VANADIU

1
CUPRINS :

[Link] GENERALA …………………………………………...1

SCURT ISTORIC …………………………………………………………………...…2

GRUPA aV B A SISTEMULUI [Link] GENERALA …2

[Link] [Link] ………………………………………3

PROPRIETATI…………………………………………………………………………4

COMBINATII ALE VANADIULUI IN STAREA DE OXIDARE +2………………5

COMBINATII ALE VANADIULUI IN STAREA DE OXIDARE +3………………5

COMBINATII ALE VANADIULUI IN STAREA DE OXIDARE +4………………6

COMBINATII ALE VANADIULUI IN STAREA DE OXIDARE +5………………6

COMBINATII ALE VANADIULUI IN ALTE STARI DE OXIDARE…………….8

VANADIU IN PREPARATELE NATURALE CU ACTIUNE SPECIFICA PE

FIECARE GRUPA SANGUINA IN PARTE ...............................................................9

2
BIBLIOGRAFIE............................................................................................................15

VANADIU PREZENTARE GENERALA

Nume: Vanadiu
Simbol: V
Numar atomic: 23
Masa atomica: 50.9415 uam
Punctul de topire: 1890.0 °C (2163.15 °K, 3434.0 °F)
Punctul de fierbere: 3380.0 °C (3653.15 °K, 6116.0 °F)
Numarul de protoni/electroni: 23
Numarul de neutroni: 28
Clasificare: metal de tranzitie
Structura cristalina: cubica
Densitatea la 293 K: 5.8 g/cm3
Culoare: argintie

Structura atomica:
Numarul de straturi: 4
Primul strat: 2
Al doilea strat: 8
Al treilea strat: 11
Al patrulea strat: 2

Izotopi

Perioada de
Izotop
injumatatire

3
V-48 15.98 zile
V-49 337 zile
V-50 1.417 ani
V-51 Stabil
V-52 3.76 minute

Amanunte

Anul descoperirii: 1830

A fost descoperit de: Nils Sefstrom
Originea numelui: Vanadis (zeita scandinava)
Se foloseste in: catalizator, la fabricarea pigmentilor, la fixarea culorilor
Se obtine: minereuri (vanadita)

SCURT ISTORIC

1801 Andrés Manuel del Río , Mexic, si 1830 Nils Gabriel Sefström, Suedia
Vanadis= zeita scandinava a frumusetii
Numit de Sefström si Berzelius
Istorie si etimologie
In 1801 , Andrés Manuel del Río (1764-1849), profesor de mirenalogie din
Mexic , a gasit in plumbul maro din Zimapan( Mexic)un nou metal similar cu cromul si
uraniul A gasit culorile evocatoare a acelor aratate de crom, de aceea a numit elemenul
PANCROM (= ceva care poate sa se transforme si sa aibe orice culoare).Mai tarziu l-a
redenumit ERYTROM( de la numele grec erythros ce inseamna rosu), deoarece metalul
produce sare rosie cand intra in contact cu acizi. El si–a retas dreptul de descoperire a
unui element nou, cand , 4 ani mai tarziu, a fost sugerat ( in mod incorect) de catre
Francezul , Hippolyte Victor Collet-Descotils (1773-1815),ca miralul era defapt cromat
basic de plumb.
In 1830 , Nils Gabriel Sefström (1787-1845), fizicianul si profesorul de chimie
de la Scoala Falun de Mine, a descris un nou mineral care a fost gasit intr-un minereu de
fier usor de remarcat din mina Taberg ( Suedia). Aducand o cantitate mare de acest
minereu in Stockholm, Sefström si Jakob Berzelius au investigat timp de 3 saptamani
gasind multe elemente in comun chiar si o noua substanta. Dupa plecarea lui Sefström,
Berzelius a continuat sa stabileasca multe proprietati in plus. Sefström si Berzelius au
numit elementul VANADIUM , in onoarea lui Vanadis , zieta frumusetii datorita
culorilor briliante din compusii sai.
In 1831, F. Wöhler a descoprit ca ERYTROMUL descoperit de Del Rio era
identic cu VANADIUMUL descoperit de Sefström.
In sfarsit , in 1867, Sir Henry Enfield Roscoe (1833-1915) a izolat metalul si a stabilit
relatia cu familia nitrogenului.

