana (prin rostogolire)
- mixta
Etiopatogeneza:
- un hiatus diafragmatic mai larg (defect congenital, traumatism diafragmatic);
- vârstă înaintată;

34
 - creșterea presiunii intraabdominale secundară sarcinii, obezității, tumorilor abdominale,
ascitei, constipației. Cum toate acestea sunt mai frecvente la femei, avem și explicația
incidenței mai mari a HH la sexul feminin.
Simptome:
- HH prin alunecare -simptome de RGE: pirozis, odinofagie, disfagie, regurgitatii acide in
faringe, tuse
- HH prin rostogolire: durere aparuta sau agravata de aplecarea pacientului (mai ales in
pozitia adoptata cand se incheie la snurul de la pantofi – semnul snurului), simptome
datorate incarcerarii herniei
Paraclinic:
- examenele radiologice (tranzit baritat) - utilizand pozitia Trendelenburg si manevre ce
cresc presiunea intra-abdominala (compresiunea abdomenului, tuse etc) prezenta
deasupra diafragmului a unei portiuni a stomacului.
- endoscopia – pentru complicatii: esofagite, ulcere in punga herniara, stenoze esofagiene
etc.
Evoluție: variabilă, cu posibilitatea apariției următoarelor complicații:
- încarcerarea și ștrangularea porțiunii de stomac herniate;
- esofagită și stenoză esofagiană peptică -ulcer esofagian;
- hemoragie digestivă superioară: hematemeză, melenă;
- pneumonia recurentă- urmarea aspirației traheo-bronșice a conținutului gastric (în special
noaptea în somn).
Tratamentul: în funcție de tipul, dimensiunea și tabloul clinic al HH
- tratamentul medical are în vedere reducerea presiunii intraabdominale:
 interzicerea ridicării greutăților mari,
 evitarea aplecării înainte a trunchiului,
 combaterea constipației și a greutății corporale la obezi.
- tratament chirurgical: în prezența unor complicații sau în lipsa de răspuns la tratament
medical

GASTRITA

Reprezintă inflamația mucoasei gastrice.

Cauze:
- agenți patogeni infecțioși (bacterii- Helicobacter pylori, virusuri- citomegalovirus, fungi-
candidoză, histoplasmoză),
- medicamentoși (antiinflamatoarele nesteroidiene, chimioterapia)radioterapia,
- ingestia de compuși iritanți,
- consumul cronic de alcool,
- alergiile alimentare,
- refluxul duodenogastric, cu expunere la enzimele pancreatice și la bilă.
În funcție de manifestările clinice poate fi acută și cronică.

GASTRITA ACUTĂ
Este o inflamație acută a mucoasei gastrice cu evoluție scurtă.
Clinic: durere epigastrica, continua si exacerbata de alimente, la care se asociaza:
 greturi, varsaturi alimentare,

35
  anorexie,
 meteorism cu senzație de plenitudine în etajul abdominal superior,
 constipatie,
 ameteli, cefalee, uneori febra
Gastrita acută erpozivă și hemoragică:
Condiții etiologice: medicamente, ingestia de alcool etilic concentrat sau substanțe caustice
Investigații: examinare endoscopică, hemograma
Tratament: dependent de condiția etiologică; trebuie tratată cauza
în cazuri grave, intervenție chirurgicală: gastrectomie.
 inhibitori ai pompei de proton: omeprazol 20-40mg/zi, pantoprazol, lansoprazol,
esomeprazol
 ranitidină 150-300mg/zi, famotidină 20-40mg/zi, nizatidină 150-300mg/zi;
 Sucralfat 1gx4/zi p.o
Gastrita acută cu Helicobacter pylori:
- este produsă de infecția recentă cu această bacterie;
- debutul infecției cu H. pylori se poate manifesta ca o gastrită acută asociată cu o creștere
tranzitorie a secreției de acid gastric, urmată de o hipoclorhidrie până la 1 an.
- pacienții pot avea un ușor disconfort epigastric, greață, vărsături; însă majoritatea rămân
asimptomatici;
- este un precursor al gastritei cronice active;
- diagnosticul se face pe baza examenului endoscopic, histologic și prin evidențierea
bacteriei;
- tratament: tratament de eradicare, simptomatice: prokinetice (Metoclopramid 10mgx3-
6ori/zi, Domperidon -Motilium 10-20mgx3-6ori/zi).
Gastrita acută alergică:
- alergie alimentară, de obicei la căpșuni, crustacee, ciocolată;
- manifestările clinice constau în epigastralgii, greața, vărsături și, caracteristic, se repetă în
urma consumului alimentului incriminat.
- paraclinic: teste cutanate pozitive

GASTRITA CRONICĂ
Este un proces inflamator cronic ce determină modificari secretorii si motorii gastrice.
Cauze:
- factori traumatizanti ai mucoasei gastrice – alimente prea reci sau prea fierbinti, exces de
condimente, alcool, fumat, unele medicamente ca aspirina, salicilatii, etc.
- factori alergici si imunologici
- refluxul continutului duodenal in stomac
- staza gastrica
- eliminarea prin mucoasa gastrica a unor substante toxice (uree)
Gastrita atrofică asociată infecției cu H. pylori
- aprox 90% din gastritele cronice
- este rezultatul pierderii glandelor gastrice și al înlocuirii parțiale cu epiteliu de tip
intestinal sau metaplazie intestinală.
- Tratament standard: 10-14 zile: doză standard de IPP, Claritromicină 500mg,
Amoxicilină 1g sau Metronidazol 500mg la 12 ore

36
Gastrita atrofică autoimună: duce la deficiența absorbției de vitamină B12 și la consecințele
acesteia: anemie megaloblastică. Se urmăresc: hemograma, dozarea serică a vitaminei B12,
endoscopie digestivă superioară de control anual sau la 2 ani.
Clinic:
- durerea epigastrica continua, cu faze de accentuare si ameliorare, insa fara a se ajunge la
o remisiune completa, si fara periodicitate
- greturi, eructatii, regurgitatii, pirozis
- varsaturi alimentare
- halitoză
- scaderea poftei de mancare
Paraclinic:
- hemoleucogramă: leucocitoză în gastritele infecțioase; anemie în gastritele hemoragice
- hemocult test pt evidențierea sângerărilor oculte
- investigarea prezenței H. Pylori (anticorpi, antigen)
- Endoscopia digestivă superioară:vizualizarea modificărilor mucoasei gastrice și
prelevarea de biopsii pt examenul histologic, care oferă diagnosticul de certitudine
- Examenul radiologic: poate să evidențieze pliuri mucoase îngroșate, noduli inflamatori,
eroziuni.
Complicații: dezvoltarea ulcerului peptic, a hemoragiilor digestive, evoluție spre cancer gastric.

