Alegerea consumatorului cu bunuri compuse

Economiștii își concentrează adesea atenția pe un bun sau serviciu anume (ori un grup dintr-o anumită
categorie), cum ar fi locuința, nivelul de educație sau hrana. Devine utilă prezentarea situației alegerii consumatorului pe
un grafic bidimensional, măsurând cantitatea din bunul analizat pe abscisă, și cantitatea din toate celelalte bunuri pe axa
verticală (ordonată). Ceea ce măsurăm pe ordonată denumim coș de bunuri compus deoarece este constituit din toate
celelalte bunuri.

De exemplu: cheltuiala pentru locuință se măsoară pe abscisă; orice alt fel de cheltuială a consumatorului va
fi inclusă în coșul de bunuri compus, măsurat pe ordonată.

Coș de bunuri compus – reprezintă cheltuială colectivă pe orice alte bunuri cu excepția produsului
considerat în analiză.

Prin convenție, prețul unei unități de bun compozit este Py = 1. Ca rezultat, axa verticală reprezintă nu doar
numărul de unități de bun compus, dar și cheltuiala totală pentru coșul compus de bunuri (Y . Py).

Acest tip de analiză ce folosește coșul de bunuri compus este util în aplicații ale teoriei alegerii
consumatorului. Vor fi analizate modificări ale alegerii consumatorului în situații diferite ale aplicării unor reduceri :
cupoane și subvenții de preț, afilierea la un club, tarifarea după un plan de apeluri, discounturi (reduceri) aplicate
cantității cumpărate, tichete de masă.

1
1) Cupoane și subvenții de preț

Alegerea optimă a consumatorului între locuință – alte bunuri (Figura 1):

• Axa orizontală: măsoară numărul de unități de locuință H (prețul pe unitatea de locuință – pH )
• Buget consumator – B
• Axa verticală : număr unități coș de bunuri compus Y (orice alt bun cu excepția locuinței) (preț pe unitatea de bun
compus pY = 1 )

Situații extreme (intersecția dreptei bugetului cu axele de coordonate):

• - dacă acel consumator și-ar cheltui întreg bugetul pe coșul de bunuri compus, ar putea cumpăra B unități de coș
compus.
• - dacă și-ar aloca întreg bugetul cumpărării locuinței, ar putea cumpăra B/pH unități de locuință.
• - ținând cont de preferințele sale, alegera optimă este în punctul A, unde achiziționează HA unități de locuință și
cheltuie YA u.m. pe alte bunuri.

Alegerea optimă a consumatorului pentru locuință : voucher (cupon) versus subvenție

• Se presupune că un consumator are preferințele pentru locuință și alte bunuri ca în Figura 2. El dispune de bugetul
B, trebuie să plătească pH pentru fiecare unitate de locuință (m2) pe care o închiriază, și pY = 1 pentru fiecare unitate
de bun compus pe care o cumpără. Linia bugetului este CE. Dacă își cheltuie tot bugetul pe locuință, poate ocupa
maxim B/pH unități de locuință. Dacă își cheltuie tot bugetul pe alte bunuri, în afară de locuință, el poate cumpăra B
unități de bun compus. În condițiile preferințelor consumatorului și a constrângerii bugetare CE, el alege pachetul
optim A, cu nivelul de utilitate U1 .

• Presupunem că guvernul consideră că suprafața de locuit HA nu oferă un nivel de trai adecvat, și decide ca
fiecare consumator să aibă minim HD unități de locuință. Cum poate statul să convingă consumatorii să crească
dotarea de locuit de la HA la HD ?