4
GRUPA aV B A SISTEMULUI [Link] GENERALA

Element Simbol Numar Invelisul de Punct de Stari de

atomic Z electroni topire oxidare
Vanadiu V 23 [Ar]3d34s2 1720o C (-1), 0, +2,
+3, +4, +5
Niobiu Nb 41 [Kr]4d55s1 2470o C (-1), (+1),
+2, +3, +4,
+5
Tantal Ta 73 [Xe]4f145d36s2 2997o C (-1), (+1),
+2, +3, +4,
+5

Caracterizare generala a elementelor din grupa Vb.

1. Vanadiul, niobiul si tantalul sut metale cu puncte de topire ridicate si
rezistenta mare la actiunea agentilor chimici. Niobiul si mai ales tantalul nu sunt
atacate de acizi, la temperatura camerei (eu exceptia HF), asemanandu-se in
aceasta privinta cu metalele nobile.
2. Stabilitatea starilor de oxidare. Toate elementele din grupa Vb formeaza
combinatii intr-un numar mare de stari de oxidare. La vanadiu, starile de oxidare
+4 si +5 sunt de stabilitate apropiata. Pentoxidul de vanadiu este cel mai stabil
oxid al vanadiului, dar se reduce destul de usor la bioxid. In schimb prin
clorurarea vanadiului se formeaza tetraclorura de vanadiu; o pentaclorura nu a
putut fi obtinuta (singura pentahalogenura cunoscuta este VF5). Combinatiile
oxigenate Sunt stabile atat in starea de oxidare +5 (vanadati), cat si in starea de
oxidare +4 (saruri de vanadil). Starile de oxidare mai mici decat +4 sunt mult mai
instabile; ele se pot obtine totusi, cu destula usurinta, in special in cazul
halogenurilor.
Niobiul si tantalul formeaza cele mai stabile combinatii in starea de oxidare +5.
Bioxizii resp~ctivi se dizolva in hidroxizi alcalini oxidindu-se concomitent (spre
deosebire de vanadiu), iar prin halogenarea metalelor respective se pot obtine
toate pentahalogenurile. Pe de alta parte compusii in stari de oxidare inferioare se
obtin mai greu la niobiu si tantal (decat la vanadiu) si sunt mai instabili.
Cea mai mare tendinta de a forma combinatii in stari de oxidare mai mici decat +5
o are deci vanadiul; ea scade la niobiu si este circa mai mica la tantal. Aceasta
tendinta de scadere a stabilitatii starilor de oxidare joase cu cresterea numarului
atomic este inversa fata de elementele P, As, Sb, si Bi din grupa V principala.
3. Caracterul oxizilor. Vanadiul formeaza patru oxizi. Oxizii derivand de la
VII si VIII sunt bazici; pentoxidul de vanadiu este insa. acid. Se observa deci o
dependenta a caracterului bazic (respectiv acid) de starea de oxidare:
VO V 2O 2 VO2 V 2O 5
bazic slab bazic amfoter acid
In cadrul grupei Vb, aciditatea pentoxizilor scade de la vanadiu catre tantal.

5
 4. Ultimele doua elemente ale grupei, niobiul si tantalul se aseamana foarte
mult, din punct de vedere chimic. Intre chimia acestor elemente si cea a vanadiului
exista insa deosebiri importante.
5. Niobiul si tantalul (nu insa vanadiul) au proprietatea de a forma, in
unele din combinatiile lor, legaturi metal~metal.

Vanadiu. Stare naturala. Obtinere.

1. Desi relativ raspandit (cca. 0,012 % in scoarta pamantului), mai ales in multe
minereuri de fer, vanadiul nu apare decat rareori in zacaminte mari,
exploatabile. Cele mai importante minerale de vanadiu sunt patronita
(amestec de su1furi de vanadiu cu Si02, Al203 si asfalt) si vanadinita,
Pb5[(V04)3Cl] , izomorfa cu apatita (25~32), si piromorfita si mimetesita
(26~57). In ultimul timp a capatat importanta si carnotita, K[UO2
·.VO4]·.3H20; un minereu prin a carui prelucrare se obtine concomitent
uraniu si vanadiu. Din cauza imprastierii sale in. soluri, vanadiul se gaseste
in mici cantitati in cenusa mu1tor plante. Interesanta este aparitia sa in
cenusa de petrol. In sangele unor nevertebrate marine, ascidiile, vanadiul
indeplineste aceeasi functiune ca ferul in sangele animalelor superioare.
2. Datorita usurintei cu care formeaza nitruri si carburi foarte stabile, vanadiul
se obtine relativ greu in stare pura. Reducerea oxizilor de vanadiu se face de
aceea pe cale aluminotermica sau cu calciu in prezenta de clorura de calciu:
V2O5+5Ca 2V+5CaO

6
Schema obtinerii vanadiului din patronit

Proprietati.