ULCERUL GASTRIC ȘI DUODENAL

Definiție = pierdere de substanta localizata la nivelul peretelui gastric sau duodenal, care
intereseaza mucoasa si depaseste musculara mucoasei, putand uneori cuprinde toata grosimea
peretelui. Ulcerul gastric (U.G.) este mai frecvent dupa varsta de 50 ani, fiind predominant
la femei. Ulcerul duodenal (U.D.) - intre 20-45 ani si este mai frecvent la barbati.
Cauze - dezechilibrul dintre factorii de agresiune si cei de aparare ai mucoasei
- factorii de aparare: mucusul, regenerarea epiteliala si vascularizatia
- factorii de agresiune:
 endogeni: acidul si pepsina (“unde nu-i acid nu-i ulcer”)
 exogeni: - infectia cu Helicobacter pylori
- fumatul
- stresul fizic si psihic
- medicamentele – AINS, corticosteroizii
- alimentatia
- factori genetici, grupa sanguina OI fiind mai predispusa pentru ulcer duodenal.
Clinic:
Durerea:
- localizarea durerii - de obicei epigastrica, cu iradiere in spate.
- intensitatea durerii este variabila: arsura, crampa sau distensie dureroasa epigastrica; dar
poate fi si destul de intensa; durerea ulceroasa
- dispare de obicei dupa instalarea unei hemoragii digestive
- ritmicitatea :“precoce” (la 10-30 minute dupa masa) in ulcerul cardiei, “semitardiva” (la
1-2 ore) in ulcerul micii curburi, “tardiva” (la 3-4 ore) in ulcerul antro-piloric

37
 “hipertardiva” (la 5-6 ore) in U.D. = foame dureroasa (care se calmeaza dupa ingestia de
alimente)
- ritmicitatea alimentara: mancare –durere- calmare in U.G; durere- mancare- calmare in
U.D.
- periodicitatea - perioade dureroase (2-4 saptamani) alternand cu perioade de acalmie
(cateva luni); caracter sezonier (primavara si toamna) (“marea periodicitate”)
- calmarea durerii dupa administrarea de alcaline sau antisecretorii gastrice
- varsaturile - de obicei postprandial, sunt abundente si contin alimente semidigerate; sunt
rare in ulcerul necomplicat și frecvente in cel complicat cu stenoza
- alte simptome prezente in mod variabil sunt: pirozisul, greturile, eructatiile
Examenul obiectiv – sensibilitate la palparea regiunii epigastrice în ulcerul gastric și para- sau
supra- ombilical în ulcerul duodenal.
Examen paraclinic:
- Ex. radiologic cu contrast: „nișa” localizată pe una din curburi apare ca o pată persistentă,
rotundă, suspendată (în realitate există o lipsă de substanță, o „gaură” care este „umplută”
de substanță de contrast);
- Ex. endoscopic – reprezintă metoda cea mai sensibilă și specifică pentru diagnosticul
leziunilor ulceroase gastrice sau duodenale. Oferă posibilitatea prelevării de specimene
bioptice pt diagnosticul diferențial cu H. Pylori pt examenul histologic, culturi sau testul
rapid al ureazei (Clotest), esențial pt stabilirea diagnosticului.
Complicatii:
- Hemoragia digestiva superioara (HDS) - complicatia cea mai frecventa a ulcerului:
hematemeza si melena sau hemoragii oculte, cu anemie feripriva secundara
- Perforatia ulcerului = complicatie grava, urmata de peritonita acuta generalizata - tabloul
clinic de abdomen acut;
- Stenoza - localizata obisnuit la nivelul pilorului, determina fenomene clinice legate de
insuficienta evacuatorie gastrica (vărsătura)
- Degenerarea maligna a ulcerului gastric – discutabila
- Periviscerita – formarea de aderente care fixeaza stomacul sau duodenul de organele din
jur (pancreas, colecist, colon).
Tratament igieno-dietetic: repausul la pat, psihoterapia, medicatia sedativa asociata, evitarea
starilor conflictuale, suprimarea fumatului, interzicerea utilizarii AINS.
 dieta – se exclud alimentele iritante: ardei iute, piper, mustar, muraturi, ciorbe acre
 se evita consumul de bauturi alcoolice
 se vor respecta intolerantele individuale
 administrarea alimentelor la ore fixe, in pranzuri mici si repetate
 bananele au un rol benefic particular, intarind protectia mucoasei gastrice
Tratament medicamentos
 medicamente care reduc aciditatea
- alcaline – bicarbonat de sodiu
- anti-H2 – ranitidina, famotidina, cimetidina (în doză unică seara, timp de 4-6 săptămâni)
- inhibitori ai pompei de protoni – omeprazol, pantoprazol, lansoprazol (20/40mgx2/zi)
 medicamente care cresc rezistenta mucoasei
- citoprotectori – sucralfat
- prostaglandine – misoprostol