2
Figura 1: Alegerea optimă pentru locuință (cu coș de bunuri compus)

3
Figura 2: Alegerea optimă pentru locuință - subvenție versus voucher

4
Pot fi luate în considerare două tipuri de programe care să sporească achizițiile consumatorilor de locuințe:
• - subvenție (venit subvenționat): consumatorul primește o subvenție de S u.m. de la stat, linia bugetului mutându-
se de la CE la IG (Figura 2); dacă își cheltuie tot bugetul plus subvenția pe coșul de bunuri compus, el poate
achiziționa o cantitate B + S , și nici o unitate de locuință; în cealaltă extremă, el poate achiziționa (B + S )/pH
unități de locuință, fără a cumpăra nici o unitate de bun compus. Cu linia bugetului IG, el alege pachetul optim D, cu
HD unități de locuit și utilitate U2 .De observat că subvenția S este suficient de mare pentru a determina
consumatorul să satisfacă standardul guvernului de mărime a spațiului de locuit HD .
• - voucher pentru locuință: statul dă consumatorului un voucher (cupon pentru locuință) de S u.m. ce poate fi
valorificat doar pentru achiziția de locuință; linia bugetului se mută de la CE la CFG, deoarece consumatorul nu
poate folosi voucherul pentru a cumpăra alte bunuri. Linia orizontală CF arată că indiferent cât din voucher este
consumat, de la 0 la tot, achiziția coșului de consum nu trece peste maximul de B unități. Dacă își cheltuie tot
bugetul pe alte bunuri, folosind doar voucherul pentru locuință, va putea achiziționa coșul F, cu B unități de bun
compus și S/pH unități de locuință. Dacă va cheltui atât bugetul, cât și voucherul pentru achiziția de locuință, va
alege pachetul G, cu (B+S)/pH unități de locuință și nici o unitate de bun compus.
Când consumatorul este caracterizat de o hartă de indiferență ca în Figura 2, el este indiferent între a primi o subvenție de
S u.m. și un voucher în valoare de S u.m. În oricare din cazuri, el alege pachetul D, atingând un nivel de indiferență U2 .
Dar dacă harta de indiferență este de genul celei descrise în Figura 3, atunci tipul de program contează. Fără
un program din partea statului, linia bugetului este CE, și consumatorul alege pachetul A, cu spațiul de locuit HA . Pentru
a determina consumatorul să închirieze HD unități de locuit prin acordarea unei subvenții cash, mărimea subvenției
trebuie să fie S. Cu acea subvenție consumatorul va alege pachetul N, cu nivelul de utilitate U4 . Cu toate acestea, statul
poate determina consumatorul să închirieze HD unități de locuință cu un voucher în valoare de V u.m. (V < S). Cu
voucherul, linia bugetului va fi CMG. Consumatorul optează pentru pachetul M cu utilitatea U2 .
Conform figurii 3, consumatorul este într-o situație inferioară cu voucherul V decât cu subvenția S. Dar dacă
scopul statului este de a crește achiziția de locuință la HD , statul poate economisi (S – V) u.m. folosind programul cu
voucher, față de programul bazat pe subvenție. Putem deduce și cum ar reacționa consumatorul dacă ar primi o subvenție
cash de V u.m. În acest caz, linia bugetului ar fi IG, iar consumatorul alege coșul F cu nivelul de utilitate U3 .
Consumatorul preferă subvenția cash V , față de voucherul în valoare de V u.m. (pachetul F are utilitate U3, în timp ce
pachetul M are utilitate U2 ), dar din punctul de vedere al atingerii scopului inițial, achiziția consumatorului de locuință
HF este inferioară țintei guvernului fixată la HD . 5
Figura 3: Alegerea optimă pentru locuință - subvenție versus voucher

6
2) Afilierea la un club

Consumatorii pot adera la un club care să le permită să cumpere bunuri și servicii cu reducere.
• Presupunem că un student iubitor de muzică își cheltuie bugetul său de 300 u.m. pe lună pe CD-uri și alte
bunuri. Prețul unui CD este 20 u.m., iar alegerea sa în prezent este să cumpere 10 CD-uri pe lună, cheltuind restul de
100 u.m. pe alte bunuri.
Tocmai a auzit de posibilitatea de a adera la un club al pasionaților de CD-uri. Condiția de aderare ar fi să
plătească o taxă de membru de 100 u.m. lunar, dar statutul de membru i-ar permite să cumpere oricâte CD-uri dorește la
10 u.m. fiecare.
Teoria alegerii consumatorului explică de ce și-ar dori să se afilieze clubului și cum faptul că aderă la acesta
îi afectează pachetul de consum ales.

Figura 4: Pe abscisă - număr lunar CD-uri, preț CD - PCD

Pe ordonată – număr de unități de bun compus, preț unitar PY = 1

• Înainte de a adera la club, linia bugetului este B1 . În variantele extreme, el poate cheltui tot bugetul său pe
alte bunuri, cumpărând 300 de unități. Ori, poate cumpăra 15 CD-uri. Alegerea sa optimă este pachetul A, ce îi oferă
un nivel de utilitate U1 , cumpărând 10 CD –uri și cheltuind 100 u.m. pe coșul de bun compus.
• După afilierea la club, linia bugetului devine B2 . După plata cotizației de membru, de 100 u.m., el rămâne
cu 200 u.m. pe care să-i aloce pe CD-uri și alte bunuri. Ar putea în situațiile extreme să cumpere 20 CD-uri, sau să
cumpere doar alte bunuri în valoare de maxim 200 u.m.
Cele două linii ale bugetului se intersectează exact în punctul A. Asta înseamnă că acest pachet poate fi o
opțiune pentru consumator și înainte de a adera la club, și după, deci consumatorul nu poate să se găsească într-o situație
mai proastă după aderararea la club atâta timp cât el poate să-și cumpere pachetul ce și-l alesese anterior afilierii.
Cu toate acestea, pachetul A nu este varianta optimă după aderare la club. Cea mai bună alegere pentru el va
fi pachetul B (ce îi asigură un nivel de utilitate U2 ), și poate cumpăra mai multe CD-uri (15).
7
Figura 4: Alegerea optimă în cazul afilierii la un club

8
3) Tarifarea după un plan de apeluri

Companiile ce furnizează servicii de telefonie mobilă oferă adesea clienților o listă de servicii cu tarife
diferite. Clienții optează pentru un anumit tip, și vor fi taxați corespunzător acestuia.