1. In stare pura, vanadiul este un metal ductil, Cu aspectul otelului.

Proprietatile mecanice si constantele fizice ale vanadiului se schimba insa mult
prin impurificare; punctul de topire (1720°). Se ridica la 2185°, daca vanadiul
contine 2,7% carbon si la 2800°, cand contine 10% carbon.
2. Vanadiul se combina, la incalzire, cu oxigenul (dand V2O5) ,cu azotul si
carbonul (formand compusi interstitiali, VN si VC). Fata de acizi, vanadiul este
destul de rezistent; nu reactioneaza cu acizii clorhidric si sulfuric, dar se dizolva
usor in acid azotic, acid fluorhidric si apa regala. Solutiile apoase de alcalii nu il
ataca; reactioneaza insa. cu topiturile de hidroxizi.
3. Intrebuintari. Vanadiul se fabrica, in special, sub forma unui aliaj cu
ferul, ferovanadiul, care contine 60-80 % V. Acesta nu este folosit ca atare, ci se
intrebuinteaza pentru obtinerea unor oteluri aliate, carora le confera duritate si
rezistenta la soc mare. In industria chimica, vanadiul se utilizeaza, sub forma de
V2O5, drept catalizator in reactii de oxidare, de exemplu la fabricarea acidului
sulfuric sau la oxidarea unor substante organice.

7
Combinatiile vanadiului in starea de oxidare +2
1. Monoxidul de vanadiu, VO, de culoare neagra., se obtine prin reducerea
pentoxidului cu hidrogen, la 1700°, sau din trioxid si vanadiu metalic, prin
incalzire peste 1200°:
V2O2 + V 3 VO
Monoxidul de vanadiu este bazic; se dizolva usor chiar in acizi di1uati. La tratarea
sarurilor de VII cu hidroxizi alcalini, se formeaza un precipitat brun, gelatinos,
care are o foarte mare tendinta spre oxidare; din aceasta cauza, un hidroxid,
V(OH)2 in stare pura nu a putut fi obtinut, pana in prezent.
2. Halogenurile de vanadiu(II) sunt toate cunoscute: Diclorura de vanadiu,
VCl2, se obtine prin reducerea triclorurii, VC13, cu hidrogen, sau prin dispro-
portionarea acesteia la incalzire peste 450°. Formeaza cristale de culoare verde
deschis, higroscopice. Dibromura si diiodura de vanadiu· se obtin prin
disproportionarea trihalogenuri1or respective.
3. Sulfatul de vanadiu( II), VS04· 7 H2O, cristale violete, se obtine prin
reducerea electrolitica a sulfatului de vanadiu. Ca si alte saruri ale vanadiu1ui(II)
se oxideaza usor la aer, iar in solutie apoasa este un agent puternic reducator.
Sulfatul simplu, VSO4·7 H20 si sulfatii dubli, M12VII(SO4)2· 6H20, sunt izomorfi cu
sarurile corespunzatoare a1e cromului(II) si fierului(II).
4. La tratarea sarurilor de VII cu KCN in exces, se obtine, prin precipitare
cu alcool, hexacinovanadatul( II) de potasiu, K4[V(CN)6] de culoare galbena. Si
aceasta combinatie se oxideaza usor atat in aer cat si in solutie apoasa (de exemplu
reduce AgI la argint metalic si sarurile mercurice la saruri mercuroase).