38
  medicamente antiinfectioase – amoxicilina 1gx2/zi, claritromicina 500mgx2/zi,
metronidazol 500mgx2/zi
Problemele pacientului
- disconfort abdominal cauzat de durere
- anxietate
- deficit de volum lichidian
- risc de complicaţii:
- hemoragie digestivă superioară (hematemeză şi/sau melenă)
- perforaţie
- stenoză pilorică
- malignizare (îndeosebi pentru ulcerul gastric)
Obiective
- pacientul să prezinte stare de confort fizic şi psihic
- prelungirea perioadelor de remisiune
- pacientul să se alimenteze corespunzător perioadei de evoluţie a bolii, nevoilor sale calitative
şi cantitative
- pacientul să fie conştient că prin modul său de viaţă, de alimentaţie, poate preveni apariţia
complicaţiilor
Interventii
Asistenta:
- asigură repausul fizic şi psihic al pacientului (12-14 ore/zi repaus la pat, repaus obligatoriu
postprandial) în perioada dureroasă
- asigură dieta de protecţie gastrică individualizată în funcţie de fazele evolutive ale bolii,
alimentaţia fiind repartizată în 5-7 mese/zi, astfel:
- în faza dureroasă - supe de zarzavat strecurate, lapte îndoit cu ceai, la care treptat se
adaugă supă cremă de zarzavat, piure de zarzavat, sufleuri, soteuri, brânză de vaci, pâine
veche, făinoase fierte în lapte şi apoi - carne fiartă de pasăre sau vită
- în faza de acalmie sunt permise: laptele dulce, făinoase fierte în lapte, ou fiert moale sau
sub formă de ochi românesc, carne de vită sau pasăre fiartă sau la grătar, pâine veche de
o zi, supe de zarzavat, legume sub formă de piureuri, sufleuri, biscuiţi, prăjituri de casă,
fructe coapte
- următoarele alimente sunt interzise: laptele bătut, iaurtul, carnea grasă, legumele tari
(varză, castraveţi, fasole), pâinea neagră, cafeaua, ciocolata, supele de carne, sosuri cu
prăjeli, alimente reci sau fierbinţi
- pregăteşte pacientul fizic şi psihic pentru explorări funcţionale şi îl îngrijeşte după examinare
(examenul radiologie cu sulfat de bariu, fibroscopie esogastroduodenală cu biopsie, chimism
gastric, recoltează materiile fecale pentru proba Adler
- administrează medicaţia prescrisă respectând ritmul şi modul de administrare: medicaţia
antisecretoare înaintea meselor, medicaţia antiacidă şi alcaninizantă la 1-2 ore după mese; pentru
a evita recidivele este necesară eradicarea germenului Helicobacterpylor iprin administrarea unui
antibiotic adecvat
- supraveghează pulsul, TA, apetitul, semnele de deshidratare, scaunul, greutatea corporală şi le
notează în foaia de observaţie
- face bilanţul zilnic între lichidele ingerate şi cele excretate
- pregăteşte pacientul preoperator, când se impune necesitatea operaţiei chirurgicale

39
- educă pacientul pentru a recunoaşte semnele complicaţiilor (scaunul melenic, caracterul durerii
în caz de perforaţie vărsăturile alimentare cu conţinut vechi în caz de stenoză pilorică)
educă pacientul pentru a respecta alimentaţia recomandată şi renunţă la obiceiurile dăunătoare
(alcool, tutun).

BOALA CROHN- ILEITA TERMINALĂ

Definiție= boala inflamatorie nespecifica, care poate afecta orice portiune a tubului digestiv; are
predilectie pentru ileon si colonul drept, afectand toata grosimea peretelui, dar in general pe
sarite, segmentar, portiuni din tot tubul digestiv.
Clinic:
- durere abdominala (in fosa iliaca dreapta)
- diaree (4-6 scaune pe zi), obisnuit fara sange
- borborisme
- scadere ponderala, anorexie, greata, varsaturi
- febra, paloare, astenie
Paraclinic:
- teste inflamatorii modificate (VSH, CRP)
- Hemoleucograma: anemie (feripriva sau prin deficit de vit.B12), leucocitoză;
- tranzitul baritat al intestinului subtire - extinderea leziunilor la acest nivel
- rectoscopia si colonoscopia – aspect de “piatra de pavaj”;
- clisma baritata
- CT sau RMN
Dieta trebuie să respecte principiile de cruțare termică, chimică și mecanică:
- în puseele de activitate, pt menajarea intestinului, se va recomanda excluderea laptelui și
a lactatelor fermentate, a grăsimilor, fructelor și legumelor crude
- se asigură necesarul de proteine mai ales la pacienții cu hipoproteinemie,
hipoalbuminemie,
- se corectează dezechilibrele hidroelectrolitice, se suplimentează aportul de vitamine.
Tratament medicamentos: similar cu RCUH, utilizate particularizat în funcție de severitatea
bolii, localizare, prezența sau nu a complicațiilo.r

RECTOCOLITA ULCERO-HEMORAGICĂ (RCUH)

Definiție = boala inflamatorie nespecifica ce afecteaza intr-o maniera continua distante variabile
din mucoasa colonului, incepand obisnuit de la nivelul rectului. Este mai frecventa la femei, cu
debut intre 20 – 40 ani.
Clinic:
Doar afectarea rectului determină rectoragie, tenesme rectale si uneori constipatie (prin spasm
rectal). Afectare mai extinsa, în formele acute se manifestă prin:
- diaree (pana la 20 de scaune pe zi), cu aspectul de sange amestecat cu mucus si puroi
- anorexie
- dureri abdominale de intensitate mica sau absente
- abdomen destins sensibil la palpare pe cadrul colic (in special pe flancul stang)
- anemia (asociata diareei)
- în forme severe: febră, deshidratare, pierdere în greutate, alterarea stării generale
Paraclinic:
- teste biochimice – probe inflamatorii modificate

