Textul dramatic
Motto: Întreaga lume e o scenă și toți oamenii sunt actori în ea.W. Shakespeare
Textul dramatic este scris cu scopul de a fi jucat pe scenă. Fiind destinat să devină
spectacol de teatru , textul dramatic impune anumite limite în ceea ce privește amploarea în
timp și spațiu a acțiunii reprezentate.
Textul dramatic este împărțit în ACTE și SCENE/TABLOURI.
Actul este subdiviziunea formală a unei piese de teatru și cuprinde mai multe scene.
Scena sau tabloul este subdiviziunea unui act, în general delimitată convențional de
intrarea sau ieșirea unui personaj din scenă sau prin modificarea locului și a timpului acțiunii.
Uneori, delimitarea scenelor vizează unitatea acțiunii, chiar dacă numărul personajelor de pe
scenă nu se schimbă.
Textul dramatic are două componente: TEXTUL DIALOGAT și INDICAȚIILE
AUTORULUI .
Textul dialogat este alcătuit din replicile personajelor. Replica este fiecare intervenție a
unui personaj.
Autorul textului dramatic (dramaturgul) imaginează acțiunea, construiește schimbul de
replici dintre personaje și oferă indicații despre modul în care textul poate fi reprezentat.
INDICAȚIILE AUTORULUI sau INDICAȚIILE SCENICE reprezintă vocea
dramaturgului, nefiind rostite de actori. Ele se pot regăsi atât înaintea textului dialogat,
cât și în interiorul acestuia, situație când sunt plasate, de regulă, între paranteze rotunde.
De cele mai multe ori, se preferă marcarea indicațiilor autorului prin scrierea cu italice.
Cunoscute și sub denumirea de didascalii, indicațiile autorului se împart în două categorii:
externe și interne.
Din categoria indicațiilor externe, fac parte:
- titlul;
- lista personajelor;
- datele despre spațiul și timpul acțiunii ;
- informațiile despre decor, despre amenajarea scenei și efectele speciale necesare
( lumini, schimbări de recuzită);
Indicațiile interne anunță
-decupajul în acte și scene:
- intrările și ieșirile din scenă ale personajelor, deplasarea lor pe scenă;
-redau intonația, tonalitatea și mimica, gesturile și acțiunile personajelor sau
momentele de tăcere;
-destinatarul replicii;
-numele personajului, aflat în fața replicii și scris cu majuscule.
Termenul didascalii provine din limba greacă, în care era folosit pentru a numi caietele cu
indicații date actorilor înaintea reprezentației.