STRUCTURI TEXTUALE
Într-un text epic se regăsesc diferite structuri textuale (tipare
textuale).
1. Structuri textuale narative -> prezintă fapte sau întâmplări
Trăsături:
Prezența verbelor de acțiune (face ceva, se întâmplă ceva)
Prezența personajelor
Prezența naratorului
Indici de loc sau de timp
2. Structuri textuale descriptive -> prezintă însușiri ale
personajelor, locurilor, obiectelor, naturii etc.
Trăsături:
- Prezența perechilor (grupurilor nominale substantiv-adjectiv
- Folosirea unui limbaj expresiv, conținând figuri de stil, în special
epitete
- Însușirile prezentate sunt înfățișate din perspectivă subiectivă,
conținând și impresiile observatorului
3. Structuri textuale dialogate -> prezintă vorbirea directă dintre
personaje/persoane
Trăsături:
- Prezența liniei de dialog la nivelul punctuației
- Prezența mărcilor adresării directe:
- verbe si pronume la persoana a II-a/ I
- substantive în cazul vocativ
- verbe la modul imperativ
- interjecții
- enunțuri interogative și exclamative
4. Structuri textuale explicative -> prezintă idei explicative
Trăsături:
Acțiunea se oprește, firul narativ nu mai continuă
Prezența detaliilor și a explicațiilor despre situații de viață, cum
face un personaj ceva, cum gândește ( CUM?)
5. Structuri textuale argumentative -> prezintă argumente
Trăsături:
Acțiunea se oprește
Sunt prezentate justificări sau argumente ale unui punct de
vedere al personajului/naratorului
Sunt folosite structurile: pentru că, deoarece, din cauză că, în
primul rând etc. (DE CE?)
CONSTRUCȚII VERBALE
1. Construcții active: acțiunea verbului dintr-o construcție activă
este făcută de subiectul gramatical și se răsfrânge în mod direct
asupra unui obiect (CD).
Ex:
Băiatul a spart tabla cu capul.
2. Construcții pasive: acțiunea verbului dintr-o construcție pasivă
este făcută în mod logic de un complement de agent și
suportată de subiect.
Ex:
Tabla a fost spartă de băiat cu capul.
Verbul dintr-o construcție pasivă are o formă compusă din:
Verbul auxiliar ,,a fi”
+
Verbul de conjugat la participiu acordat cu subiectul și are f.s.
P.V.
Nu confunda predicatul verbal exprimat printr-un verb dintr-o
construcție pasivă cu predicatul nominal.
Reperul este prezența complementului de agent.
Ex: Fata era certată cu mulți copii din clasa ei.
Fata era certată zilnic de părinții ei.
Transformări:
a) Din construcție activă în construcție pasivă
Vânzătoarea mi-a dat prăjitura împachetată frumos. ([Link]ă)
Prăjitura mi-a fost dată de către vânzătoare împachetată frumos.
([Link].)
Zăpada groasă acoperea șoselele circulate. ([Link].)
Șoselele circulate erau acoperite de zăpada groasă. ([Link].)
b) Din construcție pasivă în construcție activă
Planul ar fi fost rezolvat de muncitorul cel mai harnic. ([Link].)
Muncitorul cel mai harnic ar fi rezolvat planul. ([Link].)
TREBUIE SĂ PASTREZ MODUL ȘI TIMPUL VERBULUI
CONSTRUCȚII REFLEXIVE
Subiectul gramatical face acțiunea verbului și tot el o suportă.
Ex:
Copilul se șterge pe mâini. (pe sine/pe el)
[Link] pron. reflex.,
formă clitică, caz Ac., f.s.C.D.
Copilul își confecționează un zmeu. (sieși/lui)
[Link] pron. reflex.,
formă clitică, caz D., f.s.C.I.
Copilul își șterge ghiozdanul. (sieși/lui, său)
[Link] pron. reflex.,
formă clitică, caz D., [Link]
,,Când luna trece prin stejari,
Urmând mereu in cale-și”
pron. reflex., formă clitică, caz D., f.s. [Link].
Când forma clitică a pron. reflex. poate fi reluată prin forma
accentuată, pronumele are funcția sintactică (C.D., C.I., [Link],
[Link].(mai rar)).
Când pronumele reflexiv nu poate fi reluat, pronumele nu are
funcția sintactică, ci intră în structura predicatului verbal împreună
cu verbul.
Mă tem de câini. (pe mine)
[Link] [Link]. de formă clitică, caz Ac., fără f.s.
CONSTRUCȚII PASIV REFLEXIVE
Clădirea primăriei se va restaura de către arhitecți pe durata
celor doi ani. [Link] [Link].
Deșeurile se colectau săptămânal în saci de către elevi.
Se caută muncitori calificați de către antreprenori.
Transformare din construcție activă în construcție reflexivă.
Copilul o întreabă pe bunica despre război. (construcție activă)
Copilul își întreabă bunica despre război. (construcție reflexivă)
La țară, oamenii culeg via. (construcție activă)
La țară, oamenii își culeg via. / La țară, se culege via. (cons. ref.)
CONSTRUCȚII IMPERSONALE
În limba română, există două tipuri de construcții:
1. Cu verbe personale: - acțiunea este făcută de o persoană
- verbele au forme pentru toate cele trei persoane
Ex: Copilul citește o carte la bibliotecă.
2. Cu verbe impersonale: - acțiunea nu poate fi făcută de o
persoană
Ex: La bibliotecă se citește.
Verbele impersonale:
a) Nu au subiect gramatical
Verbe meteorologice: - plouă
- ninge
- burnițează
- fulgeră
- tună
- se înnoptează
- se întunecă
- se înnorează etc.
Ex: Plouă mărunt și rece peste oraș. (cine?)
[Link]
În structura unor metafore poate fi vb. personal.
Ex: Plouă suflutu-mi tristețe.
Verbe însoțite de [Link]. în Ac. Sau D.
Ex: Îi arde de joacă. (cine?)
Caz D vb, pred, impersonal
b) Au subiect gramatical post-pus, care denumesc o persoană
Ex: Este noapte. (se desfășoară)
vb. pred.
Mi-e frig. (simt)
[Link].
În construcțiile Mi-e frig/foame/sete/milă/frică etc., vb. ,,a fi” este
pred. impersonal, iar subst. sunt subiecte.
- Verbul este la o formă nepersonală: -infinitiv
-gerunziu
-supin
Este bine a învăța la timp.
[Link].+NP [Link] inf.
Rămâne de văzut ce se va întâmpla.
[Link]. [Link] supin
Se aude tunând în depărtare.
[Link]. cu [Link].