40
 - teste hematologice – anemie
- Coprocultura pentru Clostridium difficile
- radiografia abdominala pe gol
- clisma baritata
- rectosigmoidoscopia si colonoscopia cu biopsie
Tratament igieno-dietetic: psihoterapie și dieta
- fractionata in portii mici
- hipercalorica
- saraca in reziduuri fibroase
- bogata in proteine
Tratament medicamentos
- Antiinflamatorii intestinale:Sulfasalazina, Olsalazina, Mesalazina
- Corticoterapia: prednison sau prednisolon 5mg pe cale orală sau metilprednisolon i.v.
- imunosupresoare – Imuran, doar in cazurile refractare
- antibioterapia : ciprofloxacin + metronidazol
Tratamentul chirurgical - doar in caz de complicatii
Problemele pacientului
- alterarea eliminărilor intestinale
- disconfort abdominal
- hipertermie
- deshidratare
- anxietate
- risc de alterare a stării generale, cauzată de hemoragii şi perforaţii ale colonului
Obiective
- pacientul să prezinte stare de bine fizic
- pacientul să prezinte eliminări intestinale normale
- pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic şi să aibă o alimentaţie de cruţare a intestinului în
fazele acute
- să diminueze anxietatea pacientului, să se prelungească perioadele de linişte
Intervenţii Asistenta:
- asigură repausul fizic şi psihic al pacientului în perioadele evolutive
- pregăteşte pacientul pentru examenul endoscopic şi radiologie şi-l îngrijeşte după examinare
- asigură alimentaţia pacientului; în perioadele acute - regim hidric, apoi supe de zarzavat
îmbogăţite cu griş şi orez, brânză de vaci, ouă moi, carne fiartă, piure de morcovi, sarea fiind
permisă
- în caz de denutriţie, regimul este hipercaloric
* reechilibrarea hidroelectrolitică se realizează prin transfuzii de sânge integral sau
plasmă hidrolizată de proteine, soluţie Ringer -supraveghează scaunul pacientului şi
caracteristicile acestuia, şi notează în foaia de temperatură
* monitorizează pulsul, TA, le notează în foaia de temperatură
* evaluează semnele de deshidratare şi informează medicul când constată prezenta lor
* recoltează sânge, materii fecale, urină, pentru examenele de laborator
* administrează medicaţia prescrisă antiinflamatoare,antiinfecţioasă, simptomatică
(corticoterapie, salazopirină, antispastice) şi urmăreşte efectele acestora
* aplică tratamentul radioterapie când acesta este recomandat, ca şi tratamentul local -
clisme medicamentoase cu cortizon, tanin

41
 * furnizează pacientului cunoştinţele necesare pentru îngrijirea sa la domiciliu, care să
asigure prelungirea perioadelor de linişte
* pregăteşte pacientul pentru intervenţia chirurgicală, când se impune necesitatea acesteia
- psihoterapia este foarte utilă pentru a diminua anxietatea pacientului

SINDROMUL DE COLON IRITABIL

Definiție=sindrom clinic caracterizat prin asocierea durerii abdominale si a tulburarilor de tranzit

intestinal in absenta oricarei leziuni organice
Tabloul clinic defineste afectiunea: persistenta timp de cel putin trei luni, continuu sau recurent,
a durerii abdominale, localizata predominant in fosa iliaca stanga, se amelioreaza la defecatie,
asociata cu anomalii de frecventa si forma a scaunului (constipatie alternand cu diaree, defecatii
frecvente in cantitate mica).
Clinic:
- tulburări de tranzit: alternanță diaree/constipație, scaune sub formă de bile, acoperite cu
mucus, diaree matinală sau la stres;
- emisie de mucus fără sânge;
- dureri abdominale: frecvent cu caracter de disconfort abdominal; ameliorate de defecație;
- balonare frecventă ameliorată de emisie de gaze
- !Simptomele dispar în concediu sau în perioadele de relaxare
- în antecedente: stres, infecții sau abuz alimentar
Paraclinic: toate investigațiile sunt normale.
Tratament medical: psihoterapie și tratamentul igieno-dietetic
- evitarea consumului de alimente sau bauturi prea reci sau prea fierbinti
- evitarea pranzurilor abundente si a consumului prea rapid al alimentelor
- orar regulat al alimentatiei; evitarea fumatului; gimnastica, inot, bai calde
- daca predomina constipatia: alimente bogate in fibre vegetale
- daca predomina diareea: evitarea alimentelor bogate in reziduuri, evitarea alimentelor
grase, evitarea bauturilor carbogazoase, evitarea alimentelor bogate in lactoza (laptele)
sau cu potential laxativ (ceai, cafea, alcool, condimente).
Tratament medicamentos
- psihotrope – sedative, anxiolitice
- Simptomatic:
 pentru colicile abdominale – atropina, papaverina, no-spa
 pentru balonari – dieta, carbune, triferment, digestal
 pentru constipatie – activitate fizica, celulozice in dieta, laxative (tărâƫe, sulfat de
magneziu, ulei de ricin, seminte de in), prokinetice (metoclopramid, cisaprid,
domperidon)
 pentru diaree – repaus postprandial, dieta, carbonat de calciu, loperamida (Imodium),
Smecta

LITIAZA BILIARĂ
Reprezintă prezența calculilor în vezicula biliară sau în căile biliare, traducându- se clinic prin
sindromul dispeptic biliar și colici biliare. Uneori are o evoluție complet asimptomatică. Este
probabil cea mai frecventă indicație chirurgicală pentru o afecțiune digestivă.
Bila este formată din 85-95 % apă; restul este reprezentat de următoarele:

42
 - colesterol 4% în concentrație independentă de colesterolul plasmatic;
- fosfolipide biliare 22%- sunt insolubile în apă;
- acizi biliari 70%,
- proteine 3%,
- bilirubină 0.3%.
Calculii biliari sunt de 3 feluri:
- de colesterol (80% din calculi în țările dezvoltate);
- pigmentari negri- duri;
- bruni- moi, friabili
Factori favorizanți în formarea calculilor de colesterol:
- suprasaturarea bilei în colesterol care, în condițiile unei vezicule biliare cu tulburări de
motilitate se transformă în calculi;
- vârsta: cu înaintarea în vârstă, prevalența litiazei crește
- factorii genetici,
- sexul și estrogenii- femeile au de 2 ori mai frecvent litiază decât bărbații;
- obezitatea crește riscul de litiază prin producerea crescută a colesterolului
- dieta- scăderea fibrelor din alimentație, prelungirea timpului de tranzit,
Boala este frecvent asimptomatică, fiind o descoperire întâmplătoare în timpul unui examen
ecografic. Se pare că timpul mediu între formarea unui calcul și apariția simptomelor este de 12
ani. Atât timp cât calculii stau în vezicula biliară, nu produc simptome.
Forme clinice:
-litiaza veziculară asimptomatică;
-forma cu sindrom dispeptic biliar;
-forma cu colică biliară
Tratamentul:
- tratament cu săruri biliare:
 acid chenodeoxicolic 12-15mg/kgcorp/zi cu administrare seara;
 acid ursodeoxicolic: 8-10mg/kgcorp/zi;
 combinație a celor doi acizi în doze 6-8mg/kgcorp/zi fiecare (Ursofalk);
 efectele sunt de dizolvare a calculilor în 40-60% din cazuri, cu reducerea
simptomatologiei însă rata de recurență este până la 50%.
- litotripsia extracorporeală prin unde de șoc;
- tratament chirurgical: chirurgie laparoscopică sau clasică (laparotomie)