Combinatiile vanadiului in starea de oxidare +3

1. Oxidul de vanadiu( III), V2O3 negru se formeaza la reducerea
pentoxidului cu H2 sau CO, in conditii mai blande decat cele pentru obtinerea
monoxidului. La aer se oxideaza treptat, in bioxid de vanadiu. La tratarea sarurilor
de VIII cu hidroxizi alcalini,precipita un hidroxid de vanadiu verde, care absoarbe
usor oxigen din aer, inchizandu-se la culoare.
2. Halogenuri. Triclorura de vanadiu VCl3 , se obtine anhidra prin incal-
zirea indelungata a tetraclorurii, sau prin clorurarea oxidului de vanadiu(III) cu
clorura de tionil:
V2O3+3SOCl2 2VCl3+3SO2
In stare anhidra, VCl3 formeaza cristale rosii. Solutia apoasa este, in absenta
aerului, verde; la evaporare se obtine un hexahidrat, de asemenea verde: Trifluorura
de vanadiu, VF3, se,formeaza din VCl3, prin incalzire cu HF gazos. Tribromura si
triiodura de vanadiu se obtin prin incalzirea directa a vanadiului cu brom sau iod.
3. Sulfatul de vanadiu(III), V2(S04)3, galben, greu solubil, formeaza cu
sulfatii alcalini (de K, Rb, Cs, NH4) sulfati dubli, dintre care unii au formula
alaunilor. Prin reducerea electrolitica a combinatiilor ele V IV, se obtin solutii
albastre, care contin ionul hexahidratat [V(H20)6]+3. Acestea se oxideaza insa usor
la aer.

8
 4. Combina!ii complexe. In starea de oxidare +3, vanadiul formeaza
complecsi de stabilitate moderata, de, ex. (NH 4)3[VF6], K3[V(CN)6] si
K3[V(SCN)6]

Combinatiile vanadiului in stare a de oxidare +4

1. Bioxidul de vanadiu, VO2, de culoare albastra inchis, se obtine prin
reducerea blanda a pentoxidului, de ex. prin topire cu acid oxalic. VO2 este
amfoter; se dizolva la cald am in acizi cat si in baze. Prin incalzire in aer, VO 2 se
oxideaza la V2O5. La tatrarea sarurilor de vanadiu(IV) eu hidroxi, se obtin
precipitate cu compozitie variabila. Un oxi-hidroxid, VO(OH)2, de culoare rosie, se
formeaza prin hidroliza sulfitului de vanadiu(IV).
2. Halogenuri. Tetraclorura de vanadiu, VC14,un lichid uleios, dens, rosu-
brun, se obtine din vanadiu metalic si clor. Putin peste punctul de fierbere (154°),
tetraclorura, de vanadiu se descompune in triclorura si clor. Cu apa se hidrolizeaza
extrem de usor, dand oxidiclorura de vanadiu (dorura de vanadil).
VCl4 + H2O VOCl2+2HCl
Clorura de vanadil se obtine si prin dizolvarea pentoxidului de vanadiu in HCl
concentrat:
V2O5+6HCl 2VOCl2+3H2O+Cl2
Tetrafluorura de vanadiu, VF4, se obtine din VCl4 si HF anhidru. Tetrabromura de
vanadiu, VBr4, foarte instabila, poate fi preparata numai la temperaturi joase peste -
20o se dcscompune in VBr2 si Br2. Nu se cunoaste o tetraiodura a vanadiului.
3. Sarurile de vanadil. Cu exceptia tetrahalogenurilor si a vanadatilor(IV),
aproape toate combinatiile vanadiului(IV) (inclusiv cele complexe) contin ionul
vanadil, VO2+. Ionul vanadil se comporta ca o unitate distincta si se mentine
neschimbat in cursul multor reactii. Distanta V-O, determinata la sarurile de vanadil
in stare salida, arata ca atomii V si O, sunt legati, in ionul VOSO 4, printr-o legatura
dubla –л(pd).
Sulfatul de vanadil, VOSO4, se obtine anhidru prin incalzirea pentoxidului de
vanadiu cu exces mare de acid sulfuric:
V2O2+2H2SO4 2VOSO4+2H2O+1/2 O2
Poate fi obtinut si in stare hidratata, eu 2, 3, 5, sau 7 molecule de apa. Se cunosc
combinatii complexe continand ionul vanadil, de ex, (NH4)2[VOF4]·H20 si
K2[VO(SCN)4].
4. Prin dizolvarea bioxidului de vanadiu in hidroxizi concentrati sau
prin topirea acestuia cu oxizi ai metalelor alcalino-pamantoase, se obtin
vanadati(IV), cu formule brute variate, a caror structura nu este exact cunoscuta.

Combinatiile vanadiului in starea de oxidare +5.

1. Pentoxidul de vanadiu, V2O5, cel mai stabil dintre oxizii vanadiului, se
obtine usor prin calcinarea metavanadatului de amoniu:
2NH4VO3 2NH3 + H2O + V2O5
sub forma unei pulberi rosie-portocalie sau bruna, ce se topeste fara descompunere
la circa 660o .
Pentoxidul de vanadiu este un agent oxidant slab. Incalzit, de exemplu cn o solutie
de HCI, degaja Cl2 pana la stabilirea unui echilibru.