Exemplu:

• - Planul A: pentru 40 u.m. / lună, poți efectua apeluri de până la 450 minute/lună. Fiecare minut suplimentar va
costa 0,40 u.m.
• - Planul B: pentru 60 u.m. / lună, se pot efectua până la 900 minute apeluri/lună. Fiecare minut suplimentar va costa
0,40 u.m.

Consumatorul dispune de un buget lunar de 500 u.m. El poate să cheltuie suma de care dispune și pe coșul
de bunuri compus, al cărui preț este PY = 1 u.m./ unitate.

Care din cele două planuri de apeluri va maximiza alegerea consumatorului? Se trasează linia bugetului
corespunzătoare fiecărui plan tarifar. Dacă aderă la planul A, după plata tarifului de 40 u.m., el poate apela până la 450
minute, după care trebuie să plătească fiecare minut. Similar, dacă persoana are nevoie de mai mult de 450 minute lunar,
el poate adera la planul B, alegând pachetul S.

Când consumatorul are harta curbelor de indiferență ca în Grafic 5, el va alege Planul B, și deci pachetul S,
consumând 900 de minute de serviciu lunar.

9
Figura 5: Alegerea optimă între abonamente de servicii telefonice diferite

10
4) Discounturi (reduceri) aplicate cantității cumpărate

Pe multe piețe, vânzătorii oferă consumatorilor discounturi la cantități diferite. Poate fi folosită teoria
alegerii consumatorului și pentru a înțelege felul în care discounturile afectează comportamentul consumatorului.

Exemplu: furnizorul de energie electrică.

Grafic 6:
Pe abscisă: număr unități de electricitate cumpărate de consumator pe lună.
Pe ordonată: număr unități de bun compus, preț unitar 1 u.m.

Consumatorul are un venit lunar de 440 u.m.

Presupunem că furnizorul de energie electrică vinde electricitate la prețul de 11 u.m./unitate, fără vreo
reducere. Linia bugetului este MN, iar alegerea optimă este pachetul A, cu 9 unități de electricitate.

Dacă furnizorul oferă următorul plan: 11 u.m./unitate pentru primele 9 unități, și doar 5,5 u.m./unitatepentru
oricare unitate consumată adițional, linia bugetului va fi compusă din două segmente: segmentul MA, comun cu linia
bugetului inițială, respectiv segmentul AR. Conform curbelor de indiferență din Grafic 6, alegerea optimă a
consumatorului va fi pachetul D, cu 16 unități de energie electrică. Reducerea oferită de furnizor a dat posibilitatea
consumatorului să achiziționeze un pachet ce îi asigură un nivel mai mare de satisfacție decât ar fi fost posibil altfel.

11
Figura 6 : Alegerea optimă în cazul discounturilor aplicării cantității cumpărate

12
5) Tichete de masă
Tichetele de masă sunt cupoane ce pot fi folosite doar pentru achiziționarea de alimente.
Exemplu: o persoană cu un nivel redus al venitului, de 5.000 u.m., poate cumpăra doar alimente și articole de uz casnic.
Grafic 7: Abscisă: cheltuiala pentru hrană
Ordonată: cheltuiala pentru bunuri de uz casnic
Guvernul consideră că, la acest nivel al venitului, persoana nu poate atinge un standard de viață adecvat, și îi
oferă un transfer cash de 500 u.m. Cum afectează acest transfer cash alegerea consumatorului?
Inițial, linia bugetului este B1 . Ulterior, aceasta devine B2 , paralelă cu prima.
• Să presupunem că există două categorii de consumatori. Persoana X nu pune preț pe hrană, cheltuind mult pentru
casă, în timp ce persoana Y alocă mult din buget pentru hrană.

BUGET HRANĂ UZ CASNIC

Persoana T1 5000 200 4800
T2 5500 300 5200
X
Persoana T1 5000 4900 100
T2 5500 5100 400
Y

• Cele două persoane încep din puncte diferite, și procedează diferit cu banii pe care îi primesc.
• Dar să ne imaginăm că cei doi nu primesc bani cash de la guvern, ci un cupon în valoare de 500 u.m. ce poate fi
folosit doar pentru hrană. Cum va afecta alegerile ceor doi indivizi?
• Persoana Y nu este afectată de felul transferului – cash sau cupon pentru alimente.
• Persoana X este constrânsă să își modifice alegerea. Ea trebuie să consume minim 500 u.m. pe hrană, și maxim
5.000 u.m. pe artiole de uz casnic. Pe Grafic 8, linia bugetului său devine frântă MNP. Utilitatea sa în punctul N,
noul pachet optim, U2' , este mai redusă decât cea inițială U2 . Însă statul și-a atins obiectivul de a determina
individul să consume un minim de hrană de 500 u.m.
13
Figura 7 : Alegerea optimă cu transfer cash

14
Figura 8 : Alegerea optimă cu tichete de masă

15