COLECISTITA ACUTĂ
Definiție: Colecistita acută reprezintă inflamația pereților veziculei biliare și apare în cazul
blocării unui calcul în canalul cistic (colecistita acută calculoasă) sau în absența litiazei
(colecistită acută acalculoasă). În peste 90% din cazuri este implicată litiaza biliară veziculară.
Prezintă două forme clinice: sindromul dispeptic biliar și colica biliară.
Sindromul dispeptic biliar se manifestă prin:
- jena dureroasa in hipocondrul drept (continua, cu iradiere in umarul si omoplatul drept)
- greturi, regurgitatii, eructatii
- gust amar
- tulburari de tranzit intestinal, flatulenta
- migrena, iritabilitate nervoasa

43
 - urticarie
- astenie
COLICA BILIARĂ
Definiție - durere acută, violentă, local în hipocondrul drept, cu iradiere până în coloana
veretbrala, umărul şi omoplatul dr, survenită în cursul colecistitelor litiazice şi nelitiazice.
Cauze:
- prezenţa calculilor în vezica biliară sau căi intra şi extrahepatice;
- colecistita acută – o inflamaţie cu caracter acut a peretelui colecis
- angiocolite (inflamație a căilor biliare intra şi extra-hepatice);
- colecistita cronică;
- diskinezii biliare (tulb ale motricităţii veziculei biliare);
- parazitoze intestinale (giardia).
Clinic:
Durerea:
- sediul – hipocondrul drept
- intensitatea – mare, atroce, debut brusc, cu paroxisme aproape insuportabile (caracter de
crampa, sfasiere, ruptura, determinand bolnavul sa adopte o pozitie antalgica, sau sa fie
intr-o stare de continua agitatie psihomotorie, cu respiratie superficiala)
- iradierea – posterioara (sub rebordul costal drept) si ascendenta spre omoplatul drept si
regiunea interscapulovertebrala dreapta; mai rar spre epigastru si hipocondrul stang
- durata – variabila (minute, ore)
Simptome de acompaniament – greturi, varsaturi (alimentare si bilioase), meteorism
abdominal, jena la respiratia profunda, uneori frison, febra, icter
Circumstante de aparitie: abuzuri alimentare, alimente cu actiune colecistokinetica (oua,
maioneze, sosuri), stres psihic, trepidatii, expunere la frig
Conditii de disparitie – spontan sau dupa tratament medicamentos (antalgice, antispastice)
Paraclinic
Examene de laborator:
- leucocitoză cu neutrofilie,
- VSH accelerat,
- sindrom de colestază (bilirubină, fosfatază alcalină, GGT crescute
- Ex. de urină: urobilinogen, pigmenți biliari
Explorări imagistice: radiografia simplă pe gol a abdomenului
Ecografie simplă- metoda de elecție pt diagnostic; colecist cu pereți îngroșați, în interior
imagini hiperecogene cu con de umbră posterior.
Colecistografia orala
Colangiografia intravenoasa
CT, RMN
Tratament
În colică
- repaus la pat
- calmarea vărsăturilor (antiemetice)
- combaterea febrei
- reechilibrare hidroelectrolitică și acidobazică
- administrare de sedative pentru calmarea stării de agitație
- dieta de crutare hidro-zaharata

44
 - medicamentos antalgice, antiemetice, antiinfectioase (cefalosporine
- punga cu gheata (efect antiinflamator) pe hipocondrul drept
Între colici
- dieta - pranzuri mici si repetate, fara alimente bogate in grasimi animale si colesterol,
bauturi alcoolice, condimente
- tratamentul antiinfectios
- litoliza medicamentoasa
- litotritia
Tratamentul chirurgical: colecistectomie clasica sau laparoscopica

COLECISTITA CRONICĂ
Este un status inflamator de durată al veziculei biliare, determinat de atacuri ușoare și repetitive
de colecistită acută și de prezența calculilor.
Simptomatologia: sindrom algodispeptic biliar (jenă în hipocondrul drept, greață, gust amar),
senzație de plenitudine postprandială, vărsături, diaree postprandială, migrenă și astenie.
Examenul obiectiv pune în evidență sensibilitate la palparea în hipocondrul drept
Ecografia abdominală identifică litiaza, modificările pereților colecistului, ridică suspiciunea de
malignitate.
Radiografia abdominală pe gol obiectivează calcificarea bilei sau a pereților colecistului.

HEPATITA CRONICĂ
Este o afectiune inflamatorie a ficatului initiata de factori diversi (virali, medicamentosi), cu
manifestari clinice variate si alterarea testelor biochimice hepatice, care dureaza de el putin un
an.
Etiopatogeneza
De cauză virala:
- hepatita virala A - transmitere fecal-orala, nu cronicizeaza
- hepatita virala B - transmiterea se face prin sange sau produsi de sange contaminat,
contact sexual si vertical de la mama la copil, prin laptele matern
- hepatita virala C - se transmite parenteral, de la mama la copil sau pe cale sexuala
- hepatita virala D - abuzurile de medicamente i.v. si multiplele transfuzii
- hepatita virala E - transmitere pe cale fecal-orala, nu cronicizeaza
De cauză toxică
- consum cronic de alcool
- substante chimice cu toxicitate electiv hepatica
- medicamente (izoniazida, nitrofurantoin)
De cauză autoimună – asocierea cu poliartrita reumatoida, lupusul eritematos sistemic
Alti factori - nutritionali , metabolici (DZ), endocrini, afectiuni ale cailor biliare
Clinic: poate imbrăca două forme:
Hepatita cronica persistenta:
- astenia accentuata
- fenomene dispeptice (greturi, balonari postprandiale)
- scaderea apetitului
- dureri la nivelul hipocondrului drept
- discreta hepatomegalie
Hepatita cronica activa

45
 - durerea –se intensifică dupa efort fizic, postalimentar si la palparea ficatului
- tulburari neuropsihice – astenie fizica si intelectuala, cefalee, somnolenta sau insomnie,
anxietate si “cirozofobie”
- tulburari dispeptice - scaderea apetitului, greturi, regurgitatii, balonari postprandiale,
tulburari de tranzit (diaree sau constipatie)
- manifestari hemoragice – gingivoragii, epistaxis, echimoze
- manifestari extrahepatice (sistemice) – cutanate, renale, articulare, pulmonare, digestive,
cardiovasculare, hematologice, neurologice, psihice
Examenul obiectiv relevă: icter sau subicter, stelute vasculare si eritem palmar,
hepatosplenomegalie moderata.