9
 Pentoxidul de vanadiu este foarte putin solubil in apa; solutia este acida
fata de turnesol, dar un acid vanadic nu a putut fi izolat in stare pura. In hidroxizii
alcalini, pentoxidul de vanadiu se dizolva formind vanadati. Solutiile acestora
depun, prin acidulare, un precipitat de V2O5 hidratat, rosu-galbui pana la rosu-brun,
voluminos, cu caracter de gel. Acesta formeaza, in apa, o solutie coloida rosie
inchisa.
2. Pentafluorura de vanadiu, VF5, este singura combinatie binara pe care o
formeaza vanadiul(V) cu halogenii. VF5 se obtine prin actiunea directa a fluorului
asupra vanadiului la circa 300o si este lichida, la temperatura camerei.
Oxi-halogenurile de vanadiu(V). VOX3 (X =F, Cl, Br), se obtin, relativ usor
daca halogenul este Cl sau Br, din oxid de vanadiu(III) si halogenul respectiv.
VOCl3 se prepara si prin clorurarea pentoxidului de vanadiu. Oxitriclorura de
vanadiu( V), VOCl3,este un lichid galben, mobil, cu punctul de fierbere 127°.
Cercetarea acestei combinatii covalente in stare de vapori, prin metoda difractiei
electronilor, a aratat ca cei patru atomi din jurul atomului de vanadiu au o asezare
tetraedrica, putin deformata. Cu apa, toate oxi-halogenurile de vanadiu(V) se
hidrolizeaza usor, dand pentoxid de vanadiu.
3. Vanadati. Prin dizolvarea pentoxidului de vanadiu in hidroxizi sau prin
incalzire cu carbonati se obtin vanadati( V). Natura speciilor ionice care se formeaza
in solutie apoaasa depinde mult de pH-ul mediului. Daca solutia este puternic
alcalina, se formeaza ionul de ortovanadat, VO43- la ph mai scazut (dar tot in mediu
alcalin) se formeaza ioni care contin una sau mai multe grupari OH sau ioni
condensati, in care 2 sau 3 atomi de vanadiu sunt legati prin intermediul unor atomi
de oxigen. In mediu acid condensarea este si mai avansata.
Se cunosc trei feluri de vanadati(V), orto-, piro- si metavanadati, corespunzand
anionilor VO43-, V2O74- si VO3-. In ultimii, anionul este de fapt polimer (VO3-)n
asemanator ionilor de metafosfat.
In afara de acesti vanadati incolori sau slab colorati se cunose si
polivanadali, in care un mol de oxid bazic se combina cu trei, patru sau mai multi
moli de V2O5. Culoarea lor portocalie sau rosie aminteste pe aceea a
policromatilor, iar structura lor cunoscuta numai in liniile ei largi, este probabil
similara cu a polimolibdatilor si poliwolframatilor.
Ortovanadatul de potasiut, K3VO4, obtinut prin topirea unui amestec de
V2O5 si K2CO3 in proportii stoechiometrice, este solubil in apa si formeaza hidrati
cu 9 sau 12 molecule de apa de cristalizare.
Pirovanadatul de sodiu, Na4V2O7, se formeaza prin dizolvarea pentoxidului
de vanadiu in solutie de NaOH. Este o substanta cristalina, incolora usor solubila in
apa. Solutia apoasa are reactie bazica. Din solutia de pirovanadat de sodiu precipita,
prin adaugare de clorura de amoniu, metavanadatul de amoniu, NH4V03, greu
solubil in apa. La incalzire acesta pierde amoniac dand V 2O5.

Combinatii ale vanadiului in alte stari de oxidare.

Se cunosc un numar redus de combinatii complexe ale vanadiului in
starile de oxidare 0 si 1. Dintre acestea, mentionam carbonilul de vanadiu, V(CO)6
in care vanadiul se gaseste in starea de oxidare zero.