HEPATITA CRONICĂ CU VIRUS B

Sursa de infecţie o reprezintă persoanele infectate (virusul existând în sânge, salivă şi alte
secreţii).
Calea de transmitere poate fi:
 parenteral sau percutan prin intervenţii medicale (transfuzii, injecţi, manevre
stomatologice) sau nemedicale (tatuaje, piercing) contact sexual;
 perinatal de la mama infectată la nou-născut.
Populaţia receptoare este populaţia generală nevaccinată împotriva virusului B
Dintre pacienţii infectaţi cu virusul B, aproximativ 10% vor evolua spre hepatită cronică.
Tablou clinic: cel mai frecvent asimptomatici, adeseori fiind descoperiţi întâmplător. În cazurile
simptomatice pacienții prezintă sindrom neurasteniform (oboseală, fatigabilitate). Obiectiv se
constată hepatomegalie şi/sau splenomegalie de obicei discrete.
Investigații
Determinările biochimice evidențiază sindrom hepatocitolitic cu valori ale transaminazelor de 2-
3 ori crescute și sindrom inflamator nespecific (γ globuline crescute).
Determinări virusologice
- iniţial determinarea Ag HBs
- în condiţiile prezenţei acestuia se impune determinarea Ag HBe (marker de infecţiozitate)
şi a Ac antiHBe.
- încărcătura virală se apreciază prin determinarea viremiei (ADN-VHB).
Examenul histologic prin PBH care indică activitatea bolii, gradul de fibroză.
Tratament igieno-dietetic
- alcoolul complet contraindicat (grăbeşte evouţia spre ciroză)
- dietă de protecţie hepatică, echilibrată ca principii alimentare
- restricţiile ţin mai mult de modul de preparare şi de conservare
- se recomandă un regim alimentar bogat în fructe şi legume, cu diminuarea alimentelor
bogate în grăsimi.
Tratamentul medicamentos:
- hepatoprotectoare: Silimarina, Liv 52, Hepaton, Farcovit B12, etc
- antiviral se adresează numai formelor de hepatită cronică active citolitic şi dispune de
mai multe opţiuni:
- Interferonul este recomandat pacienţilor tineri, cu transaminaze crescute de cel puţin
2 ori valoarea normală, cu ADN – VHB peste 10.000 UI/ml; se administrează prin injecţii
subcutanate (o administrare pe săptămână).

46
 -Analogii nucleozidici: Entecavirul sau Adefovirul- trebuie administraţi o perioadă
lungă de timp (2-5 ani)
- vaccinarea membrilor anturajului persoanelor diagnosticate cu boală hepatică cronică cu
virus B (hepatite sau ciroze).

HEPATITA CRONICĂ CU VIRUS C

Epidemiologie
- se transmite parenteral prin transfuzii, transplant de organe, manevre chirurgicale,
stomatologice.
- grupurile cele mai expuse infecţiei cu virus C sunt hemofilicii, hemodializaţii,
toxicomanii, personalul medical, etc.
- transmiterea poate fi sexuală, intrafamilială sau de la mamă la fătrata de cronicizare a
infecţiei cu virus Ceste foarte înaltă, 70-80% din pacienţii cu infecţie acută cu VHC vor
evolua spre hepatită cronică şi din aceştia 20-30% din cazuri vor evolua spre ciroză.
Tablou clinic
- cel mai des asimptomatici sau prezintă un tablou clinic şters
- sindrom neurasteniform, inapetenţă, mialgii, dureri în hipocondrul drept
- manifestări extrahepatice: purpură trombocitopenică, artralgii, tiroidită autoimună,
glomerulonefrită membranoasă, etc.
Examenul obiectiv: hepatomegalie şi/sau splenomegalie; rareori se constată icter şi leziuni de
grataj.
Investigații:
- Examene biochimice relevă sindromul de citoliză cu evoluţie ondulantă, cu creşteri şi
scăderi ale transaminazelor serice și uneori sindrom de colestază
- Ecografic: normal sau se poate constata splenomegalie moderată
- Puncția hepatică pentru evaluarea gradului de fibroză
- Fibroscan (metodă care evaluează prin ultrasunete elasticitatea parenchimului hepatic)
- Fibrotest sau Fibromax (baterii de probe biochimice, printre care şi precursori ai
colagenului), metode noi introduse în algoritmul de diagnostic al hepatitei cronice
- Determinarea Ac anti HCV, precum şi încărcarea virală ARN - VHC.
Tratament
- interzicerea consumului de alcool şi a consumului de alte toxice hepatice.
- evitarea eforturilor fizice epuizante
- evitarea contactului profesional cu substante hepatotoxice
- alimentatia completa si echilibrata - fara alimente vechi sau conservate, afumaturi si
mezeluri afumate, branzeturi fermentate, vanat, carne grasa, maioneze, prajeli,
rantasuri
- tratamentul antiviral standard: Interferon + Ribavirină timp de 12 luni
- supravegherea tratamentului prin determinarea lunară a hemoleucogramei, consult
endocrinologic şi consult psihiatric
- se monitorizează sindromul citolitic şi ARN-VHC la 12 săptămâni de la începutul
tratamentului şi la 24 de săptămâni după întreruperea tratamentului
- obţinerea unei viremii nedetectabile la 6 luni de la întreruperea tratamentului corespunde
unui răspuns viral susţinut (RVS) şi are o predicţie crescută pentru vindecarea hepatitei.
- aproximativ 60% din pacienţi au răspuns viral susţinut