10
 STARILE DE OXIDARE SI CONFIGURATIE SPATIALA LA
COMPUSII VANADIULUI

NO NC
CONFIGURATIA EXEMPLE
SPATIALA
V-1 6 octaedru [V(CO)6]-
V0 6 octaedru [V(CO)6]- ,
[V(dipy)3]
V(I),d4 6 Octaedru [V(dipy)3]+,
Piramida (C5H6V(CO)4
tetragonala
V(II),d3 6 Octaedru [V(H2O)6]2+,
[V(CN)6]4-
V(III),d2 4 Tetraedru [VCl4]-
5 Bipiramida VCl3(NM3)2
trigonala
6 octaedru [V(NH3)6]3+,
[V(C2O4)3]3-
V(IV),d1 4 Tetraedru VCl4, V(Net2)4
5 Piramida VO(acac)2, [VCl5]-
tetragonala K2[VCl6],
6 Octaedru [VO(acac)2py]
VCl4[(diars)2]
8 dodecaedru
V(V),d0 4 Tetraedru VOCl3
5 Piramida VF5(g)
trigonala
6 Octaedru VF5(s), [VF6]-,
[VO2ox2]3-
7 Bipiramida VO(VO3)3·CH3CN
pentagonala

11
 A) Sinteza directa la 300o C F2; 500o C (Cl2); 1500o C (Br2).
B) Reactie de disproportinare.
C) Izolat in stare de vapori ~ 550o C, prin racirea rapida. Se descompune la -23oC
D) La 400oC (V) si 250- 300oC (I2)

VANADIU IN PREPARATELE NATURALE CU ACTIUNE SPECIFICA PE

FIECARE GRUPA SANGUINA IN PARTE

Produsele Vital sunt preparate naturale adecvate grupelor sanguine, continind peste 40
de substante active. Compozitia lor a fost conceputa in concordanta cu ultimele
descoperiri stiintifice in domeniul aportului nutritional bio-chimic al fiecarei grupe
sanguine. Teoria care a stat in spatele elaborarii acestor preparate deosebite - unice in
lume - a fost distinsa cu premiul Nobel. Produsele Vital oferite de CaliVita
International completeaza in mod adecvat alimentatia corespunzatoare celor 4 grupe de
sange, intensificand actiunea acesteia in obtinerea si mentinerea vitalitatii, a sanatatii si
a unei stari generale de bine.

12
Vital A

Grupa sanguina A este caracterisitica vegetarienilor. Alimentatia omului modern

cu grupa sanguina A trebuie sa se bazeze in primul rand pe vegetale - datorita codului sau
genetic. Alimentele bazate pe legume si fructe trebuie sa asigure un aport corespunzator
de vitamine si minerale, iar necesarul zilnic de fier si proteine trebuie asigurat din alte
surse. Pentru mentinerea capacitatii de rezistenta (datorita predispozitiei genetice spe
afectiunile cardio-vasculare), trebuie sa se consume vitamina B12, Vitamina C, acid folic,
acid pantotenic, bioflavonoide (quercitina) si Vitamina E. Este deosebit de indicat
consumul de ceai verde, ghimbir, paducel, patrunjel. Acestea au efect benefic asupra
echilibrului bio-fizic al organismului celor cu grupa sanguina A si actioneaza sinergic.
Desigur, toti acesti nutrienti esentiali se regasesc printre cei 44 de componenti ai
produsului Vital A.

- Beta-caroten 1.20 mg
- Vitamina E 10.00 mg
- Vitamina C 60.00 mg
- Vitamina B1 1.40 mg
- Vitamina B2 1.60 mg
- Vitamina B6 2.00 mg
- Vitamina B12 1.00 mg
- Inositol 20.00 mg
- PABA (acid amino- 5.00 mg
benzoic) 40.00 mcg
- Biotina 5.00 mg
- Acid pantotenic 150.00 mcg
- Acid folic 4.00 mg
- Rutina 4.00 mg
- Bioflavonoid citric 5.00 mg
- Complex 5.00 mg
hesperidinic 10.00 mg
- Quercetina 50.00 mcg
- Betaina HCl 100.00 mg
- Iod 8.00 mg
- Calciu 50.00 mg
- Fier 0.50 mg
- Magneziu 8.00 mg
- Cupru 50.00 mcg
- Zinc 40.00 mcg
- Crom 1.00 mg
- Seleniu 20.00 mg
- Mangan 80.00 mcg
- Potasiu 50.00 mcg
- Molibden 10.00 mcg
- Bor 30.00 mcg
- Vanadiu 5.00 mg
- Nichel 20.00 mg
- L-glutationa 25.00 mg
- L-cisteina 10.00 mg
- Bromelaina 10.00 mg
- Frunza de paducel 50.00 mg