47
 CIROZA HEPATICĂ
Este o suferinta cronica a ficatului, caracterizata histologic prin pierderea arhitectonicii hepatice
normale (fibroza), cu evolutie progresiva.
Cauze
- alcool (25% din cazuri)- consum zilnic timp de 10-15 ani
- hepatita cronica B si C- se instalează lent
- litiaza biliara (obstrucție prelungită)
- boli hepatice autoimune
- medicamente, substante toxice industriale,
- cauza necunoscuta (30% din cazuri !!)
Factori ce favorizeaza cronicizarea hepatitelor acute si evolutia lor spre ciroza: varsta peste 45
ani, sexul masculin, boli asociate.
Tablou clinic
Debutul poate să fie asimptomatic sau necaracteristic.
- astenia cu somnolenţa matinală şi insomnie nocturnă,
- simptome biliare (inapetenţă, greţuri, balonări postprandiale, intoleranţă la alcool)
- fenomene hemoragipare (epistaxis, gingivoragii, menometroragii, erupţii purpurice).
- uneori, boala evoluează timp îndelungat fără nici un semn, prima manifestare fiind o
complicaţie (de exemplu hemoragie digestivă superioară),
În perioada de stare
- modificări cutanate: icter, teluţele vasculare, buzele şi mucoasa linguală sunt carminate,
eritem palmar, prurit şi leziuni de grataj.
- hepatomegalie
- hipertensiunea portală se manifestă la început prin meteorism şi prin apariţia circulaţiei
colaterale abdominale, apoi ascita.
- edemele albe şi moi apar în faze mai avansate, de obicei însoţind ascita şi sunt consecinţa
hipoproteinemiei.
- modificările endocrine: libidoului, impotenţă sexuală, ginecomastie, atrofie testiculară,
amenoree, infertilitate.
- tulburarile nervoase: somnolenţă, astenie marcată, insomnia
- modificări hematologice: anemia se poate datora hipersplenismului, sângerărilor sau
carenţei de acid folic şi vitamină B12, frecvent întâlnită la alcoolici. Leucopenia şi
trombocitopenia sunt secundare hipersplenismului.
- starea de nutriţie – este precară, constatându-se adeseori emacierea, aspectul general de
“păianjen” sau “om desenat de copii”.
- febra, poate fi expresia necrozei hepatice sau a unor infecţii supraadaugate.
Afecțiunea evoluează în două stadii:
- stadiu compensat
- stadiu decompensat cu decompensare vasculara (ascita) și parenchimatoasa –
icter,encefalopatie
Paraclinic:
Bilanţul funcţional
- Sindromul de citoliză relevă gradul de distrucţie hepatocitară: TGP,TGO, LDH,
sideremie.
- Sindromul bilio-excretor este explorat prin determinarea pigmenţilor biliarişi a enzimelor
de colestază: FA, GGT

48
 - Sindromul de activitate mezenchimală este evaluat de electroforeza proteinelor serice
(se constată creşterea gamaglobulinelor
- Sindromul hepatopriv reprezintă alterarea funcţiei de sinteză hepatică şi este cuantificat
pentru fiecare metabolism în parte:
 metabolismul protidic: scăderea albuminelor serice, a indicelui de protrombină
(evaluează factorii de coagulare sintetizaţi de ficat) și a fibrinogenului
 metabolismul lipidic: scăderea colesterolului
 metabolismul glucidic: hiperglicemie prin insuficienta sintetizare de glicogen
Bilanţul morfologic
- Ecografia: Permite aprecierea dimensiunilor şi structurii hepatice (structură hepatică
nodulară. Evidenţiază semnele de hipertensiune portală: dilatarea venei porte, a venei
splenice, a splenomegaliei, identifică chiar şi cantităţi minime de ascită.
- Ecografia Doppler obiectivează încetinirea fluxului venos portal sau inversarea lui.
- CT și RMN dacă se suspectează apariţia unui hepatocarcinom pe fondul cirozei
- Endoscopia digestivă identifică prezenţa şi gradul varicelor esofagiene apreciind astfel
riscul de sângerare.
Complicații:
- Hemoragia digestiva superioara – prin ruperea varicelor esofagiene
- Sindromul hepato-renal – aparitia azotemiei si oliguriei la un cirotic cu ascita
- Cancerul hepatic – a devenit una dintre complicatiile majore ale C.H.
- Encefalopatia porto-sistemica
- Tromboza si tromboflebita
- Infectii intercurente (pulmonare, cutanate) si peritonita bacteriana spontana
Tratament:
- excluderea consumului de băuturi alcoolice şi evitarea administrării de medicamente cu
acţiune hepatotoxică
- restricţionarea aportului de sare în stadiul compensat la 4 - 6 g/zi, în cazul decompensării
portale cu prezenţa ascitei, până la 2 g /zi.
- Alimente recomandate - carne de vită sau pasăre, peşte, lactate (lapte, brânză de vaci,
iaurt, unt, frişcă), albuş de ou, pâine albă, paste făinoase, orez, zarzavaturi, legume,
miere, gem, uleiuri vegetale.
- Alimente de evitat - speciile de carne grasă, produse conservate, afumături, se recomandă
evitarea excesului de condimente iritante şi produse greu digerabile (prăjeli, tocături,
fasole, mazăre, varză, ridichi, castraveţi, ceapă, usturoi).
- Evitarea eforturilor intense
Tratament medicamentos:
- Hepatoprotector: Silimarina, Liv 52, Farcovit, Hepaton, Essentiale, vitaminoterapie
- Antifibrotic: Colchicina
- Tratamentul ascitei: dietă hiposodată, repaus la pat şi tratament diuretic cu
Spironolactona şi Furosemid, paracenteza
- Profilaxia HDS prin efracţia varicelor esofagiene se utilizează beta blocante-
propranololul administrat într-o doză care să asigure reducerea frecvenţei cardiace cu 25
%.
- Tratamentul complicațiilor
- Transplantul hepatic
Problemele pacientului

49
- disconfort abdominal
- deficit de volum rahidian
- lipsa autonomiei în îngrijirile personale
- risc de alterare a integrităţii tegumentelor
- risc de complicaţii: - ascita
- hemoragii epistaxis
- hemoragie digestivă superioară
- comă hepatică
Obiective
- pacientul să prezinte stare de confort fizic şi psihic
- pacientul să se poată alimenta, să-şi menţină starea de nutriţie şi echilibrul hidroelectrolitic
- tegumentele să fie curate, integre, fără leziuni de grataj
- pacientul să cunoască modul de viaţă, de alimentaţie, să se poată autoîngriji
- pacientul să fie ferit de complicaţii
Intervenţii
Asistenta:
- asigură repausul la pat 16-18 ore/zi în decubit dorsal sau în poziţia adoptată de pacientul cu
ascită masivă, care să-i faciliteze respiraţia
- reduce la maxim efortul fizic al pacientului prin deservirea acestuia la pat, pentru a-i conserva
energia
- menţine igiena tegumentară, a lenjeriei şi a mucoaselor; îngrijeşte cavitatea bucală, îndeosebi
în caz de gingivoragie şi gust amar
- recoltează sânge, urină, pentru examenul de laborator în vederea evaluării funcţiei hepatice
- supraveghează scaunul, urina (cantitatea şi culoarea), icterul tegumentar, greutatea corporală
şi le notează în foaia de temperatură
- hidratează, pe cale orală, pacientul când este permis, şi pe cale parenterală în celelalte situaţii,
cu soluţii de glucoza tamponată cu insulina
- alimentează pacientul cu produse lactate, zarzavaturi, fructe fierte, coapte, supe, piureuri de
zarzavat. Alimentele sunt desodate
- educă pacientul şi antrenează familia pentru a respecta alimentaţia şi normele de viaţă irrjpuse,
în funcţie de stadiul bolii
- respectă normele de prevenire a infecţiilor nosocomiale, având în vedere receptivitatea
crescută a pacientului la infecţii
- pregăteşte pacientul şi materialele necesare pentru puncţia abdominală exploratoare sau
evacuatoare (dacă este cazul) şi îngrijeşte pacientul după puncţii
- supraveghează comportamentul pacientului şi sesizează semnele de agravare a stării sale,
sesizează apariţia semnelor de insuficienţă hepatică
- administrează medicaţia hepatoprotectoare, corticoterapia şi medicaţia calmantă a pruritului,
când este cazul
pregăteşte pacientul în vederea intervenţiei chirurgicale pentru transplant hepatic, la indicaţia
medicului.

PANCREATITA ACUTĂ

Reprezintă inflamatia acuta a pancreasului caracterizată prin activarea şi difuziunea interstiţială

a propriilor enzime urmată de autodigestia parenchimului pancreatic.

50
Cauzele cele mai frecvente: litiaza biliara; toxice: etanol; infectioase – virusi, bacterii,
paraziti
Forme clinice
- uşoară corespunde pancreatitei edematoase.
- severă corespunde pancreatitei necrotico-hemoragice
Clinic se manifestă prin “marea drama pancreatica” sau “ catastrofa abdominala”:
- debut brusc după o masă abundentă cu conținut mare de grăsimi și alcool
- durere abdominala extrem de intensa, sincopala uneori; incepe in epigastru, iradiaza in
bara, in semicentura, spre coloana lombara; insotita de greturi, varsaturi
- febra, icterul - posibile
În formele severe:
- stare gravă, cu instabilitate hemodinamică - tahicardie, tendinţă la hipotensiune
- distensie abdominală dureroasă difuză, mai accentuată în epigastru sau numai la acest
nivel.
- echimoze pe flancuri (semnul Turner) sau echimoză periombilicală (semnul Cullen)-
semnifică o hemoragie retroperitoneală
Paraclinic:
Determinări biologice
- hematocritul - poate fi crescut (deshidratare) sau scăzut (hemoragie retroperitoneala);
- leucocitoza moderată;
- hiperglicemia
- hipocalcemie
- creşterea lipazei și amilazei serice
- creşterea amilazei urinare
Examenul radiologic
Examenul ecografic: creşterea volumului pancreasului cu ştergerea limitelor anatomice; aspectul
neomogen cu zone hipoecogene (necroze) alternând cu zone normale; prezenţa colecţiilor
lichidiene peripancreatice; dilatarea canalului wirsung.
Tratament:
- internare si monitorizare continua
- suprimarea alimentatiei orale si aspiratie pe sonda nazo-gastrica
- medicatie antalgica
- perfuzare pentru refacerea volemiei și sustinere nutritionala
- oxigenoterapie
- prevenirea si combaterea infectiei – antibiotice.
Problemele pacientului
- disconfort abdominal
- alterarea eliminării intestinale
- risc de deshidratare
- hipertermie
- risc de şoc hipovolemic
Obiective
- să se amelioreze durerile abdominale
- pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic
- pacientul să prezinte eliminări intestinale normale
Intervenţii Asistenta:

51
- asigură repaus la pat post alimentar şi de lichide
- aplică punga cu gheaţă în regiunea epigastrică
- aplică la indicaţia medicului, substituţia volemică parenterală (glucoza 5%, soluţie Ringer)
- reia alimentarea pe cale naturală după 3-10 zile de la încetarea durerilor, cu 400-500 ml ceai/24
ore, supă de zarzavat strecurată, biscuiţi, apoi regimul se îmbogăţeşte treptat, cafeaua, alcoolul,
grăsimile fiind interzise
- administrează tratamentul prescris antialgic, antiinflamator, antihemoragic, antienzimatic
- urmăreşte raportul ingestia/excreta
- monitorizează semnele vitale, presiunea venoasă centrală
- instalează sonda vezicală permanentă şi urmăreşte diureza
- introduce sonda gastrică pentru aspiraţie continuă
- recoltează produse (sânge, urină) pentru cercetarea glicemiei, amilazemiei, ureei, creatininei,
testelor de coagulare şi amilazurie
- pregăteşte pacientul pentru ecografie, radioscopie toracică
- pregăteşte pacientul pentru intervenţia chirurgicală, dacă medicul decide aceasta
- educă pacientul să evite prânzurile copioase, alcoolismul, să combată obezitatea şi să facă
tratamentul corect în cazul tuturor infecţiilor

52