13
 - Extract de ceai verde
- Radacina de lemn dulce 50.00 mg
- Patrunjel 20.00 mg
- Merisor 20.00 mg
- Pruna 50.00 mg
- Oregano 18.00 mg
- Niacinamida 20.00 mg
- Bitartrat de colina 1.00 mg
- Silicium

Vital B

Grupa sanguina B este o grupa de sange mai putin specifica. Persoanele cu

grupe sangvine B pot consuma alimente de orice fel. Pot manca mai multe carne decat
cei din grupa A, avand insa nevoie de lapte si produse lactate. Suplimentul natural
complex Vital B serveste la completarea necesarului de vitamine si oligoelemente
bazat pe cerintele acestei grupe sanguine. Extractele de plante din compozitia acestui
produs - radacina de lemn dulce, patrunjel, brocoli, soc, ciuperci reishi si shiitake - au
o actiune benefica asupra digestiei, activitatilor cerebrale si capacitatii de rezistenta
generala a persoanelor cu grupa sanguina B.

- Beta-caroten 1.20 mg
- Vitamina E 10.00 mg
- Vitamina C 60.00 mg
- Vitamina B1 1.40 mg
- Vitamina B2 1.60 mg
- Vitamina B6 2.00 mg
- Vitamina B12 1.00 mcg
- Inositol 20.00 mg
- PABA (acid 5.00 mg
amino-benzoic) 40.00 mcg
- Biotina 5.00 mg
- Acid pantotenic 100.00 mcg
- Acid folic 4.00 mg
- Rutina 4.00 mg
- Bioflavonoid citric 5.00 mg
- Complex 5.00 mg
hesperidinic 10.00 mg
- Quercetina 50.00 mcg
- Betaina HCl 100.00 mg
- Iod 5.00 mg
- Calciu 80.00 mg
- Fier 0.50 mg
- Magneziu 8.00 mg
- Cupru 30.00 mcg
- Zinc 40.00 mcg
- Crom 1.00 mg
- Seleniu 20.00 mg
- Mangan 80.00 mcg
- Potasiu 50.00 mcg
- Molibden 10.00 mcg
- Bor 30.00 mcg

14
 - Vanadiu
- Nichel 5.00 mg
- L-glutationa 10.00 mg
- L-cisteina 100.00 mg
- Lecitina 25.00 mg
- Bromelaina 10.00 mg
- Radacina de lemn dulce 10.00 mg
- Extract frunze de ceai verde 50.00 mg
- Patrunjel 50.00 mg
- Broccoli 50.00 mg
- Extract de soc 10.00 mg
- Ciuperca reishi 10.00 mg
- Ciuperca shiitake 18.00 mg
- Niacinamida 20.00 mg
- Bitartrat de colina 1.00 mg
- Silicium

Vital AB

Specificul alimentatiei corespunzatoare grupelor sanguine A si B este valabil si

pentru grupa AB. In procesul evolutiei, grupa sanguina AB s-a format in urma
amestecului grupelor sanguine A si B. Astfel, aceste persoane isi pot asigura necesarul de
vitamine si minerale, dar un aport suplimentar de vitamina C ar fi benefic, deoarece aceia
cu grupa sangvina AB au o aciditate gastrica scazuta. Pentru cresterea rezistentei
organismului fata de diverse infectii, pentru prevenirea aterosclerozei, a infarctulul
miocardic, precum si a cancerului, persoanele cu grupa sangvina AB au nevoie atat de
oligoelemente, cat si de plante medicinale. Datorita predispozitiei catre afectiunile cardio-
vasculare si tumorale, se recomanda in primul rand consumul unor antioxidanti si al unor
minerale din extracte de plante - ceai verde, usturoi, broccoli, telina, ghimbir. Printre cei
44 de componenti ai produsului Vital AB se gasesc si numeroase alte substante active
specifice acestei grupe sanguine.

- Beta-caroten 1.20 mg
- Vitamina E 10.00 mg
- Vitamina C 60.00 mg
- Vitamina B1 1.40 mg
- Vitamina B2 1.60 mg
- Vitamina B6 2.00 mg
- Vitamina B12 1.00 mcg
- Inositol 20.00 mg
- PABA (acid amino- 5.00 mg
benzoic) 40.00 mcg
- Biotina 5.00 mg
- Acid pantotenic 100.00 mcg
- Acid folic 4.00 mg
- Rutina 4.00 mg
- Bioflavonoid citric 5.00 mg
- Quercetina 10.00 mg
- Betaina HCl 50.00 mcg
- Iod 100.00 mg
- Calciu 5.00 mg

15
 - Fier
80.00 mg
- Magneziu
0.50 mg
- Cupru
80.00 mg
- Zinc
30.00 mcg
- Crom
40.00 mcg
- Seleniu
1.00 mg
- Mangan
20.00 mg
- Potasiu
80.00 mcg
- Molibden
50.00 mcg
- Bor
100.00 mcg
- Vanadiu
30.00 mcg
- Nichel
5.00 mg
- L-glutationa
10.00 mg
- L-cisteina
25.00 mg
- Bromelaina
10.00 mg
- Extract din coaja de struguri rosii
10.00 mg
- Extract din frunza de ceai verde
5.00 mg
- Radacina de lemn dulce
50.00 mg
- Frunza de telina
20.00 mg
- Broccoli
50.00 mg
- Usturoi
20.00 mg
- Merisor
18.00 mg
- Niacinamida
20.00 mg
- Bitartrat de colina
1.00 mg
- Silicium

Vital 0

Organismele cu grupa sangvina 0 sunt adaptate pentru o alimentatie bazata, in

special, pe carne. Din aceasta cauza persoanele cu grupa sangvina 0 trebuie sa consume o
cantitate relativ mare de carne pentru sanatatea lor. Daca alimentatia persoanelor cu
grupa sangvina 0 contine multa carne, atunci si aportul de vitamine liposolubile (A, D, E)
va fi suficient, precum si al vitaminei C. De asemenea, se asigura si cantitatea necesara de
fier. Pentru a contrabalansa efectele nedorite ale consumului de carne in cantitati mari
(aparitia artritei gutoase), organismele cu grupa sanguina 0 au nevoie si de vitaminele din
grupul B. Dezideratele amintite mai sus sunt realizate prin combinatia ideala de vitamine
si minerale, plante medicinale (yucca, patrunjel, curcuma, hrean, radacina de lemn dulce)
si amestecul unic de fructe, aflate in suplimentul natural complex al grupei sanguine 0,
Vital 0.

16
 - Beta-caroten
1.20 mg
- Vitamina C
60.00 mg
- Vitamina B1
1.40 mg
- Vitamina B2
1.60 mg
- Vitamina B6
2.00 mg
- Vitamina B12
1.00 mcg
- Niacinamida
18.00 mg
- Bitartrat de colina
20.00 mg
- Inositol
20.00 mg
- PABA (acid amino-
5.00 mg
benzoic)
40.00 mcg
- Biotina
5.00 mg
- Acid pantotenic
50.00 mcg
- Acid folic
4.00 mg
- Rutina
4.00 mg
- Bioflavonoid citric
5.00 mg
- Complex hesperidinic
10.00 mg
- Betaina HCl
80.00 mcg
- Iod
100.00 mg
- Calciu
3.00 mg
- Fier
50.00 mg
- Magneziu
0.50 mg
- Cupru
5.00 mg
- Zinc
20.00 mcg
- Crom
15.00 mcg
- Seleniu
2.00 mg
- Mangan
20.00 mg
- Potasiu
80.00 mcg
- Molibden
50.00 mcg
- Bor
10.00 mcg
- Vanadiu
30.00 mcg
- Nichel
5.00 mg
- L-glutationa
20.00 mg
- L-cisteina
30.00 mg
- Yucca
10.00 mg
- Radacina de lemn dulce
50.00 mg
- Patrunjel
20.00 mg
- Pruna
20.00 mg
- Coacaze
15.00 mg
- Hrean
1.00 mg
- Silicium
5.00 mg
- Extract radacina sofran de India

Unul dintre rolurile principale ale vanadiului in organism este inhibarea formarii
colesterolului in vasele sanguine, putand preveni in acest fel atacurile de cord. Nu se
cunosc afectiuni provocate de carenta de vanadiu. Ca sursa naturala poate fi amintit
pestele.

17
Bibliografie

1. ELEMENTE DE BIOCHIMIE SI FIZIOLOGIE, Editura Medicala

Autori : Iulian Mincu
Aurora Popescu
C. Ionescu Targoviste

2. CHIMIE ANORGANICA, Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti,1982

Autori : Ioan Grecu
Teodor Goina

3. CHIMIE GENERALA, Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti

Autori : C. D. Nenitescu

4. [Link]

5. [Link]

18